451 matches
-
microstagiuni cu reprezentații hebdomadare întinse pe durata a doua luni. O primă impresie: goticul edificiului și modernitatea logisticii impresariale fac casă bună. Pe de o parte, austeritatea și masivitatea soluției arhitectonice exterioare, dar și perfectiunea formulelor angulare ori a spațiilor boltite, ceea ce conferă o acustică uniform și generos repartizată; pe de altă parte, discreția și perspicacitatea cu care Vittorio Fellegara și Pieralberto Cattaneo regizează evenimentele festivalului în așa fel încât să satisfacă toate gusturile, de la cele cu vădite propensiuni către exotic
Un contrapunct oportun by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/9822_a_11147]
-
priviri mai curate ca adâncul cerului răsar din loc în loc pe marginea drumurilor înguste, și vântul ușor al dimineții care face cu grâul valuri asemănătoare mării, și ciocârlia care țâșnește din lan și urcă cu spinarea în sus spre cerul boltit și albastru și, într-adevăr, pitpalacul turburător și barza care pășește rar printre răzoare, și floarea galbenă a spicelor de grâu care nu s-au copt încă și se revarsă în aer din nimic, și drumurile care lasă satul în
Marele singuratic II by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11322_a_12647]
-
iar pe cel nord-sud 62 m. Nu se știe exact când a fost construită, dar forma circulară a zidurilor indică secolul al XV-lea. Turnul de est, cu trei niveluri, a fost transformat în turn de poartă, cu o intrare boltită și cu o hersă. Ulterior a devenit un simplu depozit de alimente. Mai existau și alte turnuri spre vest, sud și nord, acesta din urmă prăbușindu-se în 1914.
Biserica fortificată din Alțâna () [Corola-website/Science/325106_a_326435]
-
trebuia mărit, după cum se impuneau noi... toalete la cel de-al doilea etaj. Lucrările sunt preluate de arhitectul Josef Aigner, administrația orașului scoțând din buzunar alți 2 141 de guldeni. Se ridică astfel aripa dreaptă în curte, legată prin coridoare boltite. Nu avea să fie însă ultima modificare a arhitecturii inițiale. În timpul anului revoluționar 1849, clădirea avea să fie avariată serios de bombardamentul armatei de asediu, fiind refăcută după 1850. La sfârșitul Primului Război Mondial, în 1919, când Timișoara ajunge sub stăpânire românească
Agenda2006-21-06-senzational1 () [Corola-journal/Journalistic/284987_a_286316]
-
Române. Totul a durat cincisprezece zile și s-a petrecut în cea mai bună regulă. Clou-ul călătoriei a fost, însă, în ultima zi; primirea întregii delegații, la Kremlin, de către Stalin și Molotov. Au fost primiți într-o mică sală boltită, la subsol. Luând cuvântul, Stalin s-a interesat dacă relațiile dintre armata rusă și România sunt bune. Parhon i-a răspuns că Rusia a eliberat România și că România îi va fi veșnic recunoscătoare. Dar rectorul Universității din Iași și
România anilor 1939-1946 by Jean Mouton () [Corola-journal/Journalistic/8920_a_10245]
-
așteptau să dea o raită printre rafturi au valorat pentru mine mai mult decît toți oamenii politici la un loc, cu suită cu tot. Făcuseră un drum lung cu trenul, pe banii lor, pe oboseala lor și acum, sub coperta boltită a Tîrgului, se pregăteau pentru descoperiri culturale. Am primit de la Gheorghe Ene un volum de versuri îngust ca un semn de carte, Portret în picături de rouă, apărut anul acesta, și am înțeles că asemenea profesori salvează încă învățămîntul de la
Tîrgul de Carte Gaudeamus – Noiembrie 2004 by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/12264_a_13589]
-
cu turle ridicate în 1667 și un turn-clopotniță refăcut la 1900. Turnul Goliei, cu o înălțime de 30 de metri, oferă o largă panoramă asupra orașului și împrejurimilor. Cu baza pătrată de 5 m pe laturi, un parter, două caturi boltite, o încăpere a clopotelor, o galerie superioară și terase, acest turn este unul dintre simbolurile Iașilor. În prezent, Turnul Goliei rămâne unul dintre locurile privilegiate de unde pelerinul poate contempla „orașul celor șapte coline”. La intrare este amenajat un mic muzeu
Agenda2004-50-04-turistica () [Corola-journal/Journalistic/283164_a_284493]
-
dogmei. a reprimare mă legănau și eu scoteam paradoxurile din acele idei prăfuite apoi veneam să plec tot înainte, ca aburu-n zori pe străzile vântuite. Neștiut, făceam un pas înainte - sărind din stâncă pe altă stâncă. Zborul acelei păsări părea boltit de-atâta vigoare și vântul mă-ncărca de riduri apoi mă pustia condamnat la superbie și eu dădeam uitării lumina, torturat de vreme - mai târziu mă-ntorceam ca să plec devreme. De-a dreptul Absurdul, de pildă, era evident - pe când făceam
Actualitatea by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/8411_a_9736]
