1,034 matches
-
un sat. Dacă te-ar fi blagoslovit Dumnezeu să fii chiar un protopop, am fi trăit la oraș. Am fi avut acum doctoriile; am fi avut pe deasupra și pe doctor. Culi n-a crezut că trebuie să mai adaoge ceva. Bolnava a prins a râde: —Ba, măicuță, nu mi-ar fi plăcut să-l am cu barbă. Culi al nostru se rade în fiecare dimineață și mie mi-a fost drag așa. Bărbaților cu ochii verzi le stă bine numai cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
tot așa de grabnic, căci se furișează în ființa lui o altă neliniște. Nana Floarea va fi dat drumul cățelușei după clipa când arhanghelul și-a plutit umbra peste casa de la Prelunci, ducând cu el cel din urmă suspin al bolnavei, cu sufletul. —Dumnezeu să se milostivească de noi... șoptește Nicula Ursake. Trece cureaua cățelușei în mâna stângă și-și face cruce cu dreapta. Cum a făcut semnul sfânt, i se aprinde înainte, în desimea ceții, o stea în cearcăn negru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
Așa este. Într-o albie, după cuptor, înfășurat strâns în scutece, se află un prunc de treisprezece zile, pe care îl tot caută nana Floarea și-i dă lapte dintr-o sugărice. De câte ori acel prunc e purtat mai la vedere, bolnava pare a-l opri în loc cu ochii ei mari ca niște flori negre. Cine știe dacă acei ochi vor ajunge să vadă pe copil jucându-se în soare între poienile Preluncilor! Departe-i de la vara trecută; mult mai este până la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
ca să-l privegheze. Rămâi aici, dracului! îi poruncește el cu asprime. A izbit ușa și i-a prins coada. Vidra a dat un țipăt ascuțit. Nana Floarea face un semn plictisit cu mâna. Adică: Lehamite! așa face acest Culi totdeauna. Bolnava râde puțintel strâmb; soacră-sa o pândește cu coada ochiului. Culi se duce la căsuța calului și a vacilor. Alăturea, în bucătărie, doarme sluga. Ce slugă, de unsprezece ani? Iaca, Ion Bezarbarză n-are decât unsprezece ani vârstă și slujește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
îmblânziră privirile. Cu cealaltă mână o cuprinse pe sub coaste și o ridică, purtând-o. Ea se lipise de el; Culi îi simțea bătaia inimii odată cu a ornicului. Ornicul bătea ceva mai repede și cu mult mai tare. Cu brațul liber, bolnava se închină spre candelă de trei ori. Avea nădejde bună. Era însă prea ușoară în brațele celui ce-o purta. Cum o așeză în sanie și o învăli cu lăvicerele, omul veni iar în casă și opri limba ceasornicului. A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
drumușor, băgă de samă că Vidra umbla în urma săniei. Opri și opinti un răcnet cumplit, adăogind o sudalmă cu totul neașteptată, încât cățelușa își supuse coada și se duse cu grăbire înapoi acasă. Nana Floarea își trase broboada peste gură. Bolnava zâmbea; părea a avea în ea o putere nouă; îi înfloriseră obrajii. Un răstimp de jumătate de oră, sania merse destul de bine. Calul pufnea în răcoarea dimineții și răsăritul încununa cu aur depărtările de codri. Apoi calea poticni într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
necontenit. Nana Floarea nu mai putu răbda și trebui să-și desclește vorba: Tu nu te sui în sanie, băiete? Nu mă sui. —Culi, dragul meu, așa mergem prea încet. Mergem cum putem. —Vai, vai, suflete, se întoarse ea spre bolnavă, spune-i și tu omului tău să se îmblânzească. Sania se zgudui. Nana Floarea dădu un țipăt. —Stăi puțin, Culi, să văd ce face pruncul. Culi n-auzea. Scutură de frâu, împinse pe Murg cu umărul. Drumul acesta prin locuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
și era, în același timp, tocmai ceea ce așteptase el. Tocmai asta aștepta, și râdea în sine, amar. Nana Floarea se răsuci în covrul saricei, căutând pruncul, care scâncea subțire; îl strânse iar la sân și-l îmbodoli. Privi apoi spre bolnavă; îi pieriseră rujele feței. — Spune, suflete, dacă trebuie să ne oprim, își ridică ea glasul cu îngrijorare. Ana făcu semn cu ochii: nu. Paznicul intră în sanie și întrebuință de două ori biciul. Încet, băiete. Culi întrebuință biciul și a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
ea apoi, deodată, cu o spaimă nouă. Culi apucase hulubele și trăgea sania la vale. Unde te duci, omule? ai nebunit? — Am nebunit și mă duc la Sebeș! răspunse gâfâind Culi. Ochii lui crescuseră fioroși sub sprâncene, ațintindu-se la bolnavă. Ana se lăsase domol într-o parte. Era și acesta unul din sfârșiturile prevăzute, care nălucise în ființa tulburată a paznicului. Se învierșuna de câtva timp asupra lui o putere străină. Fără pricină îi făcuse fărâme, ca pe o oglindă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
