1,700 matches
-
de echipamente militare atunci când Cehoslovacia și Germania au refuzat tranzitul acestor mărfuri spre Polonia. Pe 6 august, guvernul polonez a lansat un „Apel către lume” în care contesta acuzațiile de imperialism, sublinia hotărârea Poloniei pentru autodeterminare și dezvăluia primejdia „invaziei bolșevice a Europei”. Lituania fusese implicată în dispute serioase cu Polonia cu privire la controlul asupra orașului Vilnius și a regiunilor de frontieră din jurul localitățilr Sejny și Suwałki. O tentativă de lovitură de stat din 1919 orchestrată de polonezi în Lituania a provocat
Războiul polono-sovietic () [Corola-website/Science/299352_a_300681]
-
polono-sovietic. În ciuda sprijinului lituanian, sovieticii nu au trecut Vilniusul sub control lituanian până în august, când polonezii erau gata să recucerească orașul. Până în august, sovieticii au sprijinit în schimb un guvern pro-comunist lituanian ( Litbel) și a plănuit o lovitură de stat bolșevică în Lituania. Conflictul dintre Polonia și Lituania a culminat cu scurtul război din august 1920. Polonezii au avut puțini aliați. Franța a continuat politica de respingere a bolșevismuliu și după ce Mișcarea Albă a fost complet înfrântă și a trimis în
Războiul polono-sovietic () [Corola-website/Science/299352_a_300681]
-
final, rușii au trebuit să se retragă. Armata a V-a a lui Sikorski a împins neîncetat forțele sovietice epuizate spre est cu o viteză de 30 de kilometri pe zi, reușind ca prin manevre fulgerătoare să distrugă toate speranțele bolșevice de reușită a manevrei de învăluire de la nord. Până pe 16 august, contraofensiva poloneză a fost completată de atacul "Armatei de Rezervă" condusă personal de Piłsudski. Executând precis planurile lui Piłsudski, forțele poloneze avansând dinspre sud au găsit o spărtură uriașă
Războiul polono-sovietic () [Corola-website/Science/299352_a_300681]
-
au ajuns prea târziu, ori nu au mai ajuns deloc. Armatele sovietice din centru s-au prăbușit în haos. Tuhacevski a ordonat o retragere generală dincol de râul Bug, dar a pierdut contactul cu cea mai mare parte a forțelor bolșevice din jurul Varșoviei și toate planurile sovietice s-au pierdut în dezordinea datorată pierderii comunicațiilor. Armatele bolșevice s-au retras în dezordine, divizii întregi intrând în panică și dezintegrându-se. Înfrângerea Armatei Roșii a fost de-o asemenea amploare și atât
Războiul polono-sovietic () [Corola-website/Science/299352_a_300681]
-
prăbușit în haos. Tuhacevski a ordonat o retragere generală dincol de râul Bug, dar a pierdut contactul cu cea mai mare parte a forțelor bolșevice din jurul Varșoviei și toate planurile sovietice s-au pierdut în dezordinea datorată pierderii comunicațiilor. Armatele bolșevice s-au retras în dezordine, divizii întregi intrând în panică și dezintegrându-se. Înfrângerea Armatei Roșii a fost de-o asemenea amploare și atât de neașteptată încât, ca urmare a instigărilor detractorilor lui Piłsudski, bătălia de la Varșovia este deseori numită
Războiul polono-sovietic () [Corola-website/Science/299352_a_300681]
-
spre sud, în zona mlăștinoasă Polesie, având centrul în orașul Grodno din Belarus. Pentru a distruge apărarea sovietică, armatele poloneze au trebuit să lupte în bătălia de pe râiul Niemnem. Polonezii au traversat râul Niemnem și au depășit prin flancuri unitățile bolșevice, care au fost obligate să se retragă din nou. Polonezii au continuat să avanseze pe toate fronturile, repetând succesele din anul precedent. După bătălia de pe râul Szczara de la mijlocul lunii octombrie, armata poloneză a atins aliniamentul Tarnopol-Dubno-Minsk-Drisa. În sud, forțele
Războiul polono-sovietic () [Corola-website/Science/299352_a_300681]
-
