2,428 matches
-
alții. Troțki îl numea pe Molotov „mediocritatea personificată”, dar prostia lui aparentă ascundea o minte ascuțită și un mare talent administrativ. El a lucrat în special din umbră și și-a promovat o imagine de birocrat fără culoare - era singurul bolșevic care purta costum și cravată, de exemplu. Când aliatul lui Buharin, Alexei Rîkov, a fost îndepărtat din funcția de președinte al Sovietului Comisarilor Poporului (prim-ministru) în 1930, Molotov a fost succesorul său. Din acest post el a supravegheat cea
Viaceslav Molotov () [Corola-website/Science/299709_a_301038]
-
chiar de Stalin), a declanșat o nouă criză, Marea Epurare, care la început s-a desfășurat la o intensitate redusă, în anii 1935 - 1936, pentru a ajunge la paroxism în 1937 - 1938 (vezi Procesele de la Moscova), când cei mai importanți bolșevici, tovarăși ai lui Lenin, au fost arestați, judecați și executați pe baza unor acuzații false de trădare și spionaj, iar milioane de cetățeni sovietici de rând au fost executați sau deportați în Gulag. Deși epurările au fost duse la îndeplinire
Viaceslav Molotov () [Corola-website/Science/299709_a_301038]
-
ca obiectiv întoarcerea flancului drept al Armatei 2 române și flancului stâng al Armatei 9 ruse. Pe direcția principală de efort fuseseră concentrate 34 de batalioane de infanterie sprijinite de 136 de piese de artilerie, dintre care 36 grele. Când bolșevicii au cucerit puterea în urma Revoluției din Octombrie și au semnat cu germanii Tratatul de la Brest-Litovsk, România a fost lăsată complet izolată și încercuită de forțele ostile, neavând altă opțiune decât să iasă la rândul ei din război și să accepte
Participarea României la Primul Război Mondial () [Corola-website/Science/304763_a_306092]
-
în timpul războaielor napoleoniene de către Joséphine de Beauharnais, soția lui Napoleon, pentru moștenitorii săi. În timpul primului război mondial o parte din Palatul de iarnă a devenit spital. Un moment decisiv al Revoluției din octombrie a avut loc în această clădire atunci când bolșevicii i-au arestat aici pe membrii guvernului Kerinski. În timpul acestei revoluții, un mare număr de colecții private ale nobililor ruși, ca cea a familiei Strogonov, Scheremetiev, Iousoupov și Șouvalov au fost confiscate în folosul Ermitajului. Puțin după venirea la putere
Muzeul Ermitaj () [Corola-website/Science/314880_a_316209]
-
au arestat aici pe membrii guvernului Kerinski. În timpul acestei revoluții, un mare număr de colecții private ale nobililor ruși, ca cea a familiei Strogonov, Scheremetiev, Iousoupov și Șouvalov au fost confiscate în folosul Ermitajului. Puțin după venirea la putere a bolșevicilor, muzeului imperial i s-a dat numele de Muzeul Statului și clădirile Palatului de iarnă au devenit săli de expoziție și au fost deschise publicului larg. Primii ani ai revoluției au fost, în special la Sankt-Petersburg, marcați de dorința de
Muzeul Ermitaj () [Corola-website/Science/314880_a_316209]
-
viață dificilă în mod special. Deși împărțea doctrina tatălui ei, a non-violenței, a simțit că e de datoria ei să ia parte la eventimentele Primului Război Mondial. Pentru curajul ei a fost răsplătită cu trei medalii „"Sf. Gheorghe"” și gradul de colonel. Bolșevicii au arestat-o în 1920 dar un an mai târziu a fost numită director al muzeului Tolstoi din Iasnaia Poliana. După ce a părăsit Rusia în 1929, s-a stabilit în SUA și fondat „Fundația Tolstoi”. Ea a ajutat mulți intelectuali
Familia Tolstoi () [Corola-website/Science/310062_a_311391]
-
