1,211 matches
-
-ntoarse spre Andrei. Și dacă-nțepeni ăsta, Îi iei tu locu’, părințele. Deja te-a-nfiat moșu’ pe statu’ de plată. Mai are să-ți dea Buceagu’ și Dacia aia roșie, și io cu văru’ Laur o să rămânem amărășteni la tuburi... — Sfinte Dumnezeule, bolborosea Andrei Încrâncenat, unu’ din ei tot o să Înțepenească. Părea Întrucâtva posedat de perspectiva asta, În timp ce Laur profețea lungit pe iarbă sub cais: — Ba amândoi, părințele. O să-i iei pe-amândoi dupe pâine și-ai să moștenești Unitatea, părințele. Da’ ce-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
străină și inutilă, de o nebulozitate toxică, a cărei menire unică era aceea de a mă Împiedica să respir. Neamurile mele bune și neamurile mele vitrege, cei vii și tot șirul morților mistuindu-se În neantul memoriei, toți colcăiau și bolboroseau amarnic În penumbra prelinsă din ochiul de geam de sub tavan. Aveam perspectiva unui gang de curte interioară, o fâșie aproape la fel de lată ca aceea a drumului meu. După o jumătate de metru de pământ cu iarbă uscată, creștea un zid
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
de anevoie se urnea tovarășul meu de lângă București, pe atât de iute Îl vedeam Însuflețindu-se la pregătirea mesei. N-aș fi făcut decât să-l Încurc Încercând să-i dau o mână de ajutor. Apa din căldarea cu porumb bolborosea În jurul unei rezistențe de cupru meșterite de el, de care nu m-am mai atins după ce a dat cu mine de pământ În câteva rânduri. Doar el se pricepea s-o bage-n apă și s-o scoată fără să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
Reșou’, Andrei, reșou’! se rățoiește Leontina. Ai văzut cât a plătit coerentu’ Victor luna trecută. — Preasfântă Treime, miluiește-ne pe noi. Doamne, curățește păcatele noastre. Stăpâne, iartă fărădelegile noastre. Sfinte, cercetează și vindecă neputințele noastre, pentru numele Tău... — Reșou’, reșou’, bolborosește stăpâna noastră cu furie Îndurerată. — Luna trecută a plătit fiindcă am sudat mult, dadă Leontino. Acuma lasă-mă să-mi tihnească. Întinde-mi brațele Tale, Doamne! Și du-te și uită-te la contoar, dadă Leontino, să vezi că nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
vino și te sălășluiește Întru noi și ne curățește de toată Întinarea și mântuiește-ne, Bunule, sufletele noastre, cinșpe mii pă puțin, cinșpe mii, cinșpe mii. Până unde dracu’ ajungem cu cinșpe mii doi inși, sfinte Dumnezeule? Trezește-te, părințele. Bolborosea cu ochii Închiși, cu fruntea căzută peste mâinile Împreunate În dreptul sticlei de rom, pradă unui extaz Înfricoșător, roagă-te, Relule, roagă-te, și mă rugam Împreună cu mama și fruntea mea și fruntea tatălui meu asudau și se răceau și pulsau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
nu mai e timp de pierdut. Țâșni În picioare trăgându-și pantalonii și sări Între birou și fereastră cu țeava ridicată În chip de sabie și măciucă, gata să desființeze tot ce-i stă În cale. — Sfinte Dumnezeule, sfinte tare, bolborosea Îngrozit, ăsta s-a ascuns aicea... Vino Relule-ncoace. Era acolo, chircit cu genunchii la gură, Îndesat și Înghesuit sub birou, moș Victor, da, după Laur— ăsta, Încât de-acum n-am mai fi avut decât să așteptăm să mai apară
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
banii... — Ai zis că nu mai faci! Nu mă face să mătur cu tine p-aicea toate sticlele astea și s-o trezesc și pe ea și copilu’ și să scol tot blocu’ ăsta În picioare. — Ie banii noștri, vere, bolborosește Laur tot Într-o șoaptă precipitată, care tu, cu dovleacu’ ăla de căpățână cât toate zilele, nu vrei să Înțelegi. Amândoi stăm aicea cu pula la cur pentru jafu’ ăla, și mai avem și-o mortăciune-n cârcă, ca mâine
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
În pădure și nu văzuseră ceea ce văzusem eu. Îngrijorați de faptul că nu ne mai Înțelegeam, au trimis Îndată după un vraci, crezând că sunt bolnav. Dându-mi seama de situație, am spus atunci lucrurilor pe nume; am Încetat să bolborosesc În felul seu și am strigat cât am putut de tare: „Pădure!”. Toți s-au luminat la auzul acestui cuvânt, m-au mângâiat pe creștet și n-au mai trimis după vraci. M-am retras apoi, am mai meditat câteva
[Corola-publishinghouse/Administrative/1951_a_3276]
-
