1,350 matches
-
mai multe personaje pe care istoria literară nu le-a reținut, unele din ele fără operă - Margareta Miller-Verghi, Alexandrina Scurtu, Constanța Marino-Moscu, Sorana Țopa, Mia Frollo, Sarina Cassvan, Aurora Furtună. Într-un text pe care-l consacră reprezentării feminității în cadrul boemei, Dominique Maingueneau pornește de la ideea că femeia care aderă la un grup literar, frecventând un cenaclu, își pierde locul și statutul social (calitățile ei de mamă, de soție, chiar și de amantă se văd suspendate), fără a accede propriuzis la
Poetul X. Figura anonimului în comunitatea de la Sburătorul by Ligia Tudurachi () [Corola-journal/Journalistic/3788_a_5113]
-
strânși în jurul unei măsuțe din fața căminului ne-a citit începutul romanului său Frunzele nu mai sunt aceleași. Eram pasionați de trepidația călătoriilor sale prin viață și cultură și surprinși de luciditatea dusă până la cinism cu care-și privea tinerețea sa boemă petrecută în cafenele, dar și de fervoarea frecventării bibliotecilor din Londra și Berlin în vederea perfectării tezei sale de doctorat Monarhia socială. Romanul a fost premiat. Apăruse sub pseudonimul de: Mihai Villara și nu se știa că autorul este unul și
Exilul lui Mihai Fărcășanu by Cornelia Pillat () [Corola-journal/Memoirs/15519_a_16844]
-
Sorin Lavric Mihai Neagu Basarab, Ultima boemă bucureșteană (1964-1976), Editura Magic Print, Onești, 2013, 128 pag. Cărțile inspirate din lumea boemei atrag prin pitorescul anecdotelor și resping prin secimea ideilor. Un boem e savuros în conduită și lamentabil în concepție, iar ideile ce-i trec prin cap
Scăpătați de geniu by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3052_a_4377]
-
Sorin Lavric Mihai Neagu Basarab, Ultima boemă bucureșteană (1964-1976), Editura Magic Print, Onești, 2013, 128 pag. Cărțile inspirate din lumea boemei atrag prin pitorescul anecdotelor și resping prin secimea ideilor. Un boem e savuros în conduită și lamentabil în concepție, iar ideile ce-i trec prin cap sunt infinit mai sărace decît întîmplările de care are parte în viață. Boema e
Scăpătați de geniu by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3052_a_4377]
-
lumea boemei atrag prin pitorescul anecdotelor și resping prin secimea ideilor. Un boem e savuros în conduită și lamentabil în concepție, iar ideile ce-i trec prin cap sunt infinit mai sărace decît întîmplările de care are parte în viață. Boema e obiect de evocare, nu temă de reflecție. Numai că Mihai Neagu Basarab procedează invers, făcînd doctrină în marginea scăpătaților de geniu, iar rezultatul este un volum de ingenioasă meditație pe seama unor figuri celebre din panoplia crîșmelor bucureștene. Ce frapează
Scăpătați de geniu by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3052_a_4377]
-
ca Gheorghe Dinică, Colea Răutu, Nuni Anestin; de la scriitori ca Cezar Ivănescu și Alexandru Monciu-Sudinski pînă la Nichita Stănescu și Leonid Dimov. Dar dincolo de diversitatea pestriță, cititorul rămîne cu un tablou clinic: o etiologie, o simptomatologie și un prognostic al boemei. Cum autorul se oprește asupra ultimei generații de boemi autentici, cronologia ei e tributară etiologiei: 1964 este anul amnistierii deținuților politici, Bucureștiul umplîndu-se cu o cohortă de capete interbelice: „Între zecile de mii de deținuți politici eliberați în București erau
Scăpătați de geniu by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3052_a_4377]
-