din nou. Polonezii au continuat să avanseze pe toate fronturile, repetând succesele din anul precedent. După bătălia de pe râul Szczara de la mijlocul lunii octombrie, armata poloneză a atins aliniamentul Tarnopol-Dubno-Minsk-Drisa. În sud, forțele lui Petliura au înfrând Armata a XIV bolșevică, iar pe 18 septembrie au preluat controlul asupra malului stâng al râului Zbruci. În luna care a urmat, forțele lui Petliura au înaintat pe linia Nistru- Bra-Litîn. Bolșevicii au cerut încetarea ostilităților la scurtă vreme după înfrângerea dela Varșovia iar
Războiul polono-sovietic () [Corola-website/Science/299352_a_300681]
-
a determinat în mare măsură cursul istoriei europene pentru următorii 20 de ani sau mai mult. [...] Fără să o recunoască și aproape în mod inconștient, liderii sovietici au abandonat cauza revoluției internaționale”. Au mai trecut încă două decenii până când armatele bolșevice să fie trimise peste graniță să „facă revoluție”. Sociologul american Alexander Gella consideră că „Victoria poloneză a asigurat douăzeci de ani de independență nu doar pentru Polonia, dar cel puțin pentru o întreagă parte centrală a Europei”. După negocierile de
Războiul polono-sovietic () [Corola-website/Science/299352_a_300681]
-
se întoarce, strivindu-i nu o dată pe oameni sub vremi, în 1948, în urma unui proces similar celui din sec.al XVIII-lea, dar orientat în sens invers, restaurator(!!!) și al cărui actor principal a fost de astă dată proaspăta putere bolșevică instalată la cârma României după cel de-al II-lea război mondial, satul revine în bloc, fără prea mari convulsii, la vechea credință ortodoxă pe care o abandonase silit la sfîrșitul secolului al XVIII-lea, credință în care stăruie până
Dejani, Brașov () [Corola-website/Science/300940_a_302269]
-
lungi sau mai scurte în care limba rusă a fost limbă obligatorie de studiu, iar cultura rusă a fost puternic promovată în noile state socialiste. După 1965, numai în România nu mai erau obligatorii lecțiile în limba rusă. După revoluția bolșevică, autoritățile sovietice au hotărât să interzică folosirea alfabetului arab în republicile vorbitoare de limbi turcice sau persană din Asia Centrală, Caucaz și zona fluviului Volga, (inclusiv în Tatarstan). Noul alfabetal acestor limbi a fost bazat pe cel latin și a fost
Rusificare () [Corola-website/Science/309066_a_310395]
-
dezertați din fosta Armată Imperială Rusă și bolșevici. Avansarea trupelor române pe teritoriul Republicii Democratice Moldovenești a început după ce Sfatul Țării a votat în favoarea unirii cu România, cu toate acestea armata română a întâlnit o rezistență dârză din partea elementelor locale bolșevice și anarhiste rusești. „Benderul (Tighina) reprezenta un punct strategic militar de prima mărime pentru că, așa cum s-a arătat, de la el plecau căile de acces - ferate și rutiere - spre Chișinău și Iași, precum și spre sudul Basarabiei”. Operațiunea de alungare a trupele
Lupta de la Tighina (1918) () [Corola-website/Science/330695_a_332024]
-
român ca să-i rupă legăturile cu Divizia. Lt. col. Macovescu cere imediat întăriri, iar în dimineața de 17 ianuarie, comandantul diviziei a trimis ca întărire, încă un detașament, compus din 2 batalioane, condus de col. Meleca. Detașamentul are de înfruntat bande bolșevice, dar ajunge la destinație în seara zilei de 17 ianuarie. Apoi, generalul Broșteanu trimite încă un batalion, ajuns tot la Bulboaca, în dimineața zilei de 19 ianuarie. Detașamentul de la Bender este comus din 4 batalioane, un escadron și 2 baterii
Lupta de la Tighina (1918) () [Corola-website/Science/330695_a_332024]
-
