509 matches
-
în anul acela apăruseră fel de fel de colecționari: de dinți, de degete, de păr, de urechi, de unghii, de sprâncene. După lupte se năpusteau ca niște corbi asupra dușmanilor uciși și-și umpleau traistele. Captura și-o vindeau apoi bogătașilor din marile orașe ale imperiului. Dintre toate, cele mai de preț erau urechile. De obicei, înaintea bătăliilor discutau aprins despre afaceri, se certau, făceau aprecieri, comentau modificările de preț și de gusturi de pe piață. Obligați să stea luni întregi departe
Ismail Kadare - Mesagerii ploii by Marius Dobrescu () [Corola-journal/Journalistic/6535_a_7860]
-
pe cerul gurii gustul nos-tal-gi-ei... Ce ciudat! Un oraș plin de prejudecăți, static, prăfuit și, totuși, atît de extraordinar pentru mine, pentru copilăria mea petrecută în vizită la mătușa dinspre partea mamei, populat de istorii de la bunica paternă, cu marii bogătași liberali din familie, cu moșii și case superbe în Craiova, pe care le observ de după garduri... Acolo, la Craiova, am descifrat ceva din lumea lui Silviu Purcărete. Pe drum, în mașină, am vorbit încontinuu despre Vlad Mugur și despre Magdi
În căutarea timpului pierdut by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12987_a_14312]
-
la ceas târziu, câțiva cheflii în trecere. Zvonul a făcut în acei ani ocolul orașului... Într-un roman al celebrelor „colecții de 15 lei”, gustate în anii dintre cele două războaie mondiale pentru facilitatea scriiturii, se istorisește despre „moartea” unui bogătaș care se „trezește” în cavoul familiei, descinde din criptă și se îndreaptă spre casă. Acolo, privind prin fereastră, își zărește tânăra soție în brațele unui fante de mahala. De aici, omul a luat drumul pribegiei, uitând de cele trecute... Se
Agenda2005-20-05-senzational2 () [Corola-journal/Journalistic/283698_a_285027]
-
în schimb de la incursiunea pe care am făcut-o la Karlovy-Vary, vestita stațiune balneoclimaterică. Să nu vă mirați, ni s-a spus, că o să auziți acolo vorbindu-se peste tot rusește. Fapt confirmat. Hoteluri, cazinouri, restaurante au fost cumpărate de bogătașii ruși recenți, ca de altfel și în Elveția sau pe Coasta de Azur. Expansiunea rusă se înfăptuiește, în era post-sovietică, pe căi mai eficiente, se pare, decât altădată. Am fi hoinărit și mai mult prin spațiile cehești dacă frigul de
Întâlnire la Praga by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/11019_a_12344]
-
dar și pentru scriitori, e o combinație care se face adeseori între plasticieni și scriitori. Ei sînt găzduiți în asemenea vile, în asemenea fundații, pe care americanii bogați le păstrează, să zicem, pe riviera franceză sau în sudul Genovei. Acești bogătași vin acolo în timpul verii, pentru ca primăvara și toamna să le pună la dispoziția artiștilor, în felul ăsta scăpînd de impozit sau chiar primind bani de la statul francez sau italian ca să le întrețină. La Bogliasco, în sudul Genovei, este chiar un
Dinu Flămând "Când elimini vanitatea, poți să exiști în scris" by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/9234_a_10559]
-
departe vița lui Boabdil, ultimul stăpânitor maur al Spaniei) ar trebui să fie chiar simbolul Indiei ("acest subcondiment, nu subcontinent", cum glumește Aurora). Romanul tinde astfel spre alegoria cu ascuțișuri satirice (ocazia dezvăluirilor corupției, jocurilor politice din Bombay, a răsfățului bogătașilor, a goliciunii vedetelor și superesteților, dar și a potlogăriilor negustorimii de altădată, a trădărilor vechi și noi). Măiestria stă în detalii, în tipologiile unor personaje de neuitat, iar reușita - într-o "poveste de dragoste pe mai multe niveluri". Nu toată lumea
Pentru lumile care dispar... by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/14634_a_15959]
-
să rămână fără impozantele lucrări de pe Dealul lui Bata Marianov este cu fiecare zi tot mai mare. Și cum Festivalul de Jazz scârțâie și el din punct de vedere organizatoric, Gărâna riscă să rămână doar un sat de vacanță al bogătașilor și nimic mai mult, este de părere artistul.