Brezoianu la subsol, decît o garsonieră de 18 metri pătrați, cu duș și bucătătrie, în Balta Albă, unde se simțeau, printre foștii copii de țărani semiurbanizați, ca într-un ghetou siberian.“ (p. 8) Revărsarea amnistiaților va alcătui „aripa bătrînă“ a boemei, aripa tînără fiind sporită de tinerii care cochetau în deceniile 7-8 cu lumea spiritului, urmarea fiind o pletoră de minți strălucite, care vor da sarea și piperul restaurantelor capitalei, în cadrul unui fenomen social pe care numai o prejudecată meschină ne
Scăpătați de geniu by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3052_a_4377]
-
A fi boem nu e un stigmat, cu atît mai puțin o plagă morală. Adevărații ratați nu pot fi niciodată boemi, fiindcă boemia e o opțiune bazată pe vocația supraviețuirii, adică pe o poftă de viață care depășește căderile trecătoare. Boema cere un stil de viață inspirat de un unghi pretențios de a vedea lucrurile, la asta adăugîndu-se o înzestrare de excepție, care îl preschimbă pe boem într-o șansă a umanității. Și chiar dacă boema poate fi privită ca antecamera ratării
Scăpătați de geniu by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3052_a_4377]
-
de viață care depășește căderile trecătoare. Boema cere un stil de viață inspirat de un unghi pretențios de a vedea lucrurile, la asta adăugîndu-se o înzestrare de excepție, care îl preschimbă pe boem într-o șansă a umanității. Și chiar dacă boema poate fi privită ca antecamera ratării, ea poate fi deopotrivă considerată un indiciu preliminar al destinului creator. Ceea ce înseamnă că la boemă nu sfîrșești decît dacă ești slab, în schimb prin ea treci ca printr-un purgatoriu cu efecte benigne
Scăpătați de geniu by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3052_a_4377]
-
asta adăugîndu-se o înzestrare de excepție, care îl preschimbă pe boem într-o șansă a umanității. Și chiar dacă boema poate fi privită ca antecamera ratării, ea poate fi deopotrivă considerată un indiciu preliminar al destinului creator. Ceea ce înseamnă că la boemă nu sfîrșești decît dacă ești slab, în schimb prin ea treci ca printr-un purgatoriu cu efecte benigne. Nici unui artist nu-i strică un episod de abulie socială, cu condiția să fie caduc. Cînd episodul însă devine cronic, rezultatul a
Scăpătați de geniu by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3052_a_4377]
-
ca printr-un purgatoriu cu efecte benigne. Nici unui artist nu-i strică un episod de abulie socială, cu condiția să fie caduc. Cînd episodul însă devine cronic, rezultatul a fi depravarea. În al doilea rînd, sunt trei condiții fără de care boema nu poate apărea. Prima e existența unui oraș cu o minimă viață culturală, din a cărei protipendadă se vor recruta viitorii boemi. O boemă rustică e un nonsens. A doua condiție e lanțul de crîșme, cafenele sau braserii care dă
Scăpătați de geniu by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3052_a_4377]
-
însă devine cronic, rezultatul a fi depravarea. În al doilea rînd, sunt trei condiții fără de care boema nu poate apărea. Prima e existența unui oraș cu o minimă viață culturală, din a cărei protipendadă se vor recruta viitorii boemi. O boemă rustică e un nonsens. A doua condiție e lanțul de crîșme, cafenele sau braserii care dă paradisul bahic al exponenților de seamă. Fără alcool, boema își pierde elixirul, devenid un ritual gol, fără libații de grup. „Pentru boemi, cîrciumile sunt
Scăpătați de geniu by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3052_a_4377]
-
cu o minimă viață culturală, din a cărei protipendadă se vor recruta viitorii boemi. O boemă rustică e un nonsens. A doua condiție e lanțul de crîșme, cafenele sau braserii care dă paradisul bahic al exponenților de seamă. Fără alcool, boema își pierde elixirul, devenid un ritual gol, fără libații de grup. „Pentru boemi, cîrciumile sunt ca depourile de tramvaie. Acolo se odihnesc și se repară, urmînd ca-n alte locuri să se concentreze.“ (p. 53) A treia condiție e spiritul
