1,825 matches
-
urmat un curs greșit și nu au găsit flotă inamica. Mai multe bombardiere și toate avioanele de vânătoare din escorta au fost forțați să renunțe, atunci când au rămas fără combustibil în încercarea lor de a se întoarce pe navă. Cincisprezece bombardiere torpiloare Douglas TBD Devastator depășite moral din Escadrila Torpiloare 8 (VT-8) comandate de John C. Waldron au reperat inamicul și l-au atacat. Ei s-au întâlnit apoi cu o forță inamica copleșitoare de avioane de vânătoare la aproximativ 9
USS Hornet (CV-8) () [Corola-website/Science/331708_a_333037]
-
au întâlnit apoi cu o forță inamica copleșitoare de avioane de vânătoare la aproximativ 9,2 km, americanii neavând escorta de protecție, au fost doborați rând pe rând de japonezi cu Mitsubishi A6M Zero pentru care nu erau inamici redutabili bombardierele torpiloare grele, neescortate și neînarmate. George H. Gay a fost singurul supraviețuitor din cei 30 de oameni, fără să fi produs vreo pagubă navelor japoneze. Alte atacuri de "Enterprise" și "Yorktown" cu avioane torpiloare s-au dovedit la fel de dezastruoase din
USS Hornet (CV-8) () [Corola-website/Science/331708_a_333037]
-
goale pentru operațiunile de apărare contra avioanelor americane atacatoare, neputând să pregătească un contraatac cu torpile împotriva portavioanelor americane. Multe din avioanele de vânătoare Zero japoneze și-au terminat combustibilul și muniția, doborînd ultimii atacatori americani deasupra lui "Hiryū", cănd bombardierele în picaj de Enterprise și Yorktown au atacat, provocând incendii enorme la bordul celor trei portavioane japoneze, care au dus în final la pierderea acestora. "Hiryū" a fost lovit mai târziu în după-amiaza zilei de 04 iunie cu avioane de pe
USS Hornet (CV-8) () [Corola-website/Science/331708_a_333037]
-
ale portavionului "Enterprise" au bombardat portavionul "Zuihō", în timp ce avioanele de pe "Horneț" au deteriorat grav portavionul Shōkaku și crucișătorul greu Chikuma. Alte două crucișătoare au fost de asemenea atacate de avioanele de pe Horneț. Între timp Horneț a fost atacat de un bombardier în picaj și de un avion torpilor. Într-o perioadă de 15 minute, Horneț a primit trei lovituri cu bombe de la un bombardier în picaj tip Aichi D3A „Val". Un „Val", după ce a fost grav avariat de focul antiaerian de pe
USS Hornet (CV-8) () [Corola-website/Science/331708_a_333037]
-
au fost de asemenea atacate de avioanele de pe Horneț. Între timp Horneț a fost atacat de un bombardier în picaj și de un avion torpilor. Într-o perioadă de 15 minute, Horneț a primit trei lovituri cu bombe de la un bombardier în picaj tip Aichi D3A „Val". Un „Val", după ce a fost grav avariat de focul antiaerian de pe portavion, în timp ce se apropia de Horneț, avionul în mod deliberat s-a prăbușit pe portavion, omorând șapte persoane și incendiind puntea cu combustibilul
USS Hornet (CV-8) () [Corola-website/Science/331708_a_333037]
-
pană la câteva sute de metri de mal, ei au venit sub focul provenit de la armele automate și de la artilerie. Armata a descoperit doar atunci ineficacitatea unui bombardament înainte de aterizare. Întârziați din cauza vremii și încercând să evite ambarcațiunile care aterizau, bombardierii au aranjat artileria prea departe de interiorul țărmului neavând efecte reale asupra defensivei de coastă. Din cauza condițiilor pe mare prea dure, decizia a fost făcut pentru RCT 116 de a transporta tancuri DD a Batalionului de Tancuri al 743-lea
Plaja Omaha () [Corola-website/Science/313753_a_315082]
-
respins de infanteriștii irlandezi. Pozițiile apărate de infanteria galeză au fost atacate de tancurile germane în jurul orei 20:00, atac repetat două ore mai târziu. Ambele atacuri au fost respinse. Forțele terestre britanice au fost sprijinite din aer de opt bombardiere ușoare ale Royal Air Force. Atacurile germane au continuat a doua zi, iar în seara zilei de 23 mai aliații au fost obligați se retragă în poziții defensive din interiorul orașului. În tot acest timp, vasele de război ale Royal Navy