Agenda2003-44-03-c () [Corola-journal/Journalistic/281666_a_282995]
-
multe ori pleda gratis dacă i se părea că o face pentru o cauză justă. Uneori își lua cauze de mică pondere materială, dar importante ca principiu. În general cîștiga bine, noi am trăit destul de ușor, dar nu ca niște bogătași. De la el am învățat un lucru fundamental: cum este să fii inteligent: cum se comportă un om inteligent, cum vede viața un om inteligent și ce reacții trebuie el să aibă în fața fenomenelor de viață. Deci tatăl meu a fost
Alexandru Paleologu: „Nu cred în aptitudinile de justiție, corectitudine, și creație, ale omului care disprețuiește literatura“ by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13066_a_14391]
-
Pe Marcel Iancu l-am întâlnit într-o zi, la Lovinescu. El îl vizita din când în când pe Lovinescu, dar în acei ani rareori mai făcea câte un desen, câte o schiță, lucra în schimb foarte mult arhitectură. Toți bogătașii își ridicau case și el le făcea planurile, se ocupa cu lucrările de construcție etc. Tristan Tzara s-a înapoiat, la un moment dat, după război, în România. S-a reîntâlnit cu Vinea, v-a povestit Vinea ceva în acest
Interviu inedit cu Vlaicu Bârna despre Ion VINEA - poet, prozator și ziarist de mare clasă by Nicolae Tone () [Corola-journal/Imaginative/14826_a_16151]
-
noștri ieșea și dădea fiecăruia dintre ei câte o bucată de pâine pe care o sărutau cu respect și o monedă de zece centime, pomană generoasă în comparație cu "centima de barbă" - centima pentru fiecare - pe care o dădeau în general ceilalți bogătași ai satului. Moartea, credința puternică și deșteptarea instinctului sexual reprezintă forțele vii din adolescența mea, al căror prim contact l-am resimțit în Calanda. Într-o zi, în timp ce mă plimbam cu tata printr-o livadă cu măslini, o adiere de
Luis Buńuel - Ultimul meu suspin by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/15229_a_16554]
-
opoziție". Personajele feminine cunoscute sunt: Veta Titircă (55 de ani) numită acum "tante Zoe". Apar și personaje noi, inexistente în O noapte furtunoasă: Pulchérie (Chérie) Sotirescu (27 de ani), soția lui Chiriac și "mica nepoțică a lui Ivanciu Ganciu, mare bogătaș, răposat" și Nina, Niniche, Ninon, Ninette, Nichette, Ninichette (Chiriachița) Titircă (21 de ani), fiica lui Dumitrache și a Vetei, fina (și de fapt, fiica) lui Chiriac, crescută la Paris în același pension cu Pulchérie (pe o altă filă numele celor
Caragiale și franzela exilului by Simona Cioculescu () [Corola-journal/Imaginative/12813_a_14138]
-
personaje noi, cu lumile lor. Pierzându-l pe doctor, Vivian se va consola cu Roby, tânăr ofițer de care și Ann se va simți atrasă, alt motiv de rivalitate și disensiuni între cele două. Mai târziu Vivian se căsătorește cu bogătașul Edy, om trivial și brutal, fizic respingător cu ,,circomferința monstruoasă a burții lui". Până la urmă pictorița se sinucide, nu înainte de a fi meditat la soarta Anei Karenina. Iar Ann, tocmai ea, adolescenta vitală, sportivă, împătimită de ecvitație, se îmbolnăvește grav
Sorana Gurian by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Imaginative/14874_a_16199]
-
fixând pe hârtia lor lucioasă urmele ghearelor unei feline uriașe, o panteră, probabil, după cum se aventura să creadă, seara, la cârciuma din satul cel mai apropiat, în fața unui pahar de gin, un bătrân localnic, foarte conștient de lașitatea cu care bogătașii excentrici își abandonează, în Anglia și aiurea, animalele de companie." , Ce face o panteră, un mascul de panteră, să zicem, părăsit pe meleaguri străine de stăpânul cinic sau inconștient?", m-am întrebat, și Fiona s-a întrebat o dată cu mine, intrând
