2,885 matches
-
Industria ceramică din provincia Shandong, estul Chinei, are o istorie îndelungată, iar în cadrul acesteia, cea din zona Zibo, este apreciată în mod deosebit, în special produsele care au căpătat un specific local, și anume, vasele din porțelan pentru apă, ligheanele, borcanele, oalele și castronașele decorative. Aici sunt și cele mai multe cuptoare de ars porțelan din întreaga țară. Acest material fragil și nobil este materie primă de bază pentru atâtea obiecte și forme, cât poate cuprinde imaginația omului. În zona Yimengshan din Shandong
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
cele mai multe cuptoare de ars porțelan din întreaga țară. Acest material fragil și nobil este materie primă de bază pentru atâtea obiecte și forme, cât poate cuprinde imaginația omului. În zona Yimengshan din Shandong se găsesc cele mai multe ateliere pentru producția de borcane din ceramică groasă, gravate cu desene cu pești. Borcanele pentru apă au mâner și un capac la fel ca o farfurie, sunt realizate cu o tehnologie foarte simplă și se vând la prețuri foarte mici, cu toate acestea sunt o
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
material fragil și nobil este materie primă de bază pentru atâtea obiecte și forme, cât poate cuprinde imaginația omului. În zona Yimengshan din Shandong se găsesc cele mai multe ateliere pentru producția de borcane din ceramică groasă, gravate cu desene cu pești. Borcanele pentru apă au mâner și un capac la fel ca o farfurie, sunt realizate cu o tehnologie foarte simplă și se vând la prețuri foarte mici, cu toate acestea sunt o formulă care reflectă frumosul în accepțiunea populară largă. Peștele
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
personajele fictive care-i însoțeau jocurile solitare, ele se chemau setița (a se citi, cu ochi de adult, fetița) Kindo, precum și cuplul Tim și Ștam. 3. Incredibilele aventuri ale lui Știm și Ștam Știm și Ștam au apărut într-un borcan de muștar, în prima dimineață după ce am visat serpentine și draci. Dacă trebuia inventat un tărâm din care ei să se arate - niște mogâldețe serioase, străvezii, fără chip și fără vârstă, fără altă însușire deosebită decât aceea că existau -, atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
de muștar, în prima dimineață după ce am visat serpentine și draci. Dacă trebuia inventat un tărâm din care ei să se arate - niște mogâldețe serioase, străvezii, fără chip și fără vârstă, fără altă însușire deosebită decât aceea că existau -, atunci, borcanul acela pe care mama îl spăla bine odată ce muștarul se termina ca să-l transforme apoi într-un pahar gros, urât și rezistent, borcanul de care îmi agățasem privirea buimacă de la somn și vis era, de departe, cel mai potrivit. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
mogâldețe serioase, străvezii, fără chip și fără vârstă, fără altă însușire deosebită decât aceea că existau -, atunci, borcanul acela pe care mama îl spăla bine odată ce muștarul se termina ca să-l transforme apoi într-un pahar gros, urât și rezistent, borcanul de care îmi agățasem privirea buimacă de la somn și vis era, de departe, cel mai potrivit. Am învățat însă (fără să fie nevoie de vreo carte, ci doar de puțină atenție) că atunci când au loc miracolele, fie și unul mic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
numai pentru plăcerea pe care o are aproape orice nene în momentul în care scrie, țin să vă precizez că îmi dau foarte bine seama cât de neverosimilă poate să arate apariția asta - hocus, pocus - a unor personaje dintr-un borcan de muștar. E drept, ar fi mult mai simplu să se întâmple așa, dar m-aș simți cumva stânjenit 1. pentru că aș arunca cu adevărul pe geam și 2. pentru că nu v-aș mai putea privi în ochi niciodată (ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
în cele din urmă, pentru mine, am să încerc să clarific, cu toată delicatețea pe care o cer miracolele povestite, zămislirea aceea, într-o dimineață posomorâtă, probabil de octombrie, la ora 8, duminică, a lui Știm și Ștam într-un borcan de muștar. Așadar, Știm și Ștam s-au ivit pe lume într-o dimineață posomorâtă, a doua zi după noaptea în care am avut visul cu serpentine și draci ce m-a urmărit (aproape vrăjitorește) până acum. Visul ăsta, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
