400 matches
-
L'Étoile", care a plecat de la Rochefort, la 1 februarie 1767, i s-a alăturat la 13 iunie 1767 la Rio de Janeiro, după două încercări nereușite de întâlnire în insulele Malvine și la vărsarea fluviului La Plata. În Brazilia, botanistul Philibert Commerson, îmbarcat pe nava "l'Étoile" a descoperit floarea pe care o va denumi, mai târziu "Bougainvillée", iar această floare îi va fi dată primei soții a lui Napoleon. În anul 1768, "Louis Antoine de Bougainville" a descoperit cea
Louis Antoine de Bougainville () [Corola-website/Science/312248_a_313577]
-
parc național. Scopul a fost crearea unei rezervații naturale. Parcul este situat în nord-vestul țării și acoperă 83807 ha din Alpii Iulieni. Rezervația este bogată în floră și faună, protejând specii rare, care încă mai sunt obiectul de studiu al botaniștilor. Numele parcului a fost dat dupa denumirea celui mai înalt munte, Triglav (2864 m), aflat aproape în centrul parcului. Vârful Triglav este un simbol al Sloveniei fiind reprezentat pe steagul țării. În Slovenia Triglav înseamnă "Trei Vârfuri". Originea denumirii sale
Geografia Sloveniei () [Corola-website/Science/310990_a_312319]
-
cu 2 ... 3 semințe mici. Semințele sunt cunoscute ca „fructele tinereții”. Liana este sălbatică dar între timp a fost cultivată si pe plantații. Numele Guarana, provine din cuvântul “warana”, din limbajul tribului Guarani descoperit în Brazilia în secolul 18 de către botanistul german C. F. Paullini. Guarana joacă un rol esențial în viața acestei culturi. Conform unui mit străvechi, ei povestesc despre “Copilul Divin“, care a fost ucis de un șarpe, iar din ochii săi a luat naștere această plantă. Waranaa înseamnă
Guarana () [Corola-website/Science/311266_a_312595]
-
ianuarie 1829 și Darling la 18 ianuarie, după care se îndreaptă spre nord pentru a studia râul Castlereagh. A doua călătorie a lui Charles Șturț se desfășoară în perioada 3 noiembrie 1829 - 26 mai 1830. Însoțit de George Maclay și botanistul Fraser pornește din Sydney, coboară cu bărcile pe râul Lachlan, atinge râul Murrumbidgee la 25 noiembrie, apoi ajunge pe fluviul Murray la 14 ianuarie, observând că în porțiunea unde acesta își schimbă cursul general dinspre nord vest spre vest (34
Charles Sturt () [Corola-website/Science/311828_a_313157]
-
ustulata"). În arealul parcului a fost redescoperită după mai bine de 100 de ani o planta rară cunoscută sub denumirea de păiușul lui Porcius ("Saussurea porcii" - endemism pentru Munții Rodnei), element floristic colectat aici ultima dată în anul 1902 de botanistul Florian Porcius, membru titular al Academiei Române. Fauna parcului este una diversificată și bine reprezentată de mai multe specii (unele protejate prin lege și aflate pe lista roșie a IUCN) de mamifere, păsări, pești, reptile și amfibieni. Animale ocrotite: capră neagră
Parcul Național Munții Rodnei () [Corola-website/Science/311373_a_312702]
-
până în toamnă. Expresia "Agaricacee" pentru limba română nu este validitată. În anul 1753, renumitul om de știință suedez Carl von Linné a circumscris inițial în lucrarea sa "Species plantarum" un mare gen de ciuperci sub numele Agaricus. În anul 1826, botanistul francez François Fulgis Chevallier a descris o familie de bureți sub denumirea "Agaricaceae", cu refer la numele taxonomic de gen al lui Linné, dat de peste 70 de ani mai înainte, publicând-o în opera sa "Flore générale des environs de
Agaricaceae () [Corola-website/Science/310570_a_311899]
-
material bogat, cuprinzînd exemplare din 55 specii de plante, studiate mai tîrziu de G. Schweinfurt și G. Volkens, specialiști de renume. Multe dintre speciile colecționate de români nu mai fuseseră întîlnite, pînă atunci, de cercetătorii perimetrului geografic somalez. La propunerea botaniștilor germani, unui soi de plante necunoscute, o specie din familia Sclophularisceelor, distinsă prin mărimea și frumusețea florilor, i s-a dat numele de Ghikeea. De altfel și alte specii au primit denumiri românești. Cei doi exploratori nu s-au manifestat