Povestea celor două pantere by Florin Sicoie () [Corola-journal/Imaginative/10869_a_12194]
-
-i mulțumesc țăranului tată de familie ce ne-a hrănit când eram fugari. Mi-am dorit să port mâneca dreaptă îndoită pe jumătate, iar oamenii să zâmbească atunci când salut cu mâna care nu trebuie. Mi-am dorit să fiu împotriva bogătașilor, chiar dacă unii dintre ei l-au citit pe Dante: înainte de-a fi omorât, unul dintre ei avea să afle că și eu l-am citit. Mi-am dorit ca portretul meu să fie purtat în Pekin, cu un poem
LEONARD COHEN by Liviu Bleoca () [Corola-journal/Journalistic/14261_a_15586]
-
unei mulțimi de voci. Atunci deschise ușa antreului și văzu agitație mare în fața casei, și pe Baltazar cu colivia în mijlocul îmbulzelii, îmbrăcat în alb și proaspăt bărbierit, cu expresia aceea de candoare cuviincioasă cu care cei săraci ajung la casa bogătașilor. - Ce minunăție!, exclamă soția lui José Montiel, cu o expresie radiantă, conducându-l pe Baltazar înăuntru. N-am mai văzut așa ceva în viața mea, spuse, și adăugă, revoltată că mulțimea se îngrămădea în poartă: Dar adu-o în casă că
Gabriel García Márquez - Uimitoarea după-amiază a lui Baltazar by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/2720_a_4045]
-
Baltazar nu era un străin în casa lui José Montiel. În diferite ocazii, pentru priceperea lui și pentru că se ținea de cuvânt, fusese chemat să facă lucrări mărunte de tâmplărie. Însă nu s-a simțit niciodată la largul lui printre bogătași. Obișnuia să se gândească la ei, la nevestele lor urâte și certărețe, la îngrozitoarele lor operații de chirurgie, cu un veșnic sentiment de milă. Când intra în casele lor nu se putea mișca fără să-și târșâie picioarele. - E acasă
Gabriel García Márquez - Uimitoarea după-amiază a lui Baltazar by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/2720_a_4045]
-
vorbea despre un proiect fabulos de o mie de colivii a șaizeci de pesos, și apoi de un milion de colivii până ajunse la șaizeci de milioane de pesos. - Trebuie să facem o mulțime de lucruri pentru a le vinde bogătașilor înainte de a muri, spunea, orbit de beție. Toți sunt bolnavi și or să moară. Cât sunt pesemne de nenorociți că nici măcar nu se pot înfuria. Tonomatul a cântat două ceasuri fără încetare, pe socoteala lui. Închinară cu toții pentru sănătatea lui
Gabriel García Márquez - Uimitoarea după-amiază a lui Baltazar by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/2720_a_4045]
-
Toți sunt bolnavi și or să moară. Cât sunt pesemne de nenorociți că nici măcar nu se pot înfuria. Tonomatul a cântat două ceasuri fără încetare, pe socoteala lui. Închinară cu toții pentru sănătatea lui Baltazar, pentru norocul lui, și pentru moartea bogătașilor, dar când se făcu de cină îl lăsară singur în salon. Ursula îl așteptase până la opt, cu o mâncare de carne friptă cu rotocoale de ceapă. Cineva îi spuse că bărbatul ei e în salonul de biliard, nebun de fericire
Gabriel García Márquez - Uimitoarea după-amiază a lui Baltazar by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/2720_a_4045]
-
scriitorii americani, uneori până la exces: insistența pe viața socială, investigarea mediilor și a lumilor proprii - de la universitate la suburbie, de la orășelul tipic la New York-ul unicat, relațiile de familie, tipologiile sociale pregnante: primarul și polițistul orașului, chelnerița și patroana ei, bogătașul locului și intrusul, jurnaliștii transformați în haite de vânători, imposibil de evitat. Dar trăsăturile personajelor sunt accentuate până la caricatură, contururile și dramele sunt îngroșate. Universul orășelului Aurora unde se petrec întâmplările, apariția insistentă a unor imagini și simboluri - plaja, pescărușii
