1,005 matches
-
obraznic Ghiaurul aista... Haraciul? Hmm... Să zicem, strângem cureaua și plătim gloaba... Primim! Altceva! Ce mai pohtește Preaslăvitul?! Pohtește: "Slobozirea prinșilor de la Podul-Înalt!" Face pe prostul! Parcă nu știe! Să și-i scurme în gorganul de cenușă și oase arse, bombăne el sarcastic. Și turcaleții ce s-au bucurat de milosârdia Măriei mele... Să și-i ia, destul mi-au împuțit temnițele și mi-au mâncat păsatul! Altceva! Ce mai pohtește Prealuminatul?! "Să fie înturnați tinerii talieni din Caffa, fugarii pripășiți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Mergem înainte! Fie ce-o fi! Pe viață și pe moarte! Dumnezeu să ne ierte! Iată ce vom face! Și totuși, am avut noroc cu tatarii! Boierii, nedumeriți, se uită unii la alții. Ce noroc o mai fi și aista? bombăne Stanciu pufăind pe nas. Îți arde a șugui? Ce fel de om ești? De unde știi că-s om? surâde Ștefan. Mulți spun c-aș fi diavol. Așa o fi... Acu... acu, o să fac pe dracu-n patru să le dovedesc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Marița și Ileana care, deși locuiau în apropiere, nu veneau să-și vadă zile întregi părinții bătrâni și atinși de beteșugurile vârstei. Unde mai pui că nu puteau să o sufere pe Maria, în special cumnata mai mare, Marița, care bombănea ce „caută venetica asta din Cursești pe aici”. Prinsese ciudă pe fratele ei, Costache și pe cei din familia lui, socotind că a fost nedreptățită de părinții ei la împărțirea averii. Bătrânul Ion Gheorghiu era de loc din satul Cuci
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
chirie, trebuie să fi ajuns pe la Hârsoveni, mai adăugă ea, parcă pentru a-i molcomi că îi scoală de dimineață. Lasă, că o să mai dormiți la amiază, îi încurajă ea. − Lasă, că știu eu cum e cu somnul de amiază, bombăni Mihăiță dar se sculă și se îmbrăcă, ieșind împreună cu Emilia, care înșfăcase un lighean cu grăunțele desfăcate de maică-sa îl puse pe prispă și aduse lângă el și pe al doilea. Emilia se îndreptă spre poiata păsărilor ce se
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
cel ce-ți scrie... Utopii...? Nu? Le vor trăi alții? Patul tău e făcut ca și când te vei întoarce de la o cină sau un ceai... Ai luat cheia?... Cum îmi bătea inima când auziam pe sub balcon zgomotele temute; te așteptam, te bombăneam și te iubeam. Monica, fii prudentă. Nu fuma mult. Lasă trupului tău tânăr puterea și mireasma dulce a busuiocului... Monica, Monica... Ce greu îmi e fără de tine. Iubito! Marți seara Zi apăsătoare, de plumb. Azi-dimineață, trezire ca de condamnat la
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
că aceste dispozitive sunt adesea prost realizate: oferă informații neclare sau nu dau răspunsuri complete, ori sunt atât de încete, încât nu mai știi dacă funcționează sau nu. Așadar, ce fac cumpărătorii? Am văzut mulți dintre ei renunțând și plecând bombănind. Unii înhață câte un angajat și îl trag spre dispozitiv, ca să le arate cum funcționează. Ce mai dispozitiv de economisire a forței de muncă! La un magazin universal la care am făcut un studiu, angajații economiseau timp aglomerând rafturile - înghesuind
[Corola-publishinghouse/Administrative/1868_a_3193]
-
s-a îndreptat astfel încât toată lumea a fost mulțumită și îndestulată. Ne-am întors fără grabă la Vâlcea, mai oprind pe ici, pe colo, mai băgându-ne picioarele în câte un pârâu rece, mai culegând plante pentru ceaiuri, mai râzând, mai bombănind... Duminică, 7 iulie Încă o zi ne-a umplut sufletele și iată-ne ajunși după un somn binefăcător în același microbuz dar cu alt șofer, mai morocănos și mai puțin cooperant în drum spre Olănești. După ce am înconjurat stațiunea privind
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
Un student arab din zece, de la universitatea de pe muntele Scopus, face acest efort. Și, în numeroase spitale, vezi stând alături medici și pacienți de origini diferite. Dar, de regulă, un evreu nu merge în Est (chiar și șoferii de taxi bombănesc): de frica atacurilor cu cuțitul (au fost destule). Iar un arab nu merge în Vest: se teme de controlul actelor de identitate (nu se face întotdeauna). În această ignorare reciprocă ostilă, care să fie locul comun al înțelegerii? Fiecare comunitate
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