Dimitrie Ghica-Comănești () [Corola-website/Science/308809_a_310138]
-
plante necunoscute, o specie din familia Sclophularisceelor, distinsă prin mărimea și frumusețea florilor, i s-a dat numele de Ghikeea. De altfel și alte specii au primit denumiri românești. Cei doi exploratori nu s-au manifestat numai ca vînători și botaniști. În cele peste patru luni petrecute pe pămîntul african, ei au consemnat, de trei ori pe zi, date cu caracter meteorologic, au notat presiunea atmosferică, temperatura aerului, viteza vînturilor, au desenat profilul mai multor lanțuri de munți și au descris
Dimitrie Ghica-Comănești () [Corola-website/Science/308809_a_310138]
-
se duce la Paris și, în saloanele aristocrației cunoaște pe Fanny de Villars, soția unui colonel ,careia ii va deveni amant. Tot aici cunoaște și are lungi discuții cu madame de Staël, madame de Recamier, fizicianul Gay-Lussac, geograful Alexander Humboldt, botanistul Aimé Bonpland. Este la Paris și primește invitația de a asista la încoronarea lui Napoleon, dar nefiind de acord cu transformarea acestuia din revoluționar în Cezar, refuză să ia parte. Modul de viață a lui Simón Bolívar în Paris îi
Simón Bolívar () [Corola-website/Science/304950_a_306279]
-
mării, adică la presiune normală. În 1954 Rezoluția 4 a celei de a 10-a Conferințe Generale de Măsuri și Greutăți ( - CGPM) a stabilit că pe plan internațional presiunea normală are 101325 Pa. În 1744, anul morții lui Anders Celsius, botanistul Carl Linné a inversat scara Celsius, dându-i forma actuală. În următorii 204 ani specialiștii în termodinamică au numit această scară „scara centigradă”. Temperaturile pe scara centigradă au fost numite simplu „grade”, sau mai precis „grade centigrade”. Simbolul acestor grade
Celsius () [Corola-website/Science/305060_a_306389]
-
important pentru știință în primul rând în complexul de fenomene care se datoresc prezenței gheții și structurii generale a peșterii: morfogeneză și evoluția formațiunilor de gheață, stratificarea masivului de gheață etc. Avenul, prin flora sa variată, diferențiată pe nivele, oferă botaniștilor un interesant și permanent teren de cercetare. Fauna cavernicolă este săracă, cel mai de seamă reprezentant fiind Pholeuon proserpinae glaciale Jeann. În gheața peșterii s-a descoperit un schelet aproape întreg de Rupicapra. Peștera este amenajată și are corp de
Peștera Scărișoara () [Corola-website/Science/304718_a_306047]
-
resembles that of a Negro"), care fusese publicat în 1818. Însă observațiile lui Wells se limitau doar la specia umană și numai la anumite caracteristici. Când Darwin și-a dezvoltat teoria, a fost influențat de "sistemul natural" de clasificare al botanistului elvețian Augustin Pyramus de Candolle (1778 - 1841) care punea accentul pe competiția dintre diversele specii care intră in concurență. Scoțianul Patrick Matthew (1790 - 1874) a scris, în 1831, o carte rămasă un timp necunoscuta: "Naval Timber & Arboriculture", unde susține că
Istoria gândirii evoluționiste () [Corola-website/Science/314483_a_315812]
-
infuzoarelor și a altor minuscule organisme. Investigații similare, efectuate de Jan Swammerdam, au pus bazele entomologiei, a disecției microscopice și a tehnicii colorării pentru observații microscopice mai fine. Multitudinea de descoperiri din domeniul lumii vii conduce la necesitatea clasificării organismelor. Botanistul John Ray încearcă să întocmească o taxonomie, însă fără a depăși cadrul teologiei naturale. În 1669, Nicholas Steno publică un eseu privind organismele fosilizate în straturile de zăcăminte. Acesta ar putea fi considerat începutul paleontologiei, domeniu care avea să suscite
