600 matches
-
Constantin Cantacuzino, „bătrân și vestit”, își regăsesc noblețea necesară pentru elogierea proiectatei alianțe: „fiind dă neam blagorodnic, și mai cinstit între toate neamurile boierimii Țărâi Rumânești”. Imaginii solare a unui Mavrocordat cu o conduită exemplară - păstrător al tradițiilor („au dat boieriile celor ce li s-au cuvenit”), doritor de armonie, „înțeleptu, blându și bun”, prezență notabilă în Imperiu, administrator chibzuit și cu dragoste de țară, atotiertător -, ce reclamă lauda, în ciuda cenzurii retorice introduse de autor („Care aceste toate [...] dă le voiu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288940_a_290269]
-
o soție cicălitoare care, până să-i plece bărbatul la o anchetă, îi face zeci de observații și îi dă o mulțime de sfaturi (În anchetă). Totodată apar și aspecte dramatice ale vieții sociale, precum panica de care sunt cuprinși boierii la auzul veștilor despre răscoala țăranilor (Mălurenii), sărăcia în care trăiesc cei de la sate (Îngropăciune), sărăcie ce îi silește pe părinți să-și dea copiii argați la casele boierilor (Petra) ș.a. Se remarcă dialogul dens, împănat cu regionalisme. Atât volumul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286261_a_287590]
-
neamului românesc. Originea i se pierde în timpul cel mai depărtat. Caracteristica acestei clase este stăpânirea pământului. Nimeni altul decât acela ce deținea pământ, adică moșie, fie individual, fie deavalma, amestecat în vreo colectivitate de moș neni, numai acela putea dovedi boieria veche a sa prin sinetul moșiei. Totuși nu trebuie să conchidem de aici, că stăpânirea pământului era un privilegiu exclusiv la ei: oricine în Moldova era în drept să cumpere un sat, dacă avea mijloace". Dintre meșterii pe care îi
Consideraţii etno-geografice asupra procesului de locuire pe teritoriul comunei Ţibăneşti by Margareta Negrea Văcăriţa. () [Corola-publishinghouse/Science/669_a_1288]
-
capitolul dedicat grupării tutelate de Titu Maiorescu: „Până la întemeierea «Junimii», literatura română este scrisă aproape numai de boieri, de marii boieri la început, de boierii de clasa a doua în epoca bonjuristă, și de burghezii și dascălii intrați în mica boierie (șătrari, pitari, slugeri, cluceri, medelniceri, stolnici, serdari, paharnici, căminari) în deceniul de după revoluție.” Inovatoare și din această perspectivă, gruparea Junimii impune, prin cenaclul omonim, coagulat în funcție de afinități literare, solidar prin idealuri și democratic prin primatul recunoscut al esteticului, un mijloc
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286162_a_287491]
-
subl.ns.). Dela 22 iunie 1941 și până la 23 august 1944, românii au murit cu miile pe câmpiile Ucrainei în timp ce familia sa (sic!, n.n.) trăia în mizerie în timp ce copiii lor umblau flămânzi și goi cerșind o bucată de pâine pe la boierii antonescilor (sic!, n.n.)”. Probabil, tov. Zelinescu era sosită din altă lume de vreme ce nu știa (sau se prefăcea a nu ști!) că regimul antonescian a avut o grijă deosebită pentru familiile celor plecați pe front și în mod cu totul special
Întâmplări din vremea Ciumei Roşii by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1230_a_1931]
-
să se așeze jos), plus bastoanele și flegmele aplicate de Fanache. În a patra zi a fost dus la regiune, cu cătușele la mâini: fusese cerut expres de toarășul Cameniță personal. Fanache l-a prevenit: Gata, s-a terminat cu boieria, acu o să vezi și tu ce înseamnă anchetă adevărată. Tovarășul Cameniță era într-una din perioadele de acalmie și lipsa de activitate îl enerva, îl îmbolnăvea, îl înnebunea pur și simplu. Într-adevăr, dorea să se implice el personal în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
care dețin puterea și onorurile. De la casă la îmbrăcăminte, de la masă la post, totul să vorbească în noi despre renunțarea la lux și la superfluu, la comoditate și la «confort». Dacă locuința noastră și ambientul de familie ne echivalează cu boierii, de ce ne supărăm pe cei care trag concluziile și se comportă în funcție de ele? Dacă nu vrem să fim amestecați cu posesorii de aur, atunci să renunțăm să ne asemănăm lor în atitudinile exterioare. De vreme ce nu avem «friptura», să facem în
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
de pe vremuri farmacist Bruss, țapul cel bătrân, libidinos și cu barba albită, la care se adunau ca la ele acasă, intrând prin ușa din dos a farmaciei lui de peste drum de Capșa, țigăncile florărese fru moase, ispititoare și curvance cu boierii, celebrate de Luchian În tabloul său faimos „Safta florăreasa“. Rozina fusese depravată de acest unchi al ei și, fiind alungată de familie, și-a luat lumea În cap ajungând șanteză la „Tana sachi“ din Iașii de acum patruzeci de ani
