351 matches
-
Combinatul de Utilaj Greu Fortus (1978-1990). Membru fondator al Casei Editoriale Moldova (1990) și al editurilor Tipomoldova și Edict Production (1999). Debutează cu versuri în "Cronica" (1977), iar editorial cu placheta Poeme (1980). Colaborează și la "Poezia", "Dacia literară", "Caiete botoșănene", "Convorbiri literare", "24 ore" (1990). Volume de versuri: Poeme, Iași, 1980; Credință și frig, București, 1990; Hierofanie, Iași, 1991; Amintirile verbului, Editura Moldova, Iași, 1992; Cameră cu magnolii (cu o prefață de Emil Iordache), Editura Moldova, Iași, 1995; Amintirile verbului
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
una din ele a fost o primă întîlnire cu I. L. Caragiale dramaturgul avea 42 de ani, Iorga doar 23: "...am îndrăznit să cetesc dintr-un cutezător manuscris de roman prin care încercam, în anumite seri la Paris, să schițez viața botoșăneană a copilăriei mele cu unele tipuri ce-mi rămăseseră în minte. Da, un roman, un roman contemporan de vreo 200 de pagini. Sfios am dat lectură unui capitol și, la capăt, sentința lui Caragiale a venit, batjocuritoare: Foarte bine! tot
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
public în orice formă, de a sta împotriva vremii sale, și cînd greșea ea, și cînd el era greșitul." Referiri la alți botoșăneni include Caragiale într-un post scriptum al unei scrisori din 1899 către Scipione Bădescu: "Complimente tuturor prietenilor botoșăneni, îndeosebi bunului filosof Gr. Goilav. Îi datorez de mult o îmbrățișare"; pe marele Tamberlick (Toma Cosma), artist de glorie mondială între 1840 1870, cu succese fulminante la Neapole și Lisabona, Madrid și Londra, Paris și Petersburg, îl expediază denigrator și
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
primăriei (unele dintre ele, trimise și direct). Hanrieta Eminescu, sora poetului, consemnează într-o scrisoare că fratele ei l a vizitat într-o zi acasă și au zăbovit la un pahar în plus de vin. Fiind toți purtătorii acestui nume botoșăneni, prezența lor în jurul lui Eminescu se justifică. Nici unul nu ia cuvântul pentru a întări sau dezminți textul din Universul. 4. În acești ani (1920-1930) apar multe informații necontrolate despre Eminescu. Doctorul Vineș va scrie amintirile sale în 1931, G. Călinescu
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
întrebării (definitive?) diagnosticul de sifilis susținut cu atâta fervoare și mercur de către doctorul Isac. Importanța lui vine din faptul că medicii numiți sunt mari personalități medicale și publice, între ei un medic militar cu gradul de colonel. Ce bârfește doctorul botoșănean (cuvântul său din textul Hanrietei nu este redat) despre Iuliano și Bogdan, medicii care l-au trimis în 1886 pe Eminescu la Mănăstirea Neamț, nu se potrivește de loc față cu acest colonel doctor ori cu profesorii universitari care-l
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
eventualitate de luat în considerație, pentru că și Titu Maiorescu se interesase asupra stării reale a pacientului. Ar rezulta că și el știa, de la acel Comitet, că boala este considerată incurabilă de către medicii vienezi și voia să-l consulte pe medicul botoșănean care, iată, trebuie să publice un studiu, promite că-l va publica, dar deține și reține adevărul numai pentru sine. Eminescu și editorii săi 27 februarie: „Dacă v-aș putea descrie influența ce ai făcut mata cu scrisoarea din urmă
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
Centrul Universitar Iași și transformată sub direcția lui Daniel Condurache și Valeriu Gherghel în cea mai vie și influentă publicație studențească de atitudine, interviu și reportaj din toată țara. Aveam o mulțime de lucruri în comun, dincolo de similitudinea prenumelui: origini botoșănene, prieteni (cel mai vechi prieten al meu a fost, pe perioada liceului, colegul său de bancă), dragostea de poezie, interes pentru filosofie și teologie, pasiunea pentru tipografie și, mai ales, speranța că va veni o lume mai bună căreia să
