2,230 matches
-
În jurul tău Parfumul ploii După o ploaie scurtă și caldă de vară, parcul, rămas singur, Își asculta parcă, propriul puls și savura prin toți porii frunzelor parfumul rafinat, ozonat, lăsat În urmă de ploaia fugară... Nu știu ce mână nevăzută, Încărcată cu brățările unui timp plin de magie, Înviorată și plină de prospețime, Îmi făcea semne discrete: „ Vino!” parfumul care plutește În atmosferă a șters urmele celor ce-au mințit clipa fericirii - „Crede-mă!” Este cel mai bun balsam pentru sufletul tău adâncit
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
Piciorul drept stă Întins cuminte lângă celălalt. Glezna Îmi este julită. M-am ridicat aiurit. Soneria se aude iar. Pe noptieră am găsit o revistă veche. Răsfoiesc la Întâmplare. Un braț acoperit cu o mănușă neagră, de nailon. Chenare cu brățări și inele de tot felul. Buze pline, arcuite, rujate ispititor. Pe cealaltă pagină e o femeie cu părul blond, superb. Femeia are mâinile Înlănțuite de gâtul unui individ Îmbrăcat În costum de tergal alb, cu dungi verticale. Același costum pe
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
stăpânului său. E o creatură perfectă, trimisă de Dumnezeu să-mi lumineze mie singurătatea, desprinsă parcă dintr-o pânză renascentistă, lucrată Într-un moment de maximă inspirație. De sub pătură Îi iese un picioruș dezvelit până la gleznă, pe care are o brățară aurită. Unghia degetului mic este vopsită cu ojă roșie, puțin neregulat. Zâmbesc și-mi apropii emoționat buzele de luciul sidefiu. Închid ochii și sărut ușor apăsat. Ea Își trage piciorul sub așternut, ca și cum ar fi fost deranjată de o muscă
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
fel că nici un ochi nechemat nu-i urmărește mișcările. Îndoielile o mai țineau totuși locului. Era răscolită de întrebarea: să comită, să nu comită acel gest suprem, dar când îl puse pe băiețel în pătuc, deja se hotărâse. Luă două brățări albastre cu numărul 25 și le puse una copilului și una la mâna Rafirei. Apoi, cu un calm pe care nu-și dădea seama nici ea de unde îl procurase, luă alte două brățări albastre cu numărul 13 și puse una
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
în pătuc, deja se hotărâse. Luă două brățări albastre cu numărul 25 și le puse una copilului și una la mâna Rafirei. Apoi, cu un calm pe care nu-și dădea seama nici ea de unde îl procurase, luă alte două brățări albastre cu numărul 13 și puse una la mâna băiețelului Rafirei, care acum devenea al Inei, și același număr urma să-l pună și la mâna noii mame, Ina. Invidia încolțită cândva, în loc să se topească, adăugase noi dimensiuni la edificiul
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
de Olga în nopțile și zilele ei pline de zbuciumări. Și, ca și cum apele ar fi intrat în albia lor normală, purtând cu dezinvoltură o mască firească a aparențelor intră în salonul lehuzelor. În timp ce Olga îi prindea 1 bengalo - drăcos Inei brățara de mâna stângă, aceasta, stoarsă de puteri, abia putu s-o întrebe: - E frumos copilul meu, Olga? Vreau să-l văd, te rog...! - Nu e frumos, e foarte frumos! Ai să-l vezi curând, foarte curând când ți-l voi
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
nume nu mai vreau să ți-l amintesc, secretara, fătuca aceea roșcată, care și-a vopsit părul ca flăcările focului, pentru a incendia inimi, s-a lăudat că bătrânul, se referea la șef, adică soțul tău, i-a dăruit o brățară de chihlimbar de ziua onomastică. Se pare că nu a fost un cadou de mare valoare, dar pentru o puștoaică, aflată la primul ei amor, totul a dobândit valoare de simbol, cu promisiuni de a prinde teren în spațiul cucerit
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
este copilul acelei țigănci, nici nu-mi mai amintesc numele ei! Căuta în acest fel să se împace cu ea, dar împăcarea, oricât o chema, nu voia să vină. Alungă din amintiri și faptul că, după plecarea țiganilor, prinsese o brățară albastră, cu numărul 15, băiatului țigăncii ca și cum acesta ar fi fost al Inei, având același număr pregătit și pentru Ina. După o noapte de chinuri, de zbucium și de chibzuință însă, gândind că fiece clipă poate fi ultima, se hotărî