Adevărul despre „cazul Joël Dicker“ by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/3278_a_4603]
-
abandonat, are pereți de beton de 2,7 metri grosime și coboară 14 etaje sub pământ, asigurând protecție și în cazul unei explozii atomice. Apartamentele vor fi dotate cu piscină, home cinema și bibliotecă, iar primii proprietari sunt, deja, patru bogătași care au cheltuit 4,4 milioane de lire sterline pentru achiziționarea unui contract imobiliar în acest ”turn al speranței”. Larry Hall, în vârstă de 55 de ani, care și-a rezervat lui și familiei sale un apartament în adăpostul atomic
Apocalipsa nu-i va afecta pe milionari. Află de ce () [Corola-journal/Journalistic/58445_a_59770]
-
vechiul continent și-au pierdut rând pe rând locurile de muncă. Tata ajunsese să nu mai câștige lețcaie. Lucra numai mama. Robotea într-o fabrică de textile, călca rochiile și costumele ce se făceau acolo și-apoi mergea pe la doamnele bogătașilor să facă curățenie, să spele dușumele. Îmi amintesc cum de multe ori venea acasă cu genunchii umflați ca turtele de floarea-soarelui după ploaie și strălucind ca oglinda. Stătea în genunchi să frece podelele cu leșie. Ahhh! De câte ori n-am auzit
Editura Destine Literare by DORINA MÃGÃRIN () [Corola-journal/Journalistic/101_a_266]
-
vulnerabil, ba chiar să-l strivească sau, în cel mai bun caz, să rămână fără efect. Oricum ar fi, Gide se îndoiește că cel slab și-ar folosi cunoștințele așa cum i-ar șade bine: banii sunt utili doar în mâinile bogătașilor - singurii capabili să se bucure de ei și să-i facă să se bucure și pe restul muritorilor de rând. Banii, averile nu riscă oare să corupă sufletul neprihănit al săracului? Sufletul bogatului e ferit de asemenea capcane: în privința «coruperii
André Gide și portarul lui: un dialog social by Andrei Vieru () [Corola-journal/Journalistic/4137_a_5462]
-
dar au transferat posibilitatea aceasta pentru un viitor mai îndestulat, numai că un asemenea viitor un există niciodată. În schimb, aveau acuma un superb apartament de trei camere într-un raion-dormitor din Moscova, un imobil la "Kniajnii les", - așezare de bogătași -, o mașină "Peugeot 347", fabricat în 1999. Iar în loc de copil, a apărut Kîsenka. Uliana Vladimirovna, lăsată ani de zile de capul ei, trăia liber, ca vântul sau ca iarba. Mergea la expoziții, la vernisaje, la prezentări. La Moscova era cunoscută
Evgheni Popov în căutarea spiritualității pierdute by Margareta Șipoș () [Corola-journal/Journalistic/8639_a_9964]
-
cîte o sută, o sută cincizeci, două, trei, sau în cazuri foarte rare, 4, 5 sute de dolari, ceea ce indica cifra de afaceri a fiecărui sponsor. Pe vremea aceea fumam havane importate la noi din Cuba. Eram cu mai mulți bogătași americani, dintre care unii fumau și ei trabuc. Cum se întîmplă, fumătorii formînd o sectă, fiecare arăta ce fumează. Nu știam că în SUA exista un embargou strict asupra tuturor mărfurilor provenite din Cuba. Aflînd aceasta, unul din oamenii de
Jurnal pe sărite by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17287_a_18612]
-
la nevoie, aruncîndu-și cîrjele cît colo, crescînd om din cîte o grămăjoară de vietate contorsionată, îndreptîndu-și spinările gheboșate, desprinzîndu-și solzii de pe ochi și abandonîndu-și bandajele inutile. Toate cărțile pe care le-am citit ulterior aveau cerșetori falși, spioni, escroci, uneori bogătași cu mașini luxoase sau pur și simplu inși dornici de experiențe "poetice". Filmele confirmă imaginea cărților. Filantropica explică chiar circuitul banilor în lumea cerșetoriei, artă și știință a României zilelor noastre. În Zacharias Lichter, cred, e pomenită una dintre regulile
De la un refuz la altul by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/14679_a_16004]