3,270 matches
-
toate încheieturile. L-au înconjurat și l-au mirosit lupoaicele, îngrijorate că solitarul ar putea reprezenta o amenințare pentru puii lor gata să se nască; pe rînd, l-au studiat apoi toți ceilalți membri ai haitei. L-au împins cu boturile, să-l zgîndăre și să-l facă să scoată la lumină orice intenție dușmănoasă; l-au luat apoi la întrebări. Dar el abia dacă-i înțelegea. Era un pui al nimănui, rătăcit prin pădure, și ăsta s-a dovedit a
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
aproape pe amîndoi și că-l iubeau ca pe lumina ochilor, că, sătulă sau nu, mama îl alăpta de fiecare dată cînd i se făcea lui foame, că, oricît ar fi fost gerul de cumplit, el putea să-și ascundă botul sub burta lupoaicei și să-și strecoare codița între labele tatei, adormind în căldura corpurilor lor iubitoare. De îndată ce frigul se potolea, lupul pleca în căutarea vînatului. Nu exista animal mai priceput ca el la vînătoare, și niciodată nu s-a
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
apoi seama că sosise timpul să se odihnească. Soarele scăpăta la apus; fusese o zi lungă, dar ineditul întîmplărilor îl ținuse în continuă încordare, astfel încît nu apucase să resimtă oboseala. Știa că, odată așezat undeva, cînd își va culca botul pe labe, durerea îi va invada tot corpul. Noroc că adormi aproape instantaneu. Doar mușchii continuară să-i tresalte spasmodic, mult timp după ce Lupino se afundă într-un vis adînc, odihnitor. CAPITOLUL 9 ... și urm\toarele N ici nu și-
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
toată pădurea aceea imensă; aveau să vină ele spre el. Urechile-i depistară un zgomot ușor. Un grup mic de căprioare se apropia fără grabă. Fragilele animale înaintau relaxate, oprindu-se din cînd în cînd să smulgă delicat, cu vîrful boturilor, smocuri de iarbă proaspătă. Natura renăscută după iarna grea le scăpase de grija hranei; de acum, aveau s-o găsească la discreție, așa încît puteau să-și concentreze atenția asupra creșterii puilor nou-născuți. Lupino se făcu una cu pămîntul. Învățase
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
ele. Nu-ți fie teamă. Eu te-am băgat în încurcătură, eu te scot. Trebuie să ajungem turma din urmă, altfel n-ai nici o șansă, viteazule. Hai! Hai să mergem, nu-i timp de pierdut. Îl împinse delicat cu vîrful botului. Clătinîndu-se în toate direcțiile, puiul de căprioară se străduia să-și găsească echilibrul. Nu-i era deloc clar: cine-i străinul care a apărut din pădure?, dar pricepu, din tonul vocii lui, că n-are a se teme. Și se
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
căprioara neîndrăznind să spere nimic. Se grăbeau: trebuia să ajungă din urmă grupul; se străduiau să se deplaseze fără zgomot: nu-și dorea nimeni încă un sacrificiu. Și ascultau cu încordare vocile pădurii. Deodată, căprioara rămase țintuită. Percepuse ceva. Înălță botul în aer și-și încordă auzul. Dădu cu disperare la o parte cîntecul păsărilor și zumzetul albinelor, foșnetul vîntului și susurul apelor și așteptă cu răsuflarea tăiată. Căpriorul o privea nedumerit, dar n-o întrebă nimic. Știa că poate avea
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
venise!... În bătaia soarelui năucitor, Lupino se prăbuși la pămînt. Trăia un coșmar. Alergase după himere? Himere găsea! Copacii prinseră a se legăna haotic; chipurile nefamiliare ale lupilor întîlniți se amestecau caraghios, formînd capete hidoase cu cîte patru ochi și boturi pereche; urechile-i înregistrau inexistente țipete ascuțite de vulturi furibunzi, care se amplificau nebunește. Și, deasupra tuturor, Hana, plutind ca o pasăre cu aripi larg desfăcute. Apoi, dintr-odată, se lăsă liniștea deplină. Extenuat de drumul parcurs și șocat de
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
unul de altul... Noroc că... Bum-bum! Bum! Parcă a fost o salvă de artilerie. Lupul era? Ori numai fantoma lui? Ați văzut și voi ce-am văzut eu: o matahală stând pe labele din spate, cu două urechi ascuțite și botul căscat imens, a urlet mut? În ce fantomă am tras? - Hai să vedem ce dracu' am făcut! mormăie Mihai înciudat, desprinzându-și lanterna agățată la brâu. O aprinde și ne apropiem de pâlcul de cătină. La naiba! Nici un lup! - Uite
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