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
fiul Mariei (n. Robu) și al lui Dumitru Borfotină, administrator silvic. După absolvirea Liceului „A. T. Laurian” din Botoșani (1968-1972), a urmat studii de arte plastice, abandonate, și cursuri de biblioteconomie. Între 1983 și 1990, este redactor la revista „Caiete botoșănene”, iar din 1990, redactor-șef al revistei „Hyperion. Caiete botoșănene”. Începând din 1990, activează ca referent de specialitate la Centrul Creației Populare din Botoșani, iar din 1995, este redactor-șef la Editura Axa din același oraș. În 1993, își schimbă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286836_a_288165]
-
silvic. După absolvirea Liceului „A. T. Laurian” din Botoșani (1968-1972), a urmat studii de arte plastice, abandonate, și cursuri de biblioteconomie. Între 1983 și 1990, este redactor la revista „Caiete botoșănene”, iar din 1990, redactor-șef al revistei „Hyperion. Caiete botoșănene”. Începând din 1990, activează ca referent de specialitate la Centrul Creației Populare din Botoșani, iar din 1995, este redactor-șef la Editura Axa din același oraș. În 1993, își schimbă numele Gheorghe Borfotină, adoptând oficial pseudonimul Gellu Dorian. Debutează cu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286836_a_288165]
-
cărora se pot concepe ulterior analize articulate pentru o mai bună cunoaștere a istoriei locale sau regionale. Interesul pentru acest subiect decurge și dintr-o latură personală, eu însămi fiind originară din nordul Moldovei și un produs al școlii secundare botoșănene. Efortul în direcția obiectivității a fost, așadar, cu atât mai mare, cu cât am refuzat, uneori poate pe nedrept, orice cădere în sfera elogiilor. Sper însă ca apartenența la provincie să-mi fi conferit o mai bună înțelegere a fenomenelor
[Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]
-
și contribuie la realizarea unui album monografic al zonei. În 1924, un alt loc de manifestare a intelectualității l-a constituit Universitatea populară "Nicolae Iorga", inaugurată în sala Teatrului "Mihai Eminescu", având ca președinte un alt membru al corpului didactic botoșănean, profesorul Ariton Iacobeanu. Principala activitate consta în susținerea de prelegeri și proiecții la care participau personalități ale culturii și științei. Seria conferințelor este deschisă de Nicolae Iorga, cu o expunere despre istoria sufletului omenesc, istoricul vizitând frecvent locul natal și
[Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]
-
de origine, transpuse în volumul monografic publicat în 1929, intitulat Din trecutul Botoșanilor. Figuri dispărute. Avocatului Șardin și colegului său, C. Oprescu, li se datorează și publicarea săptămânalului Știrea ce conține informații de interes local, evenimente din viața minorității evreiești botoșănene și alte articole pe teme culturale. Gheorghe Burghele, avocat, senator, primar al Dorohoiului, a sprijinit material manifestările culturale dorohoiene, a acordat donații școlilor din zonă și a intervenit la Ministerul Instrucțiunii Publice pentru crearea de licee în Dorohoi. Ion Missir
[Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]
-
pentru crearea de licee în Dorohoi. Ion Missir, avocat apreciat pentru pledoariile scurte și clare, este autorul unui volum de amintiri intitulat Fata moartă, prefațat de Nicolae Iorga și premiat de Societatea Scriitorilor Români. Ion I. Ipăteanu, o altă personalitate botoșăneană, publică articole politico-juridice și literare, fiind și autor al unul volum de amintiri ce evocă Botoșaniul la cumpăna dintre secolele XIX și XX. Unii avocați sunt voci active în presa locală de unde își promovează crezul: D. Mănăstireanu propunea o serie
[Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]
-
1928 datorită tuberculozei spinale ce îl imobilizează la pat. Până la sfârșitul vieții Blecher se va dedica scrisului, publicând lucrări de referință, precum volumul de poezii Corp transparent sau romanele Întâmplări în realitatea imediată și Inimi cicatrizate. Enric Furtună (1891-1965), medic botoșănean, poet și dramaturg, colaborează la revistele literare din țară și publică traduceri și creații proprii, precum drama Alexe Tudor, Rechiziția, Pustincul ș.a. Sașa Pană (1902-1981), medic militar cu doctorat în medicină și chirurgie, este unul din promotorii mișcării literare avangardiste
[Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]
-
iar după 1918, centrul cultural-artistic al Bucovinei devine orașul Cernăuți cu asociații artistice și școli de pictură 90. Chiar dacă ramura intelectuală a artiștilor a fost destul de restrânsă, câteva nume au rezonat în pictură, sculptură sau muzică. Octav Băncilă (1972-1944), pictor botoșănean cu studii la München și cu expoziții proprii la Iași și București, este denumit "pictorul proletariatului", abordând în creațiile sale aspecte din viața țărănimii și a muncitorilor. S-au afirmat apoi dorohoienii Ion Cârdei (1906-1970) și Alexandru Istrati (1915-2001). Cu
[Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]
-
Ciprian Porumbescu, ridicat la Suceava, în 1933. Istrati, pictor stabilit la Paris, a fost desemnat moștenitorul operei lui Constantin Brâncuși pe care a cedat-o statului roman. Gravorul Aurel Mărculescu este una dintre cele mai cunoscute figuri ale mediului artistic botoșănean. Schițele sale apar în paginile ziarelor locale, însoțesc volume de versuri sau proză ale altor autori, dar sunt expuse și la expoziții proprii, precum cea organizată la Camera de Comerț Botoșani, unde Mărculescu a prezentat caricaturi ale consilierilor din instituție
[Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]
-
pentru Ioan Missir cu Fata moartă. În ceea ce privește ziariștii, fără a deține deocamdată statistici relevante, istoriografia menționează asocierea acestora în asociații regionale sau în cadrul unei Federații Generale a Presei din Provincie ce includea și Sindicatul ziariștilor din Dorohoi 94. Presa locală botoșăneană amintește și de o Asociație a ziariștilor botoșăneni ce îl felicita pe Nicolae Iorga cu ocazia aniversării a 60 de ani, prilej cu care a fost sărbătorit și pe meleagurile natale 95. Adăugăm și că la nivelul orașului Botoșani, cele
[Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]
-
fără a deține deocamdată statistici relevante, istoriografia menționează asocierea acestora în asociații regionale sau în cadrul unei Federații Generale a Presei din Provincie ce includea și Sindicatul ziariștilor din Dorohoi 94. Presa locală botoșăneană amintește și de o Asociație a ziariștilor botoșăneni ce îl felicita pe Nicolae Iorga cu ocazia aniversării a 60 de ani, prilej cu care a fost sărbătorit și pe meleagurile natale 95. Adăugăm și că la nivelul orașului Botoșani, cele 184 de titluri și cele 19 tipografii ce
[Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]
-
Democrat și liderul său, Nicolae Iorga, avea aderenți mai ales printre cadrele didactice. În ziarul Craiu Nou, Emil Diaconescu elogia contribuția lui Iorga la unirea provinciilor 97, iar institutorul C. Iordăchescu îndemna la luptă politică activă alături de cărturarul cu origini botoșănene 98. Liberalii au avut în persoana profesorului N. Răutu un susținător vocal care polemiza, în paginile ziarului Democratul, cu alți intelectuali din zonă. Scriitorii își asumă adesea și rolul de publiciști. Barbu Lăzăreanu semnează articole pe teme literare în Știrea
[Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]
-