cu îndemînare, dar răspundea prostește când întrebai despre cauze. Era, hotărât, o practiciană. Doctorul Rim nu răspundea nici el satisfăcător, deși era un teoretician. - O criză de nervi, explică Lina. Dar mi-e grijă de inimă. Lenora e de mult bolnavă de inimă și degeaba i-am spus. O privire de dojana și de rugăminte o întrerupse. Lenora deschisese ochii. - S-a făcut! spuse cu un glas calm Elena, care intra - dar, totuși, mai vibrant ca de obicei, și cum vestea
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
trata ca pe un copil alintat, ... o boală rea, cu o satisfacție recunoscătoare pentru faza asta prielnică, care îi îngăduia să rostească, după voia lui, afacerile așa de importante ale moșiei. De altfel, nu o mai considera ca pe o bolnavă! în afară de casă, povestea pretutindeni cu mulțumire că sanatoriul vienez făcuse minuni și că Lenora era complet restabilită. Era chiar convingerea lui. In timpul ăsta Hallipa stabilise aproape totul cu Drăgănescu, un candidat protejat de el și pe care îl stima
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
o mulțime de treburi acasă. De fapt, era nostalgia capitalei. După ce se sătura de Lipscani și de Calea Victoriei, se întorcea iar la moșie. Caracterul ei convenea Lenorei; era vorbăreață și de bună dispoziție permanentă, lingușitoare din fire, tocmai pe placul bolnavei. In schimb, leneșă, cochetă, nu aducea nici un ajutor gospodăriei, dimpotrivă, complica lucrurile, pretențioasă și cu nenumărate mici manii. Se iveau dificultăți permanente pentru spălatul, călcatul, plisatul lingeriei, rochiilor, care nu sufereau o cută. Hallipa în tăcere, dar plictisit, primea toate
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
de a o îngriji, pe de alta căpătau un fel de milă, de superstiție. Frigurile, credea Lina, erau paludice, ceea ce necesita mai rnult încă schimbarea localităței, dar anemia generală și starea inimii, mai ales, te opreau să necăjești o biată bolnavă, pe care ideea plenarei o ucidea. - Se pierde moșia! Se pierde tot! Eu mor dacă plec! 97 Fecioarele despletite, Concert din muzică de Sach, Drumul ascuns Așa se văieta întruna. Cine ar fi crezut să ție Lenora așa de mult
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
Gramatulei. Pe Doru îl oprise Lenora de a pleca. - Cum o să rămână Eliza singură?. . . înnopta, firește. Probabil la lumina abat-jour-ului, comedia urma absurdă. Doru dormea în antecamera Lenorei și Eliza de partea cealaltă, în fosta cameră a lui Coca-Aimee. Capriciul bolnavei îi mobiliza, desigur, noaptea la un loc. Doru, se vedea bine, refuza felul ăsta de compromisuri și familiarități cu iot ce-i mai rămăsese din rectitudine, apoi era deprins cu iubirea Lenorei, nu vroia altceva, pe altcineva. Era acum la
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
fost tu, cu ,,trupul tău sufletesc". . . Să vezi asanarea! O artă întreagă! Cultivarea sistematică a "atenției", îngrijirea "bunei dispoziții", exercitarea "voinței", supravegherea și dezvoltarea "aspirațiunilor" și reînvierea "cochetăriei". Somnul, apetitul, gimnastica corporală - cela va sans dive. Când a văzut întîi bolnava, a luat Linei un interogatoriu de inchizitor. Ca la cărturăreasă, unde te duci decis să nu dai nici un indiciu și de la prima întrebare spui tot, așa și Lina s-a mărturisit pe contul Lenorei. Doctorul a reținut, îndeosebi, că doamna
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
Două dintre doamnele mele de onoare intră la mine: una îmi verifică dantelele și nasturii, cealaltă părul. Stau în fața oglinzii și arunc o ultimă privire. Nu îmi dau seama dacă emoția e cea care mă face să arăt ca o bolnavă, sau de vină e machiajul. Roba mea e brodată cu orhidee negre și aurii. Mă gândesc că dacă mi se va întâmpla ceva, aș vrea să părăsesc această lume purtând rochia asta. Mă duc spre ușă, și doamnele de onoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