declarat symbol al orașului. De mare însemnătate sunt și turnurile și zidurile, dărâmate în sec. 16 și 17, dar reconstruite mai târziu; moscheea Qol-Șarif de asemenea reconstruită, din inetriorul citadelei; rămășițele Mănastirii Mântuitorului (splendida sa catedrală a fost demolată de către bolșevici) cu Turnul Spasskaya; Casa Guvernatorului (1843-53), proiectată de către Konstantin Thon, devenită acum Palatul Președinției Tatarstanului. În apropiata vecinătate se află Catedrala Sf. Petru și Pavel (stil baroc) pe strada Qawi Nacmi și Moscheea Marcani situată pe strada Qayum Nasiri (construcție
Kazan () [Corola-website/Science/297975_a_299304]
-
refugiați Romanovi. La Marea Neagră, a primit rapoarte că fiii ei, nora și nepoții au fost uciși. Cu toate acestea, ea a respins raportul declarându-l doar un zvon. A notat în jurnal " Sunt sigură că toți sunt în afara Rusiei iar bolșevicii încearcă să ne ascundă adevărul". A fost ferm convinsă de acest lucru până la decesul ei din 1928. Adevărul era prea dureros ca să fie suportat. În ciuda răsturnării monarhiei (1917), împărăteasa Maria a refuzat să părăsească Rusia. Numai în 1919, la îndemnul
Dagmar a Danemarcei () [Corola-website/Science/304713_a_306042]
-
un conflict de interese între conducerea superioară a Corpului - sprijinită de ofițerii francezi ai Misiunii și cei care răspundeau de respectiva unitate din partea Guvernului Român și din partea voluntarilor, în contextul în care primii intenționau să folosească trupele în lupta împotriva bolșevicilor. În acest timp, reorganizarea Corpului s-a efectuat în iarna 1918-1919 atât conform unor criterii mai stricte, cât și în sensul unor aspirații care nu erau, neapărat proprii voluntarilor înrolați, iar efectivul unității s-a diminuat astfel la aproximativ jumătate
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]
-
reușit să se strecoare spre Iași și Chișinău. După ocuparea Kievului de către Armata Roșie, la 2 februarie 1918, "Primul Corp de Voluntari" a fost dizolvat, iar în 9 februarie, Misiunea Militară Română - condusă de generalul Coandă - a fost arestată de bolșevici. La Kiev a rămas doar un simplu birou de informații pentru prizonierii din Ardeal sau Bucovina, care a fost, formal, desființat în luna mai 1918. După semnarea Tratatului de la Brest-Litovsk, Puterile Centrale au cerut guvernului bolșevic dezarmarea unităților de voluntari
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]
-
austro-ungară ca „trădători” și a nu primi pedepse pe măsură. Considerați, așadar, de către statul austro-ungar ca dezertori și trădători de țară, la intrarea germanilor în Kiev, în 2 martie, unii dintre voluntari au fugit spre Moscova, unde s-au făcut bolșevici de ocazie. Deși numeroși români aflați în zonele controlate de bolșevici au rămas credincioși patriei lor și au încercat să o servească în continuare, alții - orbiți de de propaganda bolșevică - s-au adunat în jurul unor comuniști precum Mihail Gheorghiu Bujor
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]
-
așadar, de către statul austro-ungar ca dezertori și trădători de țară, la intrarea germanilor în Kiev, în 2 martie, unii dintre voluntari au fugit spre Moscova, unde s-au făcut bolșevici de ocazie. Deși numeroși români aflați în zonele controlate de bolșevici au rămas credincioși patriei lor și au încercat să o servească în continuare, alții - orbiți de de propaganda bolșevică - s-au adunat în jurul unor comuniști precum Mihail Gheorghiu Bujor, Cristian Rakovski și alți câțiva fugiți în Rusia, într-o încercare
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]
-
ardeleni oficial demobilizați din Armata Română - deghizați și cu nume schimbate, au fost trimiși în Siberia cu același scop. Aceștia s-au împărțit la rândul lor în 3 grupuri, care s-au îndreptat spre Samara făcându-se prieteni când cu bolșevicii când cu albii, în funcție de împrejurări. Printre misiuni, au avut și sarcina de a continua propaganda în rândul transilvănenilor prizonieri, pentru ca aceștia să continue să se înroleze sau să se repatrieze în România. La început, fără resurse financiare semnificative, au primit