Scăpătați de geniu by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3052_a_4377]
-
are parte în ochii semenilor e direct proporțională cu sentimentul valorii intime. Cu cît e mai disprețuit cu atît e mai încrezător în steaua proprie, convins fiind că e chemat să atingă scopuri mărețe. De unde și verdictul lui Neagu Basarab: „Boema este formată în principal din candidați la ratare care se consideră candidați la nemurire.“ (p. 6) La mijloc nu e doar ochiul bovaric cu care își contemplă defectele, dar și o providențială obnubilare, genul de orbire care duce la anihilarea
Scăpătați de geniu by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3052_a_4377]
-
ca în cazul lui Baudelaire vopsindu-și părul în verde, al lui Gérard de Nerval plimbînd prin Port Royal un homar de zgardă, sau al lui Alfred Jarry, care lua cina începînd cu desertul și terminînd-o cu aperitivele. Față de parizieni, boema bucureșteană a scăpat de excesele unui snobism demonstrativ. A doua trăsătură e exuberanța romantică, formă euforică de a trăi cu capul în nori, sfidînd criteriile succesului. Boemul este opusul carieristului, dînd cu piciorul în mod sistematic la fiecare ocazie care
Scăpătați de geniu by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3052_a_4377]
-
mod sistematic la fiecare ocazie care l-ar putea smulge din marasmul sărăciei. Dar sărăcia boemului nu e mizerie, ci penurie suportabilă pînă la un prag. Cînd devine sărăcie lucie, cum s-a întîmplat cu societatea românească începînd cu 1976, boema dispare. A treia trăsătură este neconformismul, dar sursa nu trebuie căutată într-un gratuit spirit de frondă, ci într-un acut simț al libertății. Boemul nu suferă constrîngerile, fiind un leneș căruia comoditatea i-a blocat exercițiul voinței. Tocmai de
Scăpătați de geniu by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3052_a_4377]
-
opere atipice, de la Monciu-Sudinski pînă la Dan Spătaru. Un volum scris cu inteligență, pe alocuri nostim și pe alocuri trist, gustul amar venind din contemplarea unui masacru prin autodistrugere: e uimitor cîte talente și-au săpat singure groapa în ultima boemă bucureșteană.
Scăpătați de geniu by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3052_a_4377]
-
au prilejuit lui Mateiu Caragiale romanul Craii de Curtea-Veche. E vorba de Alexandru Ghica, poreclit „Rapineau”, Georges Soutzo, poreclit „Cap de mort” și Radu Văcărescu, căsătorit cu Jeanne Lahovary, sora Marthei Bibescu, figurile mondene care alcătuiau la începtul secolului XX boema aristocratică bucureșteană, cu sediul la Capșa, de unde ofereau rubricilor mondene ale gazetelor același hedonism spiritual marca Péladan. Cu toate că e greu de crezut că cei doi prinți Bibescu, serioși diplomați de carieră, masoni de grad înalt, nepoți ai domnitorului dezmoștenit de
În lojă cu Marcel Proust by Radu Cernătescu () [Corola-journal/Journalistic/3251_a_4576]
-
revoluția de la ’48, veri ai viitorului Mare Maestru al Masoneriei Române, prințul George III Valentin Bibescu, s-au pretat la vulgarizarea misterelor masonice după rețeta Péladan, „oaia neagră” a neoocultistmului francez, trebuie avut în vedere că libertinajul hedonist esoteric al boemei aristocrate devenise o modă, o l’art de vivre înțeleasă ca o formă de rezistență socială în numele unei utopice „société libre, démocratique, profane et hédoniste”. La angrenarea lui Proust în jocul de-a ocultismul metaestetic trebuie să fi contat și
În lojă cu Marcel Proust by Radu Cernătescu () [Corola-journal/Journalistic/3251_a_4576]
-