nici o privire, o știam pe dinafară, dar, mă simt nevoit să repet, când ai de-a face cu un miracol, chiar și amănuntele lipsite de importanță își au sensul lor. Filip nu era, poate nu era nici duminică, dar în privința borcanului de muștar (în care privirea mea a intrat fără ca eu să percep nici cea mai mică neliniște), a dimineții și a mirosului de pâine prăjită nu trebuie să aveți vreun dubiu. Aș mai putea să mă prefac că auzeam, subțiat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
minte deloc (exista o ființă uriașă căreia îi mai simțeam încă respirația pulsând) -, stăteam pe scaun, la masă, cu privirea în gol, până ce golul ăsta m-a absorbit cu totul, cât să realizez că ceea ce priveam era muștarul dintr-un borcan. Nu știu dacă ați avut vreodată curiozitatea să observați ce se petrece într-un borcan de felul ăsta, dar vă spun că, pentru început, nu veți da cu ochii decât de ceva ce s-ar putea numi galben. Dacă muștarul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
scaun, la masă, cu privirea în gol, până ce golul ăsta m-a absorbit cu totul, cât să realizez că ceea ce priveam era muștarul dintr-un borcan. Nu știu dacă ați avut vreodată curiozitatea să observați ce se petrece într-un borcan de felul ăsta, dar vă spun că, pentru început, nu veți da cu ochii decât de ceva ce s-ar putea numi galben. Dacă muștarul e început, e mult mai bine: lingurița sapă în el galerii, poteci, drumuri. De aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
am chiuit nici de groază, becul nu a pâlpâit ca neonul din baie, fereastra nu s-a dat în lături deschisă de vreo rafală de vânt, iar câinii de pe stradă nu au scos nici măcar un scâncet când, de acolo, dinăuntrul borcanului de muștar a răsunat pentru prima oară în cartierul Drumul Taberei și poate și în tot universul (n-am de unde să știu) această discuție: - Ce faci Știme? - Bine Ștame. - Da’ Știma ce face? - Bine. Da’ Ștama? - Bine. Pa Știme. - Pa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
a ploaie și reverberează în tine cu praf, vânt și caiete dictando plutind, când îți bate inima (cu Pipiță) într-o scară de bloc de zece etaje, după ce ai visat serpentine și draci și ți-ai uitat privirea într-un borcan de muștar. Se prea poate ca în acele clipe să se rupă ceva din normalitatea cu care te-ai deprins să privești, să se nască o breșă, o fisură prin care poți vedea (simți, înțelege) și alte chestii. Sau aceleași
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
bine Ștame și restul de vești, mereu aceleași, despre familia fiecăruia, ei n-au îndrăznit (sau li s-a părut inutil) să mai rostească. La ce vă așteptați de la niște ființe fără chip apărute așa, pe nepusă masă, dintr-un borcan de muștar? Pentru mine era plăcut doar să-i simt acolo. Și cred că și ei încercau pe pielea lor imaterială aceleași sentimente. Gândiți-vă cum e să stai atât timp conservat într-un borcan de muștar, ca un gin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
pe nepusă masă, dintr-un borcan de muștar? Pentru mine era plăcut doar să-i simt acolo. Și cred că și ei încercau pe pielea lor imaterială aceleași sentimente. Gândiți-vă cum e să stai atât timp conservat într-un borcan de muștar, ca un gin într-o lampă să zicem, și într-o bună zi să vină un puști din Drumul Taberei care să te cheme lângă el. Ce să-i spui? Că lumea lui e extraordinară și că-ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
deja în Dristor, ori pentru că nu le plăcea cartierul - prăfos, murdar, nou -, ori pentru că mi-a trecut prin cap o teorie bălmăjită care se sfârșea cu de ce?, n-au mai trecut să mă vadă și s-au pitit probabil prin borcanele de muștar ale altor țări, continente sau lumi. Așa trebuia să fie, n-am ce să explic mai mult. Oriunde s-ar afla acum, sunt convins că și ei, și nevestele lor fac bine. Și nu știu voi ce ziceți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
mai scotea, dar m-a speriat groaznic. M-am urcat pe masă și m-am uitat aproape un minut la podea, mă gândeam c-o fi un șobolan sau un dihor, până când a ieșit un pui de câine cât un borcan, puțin mai închis la culoare ca mierea și la fel de speriat ca mine. Era puiul cu care mă jucasem trei zile, înnebunit, topit (fiindcă e o vârstă când nu te îndrăgostești de fete, ci de câini), puiul de lup alsacian al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
