339 matches
-
oare legat la ochi În seara aia?! Maria răspundea crezând că acest răspuns Îi face mare plăcere lui Victor: Eu nu știu de ce m-ai fi luat, da merg cu ’neta și-n bortă de șarpe!, aici femeia mică și bondoacă afișa un zâmbet larg și cinstit. Băiatul Înțelegea, cu mintea sa de copil, necazurile tatălui său, care nu mai putea suporta presiunile ce se făceau pentru a elibera bordeiul bunicului Ghiorghi și Cineva Îl ajuta să-și mute gândurile către
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
care-i umplea pieptul și parcă rănile nu-l mai durură. De acum putea să spună că e și el călit și nu-i mai fu frică. Prin ușa deschisă, văzură cerul limpede de vară. Sergentul se schimbase. Era unul bondoc și iute. Îi chemă afară. Iar urcară treptele de ciment. Lipăiră cu picioarele goale pe dușumelele nemăturate. Înăuntru, comisarul moțăia pe scaun. Deasupra mesei ardea o lampă cu sticla afumată. Lumina ei n-ajungea în toate ungherele odăii. Pe o
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
lângă cineva care e de două ori mai înalt decât mine, ca să nu mai vorbim și că e mai slab. O să arăt ca o lumânare în biserică. Draga mea, îmi reproșa Hugo. Nimeni n-ar putea să spună că ești bondoacă. Că ai corp în formă de clepsidră, da. Bondoacă, nu. Cu siguranță, unul dintre avantaje, atunci când porți alb, e că toată lumea întoarce capul după tine. Probabil că așa se simt blondele. Janey pluti prin mulțime ca să ne îmbrățișeze, cu Helen
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
decât mine, ca să nu mai vorbim și că e mai slab. O să arăt ca o lumânare în biserică. Draga mea, îmi reproșa Hugo. Nimeni n-ar putea să spună că ești bondoacă. Că ai corp în formă de clepsidră, da. Bondoacă, nu. Cu siguranță, unul dintre avantaje, atunci când porți alb, e că toată lumea întoarce capul după tine. Probabil că așa se simt blondele. Janey pluti prin mulțime ca să ne îmbrățișeze, cu Helen pe urmele ei. Helen era mai frumoasă ca niciodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
blond cădea moale pe frunte și la ceafă. ― Greu mai deschideți, oameni buni! Credeam că ați plecat de-acasă. Dacă nu vedeam lumină... ― Așa e, așa e... Șerbănică Miga își umezi buzele: De fapt, pe cine căutați? Își agita silueta bondoacă, încercînd să taie orice priveliște spre interior. Antreul era minuscul și doar o arcadă fără ușă îl despărțea de sufragerie. ― Sânt șofer pe getax... Ochii scormoneau peste umărul bătrânului. Am adus aici acum două ore un domn. Ioniță Dragu tresări
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
dată când îl văzusem era într-o formă fizică relativ bună. Mătăhălos, da, dar musculos și puternic, cu un pas săltăreț, atletic. Acum, șapte ani după aceea, pusese pe el cel puțin cincisprezece sau douăzeci de kilograme și părea doar bondoc și gras. Sub maxilar i se întindea o a doua bărbie și până și mâinile îi căpătaseră moliciunea și grosimea pe care le asociezi în mod normal cu ideea de instalator între două vârste. Era o priveliște tristă. Strălucirea pierise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
fi putut promova întâi în școala primară, mai pe urmă la liceu, iar în final la facultatea de drept, și, totodată, în zmoliștea politică de la nivelul județului. și iată-l, pe calic, viceprimar al Clujului. A mai trecut nițel și bondocul, puiul Bocului, din centrul unui sat cu nume onorabil, sa văzut profesor universitar în domeniul dreptului, iar, pe partea politică, a nimerit peste el o funcție înaltă, care, automat, a tras după sine șefia la prefectura județului. De aici încolo
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
el plecă la Guvern. Acolo, totul era pregătit, întocmai cum îi descrisese, frumoasa-i nevastă, că va fi. Ungerea lui, ca ministru secretar de stat, decurse ca o apă leșinată. Doi tipi se bucurau tare de acest moment. Primul-ministru, un bondoc de râsul lumii, și el însuși: Bodroghină! La două zile după acest eveniment, surveni și celălalt: instalarea lui pe funcția de ministru plin. Aceasta decurse, și mai precum capra prin varză, decât evenimentul penultim. Seara, după ce veni acasă, cu gradul
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
