518 matches
-
plină, puternică, agresivă, cu miile de guri și găuri deschise, flămânde. Cândva, ajunse în centru, în stația de tramvai de la Rosetti. Tramvaiul tocmai venea, uruind. Treapta era prea înaltă pentru pasul ei mic și fusta prea îngustă. Iritată, dădu un brânci gentuței de piele, se încordă, se agățase, strângea bara, gata, era sus. Tramvaiul aproape gol, doar câțiva pasageri. În față, un tânăr ciufulit, cu obrazul bubos, citea, foarte excitat, dând din picioare, o revistă. Își dusese, sufocată, mâna la gât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
spectacol. Sau ai uitat? Ledoulx aruncă o privire în oglindă și descoperi consternat că nu era deloc „aureolat de sănătate”, ci de-a dreptul caraghios. Și ciuda de a fi fost indus în eroare de propriul lui valet dădu un brânci în plus furiei, care se revărsă printr-o gesticulație mai amplă. ― Naiba să-l ia de spectacol! Nu vreau s-aud de nici un spectacol! Eu te-am întrebat de când a ajuns Julien servitorul tău? ― Dar, dragul meu, chiar Julien s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
mai degrabă inel decât tunel; un fel de arc-de-triumf - am văzut În cărți: nici n-apuc să intru cu totul, că partea intrată-ntâia iese pe partea cealaltă - vorbesc de cap. Intru, ies; intru-ies; intru pe unde-am ieșit - pe brânci. Nu-mi place. Nu-mi mai place: intru, dar nu mai ies: mă Înalț, Întâi În patru labe, apoi În picioare. L-am rupt!, l-am stricat, l-am distrus! Îl calc În picioare, mânios. - Lasă, băi’țălu moș’lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
nu-l pricepuse. Grupul de motocicliști trecu, acoperind totul cu vacarmul motoarelor, apoi sosi mașina cea neagră și, în acea clipă, Gacel lăsă să-i cadă sacul cel mare de piele, îl dădu la o parte pe polițist cu un brânci brusc, făcu un salt și ajunse din doi pași la trei metri de mașina deschisă, cu revolverul armat și gata să tragă. Bărbatul care răspundea la ovații și urale cu brațele ridicate îl văzu aproape imediat, groaza i se întipări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
de vreo juma’ de metru și pe care-l îndoaie și-l leagă cu un șiret ca să încapă în sacoșa cu sufertașe. E nedespărțită de sacoșa aia cu sufertașe. Bagă-n ea la greu, ca să aibă putere pentru munca pe brânci, o pedeapsă-n definitiv, o zbatere necontenită și un tremur mare, ivit, desigur, dintr-o mare spaimă. E lesne de văzut că de la spaimă i se trage, și, oricum, toată școala îi știe povestea. Se spune că a rămas cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
crătiți te pricepi mai bine decât la altele, și asta ai făcut când ți-a mers mai bine... Măcar de ar fi avut parte de bine și uita că tot ca la concentrați, câte zece ore pe zi, muncă pe brânci. Așa-i la patron, ce mai, te stoarce până dă sânge din tine, dar, deși acolo putea să mănânce oricât, acasă nu mai putea să ducă nici un colț de pâine. La o adică, nu i-ar fi păsat prea tare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
ce. Părerea mea e c-ar trebui s-o lași mai moale, madam Ortansa. Madam Ortansa dă din mână, arătând că n-are încotro: asta știe, asta face... — Fiecare cum e-nvățat. Io, una, de când mă știu, am muncit pe brânci. Mi-am văzut de treabă și-am ținut cu casa mea și familia mea. Tot așa mi-am învățat și copiii. Păi, ce impresie-ți faci, domnu’ Ogrinjan, că copiii mei ie ca ăștia de-aici? Aulică, cu mâna mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
un fost atelier de croitorie din împrejurimile Podului Izvor, în care-și pornise afacerea imediat după Revoluție. Tot e bine că ne dă și nouă de o fasolică, Milică-tată, pe lângă cei cinci sute de salariați ai trustului, care robotesc pe brânci la cincisprezece publicații, îți dai seama cât de productiv îmbină politica cu divertismentul, și pornografia, sportul cu moda și afacerile imobiliare, cultura cu arta culinară, grădinăritul și creșterea animalelor, îți dai seama ce uzină, la care Milică, să nu crezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
