935 matches
-
e menționat și Costea Danovici. De la Ivanco Levici și de la fetele fratelui său Vasco Levici (Leul) Ștefan cumpără în 1492 un sat pe care-l dăruia Putnei. În afara activității consacrate organizării militare a țării și a eforturilor de a ralia boierimea la noua domnie, documentele emise de cancelaria voievodului, între 1457 - 59, ni-l înfățișează pe Ștefan ca bun gospodar al țării sale. Încă din primul an de domnie - prin octombrie-noiembrie 1457 - Ștefan îi încunoștințează pe negustorii brașoveni că vor putea
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
ar fi făcut altceva decât să îndârjească opoziția boierească. Începutul domniei lui Ștefan reprezintă prologul promițător al unei cârmuiri pline de glorie. Ștefan dă dovadă de energie, de înțelepciune politică, de simț gospodăresc. Dacă ar fi fost sub tutela unei boierimi anarhice și dispusă să trădeze interesele țării și ale domniei, atunci cu greu ne putem explica îndrăzneala cu care Ștefan atacă Polonia. Un asemenea act presupune că înlăuntrul țării Ștefan era stăpân pe situație și nu subordonat altora. Faptul că
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
au trădat pe Ștefan, din care cauză una dintre cele mai mari crize ale domniei lui Ștefan s-a consumat în 1467, manifestându-se „prin numeroase defecțiuni pe câmpul de lupte și, după retragerea ungurilor, printr-o adevărată răscoală a boierimii din sudul Moldovei”. Abia în 1470, domnul a putut să lichideze gruparea boierească ostilă puterii sale. Nu există nici o dovadă că au avut loc mai multe „defecțiuni pe câmpul de luptă” afară de trădarea lui Crasnăș din noaptea de 14 / 15
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
și-a schimbat tactica. Așa cum reiese din scrisoarea polonă, citată mai înainte, sultanul a încercat să-i atragă pe boieri de partea sa, afirmând că nu a venit în Moldova împotriva poporului (poporul căruia i se adresa fiind de fapt boierimea), ci împotriva domnului. Sultanul lăsa, astfel, să se înțeleagă că era în intenția lui să acorde boierilor libertăți mai mari decât le aveau sub Ștefan. Așadar, este vorba de o propagandă inteligent orchestrată, cu scopul de a-i convinge pe
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
Cunoscând caracterul autoritar al voievodului, ei știau că-și pun capetele, în cazul în care ar fi dat dovadă de șovăială în executarea poruncilor domnești. În afară de aceasta, trebuie avut în vedere și momentul în care sultanul încearcă să obțină asentimentul boierimii moldovene pentru planurile sale. După Valea Albă, Ștefan cel Mare avea pe lângă el o parte însemnată din forțele militare ale țării. În jurul acestui nucleu au început să se adune țăranii, cărora domnul le dăduse drumul să plece la căminele lor
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
noastră că unitatea de luptă românească împotriva turcilor nu s-a putut realiza în secolul al XV-lea, pentru că, uneori, s-au aflat pe scaunul țării domni care n-au avut calități politice și militare deosebite, dar, mai ales, pentru că boierimea munteană a trădat mereu interesele țării și a colaborat cu turcii. Faptele voievozilor și ale boierilor trebuie să fie judecate în funcție de realitățile politice. După moartea lui Mircea cel Mare au urmat ani de lupte, care au sângerat țara în deceniile
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
comerțul cu turcii și asta le era de ajuns. Scrisoarea boierilor este alcătuită și într-o vreme în care Țepeluș se pregătea să atace Moldova împreună cu turcii. Nu trebuie exagerat, în sensul în care s-a stăruit o vreme, că boierimea era trădătoare din principiu. Când turcii au făcut eforturi să cucerească Țara Românească, boierii munteni au fost în cea mai mare parte alături de Radu de la Afumați și, în bătălii care au durat mai mulți ani, au reușit să salveze țara
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
După opinia acestui autor, când are loc bătălia de la Șcheia, în Moldova erau doi domni: Ștefan și Hronodă vodă. Acesta din urmă a câștigat bătălia. Acest lucru s-a datorat faptului că în 1486 are loc „o adevărată revoltă a boierimii moldovenești împotriva lui Ștefan”, deoarece o mare parte a boierimii era împotriva politicii antiotomane dusă de domn. Într-o lucrare, ultima mare monografie despre Ștefan cel Mare, se afirmă că letopisețele moldovenești „au transmis doar o relatare seacă și palidă
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
în Moldova erau doi domni: Ștefan și Hronodă vodă. Acesta din urmă a câștigat bătălia. Acest lucru s-a datorat faptului că în 1486 are loc „o adevărată revoltă a boierimii moldovenești împotriva lui Ștefan”, deoarece o mare parte a boierimii era împotriva politicii antiotomane dusă de domn. Într-o lucrare, ultima mare monografie despre Ștefan cel Mare, se afirmă că letopisețele moldovenești „au transmis doar o relatare seacă și palidă, urmare a unei evidente prelucrări ulterioare, făcută cu grija de