Pe timpul războiului era tot cam așa: ajunsesem să mâncăm și cojile de cartofi. În cel mai bun caz, le sădeam primăvara pentru a face alți cartofi... Nu-nțeleg: ăștia de azi chiar nu știu ce se Întâmplă cu noi? Îi confirm gândul, bolborosind ceva despre posibile perspective În care nici eu nu credeam. Și-apoi completează, lăsându-mă cu gura căscată: Dacă ăștia vor continua tot așa, cu necesitate noi vom exploda... Hopa! Îmi zic, asta-i o figură a raționalității, modus ponendo-ponens
[Corola-publishinghouse/Administrative/1951_a_3276]
-
mai la dreapta, prea mult, un pic Înapoi, acolo, e bine. Brusc, fornăiala s-a oprit. M-am gîndit la scenele din filme, cînd omului se oprește respirația În timpul unei operații. Îl simțeam pe Roy nemișcat În spatele meu. Bețivul a bolborosit ceva și și-a schimbat poziția. Încet, fornăiala s-a pornit din nou. Roy s-a ridicat. A zis „OK” și a pornit-o repede spre celălalt capăt al peronului. A scos din buzunar niște bancnote mototolite și a numărat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
judecata de valoare sînt produse instant și nu pretind vreo specializare sau vreun fel de încordare a spiritului. E de ajuns să fie redate însăilările cuiva pe coperta a patra a unei cărți sau altcineva să se viseze specialist de îndată ce bolborosește ceva despre vreo expoziție ori despre vreun spectacol, încît ai impresia că românul nu s-a născut doar poet, ci și critic. Într-un eon, vorba lui Blaga, atît de pestriț cum este cel pe care-l trăim azi, cu
Cel de-al treilea sens by Ion Dur [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
altă lumină. Anterior, Klapka îl dojenise blînd: " Ei, ți-a plăcut, filozofule? îi zise căpitanul cu o ușoară imputare în glas." Răspunsul, precipitat și mecanic, este sugestia unui conținut de gîndire nu pe deplin asumat: "Domnule căpitan, pedeapsa... crima..., legea, bolborosi Apostol Bologa, speriat de întrebarea căpitanului". În fapt, semnele artificialității de comportament și, implicit, de gîndire le avem încă din replicile care inaugurează, în roman, vorbirea lui Bologa, și care lasă să se audă, strident, neverosimil, o "voce a datoriei
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
tatăl spînzuratului?... întrebă Bologa cu ochii cît pumnii, întinzînd gîtul spre Gross. Bine, atunci de ce n-a vorbit, de ce? Și dacă ar fi vorbit? zise Gross înăbușit și cu scîrbă. Cel mult o circumstanță agravantă... O, o, dar e...este... bolborosi Bologa, oprindu-se deodată aiurit și simțind o uscăciune ciudată în cerul gurii, parcă s-ar fi trezit dintr-un somn cu visuri năpraznice." (s. n.) Manifestare nemediată de nici o reflecție, ca o zguduitoare trezire, reacția lui Apostol este și un
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
și noi o cruciuliță, să ți-o pui la gât”, spune o femeie către fetița de 10-12 ani care o însoțește și nu înțelege prea bine de ce mama sa este aproape așezată în genunchi lângă bărbatul bărbos și pletos ce bolborosește cuvinte greu inteligibile. Privindu-l cum împărțea borcanele cu ulei și vorbe bune pentru toți cei din jur, m-am întrebat dacă nu cumva el îndeplinea rolul preoților Bisericii „oficiale”, întotdeauna distanți, niciodată suficient de apropiați de oamenii atât de
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
-le mie, le îngrop eu, te rog frumos. Treburile mele sînt ale mele. Treburile dumitale sînt ale dumitale. Plouase puțin și în jurul bulboanei pămîntul era lunecos. Pîrîul nu mai avea aceeași forță, totuși curgea încă viguros și apa din bulboană bolborosea înfricoșător. Apa învîrtindu-se scotea la suprafață, pentru una-două secunde, hoituri de tot felul, resturi și... mi-i silă să povestesc. Duhan este nervos și mișcările sale sînt prea bruște, prea apăsate. Merge cu roaba pînă la buza bulboanei. Apa era
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
toți, înșfac sticla cu rachiu, îi pun dopul, beau paharul lui pe care tocmai îl umplusem și mă rățoiesc fioros. Ascultă, mă, bețivanule! Bei țuica mea, muncită de mine, de pleașcă. În loc să spui săru' mîna, tu mă crezi... Un prost, bolborosește filozoful. O să vezi tu cine este prost! Stai aici fără să faci nimic pînă o pocni Soarele. De la mine pomană nu mai capeți! Te asigur că o să crăpi de lipsa băuturii, nu de pîrjoleală! După o săptămînă, Vasile Pantalon sorbea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
din Jianu, avusese nefericita ocazie să vadă degete amputate din cauza degerăturilor atât la mâini, cât și la picioare. Țuki și Bebi se uitau la noi speriați, cu milă și teamă, văzând-o pe mama preocupată doar de mâinile noastre și bolborosind rugăciuni în poloneză. Era o stare de tensiune și frică de care nu scăpam decât în momentul în care mama considera că am depășit momentul critic și că pericolul a trecut. Doamne, îți mulțumesc, Doamne, că ne-ai salvat și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