Istoria biologiei () [Corola-website/Science/314484_a_315813]
-
în cadrul diverselor aspecte ale vieții: Sedgwick dezaprobă cartea lui Darwin deoarece respingea orice prezență a divinității, ca parte principală în actul creației naturii și deschidea calea materialismului. În ciuda acestei divergențe de opinii, Sedgwick rămâne prieten cu Darwin până la sfârșitul vieții. Botanistul american Asa Gray negociază cu o editură din Boston pentru a publica o versiune americană autorizată, dar află că și alte edituri din New York intenționau să profite de absența copyright-ului și să publice "Originea speciilor", lucru realizat de "Appleton
Reacții la teoriile lui Darwin () [Corola-website/Science/314631_a_315960]
-
care promova științele naturii, mai ales teoria evoluționistă și a avut un puternic impact asupra lumii științifice din acea epocă. Pentru a descrie conceptele evoluționiste, în aprilie 1860, Huxley introduce termenul de darwinism. Replica cea mai entuziastă vine din partea ateilor. Botanistul Hewett Watson îl numește pe Darwin "unul dintre cei mai mari revoluționari ai secolului în cadrul științelor naturii". Biologul Robert Edmond Grant, care îi fusese profesor lui Darwin și îl influențase de-a lungul studiilor sale, consideră că nu există loc
Reacții la teoriile lui Darwin () [Corola-website/Science/314631_a_315960]
-
o lungă și continua cultură."" Întrebat despre credința sa și dacă teismul și evoluționismul nu sunt incompatibile, într-una din scrisorile sale, Darwin răspunde că un om poate fi și teist fervent, dar și evoluționist, menționându-i ca exemple pe botanistul american Asa Gray (1810 - 1888) și profesorul englez Charles Kingsley (1819 - 1875). Mai departe, Darwin precizează: ""N-am fost niciodata ateu în sensul negării existenței lui Dumnezeu... Cred că în general (și mai ales pe măsură ce îmbătrânesc), cuvântul care descrie adecvat
Concepția despre religie a lui Charles Darwin () [Corola-website/Science/314698_a_316027]
-
aibă încredere în judecată proprie. Exploratorii intrepindeau călătorii în Asia, Orientul Mijlociu, Africa și America pentru a desfășura cercetări și a publică descoperirile lor. Medicamente noi au fost aduse din ținuturile îndepărtate. Doctorii disecau corpurile pentru a studia organismul uman, iar botaniștii colecționau plante și le clasificau, pe când chimiștii făceau experimente cu compuși noi. Au fost inventate telescoape mai performanțe, barometre, ceasuri cu pendul, mașinile de calculat și pompele cu aer. În 1675 a fost fondat Observatorul regal de la Greenwich. Sir Issac
Istoria lumii () [Corola-website/Science/314038_a_315367]
-
Conrad de Gemmingen, i-a cerut lui Besler să-i amenajeze o grădină botanica pe terenul cetății Willibaldsburg. Grădină proiectată de Besler, a avut o suprafață de un hectar dispusă pe opt terase și a devenit repede celebra. Mai mulți botaniști au participat la realizarea acestei grădini: Charles de l'Écluse (1525-1609), care construise deja o grădină botanica la Viena, Joachim Camerarius cel Tânăr (1534-1598) și Ludwig Jungermann (1572-1653). Basilius a publicat un catalog al grădinii sale numit Hortus Eystettensis în
Basilius Besler () [Corola-website/Science/314382_a_315711]
-
România. Albertus Magnus a fost primul care a numit-o în lucrarea să "De vegetabilibus" cândva înainte de 1256, spunând că "vocatur fungus muscarum, eo quod în lacte pulverizatus interficit muscas", "se numește buretele muștelor deoarece pulverizat în lapte ucide muștele." Botanistul belgo-danez din secolul al 16-lea Carolul Clusius a regăsit practică de a amestecă ciupercă în lapte în Frankfurt, Germania, în timp ce Carl Linnaeus, "tatăl taxonomiei", vorbeste despre ea în Smaland în sudul Suediei, unde a trait când era copil. A
