3,756 matches
-
puști ținute în brațe ca pe copii. Mai erau și alte poze pe care nu le știa. În fața unei colibe de stuf. Pe o lotcă răsturnată, în spate se vedea un lac ori chiar Dunărea. Trei inși vîrîți pînă la brîu într-o baltă, ținîndu-și puștile deasupra capului, să nu se ude. La o petrecere, cu sticle înfundate cu ciocălău și farfurii de faianță în față, cu toate că masa era dezgolită și stăteau pe laviță, încă vreo două fotografii de-ale lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
Bîlbîie nu știa asta, trăia ca un șoricel, pîș-pîș, cranț-cranț, nevăzut, ciulit, tot atît de mare sau de mic cît umbra sa. Leonard Bîlbîie s-a strecurat neobservat de oricine altcineva pe lîngă pereții vopsiți într-un cenușiu economicos, un brîu lat cu ulei, care putea fi spălat ușor și restul dat în humă după dorința expresă a lui Mihai Mihail, ca să-i aducă aminte, se spunea, de anii copilăriei, cînd era flămînd, dar fericit, spre deosebire de starea actuală, cînd era exact
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
prăvălie începură să mărșăluiască prin praful gros de pe Strada Mare, îmbrăcați într-un fel de cămașă caraghioasă, de culoare neagră, cu umeri căzuți și mâneci bufante, semănînd cu un soi de paji medievali, le lipsea doar spada scurta, legată la brîu, așa cum văzuse el într-o carte franțuzească sau italienească plină cu desene porcoase, adusă de Iacobovici pe ascuns. Erau poveștile Decameronului, mai mult ilustrate decît tălmăcite, oricum, avea haz. Mărșăluiau transpirînd, cămășile erau închise la gît și dintr-un material
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
tatăl fetiței. (La ședințele de spiritism ținute de prietenii lui Nilus, fetița le slujea drept medium.) Îi vedeam deseori plimbându‑se Împreună. Nilus era la mijloc, cu barba sa albă și lungă, Într‑o rubașcă de culoare deschisă, Încins la brâu cu o funie, precum călugării. Cele două femei mergeau de o parte și de alta a lui, sorbindu‑i vorbele. Fetița, Însoțită de mamă, se ținea mai de‑o parte de ei. Ajungând În pădure, se așezau la umbra unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
frumoasă. O sa ma gandesc la tine de fiecare dată când o s-o văd apărând la orizont și-o să continui să mă gândesc la tine până când o s-apună. Își bagă degetele în părul ei mătăsos și negru, care-i cădea până la brâu. Aș fi dispus să dau ani întregi din viața ca să mă iubești măcar jumătate din cât te iubesc eu. Cel putin te iubesc a treia parte, răspunse ea cu umor. Sau poate chiar mai mult, căci se zice că dragostea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
Tapú Tetuanúi, nici Chimé din Farepíti nu mai văzuseră până atunci ceva asemănător, la fel cum nici macar nu auziseră vorbindu-se de materialul din care erau fabricate cutițele lungi și extrem de ascuțite pe care unii dintre bărbați le purtau la brâu. Pentru niște oameni că ei, care nu văzuseră niciodată metal, era o experiență fascinantă, căci în ochii lor o spadă de Toledo era lucrul cel mai dur, măi strălucitor și mai letal care se putea gasi pe scoarță pământului. Crucile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
o noapte ca asta poți să înnebunești, murmurase Elena cu atâta seriozitate încât Carminei i se contractaseră porii... Elena avea atunci 15 ani, seara se pieptăna îndelung privindu-se în oglinda comodei, avea un păr viguros, roșcat, lung până aproape de brâu, ședea în cămașa de noapte, aceeași cămașă de acum câțiva ani atâta doar că acum i se vedeau picioarele, își răsucea părul într-un coc închipuit, se privea dintr-o parte și alta apoi îl lăsa să cadă la loc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
în kilometri ale supersonicelor, cantitatea de oțel folosită pentru ridicarea unui bloc turn. Ștefan nu-i putea servi decât generalități, în casă domnea o atmosferă foarte încinsă și când mama a făcut loc pe scaun farfuriei cu plăcinte "poale în brâu", fierbinți și aromate, Elena a exclamat înviorată, ah, în sfârșit și, voit delicat, cu degetul mic în sus, s-a grăbit să-și aleagă o plăcintă. Pe ea discuția dintre cei doi bărbați o măgulea pentru ca era Ștefan la mijloc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
