341 matches
-
se păru Într-o clipită că neaua prinde a bate În albăstrui și simți că ceva se petrece În aer. Ridicînd privirea, zări pe cer o rază verde, Îndată Încă una, urmate de o izvorîre de lumină Întinzîndu-se cu repeziciune, boltindu-se asupra cuprinsului, Învăpăindu-se apoi auriu și scăzînd În unde tulburi de amurg prelung. Slăbi fără voie hățurile și rămase cu ochii la cer. Nici un nor, doar unduirile de lumină lunecînd și amestecîndu-se Într-o necurmată revărsare. Urzeala de
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
iar pe faldul ușor de hiacint Îmbracă-ntîi armura, și vechea ta mândrie Se-nalță spre uitatul regat, ce te îmbie, Statura ta turnată în luminos argint. Vei trece... Marii codri fremătători de plângeri, Înfiorați de cîte-un romantic hallalí, Își vor bolti frunzișul; o clipă vor cocli Și coif și scut, în jocul virilelor răsfrângeri; Zori neasemuite, apusuri de castele Aprinse, sub metalul curat s-or oglindi Iar străvezia noapte va crește și rodi Prin apele armurii răsade-ntregi de stele. Fugarnic sfânt
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
se frânse - nu se mai găsea în sala de control a distrugătorului. La 150 de metri de el se găseau un panou de control mult mai mare decât cel pe care tocmai îl avusese în fața ochilor. Domul transparent care se boltea din acel loc avea niște proporții atât de nobile încât pe moment, mintea refuza să admită dimensiunile acestuia. Bolnav de a ști, își privi mâinile și corpul. Mâinile-i erau firave, osoase corpul slab și îmbrăcat în uniforma de stat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
trapă cu o ingenioasă cursă împotriva atacatorilor. Cei care escaladau zidul și treceau pe drumul de strajă încercând să intre în turn cădeau în această capcană.Turnurile de flancare au un parter cu metereze pentru tunuri, și deasupra, o sală boltită pentru pușcași. Laturile de est și de vest ale turnului sunt încadrate în zidul incintei, iar laturile de nord și sud au câte doi contraforți, care au mai mult rol decorativ. Bolțarii arcurilor turnului sunt decorați cu rozete pătrate. Arhitectura
etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
a receptoarelor deja puse la grea încercare.) Dallas! Mă recepționezi? Te-am pierdut. Repet, te-am pierdut... Răsuna numai scrâșnetul termonuclear al soarelui. La doi pași de cocă, înălțimea colosală a monstruoasei nave străine era și mai uluitoare. Fuselajul se boltea deasupra celor trei oameni ― vârful străpungea aerul încărcat de praf ― și această masă fantastică părea mai solidă decât roca pe care zăcea. ― Nici un semn de viață, murmură Dallas cercetând fiecare metru pătrat al suprafeței. Nici lumină, nici mișcări suspecte. Ridică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
se frânse - nu se mai găsea în sala de control a distrugătorului. La 150 de metri de el se găseau un panou de control mult mai mare decât cel pe care tocmai îl avusese în fața ochilor. Domul transparent care se boltea din acel loc avea niște proporții atât de nobile încât pe moment, mintea refuza să admită dimensiunile acestuia. Bolnav de a ști, își privi mâinile și corpul. Mâinile-i erau firave, osoase corpul slab și îmbrăcat în uniforma de stat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
toți studenții ieșiseră pe coridor. Eroul nostru, cel cu invențiile amânate până după absolvirea facultății, tocmai se strecura ultimul, printre două rânduri de scaune pentru a ieși pe culoar în urma colegilor săi. Se afla la foarte mică distanță de nișa boltită din fundul amfiteatrului. Deodată cineva i se adresă în șoaptă chiar lângă ureche. Tresări întorcând brusc capul, dar nu văzu pe nimeni lângă el. Zări în schimb două colege care preferaseră să rămână în amfiteatru pe durata recreației. Ședeau departe
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
terorizat de ideea unei nopți de frig polar. Dar atunci am simțit, dinspre așternut, un fel de boare călduță, o halu cinație, poate. Am pipăit cu palma cuvertura și-am sărit în sus. Era într-adevăr caldă! Mai mult, părea boltită peste un corp masiv, ca și cum cineva ar fi dormit ghemuit în patul meu. Cele mai tâmpite gânduri mi-au trecut prin cap. Greși seră dormi torul, mă puseseră cu altcineva în cameră, poate. Mi-a fulgerat chiar viziunea unui cadavru
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
cu pas în infinit Pare-a se urca - iar fruntea-i, cufundată-n înnălțime, Abia marginile-arată în albastra-ntunecime: Munte jumătate-n lume - jumătate-n infinit. {EminescuOpIV 130} Iar în pieptu-acestui munte se arat-o poartă mare - Ea: înnalt este boltită și-ntră-adînc în piatra tare, Iar de pragu-i sunt unite nalte scări de negre stânci, Cari duc adânc în valea cea de-acol-abia văzută Și-n pădurile umbroase cu-adîncimi necunoscute Și-n câmpii unde mii râuri s-argintesc plane ș-adînci. Pe acea