trântit pur și simplu portiera și-am țâșnit În sus pe scările de la intrare, pescuindu-mi cheile din buzunar. Simțeam o nevoie copleșitoare de singurătate, chiar dacă asta nu avea să-mi priască. Am descuiat a treia yală, am dat un brânci ușii și-am intrat, Închizând-o apoi cu piciorul. Dar ușa nu se Închise sau n-am auzit eu zgomotul yalei Încuindu-se automat. Întorcându-mă, l-am văzut pe Hawkins stând În prag, țânind ușa cu mâna sa mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
verii mei trebuiau să sară ca să-i despartă. De vină e blestemata lui de problemă cu alcoolul, era de părere mătușa; unchiul se jura că n-are probleme cu nimic și cu nimeni, în afară de ea, atunci Sorin îi dădea un brânci zdravăn și el cădea pe pat. Nu se mai mișca, asta era o idee bună, căci verii mei erau mai puternici ca el. Și în duminica aceea i-am întrecut pe toți la împinsul mașinii, fiindcă prietenii noștri aveau mușchi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
o pianistă profesionistă, deci îmi permiteam să o iau ușor. În plus, ea urma o școală de fete de unde toate absolventele, cu rezultate cât de cât bunicele, intrau automat la facultate, ceea ce însemna că nu era cazul să dea în brânci cu învățatul. Și mama ei m-a rugat să nu fiu prea severă, așa că nici eu n-am forțat-o. Mi-am dat seama din prima clipă că nu e genul de copil pe care să-l forțezi să facă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
Uită-te și tu la ce-au făcut cu Tiger Flowers. Dac-ar fi fost alb făcea milioane. — Cine era Ăsta? — Un boxer. Un boxer foarte bun. — Și ce i-au făcut? — Într-un fel sau altu’ i-au dat brînci Întruna. — PĂcat. — Jimmy, nu găsești nimic În slujba asta pe tren. Ori iei sifilis de la femei, ori, dacă te-nsori, nevastă-ta Își face de cap. Lipsești nopțile de-acasă. Și cauți genu’ de fată care să și-o tragă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
în cap; aproape c-o atinge pe Jennifer, când aceasta din urmă, spre surprinderea noastră, a tuturora, în loc să fugă, se repede la femeia cea nebună, o ia de braț și i-l răsucește la spate, după care îi dă un brânci ca la carte. Femeia zboară în boscheți, scăpând tigaia din mână. Finn sare peste zid și aleargă la Jennifer: Ai pățit ceva? întreabă el. — Nu, n-am nimic, susură ea, dându-și părul de pe față. Să intrăm în casă, repede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
dacă există Dumnezeu. Tot ce știu.., este că am pierdut un om. Un subaltern, bre, un om de-al meu. Un om normal, un om ca și mine, un om cu durerea și cu meteahna lui. Care a muncit pe brânci, pentru o pâine, care n-a avut și el parte de vreo vorbă bună, de vreo răsplată, de duminici, de sărbători sau de concedii, care n-a avut o casă și o familie, care și-a mâncat sănătatea pe teren
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
rămășițele pământești ale Nadinei. În urma carului mergea preotul din Lespezi în odăjdiile cele mai bune, cu crucea într-o mână și cădelnița în cealaltă. Dascălul, bătrân și slăbănog, cânta versurile morților, uitîndu-se curios spre curtea primăriei plină de oameni pe brânci și mai ales la anchetatorii în picioare. Se făcu tăcere până ce trecu carul mortuar. Toți se descoperiră, iar Baloleanu murmură cu o întristare indignată: ― Biata femeie, biata femeie!... Ce crimă odioasă! Primul-procuror, auzind indignarea prefectului, se răsti și el la
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
asta nu durează prea mult. Intrăm și noi, prin monologul ei interior, într-o memorie care a traversat toate marile răsturnări ale țării, o enormă bucată din istoria secolului XX văzută prin ochii unei femei simple, care a muncit pe brânci și când își găsise și ea un locșor sub soare istoria a aruncat-o de unde plecase, după un alt război și o altă schimbare de regim politic. Vica știe însă să observe și are o memorie corectă, dar procesul rememorării
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
apără nimeni, Încît ceea ce la Început părea o glumă se transformă Într-un act de cruzime scăpată de sub control. Evident, e un handicapat care-i face orașul de rîs. Evident, trebuie pedepsit. Mi se Întunecă mințile și Îi dau un brînci lui Portocală. Termină, băi javră. Tu ce mă-ta crezi că ești... O să te Întorci după armată În văgăuna ta de sărăntoc cretin... Probabil că accesul meu de curaj nu s-ar fi petrecut dacă Gărăgău n-ar fi intrat