și a fost. Lucrurile s-au desfășurat, astfel, câțiva ani. Existau doar programe, pe hârtie; nimeni nu făcea altceva decât să-și încaseze lefurile. De-a dreptul fabuloase. Totul se desfășura pe sub mână. Nimeni nu supraveghea, nimeni nu controla afacerea. Bondocul, tot timpul, alături cu ministrul. Vizite, la nesfârșit, pretutindeni, mai cu seamă, pe la reședința ministrului muncii. Când ăsta lipsea de acasă, bondocul, primul-ministru, adică, îi ținea locul, cu prisosință, din toate punctele de vedere. Ministrul muncii, pretutindeni și perpetuu, era
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
încaseze lefurile. De-a dreptul fabuloase. Totul se desfășura pe sub mână. Nimeni nu supraveghea, nimeni nu controla afacerea. Bondocul, tot timpul, alături cu ministrul. Vizite, la nesfârșit, pretutindeni, mai cu seamă, pe la reședința ministrului muncii. Când ăsta lipsea de acasă, bondocul, primul-ministru, adică, îi ținea locul, cu prisosință, din toate punctele de vedere. Ministrul muncii, pretutindeni și perpetuu, era ridicat la ceruri, aplaudat și răsaplaudat, pentru felul în care ministerul său prospera. și, de asemenea, asupra modului în care acționează, fundația
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
Boier fără casă... Cumperi un apartament. Apă caldă, televizor, curățenie și bănet în bancă. Ho, ho, ho. Pișcă-mă, să mă trezesc! A dat norocul chior peste dumneata! Și dumneata vii aici, cu șobolanii... Treaba mea! Oamenii stau de vorbă, bondocul scoate un rachiu și îl lămurește cam cît bănet va avea. Ca și cum ai avea un salariu pe 25 de ani de aici încolo. În afară de... Sigur, în afară de apartament. Și mobilat, te pomenești. Sigur, cum altfel? Luat de băutură, Ion acceptă afacerea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
se sculase de dimineață tare datorită grijilor. Omul acesta viețuise mai mult de jumătate de secol într-o zonă de rai și nu conștientizase uluitoarea frumusețe care îl înconjura. Scăp de mizerie, de casa asta în care ploaia face ravagii. Bondocul vine cu notarul, cu martori, cu adălmașul și tot tacîmul. Se semnează, se bate palma și un camion înoată la deal. Vine să încarce ce vei lua în apartament. Nu vreau nimic. Bulendre păduchioase, ar murdări apartamentul! Apartamentul era mobilat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
un camion înoată la deal. Vine să încarce ce vei lua în apartament. Nu vreau nimic. Bulendre păduchioase, ar murdări apartamentul! Apartamentul era mobilat, avea televizor, radio, mașină de spălat, frigider și tot tacîmul. Hai să te duc acasă, spune bondocul. Ion se întoarce și scuipă: Ptiu, loc afurisit, blestemat să fii! Peste un an Ion vine prin coclaurile natale. Pe deal un castel domină locul. O șosea asfaltată, curent, livadă, gazon... Ion privește și plînge. Se lamentează, supărat pe Dumnezeu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
dormind și ne strecuram ca niște infractori În raiul afumat al cîrciumii așa ne strecuram și În poezie așa și În dragoste - „Uite-l pe Eminescu În mizerie!“ și un hohot de rîs - a trecut un grup de eleve gălăgioase, bondoace gheretele unde se vînd gogoși ziare și răcoritoare de la capătul liniei au cu schimbul același anunț „Gestionar În concediu de boală“ doctorul Cernea mi-a spus să Încerc să fumez pipă colecția lui de lulele expusă pe birou În serile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
par a nu se sinchisi de ce va fi mîine. La scara 3 bărbatul În cîrje cu piciorul amputat Își fumează senin țigara; trec două fete În șorturi: Bună ziua. Bună ziua. Trece o țigancă: Sticle goale cumpăr. La capătul aleii o siluetă bondoacă, greoaie, cu două sacoșe pline de gogonele. Doamna Oprișan. — Ptiu, că Dumnezeu mi te-a scos În cale. Ia pune mîna de m-ajută că nu mai poci, am gîndit că-mi iese sufletu... Cu sacoșele doamnei Oprișan intru pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
prin niște coridoare nesfîrșite, luminate de lămpi Îngropate În perete; Rowe se simțea ca pe coridorul unui transatlantic uriaș, dar În loc de stewarzi și stewardese văzu o femeie În capot și papuci roz, care traversează coridorul, țipînd, iar apoi un omuleț bondoc, cu o pălărie de melon, care, zărindu-i, se grăbi să se afunde În hățișurile imensului imobil. — Ai un ghem de sfoară pe care-l desfășori? Îl Întrebă Rowe pe picolo, gîfÎind sub povara valizei, pe care acesta nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
