441 matches
-
profite, mai temeinic decât e în general îngăduit, de contribuția surselor. Întrebarea s-a ridicat și cu privire la Dan Grigorescu și la alții. Mai târziu, prin anii ‘70, Romul Munteanu se va bucura de simpatia studenților, care îi vor aprecia firea bonomă, ironia și curajul de a spune pe nume unor lucruri care, de regulă, se tăceau. Prestigiul adevărat, pe deplin de seriozitatea și bogăția științei lui, Romul Munteanu îl va dobândi ca director al Editurii Univers după 1971. Niciodată, nici înainte
Profesorul Romul Munteanu by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/5675_a_7000]
-
i se întocmește dosar de excludere (părinți moșieri!). Cealaltă dramă a fost constituită de obligația de a scrie o biografiei a primului-minisitru Petru Groza. După ce scrisese 200 p., își dă seama că acesta este și arghirofil, nu doar jovial și bonom: i-a pretins să fie co-părtas la drepturile de autor ce vor rezulta la tipărirea cărții. P.M. are însă tăria de a refuza. Norocul sau a fost că a scăpat doar cu acuză de ingratitudine și necuviința. Toate acestea l-
Între actiune si contemplatie by Iordan Datcu () [Corola-journal/Journalistic/17585_a_18910]
-
mări. De aici, preferința pentru trecut, acela pe care nu-l poți schimba, dar îi poți recunoaște, cu sentimentul că tot ce se va fi întîmplat, atunci, rău, s-a ,clasat" fără să împiedice prezentul să urmeze, o cumsecădenie de bonom. Și trecutul înseamnă Casa Regală, apărată, în fraze emoționante, de orice impietăți, înseamnă vremurile de dreapta, înseamnă fum de tabac și filozofie. De altfel, cealaltă lume, cea care are mai puțin de-a face cu temele așa-zicînd sociale, cu un
Colaj din rame și coperți by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11295_a_12620]
-
ce am auzit despre el și nu din ce-am citit din el. Celebritatea lui nu este una livrescă și auctorială, ci una omenească și directă. Între el și public nu se interpun paginile scrise, ci figura senină, taciturnă și bonomă a acestui peripatetician modern, agreabil și înviorător. Pe deasupra, Șora are aura celui care trage după sine memoria unui secol întreg, semănînd cu un mărturisitor care, trecînd prin împrejurări deosebite, a trăit alături de oameni deosebiți. De aceea, cel mai important lucru
Venerabilul Șora by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9546_a_10871]
-
atîtea știm noi!) reviste în același timp ni se pare a nu fi tocmai corectă deontologic. l Aflăm din presă că editura Polirom are în plan integrala Maigret. Sperăm ca amatorii de romane polițiste să nu-l fi uitat pe bonomul comisar de poliție francez, protagonistul cîtorva zeci de romane datorate lui Georges Simenon. Ideea editurii ieșene este extraordinară. Celor care, asemenea Cronicarului, îl preferă pe Maigret eroilor similari din romanele lui Edgar Wallace, Agathei Christie sau ale lui John Le
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12616_a_13941]
-
Ei bine, tot dialogul nostru ar deveni cam fastidios și, eventual, am amuți oleacă, dacă ar fi posibilă, acum, reproducerea feței lui Michel Simon la funeraliile lui Fernandel. Clovnul care plânge e, pesemne, cel mai întristător spectacol. Mutra urâtă, dar bonomă sau comică, a lui Simon se transfigurează, într-o doară, prin plânsul ăsta fără lacrimi, prin hohotul inaudibil, printr-o sluțenie care cere milă. Nu, însă, pentru că e... slută, ci pentru că-și trădează rolul, - ce este unul de bufon; că
Gheorghe Grigurcu în dialog cu Șerban Foarță by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/8941_a_10266]
-
fantezie că spre o neutralizare. Falsă logică, pletora de detalii, gravitatea simulata par a fi paratrăznetele așezate în calea unei umori mînioase, neînstare însă, pînă la urmă, a se manifestă. Electricitatea norilor se scurge în stratul unor stihuri, în fond, bonome: Fiind o întreprindere cu totul arbitrară,/ această școală există din timpuri imemoriale,/ în afară de orice cancelarie/ domneasca, fanariotească// Plecînd de la constatarea terna/ că pe malurile Bahluiului/ nu există reptile,/ Regulamentul Școlii ieșene de înot/ interzice cu desăvîrșire/ mușcăturile infantile// Spiritul de
"Un patetic jignit" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17796_a_19121]
-
trei-patru ani putrezesc de tot și pe urmă stau liniștiți, se fac scheleți. Da’ atunci apar alții. Adică mor alții. „Da, e mai cumplit așa, cum spune el“, frisonă Celebi. „Scheletul inspiră o altfel de teamă, parcă mai pământească, mai bonomă. Pe când un mort proaspăt, sau pe jumătate putrezit, care se-apucă să umble e însăși teroarea.“ — Și ce fac ei? întrebă el. Ce fac teroriștii ăștia? adău gă, în speranța vagă că-i va smulge preotului un zâmbet. — Apoi nu
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