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
ca într-un flor învălit palatul Selenei. Mare-i, cu zece intrări, la care duc scări înnălțate {EminescuOpIV 180} Și cerdacuri în aer - ținut de-argintoase columne Și în trei caturi se-nalță palatul cu mii de ferestre Mari și boltite prin care pătrunde-o lumină albastră; Și prin bolți de ferestre se văd argintoase coloane, Muri cu oglinzi de diamant, ce lucesc mai clare ca ziua, Mândre icoane cu fete de craiu îmbrăcate-n albastru, Codri de basme cu arbori
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
viclean, cu stele prea-mpodobitul, Împăcătorul de neamuri Carpos și mulți din Acheii Cei cu glesnele repezi sunt mântuiți de nevoie. Numai pre el, doritul de liniște, vor să-l rețină Misailă Kiklopul cel crunt din neamul lui Nuhăm, Peștera cea boltită din Văcărești pregătindu-i. În rotitoarea plinire de vremi trei ani se trecură, Totuși el de mânia Kiklopului pace nu are. Două popoare întregi, Iasieni cu semitice nasuri, Bucureșteni, compuși din Bulgari cu mintea isteață Il urmăresc pe-Odisseu, pe omul
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
ciuperca maro-roșcată edulis, ciuperca maro scaber, cea roșie aurantiacus, și alte câteva rude apropiate), denumite „ciuperci tubulare“ sau definite sec de micologi „ciuperci terestre cu tulpina centrală, cărnoase, fetide“. Pălăriile lor compacte - Înfipte bine la cele tinere, robuste și apetisant boltite la cele mature - au o căptușeală netedă (nu lamelată) și o tulpină vânjoasă, elegantă. Prin simplitatea clasică a formei lor, boletele se deosebesc considerabil de „ciuperca adevărată“, cu lamelele ei absurde și cu inutilul ei inel de pe tulpină. Cu toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
zi e azi, nu-i luni? Azi era luni! Petre n-a găsit cu cale să-mi mai răspundă. Părea limpezit. Calul mergea la trap, și nu locurile erau de vină că-mi venea să-nnebunesc cu-adevărat. Copacii se bolteau albi deasupra capului, apoi drum întins, soare, iarăși pâlcuri de pădure și câte o pasăre care zburătăcea fără griji. Am dat curând de drumul mare, pe care se vedeau multe urme amestecate. — E vineri, a catadicsit să-mi spună, parcă
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
pășim În el și, deși nu avem mijloace, nici dovezi, nici cuvinte pentru ceea ce simțim, avem ceea ce avem, știm ceea ce știm, sîntem ceea ce sîntem. Dar ce sîntem? SÎntem niște oameni goi, sîntem niște americani rătăciți. Cerurile nesfîrșite și pustii se boltesc deasupra noastră, zece mii de oameni pășesc prin sîngele nostru. De unde vin toate - sentimentul necunoscutului, recunoașterea imediată, frînturile nelămurite de amintiri bîntuite de visuri? De unde vin toate - foamea permanentă și dorul sfîșietor? Și muzica sumbră și solemnă, serafică, magică răsunînd În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
dușmanilor se conturară pe buza orizontului. Neamțo dracoli, șuieră prâsleanul și pe nesimțite trase cuiul de la o petardă defensivă. Pașaportu și aplecu’ mamii ei de școală! acu să te văd măi Gigi cum descurci ițele! În pace, seninul cerului se boltea peste amiază ca o zână bună; turmele de porci guițau printre mestecenii de la poalele combinatului chimic. Ar fi putut bănui omul și lupul ce îi pândea din spatele luminii? Prima petardă bubui în fața lui Chilot și-l proiectă la vreo cinci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
suspendate într-un vârtej de visare și confort peste lumea grăbită a dimineții. Învins, profesorul strănută și, ciocnindu-se de pereți și ricoșând în sufragerie, soarele țâșni în toată ardoarea lui pe bolta cerească. Războiul se terminase Peste nori se boltea legământul. L XLIV După școală simt un imbold necurat să mă duc până în centru. N-aș vrea să ratez și mineriada asta, mai ales că acum minerii sunt de partea intelectualilor. Se pare că poetul imnelor, Luceafărul huilei, Cosma Răcoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
celor două forme posibile de manifestare a omului, mai ales a celui creator de frumos, care transformă sau își transformă ființa după chipul gândului înmiresmat de sacru: reușeam uneori să o privesc din toate părțile. / oasele trupului / i le simțeam boltindu-se ca un paraclis. / muzica și mirosul lor. alt fel de întuneric. Omniprezența sacrului, între viață și noaptea care vine curând. găsindu-ne încălțați în bocancii de drum, este certificată, între altele, ca o rană înjunghiată, un buric triunghiular pe
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