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
belle époque a Bucureștiului de acum patruzeci-cincizeci de ani, privindu le, cu precocitatea băiatului de atunci, cum defilau, aceste bata lioane ale Cytherei, În echipaje cu „muscal cu cauciuc“ prin fața meselor de afară de la Capșa, schimbând zâmbete de conivență cu boierii. Trăiesc Încă aproape cu toatele, dulcele lor trai de odinioară păstrându-le ca pe fructele rare și fierte În zahăr din vitrinele marilor cofetării: Lili Gheorghiadis cea blondă, azi târându și picioarele adipoase, ca de elefant; Lina Magazia, proprietăreasă cuminte peste
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
de băiat de-al nostru de la țară, orice primitiv. Propuneam zadarnic, Într-o vreme, să nu se Îngăduie copiilor noștri trecerea prin liceu fără cunoașterea automobilului, a mașinii de scris și a instalațiilor electrice uzuale, lumină, radio, mașina de călcat. „Boieria“, să-i zicem așa, adică inaptitudinea noastră, a intelectualilor, pentru asemenea Îndeletniciri, ne declasează În multe privințe. M-am simțit totdeauna umilit că nu pot face uz, cum trebuie - la fel ca un gândac, stângaci și Încurcat În mișcări de
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
de la Podul Înalt, glăsuiește boier Stanciu din jilțul său de "Mare și prim sfetnic de taină" și, ridicându-se bătrânește, lungan, de parcă nu se mai termina -, legănându-se ca un plop, fluturându-și barba albă, închină solemn ulcica ridicată: Trăiască! Boierii, curtenii, cu ulcelele înălțate către Domnul, cu glas mare: Să ne trăiești întru mulți ani, Măria ta!! răcnesc ei și, de prea mult foc, zidurile cetății se scutură mai dihai ca pe vremea când erau bătute cu pușcile cele mari
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Pe deasupra, oferă și... ce credeți? câte cinci cadâne pe cap de pașă. Pe ales... Se produce rumoare în boierimea dezlănțuită. Fantastic!... Boieri dumneavoastră, chicotește Ștefan, deschidem harem în Cetatea Sucevei?! Numai obiceiuri sănătoase am luat de la turci! Deschidem! Deschidem! strigă boierii înferbântați. Dăm de belea cu ale noastre, mormăie cu spaimă o voce din adunare. Ferice de turci! Halal să le fie! oftează Mihail răzbunându-se pe Cotnarul din ulcică. Mângâie-te, îi alină Ștefan, durerea. Avem cadânele noastre moldovence, har
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
și sprijină cazmaua de perete. Am scos toată Suceava, cu mic, cu mare, să adâncim șanțul de apărare al cetății. Pe fundul șanțului înfigem și niscai țepușe bine ascuțite, să le gâdile dosul, explică el râzând mefistofelic. Mârâie, bombăne ei boierii, pe înfundate, că sapă cot la cot cu prostimea, da' sapă! adaugă cu un râs șăgalnic de data asta. Desigur, "de bunăvoie și nesiliți de nimeni", spune Ștefan hohotind. Trebuie să apere cineva și Cetatea de Scaun. De cade Suceava
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
teamă. De un singur lucru se teme: de batjocură! Și-apoi, batjocura e o armă ce intră în socotelile mele, pe lângă altele... -De-i așa, am tăcut, murmură Vlaicu. "Neînțelese sunt cărările Domnului". Întocmai, boier Vlaicule, întocmai... Ștefan tace. Tac și boierii. Logofete, de unde, de ne unde, să cumpărăm un pașă, o cadână, vreun eunuc, o iscoadă apropiată Marelui Vizir, să ciulească urechile ce gânduri negre se urzesc la Înalta Poartă despre Moldova. "Un domn informat a câștigat jumătate din bătălie." Cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
pădurile se fură! Să fie dovedită hoția și tâlharii să fie puși să înghită tot ce-au furat, să se sature! Și aurul! Și peștele! Și pădurile! Ce-au dobândit de haram, de haram să le fie! Și pădurile? râd boierii sperând că de aiastă dată Măriei sale i s-a înfundat. Să le înghită? Cum?!... "Cum?!" se întreabă singur Ștefan, neștiind ce să le răspundă, regretând că l-a luat gura pe dinainte. O muscă obraznică, ce nu știa cu cine
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
să ne poruncească te miri cine!... Un ăla, un coate goale, un... un neica nimeni... Mare boier?! îi întoarce vorba Ștefan. Sunt destui ce s-au îmbogățit peste noapte Dumnezeu știe pe ce căi necurate, devenind "Mare boier, Mare Baron". Boieria nu stă în câte moșii are, în câte capete de vită sau cât îi geme haznaua de galbeni. Măreția unui adevărat boier stă în cinstea și în strădania de a face ceva bun și pentru oameni, și pentru țară, nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Da, boier Stanciule, am ridicat în dregătorii pe cei ce s-au dovedit vrednici de aiastă cinste. Eu nu cunosc decât o singură măsură după care prețuiesc omul: cât prețuiește mintea, inima și brațul său. Aiasta-i, după mine, adevărata boierie! Și... și trebuie să-mi dovedească c-o merită. Îi caut... Îi caut... Și nu-i iert. Nu pot ridica o țară nouă cu oameni nărăviți în rele. Și când ai prea mult aur în aripi, te trage pământul... Eu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