Bătălia de la Boulogne (1940) () [Corola-website/Science/337266_a_338595]
-
pozițiile germne și, în același timp au asigurat evacuarea răniților și personalului necombatant. În zona portului a fost debarcată o unitate de geniști, care a avut ca sarcină distrugerea instalațiilor portuare. În seara acestei zile, portul a fost atacat de bombardierele "Luftwaffe", care au reușit să își atingă ținele deși fuseseră la rândul lor interceptate de avioanele de vânătoare ale RAF. În jurul orei 6:30, unitatea britanică de gardă a primit ordiunul de evacuare. Distrugătoarele britanice au înfruntat bombardamentele artileriei și
Bătălia de la Boulogne (1940) () [Corola-website/Science/337266_a_338595]
-
că legăturile radio dintre continent și comandamentele din Anglia fuseseră pierdute, marinarii au transmis ordine scrise batalioanelor de gardă pentru continuarea luptelor indiferent de pierderi. După prânz, perioadele de acalmie au alternat cu raiduri ale [[Luftwaffe]] și lupte aeriene dintre bombardierele germane și avioanele de vânătoare [[Supermarine Spitfire]] ale [[RAF]]. Comandanții ambelor distrugătoare britanice au fost uciși în timpul raidurilor aeriene, iar două distrugătoare franceze (Frondeur și Orage) au fost lovite în plin de bombardierele în picaj [[Stuka]]. Cu doar puțin timp
Bătălia de la Boulogne (1940) () [Corola-website/Science/337266_a_338595]
-
raiduri ale [[Luftwaffe]] și lupte aeriene dintre bombardierele germane și avioanele de vânătoare [[Supermarine Spitfire]] ale [[RAF]]. Comandanții ambelor distrugătoare britanice au fost uciși în timpul raidurilor aeriene, iar două distrugătoare franceze (Frondeur și Orage) au fost lovite în plin de bombardierele în picaj [[Stuka]]. Cu doar puțin timp mai înainte de declanșarea atacului aerian, distrugatorul HMS "Keith" a ancorat în port și a început îmbarcarea geniștilor răniți. După ora 18:00, comandantul distrugătorului "Keith" a primit ordin să evacueze, împreună cu alte cinci
Bătălia de la Boulogne (1940) () [Corola-website/Science/337266_a_338595]
-
războiului - Apărarea Reichului. Pe 2 septembrie 1939, Regatul Unit a declarat război Germaniei după invazia germană din Polonia, evenimentul declanșator al conflictului mondial. Britanicii nu au acordat niciun sprijin semnificativ maritim sau aerian Poloniei dar, în săptămânile care au urmat, bombardierele RAF au efectuat mai multe misiuni împotriva unor ținte din Germania. Mai multe astfel de raiduri aeriene au avut ca ținte vasele de război ale "Kriegsmarine" ancorate în porturile germane. Obiectivul atacurilor aeriene era împiedicarea germanilor să își folosească marina
Bătălia din Golful Helgoland (1939) () [Corola-website/Science/332658_a_333987]
-
submarinelor care acționau în Atlanticul de Nord. Pe 18 decembrie 1939, trei escadrile ale RAF au fost trimise să atace vasele germane din Golful Helgoland, să scufunde sau varieze cât mai multe dintre ele. Au plecat în misiune 24 de bombardiere Vickers Wellington, dar două dintre ele s-au întors din drum mai îninte de să intre în spațiul aerian german datorită unor probleme tehnice. Germanii au reacționat încet la început. Ei au reușit să mobilizeze în cele din urmă o
Bătălia din Golful Helgoland (1939) () [Corola-website/Science/332658_a_333987]
-
puternică forță de avioane de vânătoare care să răspundă atacului. În bătălia aeriană au fost mobilizate cel puțin 80 și cel mult 100 de avioane germane și 22 britanice, dar doar 44 de avioane germane au luat efectiv contact cu bombardierele britanice. Avioanele de vânătoare ale "Luftwaffe" au reușit să provoace pierderi mai mari bombardierele "RAF" decât invers, iar aceată bătălie a influențat profund strategiile viitoare ale celor două tabere. Pierderile suferite în această bătălie aeriană a forțat RAF să abondoneze
