566 matches
-
răsuflă Vierme. Mă lepăd de ce vreți voi! Haideți, haideți, mai accelerat, că nu pot să-l mai țin, nenicule! Mă dărâmă, Gâgă ăsta! Băgați-l în apă! ordonă Îngerul. În Numele cel Prea Curat al Tatălui... Sile preia dihania crizată de la Boss, salvându-l în ultima clipă pe scundac, de la o rușinoasă prăbușire și se și execută, conștiincios! Apa sfințită, rece, de izvor, din cristelniță, prinde să sfârâie! Să fumege! Antichristul țipă ca ars, înnebunit! Din nou! În Numele Mântuitor al Fiului... Încă
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
și nu! surâde Îngerul, acoperind protector cu palma, căpșorul bălai, buclat, al unui copilaș gol-goluț, frumos ca un amoraș sau ca un Cupidon, care tocmai se ridicase, îndreptându-și genunchii micuți, din poziția culcat, până către buza cristelniței! Mecanic, Poetul, Boss și cu Avocatul își duc câte trei degete împreunate la frunte, la plex, la dreapta și la stânga umerilor. Apoi, se privesc pe furiș, ne-ncrezători, unul pe celălalt. Sângele și Obolul lui Hristos, în Cupa Mielului! zice Îngerul, scoțând la
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
în seama mea! Cât o bătaie din pleoapă, Adramalech, demonul-ucigaș, se repede la Namila cea vlăguită, surprinsă fără de nici o apărare și-i deschide carotida larg, măcelărește, cu un șfichiuit precis și nemilos, de gheară! Pieriți și voi, Necuraților! țâșnește și Boss din pronaos, aruncând restul apei din cristelniță, asupra monștrilor. Arătările se destramă, mute. Se stârnește un vârtej ostil și sufocant, de praf. Din vid, cortina liniștii se prăvălește, strivitoare. Fratelui, împietrit, nu-i vine să își creadă ochilor! Stă acolo
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
Vierme se apleacă, înghițind în gol și mângâie fugar fruntea rece și udă a doborâtului, după care se îndepărtează și o șterge spre stradă, evitând speriat să mai privească înapoi. Netemător, Bursucul Trei-Coițe se întoarce de pe trotuar, intersectându-se cu Bossul și își lipește calin, fără să șovăie, botul cald, de urechea învinețită și însângerată a celui căzut. Apoi, murmură măsurat, psalmodiind cuvintele: O, nobil fiu! Nu le permite spaimelor Trecerii, să-ți distragă spiritul tău nemuritor. Adună-te! Întărește-te
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
eu, sunt lipite peste tot, de trei zile, afișele cu expoziția intinerantă de artefapte istorice, de la Muzeul de Artă, de pe bulevard. Ține doar până marțea viitoare. Se zice itinerantă și artifacte! îl corectează afabil Dănuț. În altă ordine de idei, Boss, încă mai ești capabil să mă uluiești: nu mi te închipuiam, în veci, pasionat de medievalistică! Muzeul de Istorie este, de vreun an și ceva, închis pentru consolidare. Înseamnă că de aia au deschis expoziția, la cel de Artă, gândește
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
mârâind acolo, ca un zăvod ciobănesc stârnit, cam pe la jumătatea superioară a treptelor. Repede, repede, băieți! țipă Fratele, fără a se mai pierde în alte explicații. Unul dintre noi trebuie să ia sabia și să crape oglinda cu ea! Repede...! Boss, tu aține-te la ăla, cu obiectul! Nici o grijă, Șefu'! Onorabilu' dom' profesor nu mai zice nici miau, dacă i-am arătat cutiuța! Exilat temporar, pe scară, custodele urlă din nou, dezlănțuit! Avocatul pune mâna hotărât pe mânerul spadei corvine
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
el, siderat și neputincios. Dănuț se opintește în tălpi, mai dihai decât un juncan, venele gâtului umflându-i-se arborescente, de atâta efort, de spaimă cumplită și de dezamăgire. Cu exact același rezultat... Că doar n-o fi falitul de Boss, Cel vrednic! Ce fază! Și până la coadă, măcar să fie! menește Fratele. Cu tot pericolul extrem al situației, când îi vine rândul, Vierme procedează într-un stil de mare campion. Tacticos, el depune la picioarele scării răclița, pentru a institui bariera
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
invizibilă, ce avea să țină în continuare la respect, demonul înfuriat. După care, apropiindu-se de armura aceea vigilentă, înarmată, se înclină ceremonios în fața ei și spune: Îmi dai voie? Tăcerea valorează consimțământ! gândește Avocatul, în termeni pur juridici. Iar Bossul desprinde spada, scânteietoare ca oricalcul atlanților, din strânsoarea imponderabilă a celor două mănuși goale, înzăuate și o ridică în cumpănă pe deasupra scăfârliei, clătinând-o: De echilibrată, e echilibrată, ce să zic! comentează el. Chiar atunci, o umbră rotofeie se năpustește