din verdele viu al ierbii, năzuind spre infinitul înălțimilor. Alături de Carpați, codrii seculari sunt martorii făuritori și păstrători ai istoriei noastre pline de fapte mărețe. Foșnetul suav al acestora povestește parcă în seri târzii de vară povestea neamului nostru. Dunărea, brâul de argint al țării, este martorul secular al civilizației acestui popor. Mult sânge a mai băut acest fluviu și multă istorie mai adăpostește în undele lui oțelite! A văzut multe și știe multe, dar păstrează pe toate în adâncul limpede
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
mai trec până vin, îmi voi aminti de tine, de dragostea pe care m-ai arătat-o, îți voi duce dorul și cu drag aștept șa ne întâlnim iar. Mi te amintesc bătrână, dar frumoasă de nespus, cu furca-n brâu și cu gândul dus și cu măreția hainelor noastre țărănești. Abia aștept să te revăd, ființă călăuzitoare a vieții mele, să te strâng în brațe și să-ți fiu sprijin la bătrânețe. Sper să primești cât mai repede scrisoarea mea
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
Vehemența, argumentele, spiritul justițiar Îl părăseau pe rând, se duceau aiurea precum apele unui baraj fisurat. Făcea eforturi eroice să nu se risipească și el odată cu energia de care se simțea deposedat. I se părea că intrase În pământ până la brâu și că doar o minune l-ar mai salva. Îl apăsa ceva pe creștet. O bucată de plumb. De unde plumb? Nici măcar nu știa de ce făcuse baba asta vânt valizei. La ce i-ar folosi acum când i se prezise cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
vadă și să Înțeleagă că era acolo doar pentru el. Un el care nu exista poate cu adevărat, sau, dacă ar fi existat, nu l-ar fi remarcat, chiar dacă s-ar fi aflat la câțiva pași de ea, gol până la brâu, mai mult la umbră decât la soare, tot Încălțat, dar cu șireturile ghetelor desfăcute, gata să le arunce unde se va nimeri odată cu pălăria de fetru de care nu se despărțea niciodată, În caz că, din inconștiență, prea mult plecată În larg
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
puțin cam mult cu unul nazist. Am mai avut grijă și să-l lungesc destul de mult, încât să atrag atenția cuplului de bătrâni de pe bucata de plajă de lângă a noastră și s-o fac pe Clio, care stătea acum până la brâu în apă și cu brațele ridicate în echilibru deasupra valurilor înspumate, să încremenească îngrozită preț de o fracțiune de secundă, înainte să-și caute o cale de săpare înapoi în mare. Întotdeauna am fost mai priceput la chestiile pe termen
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
material și le scutură - se desfăcură într-o vestă albastră și-o pereche de pantaloni verzi de camuflaj. — Lucrurile mele, răspunse ea. Exact unde le-am lăsat. Întinse hainele peste rucsac, apoi începu să-și deznoade cureaua de piele de la brâu. Pantalonii mei uriași îi alunecară pe picioarele albe și ea ieși din ei. Bocancii și-i dăduse deja jos. — Doar nu credeai că o să... (se munci să-și tragă peste cap tricoul meu) ... mă plimb în următoarele câteva zile în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
tuși mai Întîi, ar scoate mîinile din buzunar, și ar privi Înainte: Vin a-ca-a-sé În a-a-pril Mii de rî-Î-Î-ndu-nici În a-pril, În a-pril S-a né-é-scut I-lici Turné apé În lighean și se spélé pe cap. Se dezbrécé pîné la brîu și se spélé pe mîini și pe gît. BÎjbîi cu ochii Închiși prosopul și se șterse. Nu se piepténé, Isi scoase pantalonii și rémase În chiloți. Se descélțé și de ciorapi. Puse ligheanul și se bégé și cu picioarele. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
se prinse cu mînă de o creangé de corn și piciorul i se adînci În hripcé. O daté la cîțiva ani, Nicolai Arsenievici curéța via, iar hripca o aruncă În rîpé. Dupé ce se sprijini mai bine, scoase ferestréul de la brîu și retezé doué crécéni de corn. Cornul era În primul rînd un lemn foarte tare și pe lîngé asta, fécea și crécéni. Crengile lui erau Întortocheate și dacé te uitai bine, nu era una că sé nu facé mécar o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
domn dintre tovarăși. În linia întîi, Antoaneta. Frămînta plăcinte pentru postul de radio reînființat și le transporta eroic, sub gloanțe. "La Ieș nu s-o tras niși un fuoc? Șî?". Ea aspira la statut de Ecaterina Teodoroiu. "Cu poalele-n brîu la rivuluție, soro", caragializa Magda U.. Elvirica Țarcă își înfipsese în rever portretul regelui Mihai, deși l-ar fi preferat pe Carol II. Mai tîrziu, pe Alteța Sa, Duda de pe colivă. Violeta Gheorghian era tot dedicat monarhistă: o mătușă de-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