Bătălia din Golful Helgoland (1939) () [Corola-website/Science/332658_a_333987]
-
fost mobilizate cel puțin 80 și cel mult 100 de avioane germane și 22 britanice, dar doar 44 de avioane germane au luat efectiv contact cu bombardierele britanice. Avioanele de vânătoare ale "Luftwaffe" au reușit să provoace pierderi mai mari bombardierele "RAF" decât invers, iar aceată bătălie a influențat profund strategiile viitoare ale celor două tabere. Pierderile suferite în această bătălie aeriană a forțat RAF să abondoneze misiunile pe timp de zi și să se angajeze în bombardamente de noapte. În
Bătălia din Golful Helgoland (1939) () [Corola-website/Science/332658_a_333987]
-
influențat profund strategiile viitoare ale celor două tabere. Pierderile suferite în această bătălie aeriană a forțat RAF să abondoneze misiunile pe timp de zi și să se angajeze în bombardamente de noapte. În perioada interbelică, RAF ajunse la credința că „bombardierele vor reuși întotdeauna” (afirmație făcută pentru prima dată de Stanley Baldwin, care susținea că indiferent cât de puternică este apărarea antiaeriană, în orice atac vor reuși să scape suficient de multe bombardiere care să distrugă țintele). Bătălia din Golful Helgoland
Bătălia din Golful Helgoland (1939) () [Corola-website/Science/332658_a_333987]
-
În perioada interbelică, RAF ajunse la credința că „bombardierele vor reuși întotdeauna” (afirmație făcută pentru prima dată de Stanley Baldwin, care susținea că indiferent cât de puternică este apărarea antiaeriană, în orice atac vor reuși să scape suficient de multe bombardiere care să distrugă țintele). Bătălia din Golful Helgoland dusă în timpul zilei a schimbat această poziție și i-au obligat pe planificatorii britanici să reevalueze posibilitățile RAF. Eșecul raidul i-a făcut de cei din "Luftwaffe" să creadă bazele de pe teritoriul
Bătălia din Golful Helgoland (1939) () [Corola-website/Science/332658_a_333987]
-
dintre factorii care au contribuit la înfrângerea "Luftwaffe" în campania „Apărarea Reichului”. Istoria militară germană consideră că această bătălie s-a numărat printre cele mai importante acțiuni ale întregului război. Până la izbucnirea războiului, RAF Bomber Command credea cu tărie că bombardierele pot câștiga orice război fără să aibă nevoie de sprijinul marinei sau a forțelor terestre. Formațiile strânse ale bombardierelor dotate cu armament de bord defensiv erau considerate capabile să distrugă avioanele de vânătoare inamice chiar și în condițiile în care
Bătălia din Golful Helgoland (1939) () [Corola-website/Science/332658_a_333987]
-
s-a numărat printre cele mai importante acțiuni ale întregului război. Până la izbucnirea războiului, RAF Bomber Command credea cu tărie că bombardierele pot câștiga orice război fără să aibă nevoie de sprijinul marinei sau a forțelor terestre. Formațiile strânse ale bombardierelor dotate cu armament de bord defensiv erau considerate capabile să distrugă avioanele de vânătoare inamice chiar și în condițiile în care ar fi zburat fără escortă. De fapt, RAF nu avea în dotare bombardiere cvadrimotoare, cu blindaj puternic, care să
Bătălia din Golful Helgoland (1939) () [Corola-website/Science/332658_a_333987]
-
a forțelor terestre. Formațiile strânse ale bombardierelor dotate cu armament de bord defensiv erau considerate capabile să distrugă avioanele de vânătoare inamice chiar și în condițiile în care ar fi zburat fără escortă. De fapt, RAF nu avea în dotare bombardiere cvadrimotoare, cu blindaj puternic, care să fie capabile să transporte încărcători mari de bombe la mare distanță, până în inima Germaniei. Singurele ținte pe care le puteau atinge bombardierele britanice erau cele din regiunea industrială Ruhr . Olanda și Belgia au dorit