de purpură, soarele topea bruma de pe acoperișurile caselor. Adesea ne categoriseam când unul devia de la subiect... Repetentule! Nu-i așa că sună frumos!? Însă de multe ori îmi aminteam că și repetenții au inimi! Depinde unde și-o ascundeau! Timpul se boltea din toate părțile, caneaua uriașă se sprijinea într-un singur fel... îndreptată către mine; eu îi dereglam debitul și aveam posibilitatea să-i comand ce doream. Președintele unei țări serioase, așa cum era țara mea, nu putea scăpa ocazia să nu
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
divanului, mă Îmbrățișă, mă sărută, o sărutai, și timpul trecea pe lîngă noi ca un zbor de șoimi, Îi auzeam bătăile de aripă, apoi planarea lentă Înaintea coborîrii pentru Înhățarea prăzii. Trupul ei era apropiat și cald Încît deodată se bolti deasupra noastră frunzișul verii peste banca de pe aleea din dreapta intrării În grădina publică de atunci, mai e puțin, spun, și Începe războiul, suntem iar În anul 1941, războiul acela nu s-a terminat dar urmele au rămas, lumea s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
boierești de mâna întâi. N-avea nici un zor și-și mișca încet picioarele deprinse cu mersul pe jos, însă nu pe piatră cubică, ci mai mult pe pământul gol sau pe iarbă. În dreptul Grădinii Expoziției, profită de desișul teilor boltiți peste strada lată, își scoase cizmele, după ce se asigurase că nimeni nu-l vedea. Apropiindu-se de școală, avu confirmarea vizuală a spuselor băiatului din tramvai, cu o zi înainte: terenul din fața școlii fusese defrișat cu 20 de ani în
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
se sprijine de masă, apoi de muchia dulapului din perete, care, ca toate celelalte din încăperile lui, nu avea nici cărți, nici fotografii. În cele din urmă, dându-se înapoi, așteptă zidul, să se proptească. Dar pereții se deschiseseră, arcadele bolteau un fel de tunel în care marginile Vocii vuiau surd și care îl trase spre sine, absorbindu-l. — Nu căuta drumul înapoi... se mai auzi. De aici, de unde suntem noi, drumul spre lume e numai cădere... Cosmina tastă cu băgare
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
Când cele două laturi ale poeziei se întâlnesc într-un poem, poezia devine profundă și sentimentul este discret. Nostalgic, poetul regretă că nu s-a născut și nu a murit pe mare. "Exaltă-mă, frenetică Veneră,/ al mării pântec lin boltindu-și șoldul,/ Delfinei coapse-a tale, de himeră/ Până la țărm rostogolind imboldul." Poetul îi mărturisește iubitei că nu o va face nemuritoare într-un sonet, precum Shakespeare pe iubita lui: "doar nu sunt Shakespeare/ să-ți promit, cum știi,/ O
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
fiecare cerință corect rezolvată și 1 punct din oficiu. CAPITOLUL TEXTUL LIRIC Limbă și comunicare- Probleme de vocabular Testul nr. 45 Rezolvă cerințele, cu privire la fragmentele de mai jos: Era o zi călduță de sfârșit de iarnă. Cătră miază-noapte, cerul se boltea verzui ca piatra de chiclaz, spre miază-zi coloarea i se îmblânzea într-un albastru de floare. Vântul sufla moale din arhipelag; dintr-acolo aducea pe luciul apelor, până la Cornul de Aur, corăbioare cu pânzele umflate. Crengile desfrunzite porneau muguri noi
LIMBA ?I LITERATURA ROM?N? ?N 100 DE TESTE DE EVALUARE PENTRU LICEUP by Pavel TOMA ,Lorena Teodora TOMA () [Corola-publishinghouse/Science/83870_a_85195]
-
impozant și proporțiile armonios Împărțite, mărturisind gustulpentru frumos atît al ctitorilor cît și al meșterilor constructori. Are formă dreptunghiulară, fără abside. Pridvorul are 5 ferestre pe 6 stîlpi masivi, trei În față și două laterale trilobite. Pronaosul și naosul sînt boltite, cu cîte o calotă, ce se reazămă pe 4 arcuri dubluri, sprijinite pe console. Are o singură turlă centrală care se Înalță falnic, În formă octogonală, ale cărei laturi sînt ocupate de cîte o fereastră Îngustă. Ceva mai scund, În
Monografia comunei Cătunele, județul Gorj by Păunescu Ovidiu () [Corola-publishinghouse/Science/1828_a_3163]
-
centenarul învățământului agronomic universitar și la bicentenarul învățământului tehnic universitar ieșean. Autorul succintelor referiri de aici - absolvent la rându-i la Alma Mater Iassiensis, îndrăznește a rosti cu emoție pentru venerabila instituție și savanții ei: Admiratio Stelele-n cer clipi-vor boltind nemărginire „Per aspera ad astra” se crede-n Alma Mater, Se-avântă-nvățăcei de cuget cu gândul în eter, Cercând a prinde totul ce-i mai presus de fire Magiștrii ninși de vreme-știința lumii toată Surâd cu bonomie la judecăți pripite, Îmbie la
Alma Mater Iassiensis în imagini medalistice by Andone Cumpătescu () [Corola-publishinghouse/Science/812_a_1787]