avea mult. Doar câteva case. Gândurile i se învălmășeau în cap, fără control, galopând haotic, cu schimbări neașteptate de direcție. "... L-aș căuta pe birjarul scopit. Pe Nikolai cu drag de cai. El mi-ar spune, poate, cu chipul său bonom și vocea blajină: Sigur, gospodin, cum să nu țiu minte, erai cu omul ăla, Filip, cum îi spui mata și v-am dus, cum zici, la cartierul oriental... Dar acum, hai să te duc acasă, că ești obosit și agitat
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
în blană de samur, un șirag de coral la gât, pe care erau petrecute trei inele de aur și o cheie de aramă, o coroniță de merișor verde pe creștet și un ram de crini înfloriți în mâna dreaptă. Chipul bonom și melancolic era contrazis de raza de lumină reflectată de ochiul de sticlă care dăduse numele familiei. Un alt strămoș, reprezentat în armură, cu o zgardă cu țepi de metal în jurul gâtului și sabia ridicată într-o pe veci înțepenită
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
ține apa rece și proaspătă. Stătea drepți într-o poză artificială, dorită de el sau sugerată de fotograf, ținând în mâna dreaptă goarna cu muștiucul în dreptul gurii, dar depărtată puțin, cât să nu-i acopere sau să-i umbrească chipul bonom și deloc milităros. Cineva (poate fotograful, poate vreo rudă) desenase cu creioane colorate pe fotografie, pe pieptul gornistului, o decorație pe care o dorea, o aștepta și de bună seamă o merita, o dată ce în caseta alăturată găseai o bucată sfâșiată
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
ajungi la concluzia că ești un om de prisos, în care contextul social mizerabil, agre siunea mitocăniei, umilirea constantă, buna-credință invariabil înșelată sau răstălmăcită fac să te invadeze gustul nimicniciei, lehamitea de oameni și resemnarea. O resemnare albă sau neagră, bonomă sau răzbunătoare, placidă ori acidă, potrivit temperamentului. Iar când la vulnera bilitatea asta se adaugă patima pentru Cioran și Caragiale (Iancu și Mateiu), plus trei bypassuri și-o embolie, apoi cum să nu fie șocată lumea când îți vede vitalitatea
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
Nu poseda nici o idee despre ce este Ioanide acum, nici măcar nu se interesa, și de fapt nici n-ar fi înțeles, persista deci în ținuta lui condescendentă, ca un învățător informîndu-se de soarta școlarilor săi. În vorbirea sa calmă și bonomă intra o nuanță de comizerație neintenționată, explicabilă prin inocența și prin temperamentul simplist euforic, evident în fața rumenă și mustățile întoarse galic peste buze. - Măi Ioanide, ce mai faci tu, ce mai învîrtești? Așa îl întîmpinase Oprescu pe Ioanide, care apărea
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
care le socoti agreabile pentru un câine. Mai mult, Pomponescu disertă asupra fidelității rasei canine, evocă iarăși viața sa în raport cu acest subiect, descrise amănunțit o cățelușă pe care i-o dăruise la Londra un amic englez, adăugă chiar cu ironie bonomă că aceasta fusese singura ființă cu adevărat fidelă pe care o cunoscuse. Infatuarea obișnuită a lui Pomponescu, atenuată de melancolia decoroasă și plină de tact, dădea un rezultat social plăcut. Ministeriabilul cumpărase de la o țigancă cu flori câte un trandafir
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
Hagienuș informă că era amantul nevestei, devenit soț după spânzurarea celui dintâi. Madam Cîrlănopol îi înmormîntase pe amândoi bărbații amical, în același cavou, rezervîndu-și un loc între ei, în care se și afla. Hagienuș debită toate aceste lucruri cu sarcasmul bonom cu care se spun anecdote despre cei vii. N-avea, sau nu părea să aibă, deloc oroare de imaginile mortuare. Scena festinului în cavou era dintre cele mai inedite și cei trei bărbați vorbiră numai despre iubire, fără a depăși
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
sunt emoționată și nu știu dacă n-amfost cam îndrăzneață să vă importunez. Numele dumneavoastră istoric îl am întipărit în minte din școală, de când învățam despre marele voievod Hangerliu... Cine dă ființelor mediocre atâta instinct de adaptare? În-tr-adevăr, prințesa Hangerliu, persoană bonomă și caritabilă, de înfățișarea cea mai modestă în relațiile diurne, nutrea un amor propriu voievodal cu totul deplasat și era de o ambiție de putere nemăsurată, revelabilă în intonația groasă a vorbirii, semănată cu "dă ce, pă ce" în pretenția
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
mai burlești (involuntar), trebuie să se introducă, prin căsătorie, divorțând de propria nevastă, în clanul Conțescu. Prezențe de prim-plan, nu numai în Bietul Ioanide, ci și în Scrinul negru, orientalistul Hagienuș și muzeograful Gaittany sunt, unul: intelectualul steril, juiseur bonom și malițios, epicureu grotesc, celălalt: perfectul monden, diplomatul înnăscut, un Talleyrand ieșit din ceainăriile Fanarului. Fauna celor două romane cuprinde zeci de alte personaje, pitorești, unele, ca de pildă, prințul Hangerliu, os domnesc, și mai ales mătușa lui, "Hangerlioaica", de