Buretele muștelor () [Corola-website/Science/313809_a_315138]
-
idee este falsă; numeroasele albine comatoase (în comă) care pot fi găsite pe jos în perioada înfloririi sale reflectă, în realitate, lipsa surselor viabile de nectar, la sfârșitul verii, în special în zonele urbane. Scriind în apărarea teilor din Iași, botanistul Ionel Lupu afirmă că "la 50 de ani, teiul ("Tilia tomentosa)" încă manifestă o creștere activă, realizează anual un număr de peste 300.000 de frunze, însumând o suprafață verde de aproximativ 600 mp. Într-o zi de vară, acest tei
Tei () [Corola-website/Science/313837_a_315166]
-
fi digerata și pentru oameni este un laxativ. Populația Seri, care utilizau aproape orice plantă comestibila de pe teritoriul lor,nu foloseau boabele în alimentația zilnică, numai în cazuri excepționale. Cu toate că denumirea plantei este "Simmondsia chinensis", Jojoba nu provine din Chină; botanistul Johann Heinrich Friedrich Link, inițial a numit speciile "Buxus chinensis", după interpretarea greșită a denumirii colecției lui Thomas Nuttall "Calif" că "Chină". Jojoba a fost redenumită în "Simmondsia californica",dar normele solicitau utilizarea epitetului original. Denumirea generală și pronunția este
Jojoba () [Corola-website/Science/322995_a_324324]
-
locurile unde cădeau perpendicular razele Soarelui la solstițiu cu obelsicuri asemănătoare (numiți "stâlpi de priponire a Soarelui"). Construcții asemănătoare a descoperit în largul insulelor Bahamas scafandrul italian R. Rola în anii 1970. În 1970, o echipă ONU de experți (antropologi, botaniști, geologi, etnografi) au studiat în Canare tribul guanchos-ilor - băștinați de 1,8 - 2 m înălțime, cu piele albă și păr blond și ochi albaștri. Motivele decorative de pe ceramica din Canare este tot discul solar cu 16 raze care apare în
Terra - planeta vieții () [Corola-website/Science/319386_a_320715]
-
în familia profesorului Michael Petri și a soției acestuia Sară (n. Galter). După absolvirea gimnaziului din Sighișoara (1872) a studiat timp de 5 semestre științele naturii și teologia la Jenă, Germania, unde i-a avut pe profesori, printre alții, pe botanistul Eduard Straßburger și pe zoologul Ernst Haeckel. După transferul la Universitatea din Leipzig a obținut titlul de "Doctor philosophie" în 1877. După terminarea studiilor s-a reîntors la Sighișoara unde a fost profesor la diferite școli din localitate, iar din
Karl Petri () [Corola-website/Science/319476_a_320805]
-
O mare sărbătoare neoficială este și ziua Sfântului Nicolae, o sărbătoare pentru copii, și, la Liège, pentru studenți. Înflorirea Europei Occidentale în secolul al XVI-lea a fost bazată și pe lucrările cartografului Gerardus Mercator, ale anatomistului Andreas Vesalius, ale botanistului Rembert Dodoens și ale matematicianului Simon Stevin printre cei mai influenți oameni de știință. Chimistul Ernest Solvay și inginerul Zenobe Gramme (École Industrielle de Liège) sunt cunoscuți pentru procesul Solvay și, respectiv, dinamul Gramme, dezvoltate în anii 1860. Bachelita a
Belgia () [Corola-website/Science/297190_a_298519]
-
perioade. Împreună cu vărul său, Wiliam Darwin Fox, era pasionat de colecționarea insectelor, iar multe din descoperirile sale le-a publicat în "Illustrations of British Entomology" a entomologului James Francis Stephens (1792 - 1852). Darwin devine nu numai asistentul, dar și prietenul botanistului, geologului și reverendului John Stevens Henslow (1796 - 1861), față de cursurile căruia manifestă un deosebit entuziasm. La apropierea examenelor, Darwin studiază sârguincios, fiind îndrumat de către profesorul Henslow prin lecții private. La încheierea studiilor sale, în ianuarie 1831, trece cu succes examenele
Charles Darwin () [Corola-website/Science/297419_a_298748]