ia o scândură, înaltă de 4 m, groasă de 4 cm și lată de 0,35 m. Și se îmbracă, desigur, cu tablă galvanizată de 0,5. Bătută bine cu ținte, din doi în doi centimetri. Și se îngroapă în brâul de beton, placat cu pietre de râu. Și alături încă o scândură de fag, bineînțeles, ca și prima. Și tabla o va înveli bucuroasă și pe aceasta, cum cu bucurie vor fi bătute și cuiele, la aceeași distanță, păstrându-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
alei roase de lepră, zidurile obosite ale unor clădiri, în care veacurile nu mai au istorie, pentru că moartea le-a ronțăit până la fundație, acum rânjind cu gingiile goale și acelea atinse de cancer maxilo-buco-facial, noaptea plutește ca un abur până la brâu, în rest ziua în putrefacție emană mirosurile din îndepărtatele iubiri ale tinereții, pe când trupurile îndrăgostiților cuprinse de spasmofilie, își amestecă prin sărut, enzimele salivare. Bomba atomică n-ar sculpta material topit în forme mai tragice precum o au acum statuile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
ale Muzei, Hugo puse punct creației sale semnată Valentin Gustav. Ce încântare! Primit ca un V.I.P. pe covorul roșu în casa iubitei, părinții fetei rugându-l cu umilință să-și imprime palma pe vopseaua proaspătă a gardului sau talpa în brâul de ciment al pridvorului. Dar Gustav a preferat, ca Pitagora, să-și deseneze în țărână cu un băț inima săgetată de Any Palade. A scrijelit cu un briceag scoarța copacilor din grădină cu același semn, pielea sidefată a cerului, apele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
cînd ți-e lumea mai dragă, își contină Roja ideea fără să-l bage în seamă gîndindu-se la capitolul „Tangoul“ din Radiografia Pampei de Martínez Estrada. Cînd crezi că armonia e perfectă, îți pătrunde ca un narcotic în suflet. De la brîu în sus te imobilizează, lăsîndu-ți doar picioarele libere. Te reduce la jumătate. Ne aduce aminte cît de mizeră e viața și că trăim ca niște animale de turmă. E cam exagerat, zice Părințelul puțin speriat de faptul că ringul de
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
fără noimă. Sînt rău tare? Coloana. S-a rupt prin dreptul buricului. Deci... Da. Dar bine că ați scăpat. Simion tace un timp și apoi șoptește abia auzit: Mai bine nu... O clarvăzătoare Pe șesul Bahluiului rogozul era pînă la brîu și Adela înota cu greu spre iaz. Era îmbrăcată doar în maiou și chiloți și frunzele, mai tăioase decît niște pînze de bomfaier, tăiau pielea femeii și sîngele curgea de peste tot. De-aș ajunge mai repede la iaz, acolo nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
flăcări pe ochi, gură și chiar urechi. O fată generoasă tare, motiv pentru care nici prin vis nu-și imagina o ploșniță pe rochia sa. Este drept că nici n-ar fi avut pe unde s-o priponească, deoarece de la brîu în sus avea doar vreo două cordeluțe înguste. Monica și Ramona au fost bune prietene cîndva. Drumurile lor s-au despărțit din cauză că Monica era generoasă mai cu țîrîita, pe cînd Ramona era pusă pe pomană. Vai, ce frumoasă chestie ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
cum urcă..." Ești ultima fereastră săpată de bunicul: privesc prin ea spre dealul cu mușuroaie, mămuța a uitat drumul spre casă. Tu parcă ești roata caruselului de la răscrucile drumului. Se învârtea doar în ziua de hram. Sfântul Dumitru purta la brâu cheile. Niciodată secretarul de la primărie nu a reușită să i le fure. Sfântul descuia lacătul, copii plonjau în văzduh ca într-un râu limpede. Anul trecut, Ilie a lui badea Vasile și-a dezlegat cureaua. Ilie a zburat în cer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
înălțat, să te cred? Nu i-a spus niciodată cât îi este de dragă, că o iubește, că ține la ea... că visul său este un fir luuuung, ce se deșiră tocmai din cer, un caier albastru de lână în brâul lui Dumnezeu, așa se toarce fericirea. Un fir luuuung și un ghem de lumină. Era timid. Unii, în timiditatea lor, stau comod precum melcul în cochilie pe vreme de secetă, alții își eclipsează timiditatea ca fetele mari, pe malul râului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]