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
și înfundate, până la mijlocul holului. Urmată de îndată, de o alta, dotată cu o pereche de urechi prelungi! Unde naiba fuseserăți?! se stropșește Dan, la Iepure și la Bursuc. Ce vrei, am prins stopurile alea tâmpite, de la Tribunal! replică Viezurele. Boss, să fii atent! Atinge-ne cu sabia! Pe mine și pe Alb! Acum...! Vierme se supune poruncii, fără să crâcnească. Un bubuit..., un licărit..., o undă bâzâindă, surdă, ca un puls electromagnetic... și..., iată! Doi bărbați necunoscuți răsar, dinaintea sa
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
și eliberează, printre dinții lui răriți și pătați, o înjurătură complicată, nereproductibilă și cu circulație restrânsă, la anumite zone plebee ultra-rău famate, de mahala, de la periferia sud-vestică, dinspre Mimiu: Ce mama dracu'...? Ce s-a petrecut aicea? Domnu' Avocat, Dane, Boss! Voi sunteți, băă...?!? ASTAROTH Numele, prenumele, domiciliul, ce-ne-pe-ul, data și locu' nașterii, părinții voștri... Avocatul fixează distrat chelia înroșită și transpirată, precum și coala albă de hârtie, înfiptă în mașina electrică de scris, pe care nenea Sandu și le apăra cu
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
a indolenței), pe suprafața și în textura linoleumului ordinar, de pe pardoseala dură, din beton, a camerei de anchetă. Lângă scaunul său, fuseseră deșertate la grămadă, unul peste altul, corpurile-delicte. Adică, prada: spada, scutul și coiful lui Ioan de Huniade! În spatele Bossului, se lățea un șemineu masiv, din teracotă lustruită, crem, pe gaze naturale, o chestie rarissimă în epoca universalizării încălzirii centrale, cu deosebire în instituțiile și serviciile publice. O mătură și un făraș improvizat dintr-o cutie goală de pizza, amândouă
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
și ia pe dinainte, cu curaj: Păi..., să vă pun în temă. Să vă spun eu, tată, cum a fost. Cinstit, pe șleau, fără subterfugii, că doar ne cunoaștem și ne știm de-o viață! Azi, după-masă, am fost la Boss, acasă, dedesubt, cu Fratele și cu..., alți prieteni și am pilit câte ceva. Nu exagerat, doar așa, de deschidere, pe sponci, că suntem și într-o mică pană financiară. Din motive evidente, de criză economică. După aia, am ieșit să ne
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
cum îi îngheață ceafa și spinarea, puțin câte puțin. Pe casetă se mai vede și cum domnul custode, care s-a dumirit, probabil, că aveați oarece intenții rele, a vrut să-l imobilizeze pe dânsul, pe Poet, moment în care Boss a scos din coș un obiect, ce l-a speriat serios pe partea vătămată, care s-a retras repede în susul scărilor, pentru a se adăposti. Se mai observă, pe final, cum tot Boss desprinde sabia de la locul ei și cum
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
pe dânsul, pe Poet, moment în care Boss a scos din coș un obiect, ce l-a speriat serios pe partea vătămată, care s-a retras repede în susul scărilor, pentru a se adăposti. Se mai observă, pe final, cum tot Boss desprinde sabia de la locul ei și cum și-o însușește. Hmm... Puteți să ne explicați filmul, bre? Da sau nu? Păi..., reîncepe Dănuț, scremându-se și storcându-și accelerat mintea, după o altă gogoriță. Vă rog... Vă rog frumos, domnilor! Fiți
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
indulgenți! În principal... Nițică încredere! Ce, păi? Ce, indulgenți? Ce, încredere? Măă...! Trageți de timp! Ați abuzat destul de paciența noastră, pungașilor! se răstește întărâtat și pretențios, totodată, Mânecuță, ridicându-se de la birou și schițând amenințător un pas, către scaunul lui Boss. Încrederea este întotdeauna o chestiune cu dublu sens! Iar dovada, dovada e chiar aici, în coșul acesta, plusează el triumfător și dă să-și bage laba lui butucănoasă de jandarm, sub scutec. Vierme sare de pe loc, ca de pe arcuri, lipindu
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
de stăpânit și de energic, adunându-și toate rezervele sale avocațiale de confiență, de gravitate și de convingere. Nenea Sandu are perfectă dreptate. Nu este nimic, dar absolut nimic periculos în coș, nici un fel de bombă. Nici poveste! Doar că Boss s-a alarmat, fiindcă nu a vrut ca să i se umble cu forța, acolo. O să vă arătăm îndată, ceea ce este înăuntru. Vă promit solemn, vă jur, că nici unul dintre noi nu dorește ca să se petreacă vreo nenorocire! Vă rog din
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