le turnau în găurile de șobolani; eu cu tata reprezentam plutonul de execuție, înarmați cu armele cele mai adecvate unei acțiuni de acest fel: tata cu o lopată zdravănă în mână iar eu cu un băț solid de salcâm. Apa bolborosea în găurile primind căldare după căldare de parcă s-ar fi scurs în fundul pământului. Deodată, gaura la care "lucram" n-a mai primit apă: se umpluse. În aceeași secundă, primul dintre locuitorii subterani, ud ciuciulete, s-a repezit spre picioarele mele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
apărut și el, mă lămurește că bunica aceea este doamna Leahu, o veche pacientă care a trecut prin viața mea de medic. Am intrat într-o căsuță scundă, cu tavan de bârne, mirosind a ierburi uscate și busuioc. Bunica plânge, bolborosește ceva și, prin gesturi și cuvinte abia icnite, îmi dăruiește o portocală aurie, frumoasă, aromitoare. Sunt bucuros și mândru; nici nu știu prea bine de ce; parcă mi-a dăruit un mic soare. După o jumătate de oră, pipăind portocala din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
ca demonizarea celui dintâi. Mă întreb, totuși, dacă - dincolo de turnătoriile unuia împotriva celuilalt - nu există și ceva comun între Vătămatu’ și Vătămătoru’. Dacă da, ce anume? Nerăspunzând unor asemenea întrebări, în loc să descifrăm resorturile unui mecanism, riscăm să ne trezim cu toții bolborosind dubioase deșteptăciuni în talk show-ul la care pare branșat permanent Vătămatu’. De ce i-am face jocul? (Cotidianul, 28 martie 2002) Factorul Vadim Stigmatizarea unei formațiuni politice ori demonizarea unui politician sunt exerciții de rutină pentru presa de pretutindeni. În
[Corola-publishinghouse/Administrative/1857_a_3182]
-
absolut “în necunoștință de cauză” de ceea ce aveam să ne aducem unii celorlalți, luând cărări atât de diferite și supunându-ne unii pe ceilalți la atâtea rupturi violente și definitive. Închid ochii și îl aud pe cel dus dintre noi bolborosind ca în transă: „Lumină lină lini lumini/ Răsar din codrii mari de crini/ Lumină lină cuib de ceară/ Scorburi cu miere milenară”. Una dintre puținele cărți pe care am dorit să le iau cu mine atunci când a trebuit să părăsesc
[Corola-publishinghouse/Administrative/1857_a_3182]
-
cu jind. „La vale, e’aș vre să mărg numai la vale/ C’la vale oleacă-i mai ușor dă mărs./ Și dacă-i vorba de parale, eu vreau nu vorbe, da’ parale!/ Și-n vale să mă aștăpte-un «Mărsădăsă!”, bolborosește Stratan. Dacă trebuie să faci ceea ce spune nu ceea ce face doctorul, basarabenii e bine să asculte la ce cântă Stratan, dar de mers să încerce a merge ș’olecuță la deal. Nici măcar populația „țărișoarei” nu-i formată din 22 de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1857_a_3182]
-
ei era paralizată; au făcut toți ce au putut timp de nouă ani. Apoi au obosit! Au închis-o într-o bucătărie de vară și fiul ei a lăsat-o să moară de foame și de sete. Bătrâna gemea și bolborosea, dar nimeni nu a deschis ușa. E vina fiului? Și a mai cui? Scrisoarea 35 — Hai în garaj! mi-a spus într-o zi un bătrânel de vreo 70 de ani venit la Concetta să vândă carne. Se gândea să
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
va rămâne decât un schelet curat. * Dialog. „ - Mă aflu în al treilea an al descompunerii mele... - Morale? - Nu, fizice!” * Suspans. „Mă scot sau nu mă scot? Mă îngroapă sau nu mă îngroapă?” (Lenin) * La câteva luni după moartea scriitorului, Dostoievski bolborosind, din ce în ce mai stins: „Bo-bok, bo-bok...” * De câte ori nu ne-a fost dat să auzim: „Vai, ce obosit sunt! Vai, nu mai pot!” Și când te gândești că ceea ce e mai greu abia urmează! De aceea, trebuie, totuși, să ne scuturăm de oboseală
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
mămucă dragă, lasă că te descânt eu și o să vezi cum are să-ți treacă îndată... Creangă repide înșfacă o ulcică, o umple cu apă, pune doi cărbuni aprinși și începe a freca pe bătrâna femeie pe la gât și tâmple, tot bolborosind: <<Sulică, mulică, tot în sus mi te ridică, de ț-a trece, nu ț-a trece, vie altul să te frece>>, iar... bătrâna femeie adormi sub mângâietoarele cuvinte ale lui Creangă. Se vede lucru că credința babei a fost așa
Un humuleștean la Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1273_a_1920]