2,653 matches
-
asupra moșiei răzeșilor din Fruntești, nu a putut „înghiți” toate proprietățile răzeșilor, cei din Fruntești reușind să-și păstreze libertatea și pământul. O lungă perioadă de timp nu a existat nicio deosebire între modul de organizare și funcționare a gospodăriei boierești față de cea țărănească. Se folosea același inventar agricol, aceleași culturi, și se obțineau, în funcție și de calitatea solului, recolte modeste. șăranii răzeși își lucrau singuri bucățile de moșie, unii mai bogați foloseau și munca slugilor, argaților, țăranilor dependenți, pe cât
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
Se folosea același inventar agricol, aceleași culturi, și se obțineau, în funcție și de calitatea solului, recolte modeste. șăranii răzeși își lucrau singuri bucățile de moșie, unii mai bogați foloseau și munca slugilor, argaților, țăranilor dependenți, pe cât vreme, pe moșia boierească se folosea munca țăranilor dependenți, vecini, deveniți clăcași, care aveau în folosință suprafețe de teren primite de la proprietar, a slugilor boierești - oameni de curte - și a robilor țigani. Gospodăria boierească era scutită de unele dări față de domnie, pe cât vreme gospodăria
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
lucrau singuri bucățile de moșie, unii mai bogați foloseau și munca slugilor, argaților, țăranilor dependenți, pe cât vreme, pe moșia boierească se folosea munca țăranilor dependenți, vecini, deveniți clăcași, care aveau în folosință suprafețe de teren primite de la proprietar, a slugilor boierești - oameni de curte - și a robilor țigani. Gospodăria boierească era scutită de unele dări față de domnie, pe cât vreme gospodăria țărănească plătea o largă categorie de dări, ducând, în unele cazuri, la pierderea statutului social. Unealta principală pentru munca în agricultură
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
și munca slugilor, argaților, țăranilor dependenți, pe cât vreme, pe moșia boierească se folosea munca țăranilor dependenți, vecini, deveniți clăcași, care aveau în folosință suprafețe de teren primite de la proprietar, a slugilor boierești - oameni de curte - și a robilor țigani. Gospodăria boierească era scutită de unele dări față de domnie, pe cât vreme gospodăria țărănească plătea o largă categorie de dări, ducând, în unele cazuri, la pierderea statutului social. Unealta principală pentru munca în agricultură era plugul din lemn cu cuțit de fier. Se
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
au mai păstrat câțiva „butuci” de vie pânăă la primul război mondial. Asemenea vii aveau locuitorii răzeși, iar după venirea bejenarilor bucovineni, unii dintre ei și-au plantat vii și livezi. Chiar dacă nu aveau teren propriu, țăranii așezați pe moșia boierească care plantau vii și livezi rămâneau să le stăpânăească ei și urmașii lor, cu condiția să plătească „zeciuiala” (a zecea parte din recoltă). După distrugerea vechilor plantații de vii, în podgorii s-au plantat viță altoi, iar țăranii au cultivat
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
să ajungă la „învoieli de bună voie” cu boierul care le impune „robia clăcii”. Obținerea unei cantități mai mari de cereale însemna o cantitate mai mare de muncă, atât pe pământul propriu, după împroprietărirea din 1864, cât și pe moșia boierească. Aratul, semănatul, prășitul, seceratul, cu secera sau cu coasa (hreapca), adunatul, „treieratul” cu caii, vânturatul, încărcatul, căratul, depozitatul în magazii și hambare, toate erau munci manuale. O ușurare a fost când s-au introdusă mașinile de treierat purtate de un
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
din recoltă datorată de țăran proprietarului trebuia dusă la locul de depozitare tot de țăran, aceasta fiind o obligație nouă, față de prevederile legislației din secolul al XVIIIlea. Sterian își depozita recolta la magaziile din Dobreana sau la cele de lângă curtea boierească din Lunca. Boierii Rosettești depozitau recoltele în magaziile din jurul curților, la curtea Virginiei Lambrino sau la locul numit „Moara lui Ciulei”, în gura tiubienei. Recolta era vândută direct unor negustori din Bacău sau era dusă cu carele până la Galați. Porumbul
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
soiul cincantin, porumb adusă din nordul Italiei, cu bobul mică și cu perioada de vegetație mai scurtă, bun la gust, dar cu producții de maximum 1200 kg/ha. Dacă producțiile medii la ha la grâu era mai mare pe proprietățile boierești, se datora lucrărilor agricole mai bune, în primul rând a 200 arăturii, mai adâncă, făcută cu un plug greu, trasă de 4 sau chiar 6 boi. Se folosea grapa de fier care sfărâma bulgării și apoi se nivela cu o
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