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]
-
desfășurate la Moscova, s-a luat decizia ca ofițerii români să se întâlnească pe data de 5 iunie 1918 la Samara, întâlnire care nu a putut avea loc decât pe 3 august 1918 la Celeabinsk, din cauza luptelor dintre cehoslovaci și bolșevici. Conferința a decis, cu scopul continuării luptei alături de Aliați împotriva Puterilor Centrale, crearea unui al doilea "Corp de Voluntari Transilvăneni și Bucovineni". A fost format un "Comitet Național Român" cu rol executiv și militar, sub conducerea lui Voicu Nițescu. Valeriu
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]
-
a evita orice implicare militară care nu ar fi servit interesului național românesc, "Consiliul Național Român" a intrat în conflict de interese cu colonelul ceh și ofițerii francezi, în contextul în care aceștia au intenționat folosirea trupelor în lupta împotriva bolșevicilor. În ianuarie 1919 Nițescu a plecat în țară pentru a organiza repatrierea voluntarilor și prizonierilor din Siberia, astfel că ulterior, situația voluntarilor a devenit extrem de dificilă. Kadlec a tratat repetat în mod ofensiv membrii "Consiliului Național Român" și în fața amiralului
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]
-
devenit extrem de dificilă. Kadlec a tratat repetat în mod ofensiv membrii "Consiliului Național Român" și în fața amiralului Kolceak și a generalului Janin, i-a acuzat pe români de indisciplină în raport cu Comandamentul Aliat și că ar fi de partea austriecilor și bolșevicilor. În 19 februarie 1919 Kadlec a fost însă destituit din post, dar după mai multe zile de discuții cu maiorul Malgrat și generalul Janin ordinul a fost contramandat. Ulterior la 23 februarie 1919 printr-o telegramă, Janin a suspendat autoritatea
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]
-
legionarii au primit după o săptămână misiunea de a asigura paza Transsiberianului pe aliniamentul Zima-Tulun-Nijneudinsk-Baironovka-Taișet, în ariergardă pentru a asigura retragerea trupelor cehoslovace spre Vladivostok și pentru ca legăturile cu frontul din Ural și aprovizionarea să nu fie afectate de partizanii bolșevicilor La est și vest se aflau diviziile cehoslovace I cu garnizoana la Irkutsk și respectiv III cu garnizoana în Krasnoiarsk. Trupe rusești albe în regiune se găseu la Ceremhovo - conduse de colonelul Bogatnau (român basarabean), la Nijne-Udinsk - conduse de colonelului
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]
-
față de partizani securitatea căii ferate în zona ocupată de români, pe o întindere de 10 km de o parte și de alta a acesteia a fost proclamată neutralitatea. În taiga însă regulile au fost în fapt făcute de șefii locali bolșevici (precum Moskvitin, , Bezrukii, Ciudonin sau ), astfel că tocmai acest sector s-a dovedit cu timpul a fi cel mai bogat în atacuri, grupele de partizani trebuind să fie împrăștiate sau distruse. Orice deplasare de trupe sau persoane suspecte a trebuit
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]
-
timpul într-o bătaie aspră cu bâta) s-au aplicat după codul justiției militare ruse, sentințele fiind semnate în principal de către ofițeri ruși detașați în serviciul Legiunii Române. Sfârșitul lunii mai 1919 a adus și primele confruntări dintre români și bolșevici. Prima expediție - condusă chiar de colonelul Kadlec, a avut loc în cadrul unei largi operațiuni contra partizanilor coordonată de către Armata Albă. Românii au fost printre primii care au început operațiunea și au avansat în jurul , iar acțiunea s-a soldat cu o