-
exemplu, puritatea femeii cu un păr blond și un ten deschis... Rolul preponderent atribuit femeii sau prezența peisajului din fundal sunt atribute neobișnuite ale unui dublu portret de Fra Filippo Lippi. Chipul miresei nu este însă pictat după natură. Fruntea boltită, părul blond, sprâncenele arcuite sau gura mică corespund unei definiții a frumuseții feminine dintr- un poem de Petrarca... Când Pisanello compune, în desene și medalii, profilul lui Filippo Maria Visconti, artistul face toate eforturile să diminueze diformitatea sa fizică făcând
Chipuri ale Renașterii by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/4954_a_6279]
-
răspunsul nu a întârziat să apară! orice lucru făcut cu dragoste, speranța și osteneală, renaște, înainte de toate, prin munca și trăiește prin credință! au fost ridicate case, chilii, o casă domneasca și un muzeu, o bibliotecă, un arhondaric, o trapeza boltita și mai multe anexe gospodărești. în ultimii doi ani, a fost ridicată din temelii o nouă biserică, un „Paraclis”, cu mult mai mare și mai încăpător că mănăstirea, devenită demult monument istoric, pentru evitarea degradării picturii și a arhitecturii. prin
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/86_a_359]
-
ciripitul vrăbiilor din sat. Câinele și-a ridicat botul de pe labe, și-a ciulit urechile, adulmecă și mârâie. Ai dreptate, câine frumos. Pământul și văzduhul fac liniște, culori și miresme. Omul, străin de țărâna pe care calcă și de cerul boltit albastru deasupra lui, nu știe să facă decât zgomot, duhoare și maculatură.
Două proze by G. Pienescu () [Corola-journal/Imaginative/12337_a_13662]
-
răsună, Si gemând înfioară firea Prelung și greu, ca o furtună, Frăgarul își îndoaie coapsă, Iar de prin vai purcede vântul, Prin largul albelor văzduhuri, Să ducă cerului cuvântul. Din cetățuia strălucirii Coboară razele de luna, Pe-argintul frunții lui boltite Din aur împletesc cunună. Cuvine-se hirotonirea Cu harul cerurilor ție, Drept-vestitorule apostol Al unei vremi ce vă să vie!
Apostol fără vârstă by Octavian Goga () [Corola-publishinghouse/Imaginative/304_a_601]
-
înfipse printre elitre câte un ac în trupul lichid și-i reașeză, fiecare la locul său, în insectarul memoriei. În cele din urmă, îndrăzni să cerceteze sipetul negru din fața sa. Era un cufăr din lemn de paltin, ferecat, cu capacul boltit, din acelea folosite în lungile călătorii cu vaporul sau poștalionul. Interiorul era căptușit cu postav nisipiu și compartimentat în lăcașuri și sertare, după o arhitectură bizară. Trăgând la întâmplare de un bumb de alamă, deschise un sertăraș în care găsi
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
mare minune o dobândește vreun om, apăi acela capătă puteri magice, șerpești, de a năpârli, de a renaște, de a călători în lumea lor, a balaurilor, în lumea de dincolo. Speriat de amintire, Bătrânul aruncă inelul în sertăraș, prăvăli capacul boltit al cufărului, îngrămădi gâfâind câteva mobile grele deasupra și se prăbuși vlăguit într-un somn fără vise, ca într-o prăpastie fără fund. Capitolul II TOAMNA ERA CALMĂ ȘI AERUL mirosea a miere de salcâm. Bătrânul tânjea după acest anotimp
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
pentru morții familiei, ci mai degrabă la gândul că și lucrurile tale își vor găsi locul în acest bizar cimitir de vechituri. Bătrânul își punea mantaua decolorată a vreunui unchi și mănușile destrămate ale vreunei bunici și deschidea timorat cufere boltite și albume prăfuite. Acolo afla cu uimire că obiectele se nasc, trăiesc, iubesc și mor, aidoma unor ființe tăcute și demne. Cu strângere de inimă, mai afla că ele ne supraviețuiesc, continuând ceva din biografia și condiția oamenilor. Bătrânul avea
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
Deschiderea bruscă a ușii ridică praful de pe podele. Din aceeași poziție ca în urmă cu câțiva ani, Bătrânul privi cum colbul plutește suspendat, așezându-se leneș pe pielea jilțului. Doar lumina era mai zgârcită și lipsea cufărul ferecat, cu capacul boltit. Se ghemui în jilț cu genunchii la gură, ca un făt. în fața lui, pe podea, zăcea cornetul acustic al fostului locatar. Soarele răsărea timid. Ușa s-a închis cu scâncet de prunc și n-a mai fost nimic altceva, decât
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
de vânt cânți celor ce somnul și-1 beau din macii negri de subt pământ. Fosfor cojit de pe vechi oseminte ne pare lumina din ochii tăi verzi. Ascultând revelații fără cuvinte subt iarba cerului zborul ți-1 pierzi. Din văzduhul boltitelor tale amiezi ghicești în adâncuri toate misterele. Înalță-te fără sfârșit, dar să nu ne descoperi niciodată ce vezi. [1926] * ECHINOCTIU Semne verzi subt șovăiri solare ieși, soră, să vezi pe ogor. Popi negri vestind sub pământuri soarele cu fluiere