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
țara Rusiei”. Formal, domnul n-a anexat Pocuția în acel moment și, după cum avea să-i spună solului Firley, în 1503, a mai așteptat acolo aproape cinci săptămâni și jumătate. Logofătul Tăutu spune că „Domnul voievod, domnul nostru, chemând toată boierimea sa, și sfatul său, după ce domnii voștri nu au venit, și-a adjudecat acea țară. Și boierimea deopotrivă a adjudecat-o domnului nostru voievodul”. Domnul justifică astfel ocuparea Pocuției: „Noi știm, însă, ceea ce se știe, de altfel, în toată lumea, că
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
solului Firley, în 1503, a mai așteptat acolo aproape cinci săptămâni și jumătate. Logofătul Tăutu spune că „Domnul voievod, domnul nostru, chemând toată boierimea sa, și sfatul său, după ce domnii voștri nu au venit, și-a adjudecat acea țară. Și boierimea deopotrivă a adjudecat-o domnului nostru voievodul”. Domnul justifică astfel ocuparea Pocuției: „Noi știm, însă, ceea ce se știe, de altfel, în toată lumea, că dacă cineva are o asemenea învoială și sorocire și zi hotărâtă și nu vine la acea zi
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
monarh. Nu avem informații, care să ne îngăduie să stabilim exact cum s-a realizat întemeierea celor două țări românești. În Letopisețul cantacuzinesc se arată că după ce a trecut Radu Negru la Sud de Carpați „Atunce și Băsărăbeștii cu toată boierimea ce era mai nainte peste Olt, s-au sculat cu toții de a venit la Radul Vodă, închinându-se să fie supt porunca lui și numai el să fie peste toți”. De atunci, în titlul domnului apare formula singur stăpânitor. Recunoașterea
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
bani din visteria domnească și prin confiscarea domeniilor boierilor trădători.” Este reluată, așadar, teza lui B. T. Câmpina, dar cu o redactare mai elegantă. Domnul a dăruit din domeniul domnesc, astfel reconstituit, “principalilor susținători ai puterii domnești: biserica și mica boierime.” Dominium eminens este o categorie juridică specifică instituțiilor feudale apusene, semnificând dreptul de stăpânire superioară, asupra întregului pământ al țării. Valeria Costăchel considera că domnii români au avut și ei acest drept. H. H. Stahl a combătut existența domeniului eminent
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
dăruie mânăstirii Putna. Lista unor domenii, care se desfac în a doua jumătate a secolului al XV-lea, este mai lungă. Nepoții boierilor, care stăpâneau mari moșii, cu privilegii date de Alexandru cel Bun, vând satele moștenite, încât opoziția marii boierimi față de Ștefan cel Mare se destramă de la sine, odată cu destrămarea domeniului. În afară de vânzarea satelor moștenite, care duce practic la micșorarea sau chiar la dispariția unui fost domeniu de pe vremea lui Alexandru cel Bun, are loc pulverizarea domeniului boieresc prin împărțirea
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
În privilegiile acordate bisericii sunt menționate scutirile (imunitatea), deoarece domeniile bisericii sunt de dată mai recentă și au la origine daniile domnești. Domeniile boierești sunt de origine foarte veche și „au la bază dezagregarea obștii din sânul căreia a ieșit boierimea gentilică”, iar domnia a recunoscut drepturile imunitare ale domeniului boieresc. Un argument ar fi o analogie cu ceea ce s-a întâmplat în Serbia lui Ștefan Dușan sau în Lituania. Dar o parte dintre cele mai mari domenii boierești din Moldova
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
luptă călare). Autorul Letopisețului, contemporan cu faptele descrise, nu se poate înșela atunci când îi pune în două rânduri pe viteji înaintea boierilor „de la mare până la mic”. Dacă ar fi fost vorba doar de o ridicare a unor țărani în rândul boierimii, este evident că ei nu puteau fi menționați înaintea marilor boieri. Dacă ne-am afla în fața unei situații speciale, în care Ștefan cel Mate face din țărani boieri, rămâne greu de înțeles de ce se afirmă în Letopiseț că, la Râmnic
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
anexarea poate la Galiția - la juna Polonie - pentru că li se prezintă din nou ocaziunea de-a se amalgamiza domnia - lor baronii cu conții vechi și cu familiele ruginite polone. Din fericire puțini dintre boierii Bucovinei sunt coprinși de această amețeală. Boierimea Bucovinei, demnă de toată stima și încrederea, a știut și va ști să fie totdeuna în fruntea națiunei din a căreia sân puternic s-a ridicat; dar cumcă asemenea visuri esist e fapt; cumcă ele însă nu se vor realiza
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