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
la televiziune, înregistram la radio foarte mult, ce mai, eram cunoscut. Mă plimbam cu Moldovan, regizorul care îmi oferise rolul din Oamenii Cavernelor și, cam pe lângă Capșa, ne întâlnim cu doi bătrânei simpatici, care mergeau la braț ca o familie bonomă, liniștită și fericită. Moldovan, care îi cunoștea, îi salută, ne oprim, mă prezintă și în clipa aceea - dezastru. El se înroșește brusc, ea se strâmbă strașnic, oftează amândoi cât mai adânc cu putință, apoi el spune pe un ton care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
În cerc vicios, ucenica damnată a relua mereu de la capătul fără capăt Inițierea nu este greu de circumscris geografic și istoric. Răul „Își dă poalele peste cap”, deznădejdea roade „temeliile dorinței de a fi”. Nu mai este Însă clasicizata confuzie bonomă a celor care „la mijloc de rău și bun” par bucuroși să dea „cu sâc din Isarlâc...”. Cicloanele negre ale Istoriei au lăsat urme abisale și durabile, premisele par pe veci schimonosite, ruinate, promițând doar noi dezastre. Dramatica Gomoră a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
se desfășura dialogul scriitoricesc româno-american. Bellow nu menționase nimic deranjant pentru gazdele sale de la Uniune sau pentru megafoanele și informatorii aflați la post Între noi și nu părea să observe provocările. Aveam senzația că am reîntâlnit un soi de unchi bonom, niciodată prea implicat În treburile familiei noastre și fusesem copilărește mișcat doar când musafirul a mărturisit, În treacăt, că privind oamenii pe stradă, mobilitatea lor expresivă, i s-a părut că trebuie să existe În aceste locuri și „o literatură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
pe aceasta, eu Însumi, dacă nu cumva am și scris-o: „Acum, când zidurile Închisorii s-au prăbușit, În mijlocul zarvei și al ruinelor, răgușitul antisemitism post-Auschwitz este auzit din nou”. Imre Kertész arăta, la prima vedere, ca un gospodar maghiar, bonom, cordial, de o calmă și jovială convivialitate. Extrema seriozitate și acuitate, adâncimea, gravitatea și simplitatea „concentrată” a personalității sale au devenit evidente abia când ne-am desprins din grupul cu care luasem cina, pentru o scurtă plimbare În doi. Mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
un cor de înjurături furioase și huiduieli. Un tip falstaffian, cu obraji congestionați pe care alunecă broboane de transpirație, își face apariția din spatele tejghelei unde stătuse ascuns până atunci. Este Krzystof, proprietarul. Ca într-o carte deschisă, pe fața lui bonomă se citește o enormă bucurie și ușurare. Cum îi cunoaște prea bine pe ruși se așteptase la o ripostă violentă, dar uite că văzuse minunea cu ochii lui. Tartorul bolșevic, până acum neînfrânt, iese umilit așa cum nu crezuse niciodată că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
eschimosul care vindea carne de urs pentru povești, pe care îl fotografiase manu în excursia sa în marele Nord ! Nu știu cum, îi rătăcisem poza pe undeva prin sertarul de la birou. Am făcut un pas înapoi, cu un strigăt de uimire. ovalul bonom și misterios al privirii sale, singurul care rămânea eliberat de blănuri în fotografie, era inconfundabil. Am tresărit de parcă aș fi văzut deodată în carne și oase o stafie. Fusesem convinsă că angalok-ul nu era altul decât propriul meu subconștient, dar
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
ascultând cursuri despre olimpianismul lui Odobescu (fără să se sufle o vorbă despre sinuciderea lui din dragoste și despre morfinomania sa), despre inteligența critică a lui Camil Petrescu (dar extravaganța și grandomania lui?), despre un Blaga idealizat, despre un Arghezi bonom umblând cu bastonul prin București, despre un Nichita Stănescu subțire și foarte palid. Pe culoarul facultății unde predau - ca și-n diverse săli - sânt agățate sumbre tablouri de "scriitori romîni", pe lângă care trec toți, studenți și profesori, fără să le
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
în fustanele. De cădii care împart dreptatea după criterii de neînțeles și totuși miraculos de eficiente. Dacă pentru Igov prototipul omului balcanic este Bay Ganyo Balkanski, personajul picaresc al lui Ale-ko Konstantinov, pentru mine el rămâne Nastratin Hogea, înțeleptul oriental bonom și plin de compasiune care, în scrierile lui Anton Pann, autor român din secolul al XlX-lea, se află în centrul lumii de taclale și reverii nesfârșite a acestei regiuni. Aici nu există conflicte, nu există scriere și nu există
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]