-i fie descoperit curând, pe la începutul lui iunie. Eram așa fericit! Încă. Am intrat în maternitate ca un fulger globular învelit în uniformă de liceu, portarul, brancardierii, doctorii și asistentele n-au îndrăznit să-mi bareze calea, mama golise un borcan cu cremă de ciocolată și se perpelea fără să doarmă. Ne-am îmbrățișat tare, tare de tot, până am văzut o mulțime de steluțe verzi, nu câte trei pe-un epolet, aurii, cum purta tatăl noului-născut. Cam la o săptămână
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
Odată, nu într-o zi de joi, în alta (doar, în fiecare săptămână, erau la îndemână încă șase zile), băiețelul acela care avea să ajungă bunicul meu a descoperit pe raftul de sus al șifonierului, înfășurat într-un furou, un borcan cu șerbet. L-a golit în liniște, tolănit pe patul uriaș, ca un velier, al mătușii septuagenare, iar la sfârșit, cuprins de plictis, a prins câteva muște care se tot izbeau de fereastră și le-a închis în borcan. Tanti
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
un borcan cu șerbet. L-a golit în liniște, tolănit pe patul uriaș, ca un velier, al mătușii septuagenare, iar la sfârșit, cuprins de plictis, a prins câteva muște care se tot izbeau de fereastră și le-a închis în borcan. Tanti Frosa a năvălit în salon după-amiaza, exclamând: „Fulvioaro, blestematele au mâncat tot! P-ormă au murit...“. Fulvia (nepoata ei și mama lui Mircea Chiril) a râs cu un ochi, iar cu celălalt s-a uitat tăios la copilul care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
cuțit, de o șurubelniță sau de o toporișcă, crucea aceea aparent banală care se colora însă în roșu ori de câte ori avea să se întâmple ceva. S-ar putea chiar (dar de aici și până la apariția improbabilă a unor mogâldețe într-un borcan de muștar nu mai e decât un pas) să nu fi fost nimeni, iar crucea să se fi ivit așa, simplu ca bună-ziua, fără să aibă nevoie de oameni cu cuțite, șurubelnițe sau toporiști. Oricare din variante ar fi cea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
nimeni, am intrat în apartamentul 40, ochii mi s-au obișnuit greu cu lumina egală, nemișcată, coclită, altcineva, nevăzut, se afla acum aici, lucrurile noastre fuseseră înlocuite de chestii bizare, necunoscute, de șifoniere și carpete, de fructe de plastic și borcane cu murături, încercam să pricep, s-o chem pe mama, să facă o vrajă și totul să redevină ca înainte, îmi dispăruseră însă până și cuvintele, apoi m-am trezit în fața ușii lui Radu, băteam ca un nebun cu pumnii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
Jerry. El Îmi tot vorbea cu vocea aia veselă și blîndă a lui - profundă și aspră -, În timp ce se uita prin frigider, fără să Întoarcă deloc capul. — Ce bei, șefule? a zis sever. Lapte ? Laptele e foarte bun. A scos un borcan cu capac roșu. Ai Încercat vreodată unt de arahide ? A Îngenuncheat lîngă cutia mea, cu capul mare aplecat deasupra mea. N-am Încercat niciodată unt de arahide. Și nici lapte, În afară de chestia aia stranie de la sînul mamei, cîtă mai rămînea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
mea, cu capul mare aplecat deasupra mea. N-am Încercat niciodată unt de arahide. Și nici lapte, În afară de chestia aia stranie de la sînul mamei, cîtă mai rămînea cînd Îmi venea rîndul și mie. Laptele a sosit Într-un capac de borcan, iar untul de arahide Într-un guguloi pe o bucată de hîrtie cerată. Untul de arahide era cel mai bun lucru pe care Îl gustasem vreodată. Se numea Skippy. Iar laptele era și el minunat, atît de rece și de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
Atât de multe, încât este silită să vândă o parte dintre ele. M-am ridicat de la masă și am plecat să caut legumele, care de regulă se află într-o magazie grena, în care însă nu am găsit decât: - un borcan cu castraveți; - o ladă cu vinete; - o ladă cu cepe; - un borcan cu ardei iuți; - o ladă cu ardei grași. Dar roșii, pula! Nu m-am dat bătut și mi-am continuat căutarea. Sub o prelată gri am găsit o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]