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
În Întuneric, iar În Piața Maria un echipaj de miliție adună tineri Într-o dubă. E clar, e foarte nasol. În Piața Operei lucrurile stau și mai rău. Dintr-un motiv care lui Îi scapă, oamenii merg pitiți sau pe brînci. Se aud voci strigînd lozinci pe o stradă laterală. Aude ce se strigă, dar nu reușește să Înțeleagă. „Azi În Timișoara, mîine În toată țara!“ Azi În Timișoara ce? Ce se Întîmplă? După cîteva minute În care Încearcă să numere
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
bruscheze... cert e că ceata de pensionari a dat cu el pe jos. L-au șifonat un pic. Era zgîriat pe față. — Ce naiba tot spui, mă Rică, că l-au bătut niște babete? Nu putea să fugă? Le dădea un brînci de nu se vedeau și apoi o lua Încet la vale... Tu faci mișto de mine? — Nu, mă, nu fac. Cică nu putea. Tu n-auzi că la Început s-a jenat și apoi era prea tîrziu. — Băi, băiatule... Miercuri
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
asfaltul. Pe lângă meșter toți ceilalți lucrători păreau ucenici ucenicii lui, cu toții animați de dorința de a-l servi, fiecare cum putea mai bine. Meșterul, în salopetă și el, dar încins pe deasupra c-un șorț de pânză cauciucată, se lăsa pe brânci și întindea asfaltul descărcat din roabă. Pentru asta se folosea de o unealtă specială de lemn, asemănătoare rindelei, doar că ceva mai mare. Peste genunchi avea niște legături groase de piele umplute cu câlți, iar mâna stângă și-o sprijinea
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
Eu abia intrasem pe 20. Am reușit să îmbunătățesc meniul oferit de păsări și văcuță apelând la orgoliul domnului Matios, astfel încât banii de salariu au început să treacă de la birt către gospodărie spre bucuria ambilor soți până la urmă. Munceam pe brânci. Eu aveam clasele a II-a, a IV-a și a VI-a, directorul celelalte. Ne înțelegeam bine și nici nu s-ar fi putut altfel, cînd singurele minute de răgaz erau ale unei frugale gustări. Când să te mai
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
și nu cutezase să spună Linei nimic . . . sau pentru ca să afle dacă baba știe . . . sau numai răspunsese întrebării mute pe care i-o făcea baba! Baba întîi rămăsese tâmpă. Apoi își plesnise tare palma aspră peste obrazul zbârcit și ieșise în brânci ca o turbată, mică, cocoșată; cu un petic de șal zdrențuit, cu rochia târâș, alerga pe coridor. Mini se sculase și din ușă se uita după ea. Părea că patinează: "un picior luneca mult înainte și cellalt sărea după el
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
ca translator de limba rusă. El a fost însoțit de alți doi ostași, de altfel singurii care s-au întors, căci sârbul s-a predat rușilor, noroc că nu știau ora retragerii noastre! Ajungerea la debarcader s-a făcut pe brânci și târâș, până la plaja unde se cronometra timpul. Șoapta plecării trecu de la om la om ca un fior, ca o speranță, dublată de regretul învinșilor. Șanțul de retragere era desigur mai scurt decât distanța de 2 kilometri până la locul de
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
grădinii: Învălmășeală și larmă și Vilma se uită spre locul unde Îi văzuse ultima oară: nici Cinthia, nici Julius numai erau acolo. O luă la fugă și străbătu jumătate din grădină strîgÎnd: Julius! Julius! Din Învălmășeală ieșeau cîțiva copii pe brînci, erau cîinii, iar stăpînii lor, alți copii, cei mai măricei, Îi duceau legați de gît cu zgărzi de sfoară și curelușe. Și Julius și Cinthia În mijlocul acelui vacarm, Cinthia tușind, discutînd cu Însuflețire: nu și nu!, ba da! striga Rafaelito
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
și păpuriș. L-au umplut de noroi. I-au răvășit părul. I-au rupt tot ce urau mai mult la el; trusa, costumul bleumarin și mai ales fața, pe care i-au desfigurat-o. În sfîrșit, l-au scos În brînci pînă În stradă. Apoi au dat fuga la etaj ca să vadă ce se Întîmplase. Vilma și Nilda se ridicaseră În picioare, dar plîngeau Întruna fără să poată explica limpede lucrurile. În realitate, nimeni nu știa prea bine ce se Întîmplase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]