739 matches
-
Bosniei. Teritoriul se află la limitele ortodoxiei și catolicismului. Din acest motiv, populația este divizată sub aspect confesional. În perioada respectivă se formează și Biserica Bosniacă, o grupare considerată eretică atât de către ortodocși cât și de către catolici. Datele despre Biserica Bosniacă sunt foarte sărace și sunt exclusiv prezentate de către clericii catolici. Unii autori (în special istoricii croați), susțin că membrii ei erau susținători ai bogomilismului. Alți autori (în special cei occidentali) susțin că Biserica respectivă respecta în principiu ritualul catolic însă
Istoria Bosniei și Herțegovinei () [Corola-website/Science/302103_a_303432]
-
susținători ai bogomilismului. Alți autori (în special cei occidentali) susțin că Biserica respectivă respecta în principiu ritualul catolic însă ieșită de sub autoritatea Papei. În mod cert clasa feudală din Bosnia, deși a profesat catolicismul, a păstrat legături strânse cu Biserica Bosniacă locală. În această perioadă apar primele formațiuni statale bosniace. Primul monarh, banul Kulin este instaurat pe tron în anul 1180 de către Imperiul bizantin, apoi în anul 1183 se aliază cu Regatul Ungariei. În timpul său statul bosniac ocupă apoximativ actualul teritoriu
Istoria Bosniei și Herțegovinei () [Corola-website/Science/302103_a_303432]
-
susțin că Biserica respectivă respecta în principiu ritualul catolic însă ieșită de sub autoritatea Papei. În mod cert clasa feudală din Bosnia, deși a profesat catolicismul, a păstrat legături strânse cu Biserica Bosniacă locală. În această perioadă apar primele formațiuni statale bosniace. Primul monarh, banul Kulin este instaurat pe tron în anul 1180 de către Imperiul bizantin, apoi în anul 1183 se aliază cu Regatul Ungariei. În timpul său statul bosniac ocupă apoximativ actualul teritoriu al Bosniei - Herțegovina. Tratatul între Bosnia și Republica Dubrovnik
Istoria Bosniei și Herțegovinei () [Corola-website/Science/302103_a_303432]
-
legături strânse cu Biserica Bosniacă locală. În această perioadă apar primele formațiuni statale bosniace. Primul monarh, banul Kulin este instaurat pe tron în anul 1180 de către Imperiul bizantin, apoi în anul 1183 se aliază cu Regatul Ungariei. În timpul său statul bosniac ocupă apoximativ actualul teritoriu al Bosniei - Herțegovina. Tratatul între Bosnia și Republica Dubrovnik, Carta Banului Kulin, definește teritoriul Bosniei, între râurile Una, Sava și Drina, care marchează și azi granițele statului Bosnia-Herțegovina. Carta este considerată "certificatul de naștere al statului
Istoria Bosniei și Herțegovinei () [Corola-website/Science/302103_a_303432]
-
ocupă apoximativ actualul teritoriu al Bosniei - Herțegovina. Tratatul între Bosnia și Republica Dubrovnik, Carta Banului Kulin, definește teritoriul Bosniei, între râurile Una, Sava și Drina, care marchează și azi granițele statului Bosnia-Herțegovina. Carta este considerată "certificatul de naștere al statului bosniac". După moartea sa, în anul 1204, Bosnia intră într-o perioadă de lupte interne între familiile aristocratice. Acestea iau sfârșit în anul 1322 când familia Kotromanici ocupă tronul Bosniei. Sub Ștefan II Kotromanici și nepotul său Tvrtko, Bosnia atinge maxima
Istoria Bosniei și Herțegovinei () [Corola-website/Science/302103_a_303432]
-
spre deosebire de islamizarea albanezilor care a fost cel puțin încurajată de către autoritățile otomane. Pentru explicarea acestui fenomen au fost propuse mai multe teorii. În general este acceptat faptul că în Bosnia catolicismul și ortodoxia aveau o prezență slabă iar membrii Bisericii Bosniace, persecutată de către catolici și considerată eretică de către ortodocși, au preferat conversiunea la islam. Controversele confesionale vor fi avut, de asemenea, un rol important în a determina mulți creștini să accepte islamul. O altă cauză importantă a fost faptul că în
Istoria Bosniei și Herțegovinei () [Corola-website/Science/302103_a_303432]
-
