1,183 matches
-
nici măcar clădirea centrului lor de propagandă, doar au bandajat-o iar pe unii roșieni și turiști îi îmbrobodesc cu palavre! „Vino în”, în cazul acesta, sună ca la tavernele cu băutură proastă și scumpă ocolite de clienți sau ca la bordelurile cu curve bolnave și bătrâne. Eu am intrat ca să înțeleg, cum scrie afară și bine am făcut, mi-am dat seama că înțelesesem adevărul mai dinainte, de la cei competenți și onești, care trăiesc aici sau au cercetat mediul istoric și
SALVAŢI ROŞIA MONTANĂ (5) – ROŞIA MONTANĂ 2012 de CORNELIU FLOREA în ediţia nr. 920 din 08 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/357228_a_358557]
-
de activitate consta în racolarea, călăuzirea și facilitarea practicării prostituției de către diferite tinere din Republica Moldova și România, în fostul spațiu iugoslav și Occident. Prin intermediul acestei filiere au tranzitat România sute de fete, care aveau ca destinație barurile de noapte și bordelurile din țările în care erau vândute. În țara noastră, în diferite apartamente închiriate de S.G. , tinerele erau vizualizate, bineînțeles goale, de către „peștii” iugoslavi, care le verificau foarte amănunțit dacă corespund din punct de vedere „tehnic“, după care, legal sau ilegal
Agenda2005-18-05-politie () [Corola-journal/Journalistic/283641_a_284970]
-
familia unui preot ortodox (tatăl Alexandru și mama Ioana). A abolvit in 1972 Facultatea de Stomatologie din cadrul UMF București. A debutat în anul 1989 cu schița ,,Ciocanul" în revista Urzica. Iar in anul 1996 a publicat volumul de schițe umoristice ,,Bordelul thailandez”. De-a lungul anilor a colaborat cu numeroase reviste de umor precum: Urzica, Șopârla, Moftul român, Revista X, Harababura, Tribuna, Oglinda literară, Viața medicală, Noul val, Țeapa, Integrame cu umor, precum și cu ziarele Libertatea (Brăila) și România liberă. De
MIHAI FRUNZĂ – TERAPIE DE RÂS de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1509 din 17 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382380_a_383709]
-
și la baie. În orice moment critic al zilei, mă tonific citind câteva pagini, la întâmplare. Marea grijă a vieții mele a fost să nu-l copiez pe Hasek decât... în spirit”. Volumele care stau mărturie bogatei sale activități sunt: - Bordelul thailandez - 1996 - Ed.Hypatya (Povestiri vesele); - Culmea ironiei - 2000 - Ed. Centrului de creație. (Schițe vesele); Cine a pus umor pe clanță ? - 2001 - Ed. Centrului de creație (Proză scurtă umoristică); - Sacul cu pisici - 2003 - Ed. Centrului de creație (Proză scurtă, dar
MIHAI FRUNZĂ – TERAPIE DE RÂS de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1509 din 17 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382380_a_383709]
-
Orice iubitor al artelor frumoase știe cât de importantă pentru pictură modernă este pânză lui Picasso, „Domnișoarele din Avignon”, realizată în 1907, cănd tânărul pictor își găsește inspirația în bordelul de pe strada Avignon și se îndrăgostește de una dintre fete. Viața într-un bordel poate fi palpitanta, plină de emoție dar de cele mai multe ori ascunde câte o dramă. Spectacolul ne dezvăluie două universuri paralele care se intersectează secvențial pentru spectator
”Domnisoarele din Avignon” – regia Bogdan Gagu la Teatrul Rosu [Corola-blog/BlogPost/92505_a_93797]
-
artelor frumoase știe cât de importantă pentru pictură modernă este pânză lui Picasso, „Domnișoarele din Avignon”, realizată în 1907, cănd tânărul pictor își găsește inspirația în bordelul de pe strada Avignon și se îndrăgostește de una dintre fete. Viața într-un bordel poate fi palpitanta, plină de emoție dar de cele mai multe ori ascunde câte o dramă. Spectacolul ne dezvăluie două universuri paralele care se intersectează secvențial pentru spectator: lumea lui Pablo și lumea prostituatelor. Lumea lui Pablo e plină de artă și
”Domnisoarele din Avignon” – regia Bogdan Gagu la Teatrul Rosu [Corola-blog/BlogPost/92505_a_93797]
-
dar de cele mai multe ori ascunde câte o dramă. Spectacolul ne dezvăluie două universuri paralele care se intersectează secvențial pentru spectator: lumea lui Pablo și lumea prostituatelor. Lumea lui Pablo e plină de artă și dorința de prea-mărire, pe când lumea din bordel e una închisă, cu mister dar monotona. Momentele în care Pablo se află în bordel sunt explozive, pasionale, de la umor copilăresc la ignoranța, părăsire, alungare. Momentele de culoare, de muzică, de dans, de emoții puternice sunt elementele unui spectacol-concept menite
”Domnisoarele din Avignon” – regia Bogdan Gagu la Teatrul Rosu [Corola-blog/BlogPost/92505_a_93797]
-