o treacă sub tăcere. În definitiv, cretinul ăla era acolo ca să asculte, era slujba lui, nu? „Era singură, continua așadar Bruno, În fiecare după-amiază era singură pe plajă. O biată odraslă de bogătani, ca mine; avea șaptesprezece ani. Era lălâie, bondoacă, timidă, avea o piele albă ca brânza și coșuri. În a patra după-amiază, de fapt chiar Înainte de plecarea mea, mi-am luat cearșaful și m-am așezat lângă ea. Era Întinsă pe burtă și Își desfăcuse sutienul de la costumul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
I-am preparat farmacistei câteva cocktailuri fanteziste, s-a amețit și a venit cu mine În spatele tejghelei, am continuat să pregătim băuturi laborioase celorlalți invitați, ea chiar zicea că se simte ca-n laborator. Nu era ruptă din soare, destul de bondoacă, avea Însă niște sâni colosali, mi se tot proptea cu ei În umăr În timp ce preparam băutura. În plus, În defavoarea ei și a mea, mai trebuie spus că se urâțea când zâmbea, i se Încrețeau dramatic obrajii și fruntea, În fine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
chiorul de ceva. Lena halește o pâine întreagă, dacă n-are carne. Se află din nou cu spatele la fereastră, la un capăt al sălii pustii, planșetele avansează, pe două rânduri, spre dânsa, cu ghiuleaua metalică ridicată, din flanc dulapurile și birourile bondoace, motorizate. Își trece mâna, speriată, peste pleoape. Nu- și poate stăpâni strâmbătura buzelor ; un rictus de spaimă care revine tot mai des. Privirea clară, uscată, bătrână. Mâini încă frumoase, doamnă Ortansa, merită privite ! Picioare încă subțiri și lungi, dintr-un
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
Văd că faci o mulțime de fotografii. Instantanee de vacanță pentru soția și copiii rămași acasă? Graham se răsuci așteptându-se să se afle-n fața unui jandarm în uniformă, dar se pomeni că i se adresase un bărbat brunet bondoc, cu un zâmbet suplu care-i dădea înfățișarea unui spiriduș binevoitor. Se prezentă cu numele de Louis și spuse că era vânzător de armament din Belgia. Îi întinse lui Graham o carte de vizită. — Sunt multe de văzut, spuse Graham
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
de patru luni, dar mintea mea era deja cam sucită - ca să nu zic paranoică - și Îmi Închipuiam uneori că aceste comentarii mă vizau direct. De pildă: eu, asistenta Înaltă, superbă, zveltă, pretind că sunt grasă pentru ca tu, asistenta personală cea bondoacă, să-ți dai seama că tu ești de fapt cea grasă. Cu o Înălțime de un metru șaptezeci și cinci și o greutate de cincizeci și două de kilograme (aceeași greutate pe care o avusesem când corpul Îmi fusese invadat de parazițiă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
chiar mai sus, dar m-a fluierat milițianul de la palat. Trecusem pe roșu. (sâmbătă) Mă plimb cu colega mea Luminița D. pe strada Matei Basarab. A venit să mă ia de la cămin, vrea să se plimbe cu mine; e scundă, bondoacă, rotundă ca o minge. Dacă i-aș da brânci, ar Începe să se rostogolească. Calcă toc-toc, toc-toc: și-a pus toace de 12 cm. Se bâțâie pe ele ca pe papainoage, crede că sunt mort după ea și astăzi ține
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
Era o oră încrucișată. Elevii care veniseră, după ore, să fumeze în parc plecaseră. Iar îndrăgostiții care să se ascundă în întuneric nu veniseră încă. Doar un bătrân și câinele lui. Tili tăcu până când omul se îndepărtă în ritmul câinelui bondoc, ca un salam pe labe. Nici nu mai știi de cine să te ferești, spuse Tili. Oricum, nu e un loc în care să-ți vină să te duci și a doua oară. Una peste alta, nu trebuia să-l
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
că, chiar și atunci când vorbea despre Aristotel, se oprea deoarece îi venise în minte ceva legat de Lorenzo il Magnifico, sau despre Alighieri, și voia să știe și părerea bătrânului călugăr. Îl asculta pe Tommaso cu plăcere: din omul acela bondoc, din capul acela de țăran, țâșneau adevărul și conoașterea cu naturalețea cu care un izvor țâșnește din gura unei stânci. Însă el nu le rostea niciodată ca pe niște sentințe, niciodată frazele sale nu aveau tonul unor afirmații categorice, sau
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
dacă îl vedea cu o carte în mână, se apropia, se interesa despre ce e vorba. Poate că e numai o impresie a băiatului, poate că Starețul voia doar să verifice în ce constă înzestrarea extraordinară a acelui mic călugăr bondoc și obraznic, prodigios atât la citit cât și la muncit. Toată lumea știa că-i place filosofia și poezia, vorbind despre ele ca un bătrân erudit. Dar cel ce are în grijă o turmă trebuie să-și dea seama despre starea
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]