la 0,18 6,94 Total 187 1323,62 ha. Situația foștilor clăcași și a răzeșilor fără pământ s-a ameliorat după reforma agrară din 1921, iar pentru luncași, cumpărările de pământ prin care au intrat în posesia fostelor moșii boierești, i-a pusă în situația de-a avea mai mult pământ decât răzeșii din Fruntești (vezi cap. „Modificări în structura de proprietate” din prezenta lucrare). În perioada interbelică, gospodăria țărănească a fost supusă presiunilor venite din partea băncilor, datoriilor pentru plata
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
meșteșugari care, pe lângă munca lor în agricultură, răspundeau, fiind îndemânatici și harnici, și la solicitările consătenilor. Ei sunt cei care au prelucrat materialele aflate la îndemână: lutul, lemnul, piatra, pieile de animale și metalele. Meșteri specializați se aflau pe lângă curțile boierești și mănăstirești și erau proveniți din robi țigani, care, după ce au fost eliberați din robie, își câștigau pâinea mergând din sat în sat cu meșteșugul lor. Totuși, trebuie făcută precizarea, că românii nu s-au prea înghesuit la învățarea meșteșugurilor
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
obținut prin ardere mocnită, în cuptoare speciale. Așa cum am mai spus, secole de-a rândul, țiganii au fost cei care au practicat meseria veche de când e fierul și țiganul. Nu-i cunoaștem pe meșterii care au lucrat 214 pe la curțile boierești, iar cei pe care-i știm, sunt din a doua jumătate a secolului al XIX-lea. În vechile documente despre satele răzășești Filipeni și Fruntești nu se face nicio referire la cei care prelucrau și modelau fierul, deși ni se
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
fi putut desfășura viața de zi cu zi, dar, spre sfârșitul secolului al XVIII-lea, recensământul zisă rusescă din anii 17721773 și 1774 menționează, pe lângă „curtea” Mariei Dumistrăchioaia Rosetti, un scutelnic, Iftimie, de meserie olar, desigur, confecționa vase pentru curtea boierească, poate și pentru locuitorii din Slobozia - Filipeni și Fruntești. Zona în care se află comuna Filipeni nu e lipsită de materia primă din care se confecționau vasele. Dimpotrivă, e suficient să decopertăm solul și la o anumită adâncime din lutul
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
șările Române, fiind chelerul (magazia de provizii) Imperiului Otoman, cu oi, seu, unt, orz, grâu, cai, vite de povară, o parte din produse luau calea exportului, la care participau și țăranii. Mari turme de vite, din braniștile domnești, mănăstirești și boierești ajungeau pe piețele Europei. Se exportau mari cantități de brânză burduf, unt, pastramă, alte preparate din carne de vită și de porcă din care se obțineau venituri însemnate. Banii obținuți erau destinați „birului” - tributului - către Poarta Otomană. Sumele datorate de
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
destinați „birului” - tributului - către Poarta Otomană. Sumele datorate de gospodăria rănească erau apăsătoare și mulți răzeși și-au pierdut părțile de moșie, vânzândule unor boieri, așa cum s-a întâmplat cu răzeșii din Filipeni și Fruntești. Prin sate și pe la curțile boierești și mănăstirești umblau negustori străini, în special turci, care cumpărau cu toptanul, en gros, realizând mari venituri, deoarece plăteau sub prețul pieței. În Moldova intrau și negustori evrei, armeni, poloni, ruși, germani, se desfășura un activ comerț între cele trei
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
Petrică), Dom’Petrică, care a fost „crâșmar” la bodega de la magazinul mixt. în satul Lunca au mai „ținut” cârciumă și prăvălie (dugheană) unul Iamandi, venit din altă parte, ca și Hașigheanu, în casa lui Costică Gurău, alții au arendat cârciuma boierească a Virginiei Lambrino, ca Miron Boca, Toader Buleu (Vasilaș), Cristea Grigorovici, Vasile Mârza și Donic. De asemenea, Elena Bucșa a ținut în arendă cârciuma luată de la Ciulei, administrator al moșiei Virginiei Lambrino, care se afla lângă Vasile Pușcuță (picherul!), peste
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
vechi sat ar fi al lui Filipaș Dunavăț - adică Filipeni -, nu avem date despre biserica din acest sat, decât târziu, în secolul al XVIII-lea, după ce satul Filipeni ca sat răzășescă nu mai exista, satul și moșia trecând pe seama familiei boierești Rosetti. În schimb, satul Fruntești, despre care nu avem un act clar de întemeiere, adică, după cum spune un document de hotarnică, nu se cunoaște „talpa Frunteștilor”, deși știm că la vărsarea Dunaviciorului (Pârâul Roșu) în Dunavăț, a existat un sat
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
a unui popă din Filipeni? Când moșia Filipeni a intrat, prin donație sau în alt mod, în proprietatea lui Iordache Roset și a urmașilor acestora, s-a simțit nevoia existenței unei biserici cu preoți și diaconi care să deservească curtea boierească și satul Filipeni, transformat în sat dependent și satul nou întemeiat Slobozia. De altfel, pe la curțile boierești mari exista, dacă nu o biserică, măcar o capelă, un paraclis, pentru nevoile spirituale ale proprietarilor, care erau datori - o datorie morală - să