terasa unde se bețivănește pe banii șefilor și Împreună cu ei. Rechinu și-a luat o nevastă pe care am poreclit-o Îngerița și pe care el, chinuit de aprigul demon al desfrânării, o Înșală cu tot soiul de târâturi, unele bolnave, pe care le găsește În preajma gării ori În niște bordeluri jegoase și clandestine. Eu, după cum mă știi: nici prea-prea, nici foarte-foarte. Nu uit nici o clipă că sunt Încă foarte tânăr și gândul ăsta mă face să merg mai departe și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
are Încălțări. Trandafiro, un pas Înainte! Nu are ce-și pune În spinare. Garoafo! Nu are broboadă și fusta e numai găuri. Tudoro! Nu pot s-o trimit la școală Înfofolită În pătură. Zavastro! Îi pică mucii până pe piept de bolnavă ce e. Paraschivo! Trage dracu’ de cămașa aia mai jos că ți se vede - iertare, tovarăși - toată pizda!”. Apoi omul Își trimise fiicele În odaie și așteptă curios să vadă ce zic ceilalți. „Bine”, mormăi Directorul, „las’ că vedem noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
nocive care te-au îmbolnăvit. Eu mă uitam în tavan. N-aveam nici cea mai vagă idee la ce se referea. —Vorbesc cu tine, Rachel, a zbierat Josephine făcându-mă să sar în sus de-un cot. Uite cât de bolnavă erai când ai venit aici. în prima dimineață, când a trebuit să pregătești micul dejun, aproape ai leșinat din cauză că nu-ți luaseși prețiosul tău Valium! Am găsit sticla goală în dulapul de lângă patul tău, a spus ea privindu-mă direct
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
a reginei-mame de a nu renunța la puțina viață care-i mai rămăsese, dar adevărul este că obișnuitul buletin medical distribuit mijloacelor de comunicare În masă de biroul de presă al palatului dădea asigurări nu numai că starea generală a bolnavei regale Înregistrase o ameliorare vizibilă În timpul nopții, ci chiar sugera, mai mult, lăsa să se Înțeleagă, alegând cu grijă cuvintele, că exista posibilitatea unei restabiliri totale a prea importantei sănătăți. Într-o primă fază, zvonul putea să fi pornit În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
nu vă faceți griji, este legat, iar eu întreb, nu mai este un alt salon, dar ea îmi zice, acesta este singurul pat liber, vreți să stați pe coridor, însă eu mă grăbesc să o corectez, nu eu sunt cea bolnavă, el este, și arăt spre Udi, care stă culcat nemișcat, cu privirile înfipte în tavan, dar ea insistă, mai bine stați aici, decât pe coridor. Cu multă atenție, de parcă ar fi un copil care tocmai a fost adus pe lume
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
găsi acolo, mă predau, deschid dinaintea lui poartă după poartă, sub palmele lui au loc explozii dulci, dar dimineața mă trezesc cu gâtul arzând, nu reușesc să înghit nimic din pricina durerii, febra crește, tata îi telefonează mamei, este din nou bolnavă, iar are roșu în gât, apoi mă transferă cu boala mea, cu pijamale și pături din casă în casă, pentru ca Yotam cel micuț să nu se molipsească, și așa nu se simte prea bine, și Udi vine să mă viziteze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
a sărit imediat din pat, s-a așezat cu noi în salon, plin de zâmbete, străduindu-se din răsputeri să arate că totul este ca de obicei, până ce medicul m-a privit cu suspiciune, ca și când eu aș fi fost cea bolnavă, și numai lângă ușă mi-a șoptit, pare puțin deprimat, dar nu este nimic grav, iar eu am prins pe dată curaj, visam încântată la apropiata sa vindecare, dar el este deja înapoi în pat, slăbit din pricina efortului, iar vreme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
pe deasupra acoperișurilor, soarele este în plină putere, este imposibil să vezi de aici răsăritul, mă plâng eu, și ea îmi zice, ai încredere în mine, Naama, pune coșulețul pe covor și mă privește cu tristețe, ca și când eu aș fi cea bolnavă, nici măcar nu întreabă de el și nici eu nu mă grăbesc să îl trezesc, mă așez în fața ei și îi dau voie să mă atingă cu degetele sale lungi și negricioase, căutând o comoară pe sub pielea mea, insistând asupra încheieturilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
cu dificultate, mă precipit atât de tare, parcă eu aș fi aceea care pune bazele unei noi familii, în paralel cu familia mea, care mă dezamăgise atât de mult. Ea stă întinsă pe bancheta din spate, exact ca Noga cea bolnavă, în urmă cu o săptămână, mașina mea micuță se transformase într-o ambulanță improvizată, înmagazinând dureri și suspine, tot timpul cineva mârâie în spatele meu, și totuși înaintez, conduc încet, aproape cu viteza cu care aș merge pe jos, dar înaintez
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]