trăiau în statele musulmane). La populația locală s-au adăugat în decursul celor patru secole de ocupație otomană și musulmani veniți din restul imperiului însă aceștia s-au asimilat în masa populației locale. În general numele de familie ale musulmanilor bosniaci se formează după aceeași structură ca și a celor ale sârbilor și croaților, prin utilizarea sufixului "-ici" (fiul lui). Uneori numele indică o anumită ascendență (de exemplu numele fostului președinte Izetbegovici arată clar că unul din strămoșii săi era un
Istoria Bosniei și Herțegovinei () [Corola-website/Science/302103_a_303432]
-
croații fiind ireversibilă. În aceeași perioadă musulmanii din Bosnia încep să-și pună problema identității lor naționale. În perioada Imperiului otoman (stat în care apartenența religioasă, nu cea etnică determinau statutul persoanei) musulmanii se identificau și erau identificați drept "turci bosnieci" deși doar o proporție redusă a lor vorbea limba turcă și toți aveau ca limbă maternă, limba sud-slavă comună cu sârbilor și croaților (cunoscută până în 1991 drept sârbo-croată). La începutul secolului XX se creează prima organizație politică a populației musulmane
Istoria Bosniei și Herțegovinei () [Corola-website/Science/302103_a_303432]
-
populației musulmane, Mișcarea pentru Autonomia Culturală și Religioasă în Bosnia și Herțegovina, devenită în 1906 Organizația Națională Musulmană, partid politic care a a sigurar timp de trei decenii reprezentarea populației musulmane. Administrația austriacă a încercat să promoveze ideea unei identități bosniace comune (bosniaștvo) însă ideea a fost respinsă de către sârbi și croați și privită cu serioase rezerve de către musulmani. În această perioadă atât sârbii cât și croații au încercat să-i convingă pe musulmani că sunt sârbi, respectiv croați trecuți la
Istoria Bosniei și Herțegovinei () [Corola-website/Science/302103_a_303432]
-
în contextul politicii de centralizare a noului regat. Viața politică a Regatului era dominată de conflictul între sârbi și croați. Bosnia a devenit astfel fie obiect al negocierilor între politicienii sârbi și croați, fie prilej de dispută între aceștia. Musulmanii bosniaci au acceptat în general noul statut al provinciei. Partidul lor, Organizația Iugoslavă Musulmană, a făcut parte din majoritatea guvernelor Iugoslaviei interbelice. Regatul iugoslav a conservat structura socială însă a înlăturat multe din obligațiile feudale și a efectuat anumite reforme agrare
Istoria Bosniei și Herțegovinei () [Corola-website/Science/302103_a_303432]
-
Organizația Iugoslavă Musulmană, a făcut parte din majoritatea guvernelor Iugoslaviei interbelice. Regatul iugoslav a conservat structura socială însă a înlăturat multe din obligațiile feudale și a efectuat anumite reforme agrare limitate. Deși primul ministru Pașici a propus exproprierea latifundiilor beilor bosnieci, monarhia iugoslavă a refuzat această propunere. Bosnia a fost una dintre cele mai sărace regiuni ale Iugoslaviei, însă, spre deosebire de zonele vecine (Serbia, Croația și Muntenegru), mișcarea comunistă nu a fost deosebit de populară în perioada interbelică. În regiunea Herțegovine occidentale a
Istoria Bosniei și Herțegovinei () [Corola-website/Science/302103_a_303432]
-
evreilor sau convertiri forțate la catolicism. O parte a populației musulmane a acceptat includerea în Statul Național Croat și a participat la atrocitățile comise contra sârbilor, deși identificarea cu cauza națională croată a fost întotdeauna minoritară în rândul populației musulmane bosniace. În anul 1943, germanii au format Divizia SS Handjar, compusă din musulmani bosniaci. Divizia a fost utilizată în luptele contra partizanilor și pe frontul din Franța după debarcarea în Normandia. În aceste condiții, sârbii, care constituiau majoritatea relativă a populației
Istoria Bosniei și Herțegovinei () [Corola-website/Science/302103_a_303432]
-
includerea în Statul Național Croat și a participat la atrocitățile comise contra sârbilor, deși identificarea cu cauza națională croată a fost întotdeauna minoritară în rândul populației musulmane bosniace. În anul 1943, germanii au format Divizia SS Handjar, compusă din musulmani bosniaci. Divizia a fost utilizată în luptele contra partizanilor și pe frontul din Franța după debarcarea în Normandia. În aceste condiții, sârbii, care constituiau majoritatea relativă a populației din Bosnia au organizat rezistența contra Statului Național Croat și a trupelor germane