început de secol XX, clădirea liceului era printre singurele construcții impozante într-un Botoșani cu ulițe strâmte care se mândrea totuși cu o instituție cultural-educațională de renume. Trebuie menționat însă că transformarea gimnaziului în liceu s-a datorat insistențelor populației botoșănene. Oricum, este o trăsătură constantă crearea de școli secundare în provincia moldovenească prin eforturi și stăruințe locale. În 1917, clădirea va fi distrusă complet de un incendiu în care au ars atât bunurile materiale, cât și arhiva școlii. În 1922
[Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]
-
procesului didactic de după război și creșterea numărului de elevi în clasele neîncăpătoare au diminuat, într-o anumită măsură, calitatea transmiterii educației și, implicit, a promoțiilor de absolvenți. 3.3.2 Școala secundară de fete "Carmen Sylva", Botoșani Învățământul secundar feminin botoșănean, dezvoltat într-un ritm mai lent, se desfășura sub semnul Școlii secundare de fete "Carmen Sylva". Primele instituții de acest tip au apărut în Moldova abia la sfârșit de secol XIX, cu sprijinul unor personalități ce au conștientizat importanța educației
[Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]
-
domeniul didactic, contribuind la rândul lor la culturalizarea tineretului feminin. 3.3.3 Institutul Modern de domnișoare "I. G. Duca", Botoșani O știre din paginile ziarului Neamul Românesc anunța, în 1920, deschiderea porților unei noi instituții de învățământ pe meleagurile botoșănene: Institutul Modern de Domnișoare din Botoșani de supt direcțiunea d-nei Cristina St. Goraș - Instalat în casă proprie, în cea mai splendidă posițiune a orașului, având un internat de 200 de paturi, 26 saloane spațioase și un parc admirabil, își redeschide
[Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]
-
bursieri, urmat de București, cu 10 înscriși (Anexa I, tabel 4). Apeluri către autoritățile locale nu erau adresate doar individual, ci și de către președinții cercurilor studențești din provincie. Astfel, solicitări de fonduri sunt depuse de Petru Goilav, președintele Cercului studenților botoșăneni "Nicolae Iorga" din cadrul Universității din Cernăuți sau de Mina Dimitriu, președintele Cercului studențesc "Mihai Eminescu" din Iași183. Președintele cercului studențesc dorohoian din Iași, Teodor Mociulschi, obținea, în 1928, de la prefectura județului fonduri pentru întreținerea căminului studențesc și a bibliotecii 184
[Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]
-
cercetași, manifestând atașamentul față de monarhia carlistă. Elocventă în acest sens este descrierea unei tabere de cercetași, redată de un elev al Liceului Ștefan cel Mare, la 1934. Cu o cohortă de 12 elevi, sucevenii sunt nevoiți să împartă parcela cu botoșănenii. Toate activitățile zilei sunt descrise minuțios pentru a accentua, așa cum notează elevul, importanța formalităților din cohortă pentru educația morală și dezvoltarea "sentimentului patriotic". Înflăcărat de patriotism, elevul adaugă: "Drapelul, ce trebue ridicat cât mai sus și să fâlfâie cât mai
[Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]
-
mai autentic al zonei. De altfel, în 1926, programul revistei statua necesitatea menținerii caracterului regional și fructificarea tradiției, istoriei, biografiilor, "spre folosul Românismului de pretutindeni"29. Remarcăm scriitorii bucovineni Leca Morariu și George Voevidca ce publică constant în paginile revistei botoșănene. Primul contribuie la valorificarea istoriei zonei prin studii, precum: "Pagini vechi: Din Isopia Voronețiană", "Octavian S. Isopescu", "Populare bucovinene" - pasaje adunate ulterior în volume ce au conferit autorului recunoașterea la nivel național. Versurile lui Voevidca au pătruns și în mediul
[Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]