conducerea regelui său Mathias, au luptat contra neamului cel spurcat, într-un război așa de mare". Ha! Ha! Ha! Mi-am găsit un rege! Să-mi trăiască! rânjește Ștefan cam strâmb. De mult n-am râs cu mai multă pohtă! Boierii, revoltați, protestează: Mârșăvie! Halal "demnitate regală"! Un înfumurat! Prea plin de ifose. Se mânjește cu sângele altuia! Îl mușcă de inimă pizma! Îți poartă zâmbrele că i-ai răpit laurii, gloria! -Laurii aiștea-s stropiți cu sânge! Nedreptate strigătoare la cer
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Oastea cea mare a prostimii"... În loc să știe prostu' de teama mâniei boierești, trăim noi cu frica-n sân de sabia din mâna prostului! se aprinde Negrilă. Orice țărănoi "care a dovedit vrednicie" visează slujbe, dregătorii, ba, chiar, ridicare în cinul boieriei. Unde s-a mai pomenit asemenea mișelie?! adaugă Alexa. E rânduit ca boierul să fie boier, și prostu' să fie prost. De pildă, Tăutu! Cine-i "Marele logofăt Tăutu"? Un prăpădit de grămătic, scârța-scârța pe hârtie -, care a buchisit câteva
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
jurat! Cei ce nu se vor întoarce blestemul acestui pământ robit asupra lor cadă!! Ați plecat?! Țăranii se îmbulzesc de plecare, uită să se mai ploconească. Se grăbesc, nu care cumva Măria sa să se răzgândească. Ștefan a rămas singur, cu boierii... E istovit, pustiit, simte că i se taie picioarele, se sprijină de țeava tunului, oftează mai-mai să-și dea duhul și încet, răgușit, întreabă: Ei, acu că mi s-a zburătăcit oștirea, ce-i de făcut, boieri dumneavoastră? V-ați
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Nu știu cum s-a făcut însă că, după exect o sută de ani, adică la 20 mai 1766 (7274), casele lui Duca Vodă, care „au fostu cumpărate de la Chiriiac, ginerele lui Ureche și de la giupâneasa sa fata lui Ureche încă din boierie” și au fost schimbate cu mănăstirea Barnovschi pe morile de la Andrieșeni, au devenit acum - în vremea lui Grigorie Alexandru Ghica voievod - „case domnești”, iar morile au ajuns din nou ale mănăstirii, repetându-se schimbul ca în vremea lui Duca Vodă
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
înaintași, ce au dat și au miluit sfintele biserici...De aceea am căutat și noi și am aflat lângă Iași un pământ ce se numește Poiana Vlădicească, pe care loc, bătrânul și bunul domn Alexandru, împreună cu mitropolitul, episcopii și toți boierii l-au întâmpinat pe Sfântul Ioan cel Nou și în fața acestuia el, împreună cu întreaga suită, cu mare cinstire s-a plecat și la acel timp a dăruit acel loc cu toate hotarele sale, ca și o vie sfintei biserici mitropolitane
Iaşii dealurilor albastre by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1211_a_1919]
-
și romansurile sânt mai trebuitoare decât pâinea cea de toate zilele, și de când, fără căpital moral, urmează mania voiajurilor. Damele se îmbolnăvesc dacă, în cursul unui an, nu răsuflă 9 luni aer străin; neputând trăi fără dame, după ele călătoresc boierii, după aceștia se înstrăinează banii țărei, până și lipitorile au început a voiaja la Paris!“ Proza publicistică și literară a vremii abundă în pagini de acest gen, consemnând discordanțele procesului de modernizare și insatisfacția generată de el. Sunt texte a
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]
-
și chiar soldaților ce-l escortau.“ O ceremonie de acest fel devenită prilej de amuzament public - iată un semn al vremii! Nivelul maxim al parodiei va fi atins în Moldova în cursul anului următor, când o ploaie a decretelor de boierie se va abate asupra unioniștilor, îndeosebi a celor tineri: caimacamul Vogoride se legăna în iluzia că-i va aduce astfel alături de el! La Fălticeni, un banchet de 40 de tacâmuri este oferit de Nicu Gane proaspeților căftăniți, „toți însuflețiți de
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]
-
ție, numai ție, sfârșitul acestei zile aniversare... „Crușeț! Mirosul acela bun de pământ cu bulgări mari din care creșteau mănunchiuri de urzici și de păpădii, la sfârșitul lui februarie, de Păresimi. Baba Ioana, la bucătărie, pregătea mâncăruri de post pentru boierii credincioși care urmau să se împărtășească. Le făcea «urzici îngroșate» în bucătăria pe care o știi, departe de casa mare, înălțată pe o colină, ca nu cumva mirosul de bucate să-i supere. Sus, pe colină, tânăra doamnă a casei
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]