sunteți francez, israelianul de pe stradă vă privește cu răceală, arabul de la colț vă zâmbește. Ca european, iată-vă disprețuit de două ori în același timp. Acum înțeleg mai bine butada auzită la Tel-Aviv. Neamțul plătește și tace din gură. Europeanul bombăne, dar de fapt nu-i pasă; americanul trage o linie și discută". Între emisarul american care merge drept la țintă și delegatul european stând între două scaune și neterminându-și frazele, care-i mai demn de respect? Nu demult, un
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
să nu aibă a se teme la Neapole sau în Sicilia de vreo mișcare în favoarea Bourbonilor căzuți, păstra în coastă ghimpele Sfîntului Scaun deposedat, al Papei prizonier de bună voie în spatele zidurilor Vaticanului sprijinit de o masă de credincioși care bombănea mai tare sau mai încet împotriva noului regim și cărora li se adăuga, dincolo de frontiere, catolicii din lumea întreagă. Papa Leon al XIII-lea supraveghea de aproape atitudinea patriciatului roman și a diplomaților acreditați pe lîngă Vatican și nu tolera
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
să mă comport ca și cum Hrebenciuc și Cozmâncă, Sechelariu și Vanghelie, Ciorbea și Mihaela Tatu, Andreea Marin și Adrian Năstase, Constantinescu și Agathon, Talpeș și Garcea ar exista cu adevărat. Colecționez antipatii și prilejuri de insatisfacție. Scriu despre mizerii și mărunțișuri. Bombăn toată ziua, mi-am pierdut încre derea în virtuțile nației, în soarta țării, în rostul lumii. Am un portret tot mai greu digerabil. Patrioții de paradă m-au trecut la trădători, neoliberalii la conservatori, postmoderniștii la elitiști. Bătrânilor le apar
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
nu e fals deloc! E tăios, substanțial, de nesuportat. Așa e. Dar speranța nu e o virtute nătângă, o măsluire roză a răului. Ea nu pretinde că nu e frig, sau că frigul e bun. Ea își poate permite să bombăne, să fie prost-dispusă și, în orice caz, să dârdâie. A-ți păstra speranța în ciuda frigului nu e a te iluziona cum că frigul nu există. Continui să dârdâi. Dârdâi și speri! Omul care disperă e infinit mai nerealist. El face
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
Că și el pare, uneori, un „împătimit“ de mântuire, un aspirant singuratic la Rai. Dar asta deschide o dezbatere pentru care, în spațiul acestei rubrici, nu mai e, deocamdată, loc. Semnele timpului Dacă, ajuns la o anumită vârstă, te trezești bombănind tot mai des vremurile și noile generații, e bine să știi că există riscul de a fi preluat în corul străvechi al bă trânilor, care cred, de când lumea, că totul se termină cu ei. Capeți un discurs de bunic, dintre
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
de instinct politic. După revoluție, organul somnolent al judecății a devenit insomniac. Am redescoperit voluptatea uitată a opiniei critice, satisfacția de a amenda, de a pune la zid și de a cere socoteală. Tranziția a devenit apogeul plăcerii de a bombăni. Toată lumea judecă pe toată lumea, toată lumea valorifică maximal dezacor dul. Opoziția dă de pământ cu guvernul, gazetele dau de pământ cu oamenii politici, partidele se atacă unele pe altele, sau se împart în „aripi“ și grupuri care se sleiesc în interminabile
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
triste sau dră guțe, contemplă poșețele, rochițe sau pantofiori drăguți, se plâng nițel de bărbați, deși, una peste alta, sunt drăguți. „Drăguț“ funcționează bine în regim diminutival. Se împacă bine cu „mâncărică“, „hăinuțe“, „plimbărică“, „supiță“, „bârfuță“, „glumiță“ etc. Știu. Degeaba bombăn. Foarte multe telespectatoare adoră acest tip de emisiuni. Ce pot pentru ca să spun? Sunt drăguțe. Sunt fete bune. Sunt ale noastre.) Cu „fascinant“ e altceva. E unul din nenumă ratele englezisme (sau americanisme) ale culturii noastre contemporane. Fascinating, ca și great
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
vizibilă, fără subterane și sublimități: o suprafață multicoloră și indiscretă, care se consumă fie isteric, fie somnolent. Există, totuși, televiziuni rele și televiziuni mai puțin rele. Există, chiar, și televiziuni bune. Cât despre mine, trebuie să admit că, oricât aș bombăni, mă uit nepermis de mult la televizor. A sta la televizor Nu toată lumea „stă“ la televizor. Unii se uită la două trei emisiuni și apoi pleacă. Cu alte cuvinte, unii încasează tot, alții aleg. Din punctul meu de vedere, exponenții
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