se intersectează secvențial pentru spectator: lumea lui Pablo și lumea prostituatelor. Lumea lui Pablo e plină de artă și dorința de prea-mărire, pe când lumea din bordel e una închisă, cu mister dar monotona. Momentele în care Pablo se află în bordel sunt explozive, pasionale, de la umor copilăresc la ignoranța, părăsire, alungare. Momentele de culoare, de muzică, de dans, de emoții puternice sunt elementele unui spectacol-concept menite să surprindă toate simțurile publicului. „Domnișoarele din Avignon” este o adaptare după Jaime Salom Vidal
”Domnisoarele din Avignon” – regia Bogdan Gagu la Teatrul Rosu [Corola-blog/BlogPost/92505_a_93797]
-
de genul „lasă-i p-ăștia să vorbească, ne uităm în gura lor? Niște babalîci depășiți, o generație expirată”. Poate așa și e. Dar pînă să expire ei, îi inspiră pe alții. Ce modele să mai aibă cei tineri, cînd bordelul e o mănăstire față de politică și cînd la televizor și prin gazete sînt aproape numai obscenități, cînd se cultivă doar incultura? Citește textul integral pe AȘII ROMÂNI
„CÂND BORDELUL E O MĂNĂSTIRE” – Interviu cu Ileana Vulpescu [Corola-blog/BlogPost/92815_a_94107]
-
a Puterii de după 1989 a distrus absolut orice activitate economică productivă și, odată cu acestea, nucleele sindicatelor, de care tare se mai temeau, transformînd România într-o colonie de rețele mafiote, bănci, moll-uri, marchet-uri, farmacii, case de amanet, case de pariuri, bordeluri, clanuri de bogătași corupți, dincolo de care supraviețuiește miraculos o populație săracă, îngropată în datorii. Ce se va întîmpla cînd nu va mai fi nici un obiectiv economic de furat, pardon, de privatizat. Probabil se va trece la privatizarea organele interne ale
Fraude de proporţii şi mafioţi purtători de ştampilă [Corola-blog/BlogPost/93480_a_94772]
-
cu un glas somnoros. Există cinci case de dragoste În Florența, messer Alighieri. Iar fiecare e situată În apropiere de una din porțile cetății. Ar trebui să știi acest lucru, ca prior. Priorii nu merg la lupanar. Cinci porți. Cinci bordeluri. În ce se transforma Florența, sub coruptul Bonifaciu? — „Paradisul“? Casa monnei Lagia... murmură Dante. Acum pricepea, era totul limpede. — Îl cunoști? Întrebă Veniero pe un ton ironic. Credeam că doar Angiolieri este expert În aceste locuri. Dintr-o dată poetul se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
dar se părea că gambele nu voiau să i se supună. Rămase așezat, În timp ce femeia făcu un pas către el. — Aici... zise iar. Sau poate că doar se gândise să spună, iar sunetul se oprise În aerul dens. Într-un bordel, asta voia să spună. Târfa. Și cum se făcea că era acolo, dacă abia o lăsase... Antilia se apropie și mai mult, Întinzând o mână spre el. Avea o expresie neliniștită, fără nici o urmă din acea detașare față de priviri și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
câteva momente fără să vorbească. De ce ar fi trebuit să fie surprins că Îl găsea acolo? L-ar fi putut urmări atunci când el și cu Veniero ieșiseră din tavernă. Și, oricum, nu era ceva straniu să Îl găsească Într-un bordel. Totuși, Dante avea senzația că era acolo pentru un scop precis. Avea o expresie Încordată, diferită de cea la care te puteai aștepta din partea unui client mulțumit. — Știi pentru ce mă am la cuțite cu părinții mei? zise Cecco pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
6" Galeria de Artă Shelley Frank se afla pe strada Devereaux, în micul labirint de străzi înguste dintre Piccadilly și Bond Street, unde se pot găsi cele mai scumpe galerii de artă. Interiorul era alb și aproape gol, în comparație cu stilul bordel sau budoar, care implică mochete luxoase, pereți roșii și scaune aurite. Pe pereți erau atârnate câteva picturi, plasate cu grijă și scoase în evidență de lumini. Am rămas puțin afară să studiez efectul; impresionant. Speram doar să nu fi exagerat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
cu toate că pericolul îmbolnăvirii era la fel de mare și că, în sfârșit, dacă luam o prostituată eram scutit de a umbla mai multe ceasuri în căutarea unei femei și de a primi nenumărate refuzuri, cu toate acestea, eu nu mergeam niciodată la bordel. Nu mergeam la prostituate pentru că eu nu de tocmeală bănească aveam nevoie, cât de o luptă tainică și victorioasă, o luptă cu izbânzi, cu victorii, o luptă în care învingătorul, după cum mi se părea, era eul meu, corpul meu, ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
ceilalți. Nu mergeam la prostituate și pentru motivul că, luând banii înainte, prostituata mi se dădea îndeplinind o obligație, probabil (îmi închipuiam eu), strângând din dinți de nerăbdare, așteptând doar ca eu să termin și să plec; nu mergeam la bordel din cauza acestei nerăbdări ostile a femeii, care ar fi pus lângă mine în pat nu un partener plin de dorință, ci un martor care se plictisește. Senzualitatea mea ar fi fost oglinda sentimentelor pe care le nutrea femeia față de mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