dar în localitate a fost grea, fiind primită cu foc dens din partea inamicului. Totodată, de pe malul stâng al Nistrului, dinspre localitatea Parcani, artileria inamică trage și ea spre Bender. Între orele 11-12, orașul este recuperat de trupele române. Iar cele bolșevice și susținătorii lor, respinse peste Nistru, se retrag la Tiraspol. În această luptă, trupele române au pierdut 3 ofițeri și 138 trupă. Menționăm că luptele de la Bender în rândurile bolșevicilor au luptat și două sute de români, proveniți dintre dezertori și
Lupta de la Tighina (1918) () [Corola-website/Science/330695_a_332024]
-
inițiat de Franța, Janin l-a dezaprobat însă cu desăvârșire și, ca atare a transmis prerogativele funcției sale generalului Niessel la sfârșitul lunii septembrie. A părăsit Rusia pe data de 8 noiembrie 1917 - a doua zi după Lovitura de stat bolșevică, cu sentimentul trist că Rusia nu mai era Rusia și că ea ieșise din istorie pentru a se bloca într-o cămașă de forță ideologică alienantă, într-o „paranteză a istoriei sale”. După reîntoarcerea sa pe pământ francez, în decembrie
Maurice Janin () [Corola-website/Science/337408_a_338737]
-
de acord cu amiralul, Janin a demisionat din postul de comandant-șef al forțelor aliate pentru se dedica corpului cehoslovac, fiind convins că englezii îl instalaseră pe amiral pentru a le servi interesele. La începutul iernii anului 1919, forțele de bolșevice au contraatacat începând să câștige teritoriu, iar la 14 noiembrie 1919, Armata Roșie a intrat în Omsk. Situația dintre Janin și Kolceak s-a întrăutățit după ce Janin nu a reușit să-i asigure lui Kolceak suport la Irkutsk în luna
Maurice Janin () [Corola-website/Science/337408_a_338737]
-
este o gară de cale ferată din Iași, unde funcționează o stație de triaj cu 24 linii de grupa B. În perioada Primului Război Mondial, în a funcționat un centru tehnic al Armatei Ruse și un depozit de muniție. După începerea Revoluției bolșevice din 25 octombrie/7 noiembrie 1917, a sosit aici un comando bolșevic trimis de V.I. Lenin cu misiunea de a intensifica mișcarea revoluționară în Moldova. Comandoul bolșevic era format din circa 80 de persoane, sub conducerea lui Simion Grigorievici Roșal
Gara Socola () [Corola-website/Science/316271_a_317600]
-
bolșevici, conduși de Simion Grigorievici Roșal. Șcerbacev a cerut sprijinul Armatei Române pentru anihilarea comandamentului bolșevic de la Socola. Prim-ministrul Ion I.C. Brătianu a convocat în aceeași noapte un consiliu de miniștri, în care s-a hotărt eliminarea centrului rebeliunii bolșevice de la Gara Socola. În ziua următoare, o unitate militară formată din ostași ucraineni, împreună cu trupe militare române, au înconjurat tabăra rusă de la Socola, arestându-i pe rebelii ruși care s-au predat fără a se opune prea mult. Soldații rebeli
Gara Socola () [Corola-website/Science/316271_a_317600]
-
strigând plini de entuziasm: “Trăiască România! Trăiască!”. Dupa 23 august, scăpasem de o teroare. Era mai mult decât sabia lui Damocles, pentru că nu mă privea numai pe mine, privea toată comunitatea din care făceam parte. Eu citisem cărți despre începuturile bolșevice în Rusia, cu ani de zile înainte, traduse în limba germană. Credeam că Germania e țara în care avea să vină o revoluție comunistă. Și în loc de asta, apare Hitler! Din partea României, nu mă așteptam la altceva. Un antisemitism latent îl
69 DE ANI DE LA CĂDEREA REGIMULUI FASCIST: ”23 AUGUST 1944 - PERFORMAREA ISTORIEI RECENTE” () [Corola-website/Science/295687_a_297016]
-
În noiembrie 1932 i s-a acordat dreptul de a purta crucea pe klobuk. Și-a sprijinit material preoții din eparhie, după demolarea prin explozie a Catedralei din Feodorov. I-a adunat în jurul său pe clericii care trecuseră prin închisorile bolșevice și-și păstraseră neatinsă credința ortodoxă. În noaptea de 4 decembrie 1936 IPS Nikodim este arestat și condamnat la cinci ani de recluziune la Krasnoyarski Kray. Nu este trimis acolo din cauza stării sale precare de sănătate. Este lăsat în închisoare