linia care desparte ce este permis în afara serviciului și ce este permis la locul de muncă poate deveni neclară. Să luăm, de exemplu, dezamăgirile bruște. O persoană care iese din mașină și constată că i s-a spart roate poate bombăni un „Futu-i!” fără să îi fie teamă că va fi arestat. Nu scuzăm acest tip de limbaj, ci pur și simplu subliniem faptul că în viața privată fiecare are libertatea să folosească aceste cuvinte.) Un manager care nu trasează
[Corola-publishinghouse/Science/1992_a_3317]
-
Nu mi-a venit în minte altă minciună mai plauzibilă. — În cazul ăsta, trebuie să anunț Poliția, zise doctorul. — Poliția? De ce? Eu am fost de vină, iar rana nu e cine știe ce adâncă. De ce să mai anunțați și poliția? Doctorul a bombănit ceva, dar până la urmă mi-a spus să mă întind pe pat. Mi-a dezinfectat rana, mi-a făcut câteva injecții, mi-a cusut-o cu îndemânare. După ce-a terminat doctorul, asistenta mi-a aplicat niște comprese sterile pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
somn. Pe la unsprezece seara s-a înființat la mine domnișoara durdulie în costum roz. M-a scuturat zdravăn de umeri. N-avea nimeni dreptul să-mi perturbe somnul. Nu eram mingea de ping-pong a nimănui. — Lasă-mă în pace! am bombănit. — Te rog, scoală-te! Te implor! insistă ea. — Lasă-mă! am repetat. — Nu e momentul să dormi, zise ea. M-a lovit cu pumnii în coaste și mi-a atins burta. M-a sfâșiat o durere ascuțită de am avut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
să vorbim despre lucruri mai importante! Aș vrea să mă lămurești în ce fel s-a schimbat bunicul tău de când a pus la punct sistemul permutărilor. — S-a schimbat foarte mult. Nu mai vorbește cu mine, e tot timpul nervos, bombăne de unul singur... — Îți amintești dacă ți-a spus ceva în legătură cu permutările? Fata s-a gândit câteva clipe, jucându-se cu unul din cerceii ei de aur. — Mi-a spus că permutările sunt o poartă deschisă spre o lume nouă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
că era bună la alpinism! Ce situație cretină! Ce l-o fi găsit pe bătrân să ne târască după el într-un asemenea loc? Putea foarte bine să ne aștepte liniștit în altă parte, într-o zonă mai accesibilă. În timp ce bombăneam astfel, mi s-a părut că am auzit o voce deasupra capului meu. Departe. Am ridicat privirile și am văzut o luminiță galbenă. Ca lumina de semnalizare a avionului. Fata ajunsese în vârf probabil. Am apucat funia cu o mână
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
ceilalți copii din familiile normale, dimpotrivă, de multe ori sunt mult mai ștrengari și prost-educați. Mama Angela, bătrână cum era, nu mai avea puterea să se îngrijească de ei, iar Masina își pierdea răbdarea adesea. Dar, mai apoi, un pic bombănind și un pic suspinând, cele două femei căutau să hrănească acele guri niciodată sătule, să le spele și să le cârpească hainele lor sărăcăcioase. Și alte persoane generoase s-au oferit să găzduiască temporar vreun copil; dintre aceștia amintim: surorile
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
deloc. Pe 17 și pe 28 ianuarie 1951 a fost vizitat iarăși de profesorul Trabucchi, care a recomandat internarea lui don Calabria într-o casă de îngrijire specializată. Confrații Consiliului erau perplecși. Don Calabria a fost înștiințat și a spus bombănind: «Merg, dar e ceva ce sufăr». Ne aflăm în momentul culminant al suferinței sale. Lui don Pedrollo i se destăinuia: «Dragă don Luigi, nu mai pot... E un zid de despărțire între mine și Isus! Parcă mă respinge. Pentru toată
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
de un expozeu asupra tineretului hollywoodian, când de fapt era o investigație a animalelor dintr-o grădină zoologică), și-a dus câinele la hidroterapie și acupunctură și la un terapeut-maseur („Hei, de ce nu-i angajezi și un antrenor personal?“ am bombănit la un moment dat), iar în cele din urmă a contactat un psiholog behaviorist specializat în ființe canine care i-a prescris Cloinicalm, de fapt versiunea Prozac pentru cățeluși, dar pentru că drogul inducea „linsul compulsiv“ i-au înlocuit rețeta cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
în garajul nostru. - Așa-i că nu-ți mai vezi banii-napoi pentru rahatul ăsta? întrebă el, deschizând noul pachețel. Fraaaaiere! - Nu era decât rahatul pentru bețivanii care nu știu diferența - tocmai ți-am dat pudra adevărată. - Ce cărpănos ești, bombăni el. După ce a tras două linii, își lăsă capul pe spate, apoi zâmbi încet, zicând: Așa mai merge. - Orice pentru un amic. - Zi, sincer, cum e să fi însurat? întrebă el, aprinzându-și un Marlboro și se lansă în sporovăiala
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]