din Paris pentru a se Întoarce la Barcelona. Mormîntul fără nume nu a fost găsit niciodată, iar la puțină vreme circulase altă versiune: urmărit de ghinion, Julián Carax murise În orașul său natal, În cea mai crîncenă mizerie. Fetele de la bordelul unde cînta la pian făcuseră o chetă pentru a-i plăti o Îngropăciune cumsecade. CÎnd sosi momentul plății, cadavrul fusese deja Înmormîntat Într-o groapă comună, lîngă trupurile unor cerșetori și ale unor oameni fără nume care apăreau plutind În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
deschis-o și am citit din nou acea primă frază, care mă captivase cu ani În urmă. În vara aceea a plouat În fiecare zi și, cu toate că multă lume spunea că era pedeapsa lui Dumnezeu fiindcă În sat deschiseseră un bordel lîngă biserică, eu știam că vina era numai și numai a mea, pentru că Învățasem să mint și păstram Încă pe buze ultimul cuvînt al mamei de pe patul de moarte: nu l-am iubit niciodată pe bărbatul cu care m-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
pe o nimica toată drepturile În limba spaniolă ale romanelor unui anume Julián Carax, un barcelonez care trăia la Paris. Asta trebuie să fi fost prin’28 sau ’29. Pe cît se pare, Carax lucra noaptea ca pianist Într-un bordel amărît din Pigalle, iar ziua scria Într-o mansardă mizerabilă din cartierul Saint Germain. Parisul e singurul oraș din lume unde să mori de foame se consideră Încă a fi o artă. Carax publicase În Franța două romane, care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
și lubrice. Cum naiba te-ai Îmbrăcat? Îl Încolți poetul. Celălalt, Însă, nu părea să-și facă griji. Arătă cu mâna spre lumea din jur. - Prietene, că În cetatea lui Bonifaciu există mai multe cârciumi decât agheasmatare și mai multe bordeluri decât confesionale e foarte adevărat. Și, de fapt, Într-acolo mă trage steaua mea, să mă căiesc pentru faptele mele și să dobândesc indulgența la Centesimus. Dar un popas În orașul tău virtuos e obligatoriu pentru oricine o apucă pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
În colivie, adăugă ea, retrăgându-se iute din fața priorului, care făcuse un pas amenințător către dânsa. Între timp, de după perdea Își făcu apariția Pietra, care intră urmată de o fată cu privirea Înfricoșată, albă de parcă n-ar fi părăsit niciodată bordelul. Trecând pe lângă Dante, evită cu Încăpățânare să privească spre el, adresându-i-se Lagia. - Iat-o pe Martina cea mută. Deținătoarea bordelului Își ridică bărbia către prior, În așteptare. - Spune-i să o Întrebe pe femeie cine este și de ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
apariția Pietra, care intră urmată de o fată cu privirea Înfricoșată, albă de parcă n-ar fi părăsit niciodată bordelul. Trecând pe lângă Dante, evită cu Încăpățânare să privească spre el, adresându-i-se Lagia. - Iat-o pe Martina cea mută. Deținătoarea bordelului Își ridică bărbia către prior, În așteptare. - Spune-i să o Întrebe pe femeie cine este și de ce a venit la Florența, o Îndemna cât mai limpede el. Femeia Îi repetă Întrebarea fetei palide, stând În fața ei și scandând cuvintele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
Apoi, pe nepusă masă, izbucni Într-un râs aspru, plin de acel sarcasm vulgar pe care poetul Îl cunoștea prea bine. - O să afli singur, of, dacă o să afli! exclamă, desprinzându-se de marginea căruței și făcând cale Întoarsă spre poarta bordelului, ca și când i-ar fi părut rău că venise. Dante nu știa ce să facă. Lângă el, În căruță, Însoțitoarea lui părea să Își revină Încetul cu Încetul, aruncându-i din când În când câte o privire prin vălul cu care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
Încetul, aruncându-i din când În când câte o privire prin vălul cu care Își ascunsese la loc fața. Să o ducă Înapoi la Priorat era imposibil. Mai că se simțea tentat să schimbe direcția și să se Întoarcă la bordel ca să-i ceară monnei Lagia să Îi dea găzduire pentru o vreme. Dar asta ar fi Însemnat ca toată lumea să afle de existența ei, cât ai clipi. El, dimpotrivă, voia să Înțeleagă mai Întâi ce se ascundea Îndărătul acelui joc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
dat masa altcuiva pentru nimic în lume, nici chiar în zilele de târg, când toți țăranii din ținut, după ce iscodiseră vitele, veneau să se ghiftuiască și să bea un litru de tărie până la ivirea zorilor, înainte de a se descărca în bordelul lui Madam Nain. Masa rămânea goală și lumea era refuzată. Ba chiar, o dată, Bourrache a dat afară un negustor de animale care pretindea să se așeze la acea masă. Negustorul nu s-a mai întors niciodată. „Mai mult valorează o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]