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]
-
o mare capacitate de luptă. Astfel, în august 1919 a o expediție pe un teren cale de aproximativ 500 de kilometri ce a cuprins localitățile , și Kucerovo, s-a soldat cu întîlnirea la Kucerovo a unei forțe de 800 de bolșevici, dintre care 150 erau călăreți. Confruntările au durat mai multe zile, au depășit limitele sectorului românesc și au necesitat cooperarea cu gărzile albe. Situația a devenit între timp dificilă, deoarece trupele poloneze - primele care intraseră în contact cu bolșevicii, au
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]
-
de bolșevici, dintre care 150 erau călăreți. Confruntările au durat mai multe zile, au depășit limitele sectorului românesc și au necesitat cooperarea cu gărzile albe. Situația a devenit între timp dificilă, deoarece trupele poloneze - primele care intraseră în contact cu bolșevicii, au fost împinse înapoi, 500 de letoni au fugit și cehoslovacii au refuzat să lupte pregătindu-se de repatriere. Cu toate acestea, "Legiunea Română" a declanșat sub comanda lui Kadlec o amplă operațiune în plină iarnă spre nordul căii ferate
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]
-
favorizeze menținerea în proximitate a efectivelor de partizani. Dintre acestea, cele conduse de Musakov au fost cele care a cauzat cele mai mari dureroase legiunii, materializate atât prin ocuparea garnizoanei din nord cât și prin dezertarea unor voluntari la inamicii bolșevici. Ca urmare, un detașament specializat a primit misiunea de a controla toate trenurile ce treceau prin sectorul românesc și de a face percheziții în garnizoanele unde au fost semnalate intenții de dezertare. Datorită durității lor în luptă, românii au primit
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]
-
s-au intensificat, atât datorită câștigării luptelor defensive de către trupele de ariergardă cât și a imposibilității soldaților Armatei Roșii de a obține un avantaj decisiv, s-a încheiat un armistițiu între cele două părți, consemnat la 7 februarie 1920 de către bolșevici și cehoslovaci cu includerea în acesta a trupelor române. Ca urmare a acestuia, trupele bolșevice s-au angajat să rămână 50 de kilometri în urma trupelor de ariergardă și să înainteze spre est doar pe măsura valorificării posibilităților de retragere ale
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]
-
dintre Harbin și Vladivostok), manevre fiind făcute de aceștia cu scopul de a ocupa ei locurile destinate evacuărilor din lunile mai și iunie. Datorită succeselor române în confruntarea cu Armata Roșie și pentru determinarea și curajul dovedite în luptele cu bolșevicii, în 10/23 mai 1920 militarii "Legiunii" au fost decorați la Vladivostok cu 68 de decorații ale Puterilor Aliate (franceză, engleză, italiană și cehoslovacă). În aceeași dată au primit de la conducătorul misiunii militare drapelul unității și au depus din nou
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]
-
a surprins pe majoritatea observatorilor, căci opoziția ideologică dintre nazism și comunismul sovietic părea ireductibilă. Alianța dintre cei doi mari dictatori totalitari, Hitler și Stalin, urma să aibă consecințe nefaste, vizibile și astăzi în sânul Europei reunite. Relațiile dintre liderii bolșevici și Germania au debutat într-un mod cu totul aparte: în aprilie 1917, pentru a grăbi destrămarea armatei ruse, serviciile secrete germane au decis să faciliteze întoarcerea în Rusia a câtorva zeci de revoluționari, printre care un anumit Vladimir Ilici
Pactul Ribbentrop-Molotov () [Corola-website/Science/296888_a_298217]