masă, stă pe scaun) LEONIDA: Dumitale ți-ar trebui acuma un jvarț cu cognac fin. Nu știi ce bine ți-ar face. EFIMIȚA: Moft... E de la reacțiune. M-a păcălit spițerul. Mai bine! LEONIDA: Cîte un pahar de șampanie la botul calului. (vine un chelner, poate fi Rică deghizat, oferă șampania, iese) . LEONIDA (toastînd): Să-mi scrii, nene! EFIMIȚA: Adio, soro! (ciocnesc și beau, apoi își reiau gazetele). 7. Intră grupul de cetățeni agitați comentează între ei, mai interpelează publicul, mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
să-l rupă și-și simte mâinile dureroase pentru că inima le lo vește mereu cu încă un val de sânge și vede asfaltul din fața mașinii și asfaltul aleargă foarte încet și încon tinuu spre mașină și asfaltul dispare încontinuu sub botul mașinii, care rulează acum apatică, pentru că vitezometrul arată 10 km/h, și ochii lui văd curgerea fluidă a asfaltului, dar pe retina lui e fixată o singură imagine, care e cea a trupului zdrobit al câinelui care semăna cu o
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]
-
moneda se mișcă singură. Mâna pare să fie animată de o viață și de o voință proprie. Iar moneda se rostogolește fluid peste degetele lui. Uită-te în stânga, spune norul. Omul fără față întoarce capul și vede un om cu bot de lup. Contrastul cu ochii lui blânzi e nimicitor. Mâinile îi sunt acoperite de păr negru și aspru, iar gesturile lui sunt elegante. Parcă ar fi un maître d’hotel, cu o ținută necorespun zătoare. Lupul uman ține în mâna
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]
-
ta. Cred că aș fi câștigat cunună, de fapt, o câștig acum, că numai spini bagi și mă treci prin toate bălăriile tale de moș îngâmfat, că ai studii și le știi pe toate. Nu sunt proastă, că nu pun botul la toate. Ce, tu crezi că eu nu observăm că numai noi, exportul, o duceam bine, restul vai de cozonacul lor, amarații? Și acuma nu vezi că fata o duce bine acolo, în Canada, si eu trăi pe vătrai aici
Sunt un moș burghezo-moșier by Jorj-Ioan Georgescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1264_a_2119]
-
cu discuțiile de la televizor implicând parlamentari tot guvernul cu cetățenii, alegătorii. Așa și clasa politică, dacă văd că nu se opune nimeni, de ce să nu îi ia banii, înjosească și la final un șut în cur și un cap în botul lor de tâmpi, bețivi, curvari, inculți, canapeluțe de alegători. PROSTUL DACĂ NU E FUDUL NU E PROST DESTUL și cugetare proprie DACĂ E PROST RADE-L. Am și eu nostalgii, dar după imaginea și vorbele bu nicului meu, confirmate de
Sunt un moș burghezo-moșier by Jorj-Ioan Georgescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1264_a_2119]
-
adevărul, ce trebuie făcut, și când văd că nu pot face nimic, ca tu nu pricepi, nu sunt clar, nu conving, zău că îmi vine să-ți dau una în cap și să te bag că pe o pisică cu botul în KK. Ce dracu, nu pricepi că ăștia ne fură, zic că fac și nu fac, nu îți ajunge, când te uiți la zona industrială care nu mai există, nu te apucă plânsul, ca și pe mine. Eu, ca și
Sunt un moș burghezo-moșier by Jorj-Ioan Georgescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1264_a_2119]
-
scara urât mirositoare și luminată de un bec de putere mică.Se opriră la etajul II. Cheia se răsuci în yală.Din interior cineva răspunse zgâriind ușa. -Trebuie să fie Onix,câinele lui Nic. Ușa se deschise și Onix ridică botul spre ei. Emil își aduse aminte de versurile lui Heine și recită: „...m-a-ntâmpinat un dulău Mândrețe de câine altădată. Azi colții îi cad,știrbește de tot... Doar udă copacii și latră”. Onix ascultă impasibil tirada.îi mirosi,apoi linse mâna
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]
-
în cartierul meu, nimeni nu mai face asta. De câte ori trec seara și văd o mașină parcată atât de arogant, îi scrijelesc din mers cu snopul de chei o lungă brazdă scârțâită pe capotă, de-a latul ușilor, de la coadă la bot. De când lo cuiesc acolo, burghezii obsceni au început să se parcheze decent. Nimeni nu-mi bănuiește partea de umbră. Intrăm și-l vedem așezat la masă în fundul sălii. Când ajungem lângă el, se ridică. îmi strânge mâna, iar pe Tina
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
il vu-ple.“ N-a vrut, a zis că ea știe. Mai rău, i-a spus că-i el complexat că rămâne un nenorocit de român. El și-a dat atunci seama că are dreptate și i-a tras una peste bot. S-a simțit așa de vulnerabil de ce i-a spus gașperița aia, atâta l-a durut ce-a auzit, că i-a tras-o cam tare. Plus un pumn în spate. Ea i-a și zis atunci: „îmi dai în