stăm jos, să vorbim și să ne putem înțelege omenește. Iar eu o să vă povestesc ceea ce s-a întâmplat, de fapt, la muzeu, pentru ca să se termine odată tot bâlciul! Mă las în voia Domnului, ca să mă credeți... Dănuț și cu Boss se așează ei, cei dintâi, urmați fără nici o vorbă de Sandu Kojak și de Bogdănel, acesta din urmă ghemuindu-se în gherlă, pe priciul său, mulțumit și el, săracul, că lucrurile nu luaseră o întorsătură și mai urâtă. Ultimul, se
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
zice vindicativ Mânecuță și strânge surescitat crosa pistolului. La naiba! Lasă-l să vorbească, pe domnu' procuror! pocnește nenea Sandu cu palma, în placa biroului. Încurajat, Fratele continuă: Am ridicat ancora de la nea Petrică și ne-am strămutat acasă la Boss. Am vizitat-o și pe proprietăreasa lui, pe tanti Rodica, care avea și ea o treabă cu noi..., fără tangență cu fondul. Aici, am avut eu o contră zbanghie, cu niște motani negri, agresivi și miștocari. Motani? Ce motani visezi
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
Ne-am luat iar de băut și de jucat cărți. La un moment dat, auzim țipete, răcnete și fugim, care cum apucăm, în curte, unde dăm peste Nae leșinat, după fellatio, cu jumătate de jucărie tăiată, la Coco, în mânuță! Boss aruncă în ea cu niște anafură și aia dispare imediat. Parcă se topește în noapte! Jur! Îl cârpăcim pe Năică, cum putem și ne tirăm cu toții, cu Sile târâș, ca să nu fim acuzați pe nedrept, ca acaru' Păun... Ce, pe
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
de ce să le fie frică! Numai ăia de teapa voastră, ăia, da, se tem! Asta..., teoretic, îl contrazice Fratele. Suntem oameni pățiți. Am omis să vă spun că am luat cu noi și un coș, acesta, care este acum la Boss, în care se afla un..., un plod, un copil, un bebeluș mai aparte, probabil al lui Coco sau adus de dânsa, de pe undeva, în orice caz. Dee...! Iaca! Avem și o răpire de minori, pe lângă toate alea ale voastre! Ce
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
l-a răcit? Ăă...?! Doi demoni, unu' mic și ghebos, care încercase să-l și ispitească la rele și altu', înalt și puternic, care i-a înfipt o gheară-n gât! mitraliază Dănuț, pe nerăsuflate. Harșt! și l-au ras. Boss a dat cu agheasmă pe ei și s-au topit și ăia... Exact! Chiar așa a și fost! confirmă Vierme. Măi, măi, să vedeți ce-o să vă mai topiți voi, după zăbrele, la pușcărie, fluturașilor! Ori ați băut, ori ați
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
stăpânirea unui.., a unui... A unui demon, completează nenea Sandu, cu voce moale. Da, da, fusese posedat! La fel ca și Coco! reluă Avocatul. Am reușit să-l capturăm și să-l trimitem pe lumea cealată, prin oglinda spartă de Boss cu sabia, după ce ne-au sărit în ajutor și cei doi paznici-cavaleri... Cei porecliți Bursucul și Iepurele, semnalizează iar Kojak. Ia stați! Stați...! se răstește urzicat Mânecuță, scos din joc. Paznici-nepaznici... Paznici, la ce? Arată-le și lor, Boss! Hai
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
de Boss cu sabia, după ce ne-au sărit în ajutor și cei doi paznici-cavaleri... Cei porecliți Bursucul și Iepurele, semnalizează iar Kojak. Ia stați! Stați...! se răstește urzicat Mânecuță, scos din joc. Paznici-nepaznici... Paznici, la ce? Arată-le și lor, Boss! Hai! zice Fratele. Într-o doară, Vierme catadicsește să se salte de pe plasticul său, oarecum sastisit și să depună coșul în locul unde poposise, pentru a putea oferi asistenței, o perspectivă cât mai lesniciosă. Cu o mână, Micuțul înlătură bucata mânjită
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
cu un troznet de bostan necopt, mânjind sticla cu o pată sângerie, întinsă, în vreme ce alunecă în jos, până sub streașină: Capul, retezat de sub grumaji, al agentului principal Mânecuță! Îngerul nu-și pierde cumpătul, instruindu-l pe Vierme: Privește pe drum, Boss! Nu sta prea aproape de fereastră! Ce vezi? Păi, nimic... Ba nu! Uite! Sunt trei cai și trei călăreți! Mascați, băi, să fiu eu al...! Cu mantii sau cu robe lungi, de carnaval, pe ei! Unul, negru, unul, alb și unul
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
mă?! Cum? Ce-ai zis?! Am spus: truism. Când afirmi că zăpada este rece și că tăria te arde, comiți un truism, nu? Ha, ha, ha! se strâmbă Fratele. Truism este atunci când îți trag eu ție un șut în cur, Boss, iar tu nu ripostezi! limpezește Poetul problema. Apoi, Îngerul urmează: Armele mitice îi atrag aici pe Călăreți, ca și pe Ucigător și tot ele, prin puterea pe care o au, le pot cauza acestora pieirea. Magie albă. Folosirea energiilor puse
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]