Istoria Bosniei și Herțegovinei () [Corola-website/Science/302103_a_303432]
-
statutul de minoritate. Recunoașterea statutului de popor a fost făcută treptat; în anul 1961 după abandonarea promovării identității iugoslave de către conducerea comunistă (din teama de a nu promova aspirațiile de dominare a Iugoslaviei de către sârbi) s-a acceptat ca musulmanii bosnieci să se declare musulmani ca grup etnic, iar în anul 1971 se acceptă recunoașterea poporului musulman, popor component al Bosniei și al Federației Iugoslave. Deși liderii politici comuniști sau intelectualii musulmani bosniaci ar fi preferat recunoașterea sub denumirea de "popor
Istoria Bosniei și Herțegovinei () [Corola-website/Science/302103_a_303432]
-
Iugoslaviei de către sârbi) s-a acceptat ca musulmanii bosnieci să se declare musulmani ca grup etnic, iar în anul 1971 se acceptă recunoașterea poporului musulman, popor component al Bosniei și al Federației Iugoslave. Deși liderii politici comuniști sau intelectualii musulmani bosniaci ar fi preferat recunoașterea sub denumirea de "popor bosniac", s-a acceptat denumirea de "musulman", acordată pentru a preveni protestele sârbilor și croaților. În cadrul acestui aranjament s-a acceptat ca sârbii și croații dn Bosnia să fie considerați drept "popoare
Istoria Bosniei și Herțegovinei () [Corola-website/Science/302103_a_303432]
-
să se declare musulmani ca grup etnic, iar în anul 1971 se acceptă recunoașterea poporului musulman, popor component al Bosniei și al Federației Iugoslave. Deși liderii politici comuniști sau intelectualii musulmani bosniaci ar fi preferat recunoașterea sub denumirea de "popor bosniac", s-a acceptat denumirea de "musulman", acordată pentru a preveni protestele sârbilor și croaților. În cadrul acestui aranjament s-a acceptat ca sârbii și croații dn Bosnia să fie considerați drept "popoare constitutive" ale republicii. Ca urmare a acestor acorduri, Bosnia-Herțegovina
Istoria Bosniei și Herțegovinei () [Corola-website/Science/302103_a_303432]
-
religioase au fost astfel exprimate cu forță la începutul anilor '80 în toată fosta Iugoslavie. În acest context, autoritățile au declanșat represiunea contra manifestărilor de disidență. Elocvente în acest sens sunt procesul intentat lui Alija Izetbegovici și altor lideri musulmani bosniaci pentru "propagandă ostilă" în anul 1983. Izetbegovici a fost acuzat pentru publicarea lucrării "Declarația Islamică", lucrare scrisă într-un stil metaforic care poate fi interpretată atât ca o exprimare a dorinței de instaurare a unui stat musulman, cât și ca
Istoria Bosniei și Herțegovinei () [Corola-website/Science/302103_a_303432]
-
Izetbegovici și Ejup Ganici au format Partidul Acțiunii Democratice (SDA) reprezentând comunitatea musulmană, sârbii s-au reunit în special în cadrul Partidului Democratic Sârb (SDS) condus de Radovan Karadžić, iar croații în cadrul Comunității Democratice Croate (HDZ), partid organizat ca o secție bosniacă a HDZ din Croația. Primele alegeri pluraliste au avut loc în anul 1990. Cele trei partide naționaliste au câștigat în mod clar majoritatea în parlamentul de la Sarajevo. Sistemul electoral prevedea instituirea unei Președinții rotative care a fost condusă de către Alija
Istoria Bosniei și Herțegovinei () [Corola-website/Science/302103_a_303432]
-
fost negată multă vreme, acesta a fost confirmat de către ultimul premier iugoslav Ante Markovici (croat), care a depus mărturie înaintea tribunalului de la Haga. În octombrie 1991 Bosnia - Herțegovina își proclamă suveranitatea. Declarația este urmată de un referendum, boicotat de sârbii bosniaci, în care croații și musulmanii bosnieci votează pentru desprinderea de Iugoslavia. În luna aprilie 1992 se proclamă independența Bosniei - Herțegovina, iar două zile mai târziu sârbii proclama independența propriului lor stat, Republica Sârba a Bosniei și Herțegovina, cunoscută sub numele