ducală”14. Emblema aceasta nu este doar monograma familiei de Guermantes, ci și inițiala prenumelui celei pe care Proust și-a luat-o ca model pentru ducesa de Guermantes: „la chère Princesse”15 Greffulhe de Caraman- Chimay. Aceasta era regina boemei Parisului din perioada la belle-époque, persoana căreia Proust i-a mărturisit „un atașament admirativ” în Pastiches et Mélanges (1919). În paranteză fie zis, puțini însă știu că prin „Dna Greffulhe, care era Chimay, din celebra dinastie princiară a conților de
În lojă cu Marcel Proust by Radu Cernătescu () [Corola-journal/Journalistic/3251_a_4576]
-
și reușește. Nu pot fi ignorate apoi deschiderile către social ale romanului, imaginile vieții de mică provincie, cu notabilitățile și toată umanitatea caracteristică, și încă mai mult, prin extensie, imaginile lumii politice și de afaceri, sau ale mediilor artistice și boeme, căci autoarea nu ne ține fixați la ceea ce ne înfățișase inițial. Personajele migrează, însuși doctorul, sub presiunile Olgăi, se mută la oraș, nu în Capitală dar într-un oraș cu oarecare animație. Năzuința prozatoarei este de a deschide cât mai
Sorana Gurian by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Imaginative/14874_a_16199]
-
este chiar portretul artistului la tinerețe, atât de expansiv în ceasurile lui de comunicare, atât de închis la orice încercare de luare în posesiune. Mi te amintesc, în acei puțini ani dintre terminarea războiului și intrarea în pata comunismului, între boema irepresibilă a lui Dimitrie Stelaru și goliardeștile inițiative ale lui Constant Tonegaru, în ghirlanda de tinere fete în floare sau de mai împlinite muze cu zestrea vieții constituită. Erai tânăr laureat al celui mai râvnit/prestigios premiu literar al țării
Pavele, Pavele! by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Imaginative/15325_a_16650]
-
aparențe. Mă atrăgea, desigur, la Fănuș Neagu și faptul că frecventa lumea literară, că avea cunoscuți pe la reviste, pe la edituri, pe la radio, foști colegi de la Școala de literatură, acum redactori, reporteri, gazetari, tineri care se dedicau îndeletnicirii literare dar și boemei. O povestire, o poezie, un articol, spre a nu mai vorbi de o carte, dacă îți apăreau, erau bine remunerate de statul democrat-popular, dispus să răsplătească scrisul care-i convenea ideologic. Cine scria în spiritul zilei se umplea de parale
Amintiri cu Fănuș Neagu by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Imaginative/15371_a_16696]
-
inspiră din această lume și pe câteva dintre figurile ei și eu le-am cunoscut, datorită lui Fănuș. Pe un Teodor Pâcă, pe un Pavel Aioanei, pe un Octav Măgureanu, autori cu traiectorie de mici comete literare, dedicați cu frenezie boemei. Cine-i mai știe? Odată îl căută pe Fănuș la cămin un tânăr domn scund, rotofei, cu păr inelat, foarte volubil și gesticulant. Era scriitor, își iscălea producțiile Vintilă Ornaru și era odraslă de fost moșier, cum am aflat mai
Amintiri cu Fănuș Neagu by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Imaginative/15371_a_16696]
-
Cîteva linii în legătură cu Eugen Jebeleanu scot în relief, în ochiul cititorului de azi, marcata deosebire dintre indiferența în care a căzut poetul oportunist și exagerata deferență ce i se acorda deunăzi: ,Vechiul meu prieten și coleg, coleg de studenție, de boemă literară, de tinerețe dezolată, coleg de birou la Direcția Presei de la Ministerul Propagandei etc. - nu se străduiește, de cîțiva ani, decît să vîneze și să recolteze elogii și premii. își regizează cu măiestrie campaniile de presă ca să-l ridice în
Condei acid - II by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11212_a_12537]