în emisiune pentru a vorbi despre ultima sa carte, în care propune o versiune revelatoare pentru unii, revoltătoare pentru alții, despre originile noastre. Într-o perioadă în care în România e ușor irealist să mai vorbim despre domnie, darămite despre boierime, ceasul în care Neagu Djuvara a fost „în direct“ a însemnat unul dintre acele momente în care (re)descoperi că titlul de Sir nu s-ar potrivi doar preferaților Casei Regale britanice. Neagu Djuvara face, în curând, 91 de ani
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2169_a_3494]
-
mai Întâmpla, „boieru’“ (cuvânt nespus de jignitor și care ustură al dracului). Printre altele, mă străduiam să zic „ei e”, căci „ei sunt” ar fi răsunat Îngrozitor de sclifosit În urechile lor și ar fi slobozit numaidecât Înaltul dispreț pentru pedanta boierime. „Boier” era cel care se Îmbrăca În țoale târguite de la oraș, și nu din magazinul sătesc; ăl de nu-i plăcea ori nu putea să alerge desculț fără să se taie ori să se Înțepe (am suferit enorm din pricina tălpilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
de a vizita capitala Moldovei, reușea ofițerul britanic, după o călătorie plină de peripeții pe traseul Chișinău-Leova-Huși-Vaslui-Iași. Spre deosebire de Galați, oaspetele găsea Iașii ca o așezare urbană incomparabil mai frumoasă, în care trăiau cca. 30.000 de evrei 34, cu o boierime • E.D. Tappe, op. cit., p. 566. • Ibidem, p. 567. • Potrivit recensământului din 1859, efectuat sub conducerea lui Ion Ionescu de la Brad, orașul Iași avea o populație de 65.745 de locuitori din care 30.460 erau evrei, reprezentând un franțuzită și
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
boieri sau prelați mai instruiți cu o anumită evoluție intelectuală. Un Grigore Ureche, Miron Costin, spătarul Nicolae (Milescu), Eustratie logofătul sau Teodosie Dubău, Pătrașco Danovici, Udriște Năsturel, Constantin Cantacuzino, în Țara Românească, de pildă, erau, în primul rând, reprezentanți ai boierimii, dar și dregători mai mari sau mai mici, participând, deci, la treburile politice ale statului. Firesc, ei sunt stăpâni de pământ. Și înalții clerici proveneau dintre boieri, având, în același timp, preocupări intelectuale remarcabile. Cu alte cuvinte, a existat o
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
și comparabilă cu situația din Germania, Franța sau Italia - față de procente excesive în Ungaria (4,6%) și de-a dreptul enorme în Polonia (10-15%)10 - nu ne interesează aici decât stratul superior al acelui conglomerat social eterogen care se numește boierime, deci clasa politică. Soarta Principatelor nu se hotărăște însă la București sau la Iași, ci la Constantinopol, unde agenții domnilor, din cartierul lor general de la Vlah-Sarai sau Bogdan-Sarai, urmăresc nenumăratele fire ale intrigilor țesute între Poartă și diferite ambasade. De
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
această idee erau găsite de înaltul ierarh în „trecutul Bisericii și al poporului“: „popa Laurențiu“ tras în țeapă și apoi ars, cu prilejul răscoalei din 1514, „popa Șapcă“ participant la revoluția din 1848, „Mitropolitul Teoctist“ care „s-a alăturat micii boierimi împotriva marilor feudali“, „mulții și încă neștiuții preoți uciși în timpul răscoalei din 1907“, preotul-țăran Neagu Benescu, purtătorul de cuvânt al „plugarilor clăcași“, toate acestea fiind prezentate de patriarh ca dovezi și documente istorice ale luptei pentru libertate și progres purtată
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
pe alții, se respectă pe sine Fugi, domnule, de-aici cu politețea ta! - îmi spunea cu reproș bunul meu coleg și prieten, poetul Mihai Munteanu. Politețurile erau sarea și piperul întâlnirilor dintre cucoanele din înalta societate, cu vițe adânci în boierimea și moșierimea de altădată; erau și apanajul madamelor din mahalalele orașelor și târgurilor, care, când se întâlneau, își sărutau aerul din jurul urechilor, se gratulau cu fel de fel de formule înțesate cu franțuzisme, și se bârfeau reciproc la întâlnirile cu
Lumina Educaţiei by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Science/1635_a_3037]
-
oftalmologia. De aici au provenit trei miniștri: Constantin Angelescu, Nicolae Crețulescu și Gheorghe Asachi. Tot din acest spital au provenit și mulți miniștri ai Sănătății. În 1842 s-a pus baza Eforiei spitalelor, banii pentru aceste unități fiind dați de boierime. Epoca modernă și conteporană a generat reforme și-n sănătate, cu baze științifice de învățământ medical. Florence Nightingale (18201910)(fig.3) a revoluționat modul de îngrijire al bolnavilor; îngrijirile nu trebuie să reflecte doar milă , ci să se bazeze pe
Nursing general : note de curs by Solange Tamara Roşu, Mihaela Carmen Fermeşanu () [Corola-publishinghouse/Science/91817_a_93197]