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
proprietatea lui Iordache Roset și a urmașilor acestora, s-a simțit nevoia existenței unei biserici cu preoți și diaconi care să deservească curtea boierească și satul Filipeni, transformat în sat dependent și satul nou întemeiat Slobozia. De altfel, pe la curțile boierești mari exista, dacă nu o biserică, măcar o capelă, un paraclis, pentru nevoile spirituale ale proprietarilor, care erau datori - o datorie morală - să facă biserică și pentru sat, deși avem destule cazuri în care satul i-a făcut sigur biserică
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
sunt și astăzi între odoarele bisericii din Lunca. Preoții care au slujit la bisericile din comuna Filipeni nu au avut nimică spectaculosă în activitatea lor spirituală. Într-un timp îndelungat, secolele XV-XVIIXIX, preoții de pe la bisericile sătești, dar și de la curțile boierești, aveau o pregătire îndoielnică, iar marele istorică N. Iorga lasă mărturie și despre modul în care erau făcuți preoți unii țărani care nu mai voiau să plătească dările, ei, preoții, fiind privilegiați, nu erau impuși la bir, dar abia șștiau
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
un locaș de cult, la care slujea un preot și un dascăl. De la prima vedere, biserica de lemn din Mărăști impresionează prin dimensiune și înălțime, cât și prin prezența celor două turle. Toate acestea o definescă ca fiind o ctitorie boierească, deosebindu-se de celelalte biserici din zonă. Din punct de vedere planimetric, biserica monument de la Mărăști se încadreaz tipului treflat, cu pronaosul dreptunghiular și absida altarului decroșată. Ceea ce particularizează, însă, monumentul este forma rotundă a absidelor laterale și a altarului
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
nominalizați 39 elevi. c) învățătorul Gheorghe Postoi cere concediu pentru zilele în care va putea ajunge la Bacău pentru a ridica un împrumut de 6500 lei pentru obștea „Dornenii”, pentru a completa garanția colectivă pentru cumpărarea de pământ din moșia boierească. Gheorghe Postoi era președintele acestei obști. A se observa că nu se putea pleca de la programul școlar fără învoire, fără să știr revizorul școlar! d) Adresa din 20 octombrie 1906 privind ținerea Cercurilor culturale. Cercul Cultural din Lunca - Filipeni purta
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
luat inițiativa înregistrării oamenilor aduși de peste hotare, numiți liuzi (oameni), folosiți de boieri pentru un timp oarecare ca scutelnici, când nu aveau nicio obligație față de vistierie. Acest document poartă numele de „Condica liuzilor”, întocmit în 1803 și cuprinde și slugile boierești, scutite de bir. Poate părea surprinzătoare afirmația din „Condica liuzilor” în legătură cu apartenența satului răzășescă Fruntești ca sat dependent de banul Ștefan Rosetti, dar, în acest caz, se au în vedere doar „liuzii” așezați cu învoială în satul răzășesc, fiind cunoscute
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
Între anii 1785 și 1803 s-au stabilit și alți bejenari, care au fost așezați și în alte sate ale comunei Filipeni. Interesul boierului Ștefan Rosetti era să ascund numărul real al contribuabililor străini care, astfel, intrau în categoria slugilor boierești, fără obligații fiscale. Cu toate că după anul 1800 populația Moldovei și a țării Românești a crescut și ca urmare a bejenarilor din Ardeal și Bucovina, fenomenul nu trebuie absolutizat. Evenimentele politice și militare - războiul ruso-turcă din 1806-1812, încheiat cu pacea de la
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
de boli. S-a mâncat natural și sănătos, și chiar băutura, care n-a lipsit de la majoritatea gospodăriilor țărănești, era naturală, fără chimicale, iar alcoolul era obținut în urma fermentării fructelor. Știm, din mărturiile călătorilor străini cum arătau mesele domnești și boierești, cum se proceda cu închinatul vinului, cum se aduceau mâncărurile, bazate pe carne friptă, pe mâncăruri orientale. Unii călători au luat în discuție și mesele și petrecerile țărănești: la români, a căuta un motiv pentru petrecere era un lucru atât
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
semănăturile erau puține, atât cât să ajung până la recolta cealaltă, obligațiile materiale și financiare erau suportabile, stăpânăii interni și externi erau moderați în cereri. În a doua jumătate a secolului al XVIIIlea erau țărani, dependenți, așezați cu învoială pe moșia boierească care avea 18-20 capete de vite, aveau livezi și vii și, deci, nu se punea problema mâncării. Condițiile economice și politice în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, la care adăugăm cauze demografice, au făcut alimentația în familiile
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]