Istoria Bosniei și Herțegovinei () [Corola-website/Science/302103_a_303432]
-
fost confirmat de către ultimul premier iugoslav Ante Markovici (croat), care a depus mărturie înaintea tribunalului de la Haga. În octombrie 1991 Bosnia - Herțegovina își proclamă suveranitatea. Declarația este urmată de un referendum, boicotat de sârbii bosniaci, în care croații și musulmanii bosnieci votează pentru desprinderea de Iugoslavia. În luna aprilie 1992 se proclamă independența Bosniei - Herțegovina, iar două zile mai târziu sârbii proclama independența propriului lor stat, Republica Sârba a Bosniei și Herțegovina, cunoscută sub numele de Republica Srpska. Independența Bosniei-Herțegovina a
Istoria Bosniei și Herțegovinei () [Corola-website/Science/302103_a_303432]
-
nu a fost recunoscută. În anul 1991 croații din Bosnia proclamaseră comunitatea croată Herțeg Bosna, având ca misiune apărarea croaților din Bosnia. În anul 1992 au început operațiunile militare. În primul operațiunile militare au fost marcate de intenția forțelor sârbilor bosniaci de a ocupa un teritoriu cât mai mare, contiguu cu teritoriile ocupate de către sârbii din Croația. Inițial forțele armate ale sârbilor bosniaci aveau avantajul preluării armamentului armatei iugoslave deși se aflau în inferioritate numerică față de bosniaci și croați. În anul
Istoria Bosniei și Herțegovinei () [Corola-website/Science/302103_a_303432]
-
În anul 1992 au început operațiunile militare. În primul operațiunile militare au fost marcate de intenția forțelor sârbilor bosniaci de a ocupa un teritoriu cât mai mare, contiguu cu teritoriile ocupate de către sârbii din Croația. Inițial forțele armate ale sârbilor bosniaci aveau avantajul preluării armamentului armatei iugoslave deși se aflau în inferioritate numerică față de bosniaci și croați. În anul 1992, forțele sârbe au desfășurat în regiunile ocupate acțiuni de expulzare a populației civile musulmane și croate. Acțiunea de purificare etnică deși
Istoria Bosniei și Herțegovinei () [Corola-website/Science/302103_a_303432]
-
de intenția forțelor sârbilor bosniaci de a ocupa un teritoriu cât mai mare, contiguu cu teritoriile ocupate de către sârbii din Croația. Inițial forțele armate ale sârbilor bosniaci aveau avantajul preluării armamentului armatei iugoslave deși se aflau în inferioritate numerică față de bosniaci și croați. În anul 1992, forțele sârbe au desfășurat în regiunile ocupate acțiuni de expulzare a populației civile musulmane și croate. Acțiunea de purificare etnică deși nu a avut loc doar în teritoriile ocupate de către sârbi, a fost pracitcată pe
Istoria Bosniei și Herțegovinei () [Corola-website/Science/302103_a_303432]
-
de purificare etnică deși nu a avut loc doar în teritoriile ocupate de către sârbi, a fost pracitcată pe un teritoriu extins, pe scară largă și mediatizată intens astfel că a șocat opinia publică internațională, compromițând orice revendicări politice ale sârbilor bosniaci. Ca urmare a operațiunilor militare și a expluzărilor de populație la sfârșitul anului 1992, Republica Srpska a ocupat aproximativ 70% din suprafața Bosniei-Herțegovina, în estul și nordul statului. Teritoriul controlat de forțele guvernamentale fidele guvernului de la Sarajevo se reducea la
Istoria Bosniei și Herțegovinei () [Corola-website/Science/302103_a_303432]
-
anului 1992, Republica Srpska a ocupat aproximativ 70% din suprafața Bosniei-Herțegovina, în estul și nordul statului. Teritoriul controlat de forțele guvernamentale fidele guvernului de la Sarajevo se reducea la enclave asediate și la un teritoriu controlat împreună cu forțele militare ale croaților bosniaci în centrul Bosniei. Organizația Națiunilor Unite desfășoară forțe de menținere a păcii (UNPROFOR), însă acestea au un mandat limitat astfel că nu au fost capabile să împiedice comiterea unor atrocități de către combatanți. Anul 1993 reprezintă momentul culminant al războiului din
Istoria Bosniei și Herțegovinei () [Corola-website/Science/302103_a_303432]