Nikodim Krotkov () [Corola-website/Science/305682_a_307011]
-
mai puternice și, în același timp, controversate personalități ale timpului său”. Pentru unii, Noske a avut curajul de a fi (după propriile sale cuvinte) „câinele sângeros” și a oprit căderea Germaniei în haosul și anarhia existente în Rusia, după Revoluția bolșevică din Octombrie. Alți istorici l-au numit „o brută primitivă, care a dus o politică potrivit modelului simplu prieten-dușman” și un om care a fost „incapabil să facă diferența, îndrăgostit de violență, care cu mentalitatea sa s-ar fi potrivit
Gustav Noske () [Corola-website/Science/337683_a_339012]
-
sa asociere cu Lenin. Presa sovietică a susținut că Stalin a fost apropiatul constant al lui Lenin cât timp acesta din urmă era în viață și, prin urmare, Stalin a urmat îndeaproape învățăturile lui Lenin și că va continua moștenirea Bolșevică după moartea lui Lenin. Stalin a apărat public perfecțiunea lui Lenin cu o loialitate înflăcărată; astfel, Stalin a demonstrat că propriile sale abilități de conducere erau perfecte deorece era un puternic adept al Leninismului. Înainte de 1932 mare parte din propaganda
Cultul personalității lui Stalin () [Corola-website/Science/332050_a_333379]
-
numele lui Stalin a fost inclus în noul Imn Național al Uniunii Sovietice. Stalin și glorificatorii său au rescris istoria sovietică pentru a oferi liderului un rol mai semnificativ în Revoluția Rusă din 1917 și în primele zile ale puterii bolșevice. Conform acestei istorii revizuite Stalin, nu Leon Troțki, a fost secundul lui Lenin în timpul Revoluției. Pentru a realiza acest lucru Stalin a sprijinit ascunderea documentelor istorice declarând că aceste documente relatau o poveste incompletă și derutantă. În schimb, Stalin s-
Cultul personalității lui Stalin () [Corola-website/Science/332050_a_333379]
-
austro-ungară, pe toate fronturile din Italia până în Rusia, dar mai ales pe teritoriile fostei Jugoslavii și Albanii. Dar aceștia au mai luptat și după Marea Unire în cadrul armatei României Mari; au participat la campania din Ungaria, pentru înăbușirea revoluției ungurești bolșevice a lui Bela Kuhn, trupele române ajungând până la Budapesta (între 8.04 1919 până în noiembrie 1921). Mulți săteni au ajuns în Budapesta ca luptători în Armata Română. Iată pe sătenii din Livadia căzuți pe câmpul de luptă (marea majoritate din
Livadia, Hunedoara () [Corola-website/Science/300552_a_301881]
-
ocupației sovietice. În consecință, factorii decizionali români au prezentat în fața opiniei publice din România și a populației din Basarabia și Bucovina de nord participarea României la ostilități, nu numai ca o campanie destinată a elibera cele două provincii de sub dominația bolșevică și a reîntregi frontierele amputate în anul 1940, ci și ca o bătălie purtată împotriva comunismului și evreilor. Afișele propagandistice ale armatelor a 3-a și a 4-a române conțineau lozinci de tipul: Autoritățile civile și militare române nu
Masacrul de la Odesa () [Corola-website/Science/312881_a_314210]
-
și prea intransigent. Învinuirile erau mai curând politicianiste, Marele Cartier General fiind structura însărcinată cu menținerea moralului trupei, lucru făcut de altfel foarte bine, dovadă fiind atât victoriile militare din vara lui 1917 cât și rezistența soldaților români la agitația bolșevică. Principala obligație a Ministerului de Război era să vegheze ca armata să aibă toate cele necesare, ceea ce nu era lucru ușor în condițiile refugiului în Moldova. Vintilă Brătianu reușise să ducă la îndeplinire aceată sarcină, în limita posibilităților momentului, printr-
Vintilă I. C. Brătianu () [Corola-website/Science/299970_a_301299]