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
cu celălalt, în două păcănituri metalice. Kalașnikovul de pe genunchii lui era îndreptat spre mine, așa cum zăceam pe scaunul din față, dar Shaganè a întins o mână printre scaune și a împins țeava de parte de mine, ușor în față, spre botul mașinii. Nureddin a hohotit sacadat: — îi e frică, ha? Neascunzându-și disprețul din rânjet, a ridicat mitraliera și a înfipt-o vertical cu patul în spațiul din spatele frânei de mână, moment în care percutorul s-a declanșat și a trimis
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
Arca lui Noe. în timpul războiului, bătrânele capre savante, socotitoare cu copita, donate de un circ, fuseseră mâncate de vecini. Ursul era acum deprimat, iar maimuțele - iste rice, în sensul uman, clinic al termenului. Tâmpit de câte explozii evitase, ursul avea botul în permanență însângerat pentru că și-l freca spasmodic, gemând, de podea și gratii, într-un soi de automutilare. Maimuțele erau nebune de frică, distracția permanentă a vizitatorilor fiind să le bată cu bețe, printre gratii, ca să le vadă dansând. Leul
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
scutură chiar acum toate pernele din dormitoarele celeste, forever young), dar o simțea ca și cum ar fi fost chiar lângă el, invitându-l bucuroasă la o plimbare în picaj prelungit către hăul pe care îl admirase de multe ori, stând lângă botul mașinii, fumând o țigară, sorbind din sticla cu suc și propunându-și ca odată ajuns la cabană să o ia la pas, pe versantul abrupt, măcar pentru a-și muia labele picioarelor în râul acela care șerpuia prin defileu, ca
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
facaă pierduți. -Nu vorbi cu păcat, Lupule! zise Sâmpetru. -Eu nu mă tem de nimeni, nici de tine, nici de Dumnezeu! rânji trufaș Lupu. Atunci, pe loc Îi crescură ghiare, corpul i se acoperi cu blană,În loc de gură Îi crescu bot, Îi crescu și coadă, transformâdu-se Într-o sălbăticiune.Se Îndepărtă intrând În pădure. Se spune că Lupul a fugit atunci Km după Km până ce a ajuns În lumea morților.Dar rău cum e, și acolo se lua la harță, chiar
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
să găsească un exemplar din prima ediție a Istoriei literaturii lui Călinescu și două volume frumos legate din Panait Istrati. Mai găsi și un disc cu Maria Tănase. Sărbători achizițiile cu un "beaujolais", "molanul" francez, băut într-un bistro "la botul calului". În altă zi, hălădui prin Cartierul Latin, și trecu prin celebra Place Pigalle, devenită în ultimii ani un fel de "sediu internațional, cu sau fără fustă", în învălmășeala de trupuri de culori diferite, recunoscând și "vestale" de pe cheiurile Dâmboviței
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
la umbră. iedul porni numai el știa unde - moartea ascunsă în burta/ lipită Ťhai, liberareeee!ť zbiera, bătând darabana. nici să tremure n-a/ apucat feciorașul când masculul a țâșnit din tufișuri,/ mare cât casa și coama o pălălaie. din botul regal, iedul lăsa/ să se scurgă-n pământ, odată cu sângele, o mie de zbierete mici -/ tot atâtea săgeți în inima beată a mamei. dar pitită-ntre ierburi,/ ea s-a uitat la masacru neputincioasă...// pe urmă Niobe-a vânat, a
Ghetoul galben by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8699_a_10024]
-
la umbră. iedul porni numai el știa unde - moartea ascunsă în burta/ lipită Ťhai, liberareeee!ť zbiera, bătând darabana. nici să tremure n-a/ apucat feciorașul când masculul a țâșnit din tufișuri,/ mare cât casa și coama o pălălaie. din botul regal, iedul lăsa/ să se scurgă-n pământ, odată cu sângele, o mie de zbierete mici -/ tot atâtea săgeți în inima beată a mamei. dar pitită-ntre ierburi,/ ea s-a uitat la masacru neputincioasă...// pe urmă Niobe-a vânat, a
Ghetoul galben by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8699_a_10024]
-
Dan Mănucă Cum se cunoaște, Eminescu este uneori caracterizat drept "poet național". După cîte știu, nimeni nu a explicitat vreodată această apreciere. Nici chiar autorii antologați de Ioana Bot în volumul Mihai Eminescu, poet național român (2002), dedicat tocmai "istoriei și anatomiei unui mit cultural". În cele ce urmează, ne-am propus să reconstituim "istoria și anatomia" sintagmei în discuție, pentru a aduce o seamă de clarificări. Construcția lexicală
Ce (mai) înseamnă "poet național"? by Dan Mănucă () [Corola-journal/Journalistic/8818_a_10143]