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
părelnic de vânt cânți celor ce somnul și-l beau din macii negri de sub pământ. Fosfor cojit de pe vechi oseminte ne pare lumina din ochii tăi verzi. Ascultând revelații fără cuvinte subt iarba cerului zborul ți-l pierzi. Din văzduhul boltitelor amiezi ghicești în adâncuri misterele. Înalță-te fără sfârșit, dar să nu ne descoperi niciodată ce vezi. PERSPECTIVĂ Noapte. Subt sfere, subt marile, monadele dorm. Lumi comprimate, lacrimi fără de sunet în spațiu, monadele dorm. Mișcarea lor - lauda somnului. TĂGĂDUIRI Arbori
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
sau culte, ajunse pe diverse căi (turcă, greacă, arabă, latina medievală, slavă sau limbi occidentale), își au originea îndepărtată în persană. Alcov are, la originea sa îndepărtată, cuvântul pers. gumbäd, care a fost împrumutat de arabă, unde qubba însemna „cameră boltită; cort“. A pătruns foarte devreme în spaniolă, unde i s-a adăugat articolul arab al-, devenind alcoba (apare la 1280). De la spanioli l-a luat, câteva secole mai târziu, franceza: alcôve este atestat la 1648 (DL și DR: 1646). Din
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Administrative/1361_a_2705]
-
atenție politicoasă îi făcu spiritul să se simtă mai ușor. Poate că n-ar fi rău să lucreze într-un asemenea loc. Fu însoțit pînă la o ușă de la capătul coridorului pavat cu dale pătrate de marmură și tavan jos, boltit. încăperea din spatele ușii avea un covor gros, o vază cu flori pe șemineul din marmură și alta pe un birou aflat lîngă fereastră. Un bătrînel mărunt citea un document la birou. — Domnul Thaw? întrebă el cu o voce înecată. Vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
arăți jurnaliștilor peste două săptămîni. N-o să fie gata atunci, dar o să arate ca și cum ar fi gata. — îmi promiți solemn? — O, da, vă promit solemn, dacă vreți. După ce domnul Smail plecă, Thaw coborî și medită încruntat la panoul înalt și boltit. în vîrf, o pasăre phoenix se cufunda în flăcări printre frunzele și fructele aurii ale pomului vieții, ale cărui ramuri adăposteau ciori, porumbei, pitulici și veverițe. Trunchiul drept și negru împărțea peretele în jumătate, înălțîndu-se dintr-o pajiște aflată în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
pe Frankie. CAPITOLUL 36. Sala canonicilor Ritchie-Smollet îi conduse la capătul podului, trecînd printr-o mică bucătărie, unde Jack spăla farfuriile, și apoi coborîră pe o altă scară în spirală săpată în zid. Ajunseră într-o cameră pătrată cu plafonul boltit și susținut de o coloană imensă în centru. Un șir de scaune de piatră cu spătare de lemn era încastrat în zidul fiecărui perete. Lanark se gîndi că aranjamentul era prost: dacă toate scaunele ar fi ocupate, toți ar constata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
în ochi, pentru că globii ochilor noștri sânt în globii ochilor Lui... Creierul lui Fra Armando pulsa ca un stâlp de foc deasupra neamurilor, scoțând raze poligonale. Coada sa medulară unduia ușor, ca un flagel, în aerul gelatinos al imensei hale boltite. Un tatuaj fin, fluorescent, indica de-a lungul ei traseele complicate ale neuronilor catecolaminergici, noradrenergici și acetilcolinergici: firișoare roșii, negre și violete intersectate și împletite ciudat. Creierul începu să gliseze ușor, prin mișcările spiralate ale cozii, către instalația atroce pe
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
cu emisfera stângă. Albul și negrul nu sânt mai diferite și mai străine. Lumea noastră devenea schizoidă, căci ce [gx1]se năștea cu adevărat acolo era Duplicarea, Ruptura. Suprafața oglinzii între doi embrioni visători, față-n față, atingîndu-și aproape frunțile boltite enorm, privindu-se cu ochi fumurii. Aveau să vină pe lume gemeni monozigoți, dar înstrăinarea avea de fapt să se nască. Priveam apocalipsa prin lentilele boabelor de lacrimi din ochi. Ce se-ntîmpla? Care era zeul nostru? Ce-avea să fie
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
din nou acasă, eram în Akasia, memoria universală care vede totul, care știe și înțelege și compătimește. Memoria-mamă care ocrotește, care dezmiardă. Și discul orbitor, orbitor se rupse cu troznet de ruinare a lumilor din temeliile lui, levită spre tavanul boltit al sălii, îl sparse în mii de așchii și țăndări poligonale și, Maria, ochilor noștri, întinși acum egal pe toată suprafața discului, le-a fost dat să vadă ce nu poți, ce nu trebuie să vezi niciodată, ce nu se
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]