Bătălia din Golful Helgoland (1939) () [Corola-website/Science/332658_a_333987]
-
ar fi zburat fără escortă. De fapt, RAF nu avea în dotare bombardiere cvadrimotoare, cu blindaj puternic, care să fie capabile să transporte încărcători mari de bombe la mare distanță, până în inima Germaniei. Singurele ținte pe care le puteau atinge bombardierele britanice erau cele din regiunea industrială Ruhr . Olanda și Belgia au dorit să păstreze statutul de neutralitate și au refuzat să permită RAF să își stabilească baze militare pe teritoriul lor, ceea ce ar fi permis bombardierelor britanice să lovească ținte
Bătălia din Golful Helgoland (1939) () [Corola-website/Science/332658_a_333987]
-
care le puteau atinge bombardierele britanice erau cele din regiunea industrială Ruhr . Olanda și Belgia au dorit să păstreze statutul de neutralitate și au refuzat să permită RAF să își stabilească baze militare pe teritoriul lor, ceea ce ar fi permis bombardierelor britanice să lovească ținte mai îndepărtate în Germania. Guvernele celor două țări au înterzis chiar și survolarea spațiului lor aerian de către avioanele britanice în drum spre sau dinspre Germania. După izbucnirea războiului, Franța nu a permis decolarea bombardierelor britanice de pe
Bătălia din Golful Helgoland (1939) () [Corola-website/Science/332658_a_333987]
-
fi permis bombardierelor britanice să lovească ținte mai îndepărtate în Germania. Guvernele celor două țări au înterzis chiar și survolarea spațiului lor aerian de către avioanele britanice în drum spre sau dinspre Germania. După izbucnirea războiului, Franța nu a permis decolarea bombardierelor britanice de pe aeroporturi franceze pentru efectuarea unor acțiuni de bombardament împotriva orașelor germane. Dacă pe de-o parte, francezii se simțeau în siguranță apărați de Linia Maginot, ei nu dispuneau de bombardiere cu rază lungă de acțiune, care să efectueze
Bătălia din Golful Helgoland (1939) () [Corola-website/Science/332658_a_333987]
-
După izbucnirea războiului, Franța nu a permis decolarea bombardierelor britanice de pe aeroporturi franceze pentru efectuarea unor acțiuni de bombardament împotriva orașelor germane. Dacă pe de-o parte, francezii se simțeau în siguranță apărați de Linia Maginot, ei nu dispuneau de bombardiere cu rază lungă de acțiune, care să efectueze lovituri preventive împotriva Luftwaffe. Escadrilele de avioane de vânătoare franze nu erau la rândul lor gata să participe la o campanie defensifă împotriva atacurilor germane. Poate cel mai important motiv al refuzului
Bătălia din Golful Helgoland (1939) () [Corola-website/Science/332658_a_333987]
-
pe 3 septembrie, când un avion de recunoaștere Bristol Blenheim pilotat de Andrew McPherson a identificat în timpul unui zbor deasupra Mării Nordului o mare forță navală în dreptul portului Wilhelmshaven. Aparatul de emisie recepție a avionului britanic nu a funcționat, iar atacul bombardierelor a fost lansat doar după ce McPherson a revenit la bază. A fost organizată o forță de atac compusă din 15 bombardiere Handley Page Hampden și 9 Vickers Wellington. Bombardierele nu au reușit să identifice țintele, poate și datorită condițiilor atmosferice
Bătălia din Golful Helgoland (1939) () [Corola-website/Science/332658_a_333987]
-
o mare forță navală în dreptul portului Wilhelmshaven. Aparatul de emisie recepție a avionului britanic nu a funcționat, iar atacul bombardierelor a fost lansat doar după ce McPherson a revenit la bază. A fost organizată o forță de atac compusă din 15 bombardiere Handley Page Hampden și 9 Vickers Wellington. Bombardierele nu au reușit să identifice țintele, poate și datorită condițiilor atmosferice nefavorabile. O încercare similară a fost făcută pe 4 septembrie, când McPherson a identificat din nou vase de război germane în dreptul
Bătălia din Golful Helgoland (1939) () [Corola-website/Science/332658_a_333987]