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
Mi-o reprezint destul de bine pe baiaderă, mama mea, în sari de mătase colorată, brodat cu aur, fața și pieptul descoperite, un fular de brocart aruncat pe părul greu, la fel de negru ca noaptea cea veșnică; avea cocul înnodat la ceafă; brățări îi împodobeau încheieturile mâinilor și gleznele, purta o floare de aur în nări, ochi întunecoși, turcmeni, voluptuoși, dinți strălucitori, dansa cu gesturi lente și ritmice, în sunet de sitar, tamburină, lăută, cimbal și trompetă. Muzica blândă și monotonă pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
la anii tăi!?" Da, așa mi-a zis, personal, dom' director Ciucurel, în numele întregului serviciu administrativ." "I-auzi, porcu' ordinar!" Fornăi de nervi și-și aruncă brațul drept înainte făcând să zornăie pe încheietura-i ciolănoasă cele câteva zeci de brățări metalice: "Nenorocitu' ăsta ar trebui pus la punct neapărat. Da' neapărat, auzi?" " Cine să-l pună pe-ăsta la punct?", se încruntă Băși. Are un tupeu ce nu s-a pomenit. Eu cu urechile mele l-am auzit, jos, la
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
împrumutau parcă ceva de la cele masculine; croiul pantalonilor părea că imită coriul pantalonilor bărbătești; desigur, se manifesta și reversul: bărbații parcă preferau pantalonii mulați pe corp, mai mult decât neîncăpători în partea din față de sub abdomen, ca cei femeiești, pletele, brățările, lănțișoarele, inelele, subțirimea vocii, etc. Și nu numai atât: comportamentul fetelor era tot mai masculin și invers, cu scopul de a ieși parcă din încorsetarea sexului cu care se născuseră. În toată zăpăceala aceea care prefigura încă din anii ’60
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
gând, pe de o parte, cu versurile lui Homer, pe numele său adevărat Melesigenes, prinse întrunul din cele trei imne consacrate zeiței frumuseții: Părea înaltă de statură, cu chipul pur și feciorelnic (...) Purta un peplu lângă care văpaia focului pălea. /Brățări nespus de mlădioase, flori cu petale sclipitoare! / Și salbe neasemuite în jurul gâtului gingaș, / Frumos și felurit lucrate din aur; sânul verginal/Îi licărea la fel ca luna-priveliște de neuitat!, iar pe de alta cu periplul efectuat de marele cântăreț al
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
sunt numai variante, în sensul că încă se mai poate face ceva. Cred că așa cum sunt, ele măcar țin de viață. Măcar atât. Aș dori să găsesc în ele numai sinceritate. Nimic altceva. Cred că aceasta este cea mai valoroasă brățară a sufletului nostru. Vai, ce frumos sună! Dar prea moralizator. Și dacă într-adevăr, e o veritabilă brățară, nu se știe cât mai avem posibilitatea de a mai lucra pe ogorul sufletului în această lume la această brățară... Ogorul sufletului
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
țin de viață. Măcar atât. Aș dori să găsesc în ele numai sinceritate. Nimic altceva. Cred că aceasta este cea mai valoroasă brățară a sufletului nostru. Vai, ce frumos sună! Dar prea moralizator. Și dacă într-adevăr, e o veritabilă brățară, nu se știe cât mai avem posibilitatea de a mai lucra pe ogorul sufletului în această lume la această brățară... Ogorul sufletului! Este totuși, singurul loc unde se pare că o mai găsești pe Iozefina. Singurul loc unde o regăsești
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
mai valoroasă brățară a sufletului nostru. Vai, ce frumos sună! Dar prea moralizator. Și dacă într-adevăr, e o veritabilă brățară, nu se știe cât mai avem posibilitatea de a mai lucra pe ogorul sufletului în această lume la această brățară... Ogorul sufletului! Este totuși, singurul loc unde se pare că o mai găsești pe Iozefina. Singurul loc unde o regăsești, așa cum preferai să o admiri topindu-se goală, în luminile jucăușe și fierbinți ale șemineului. Cum ai putea s-o
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
e doar o răbufnire temporară, i se pare lui Patru Ace, provocată de unele neajunsuri. — Astea sînt păsăricile mele, recunoaște Roja pe un ton spăsit, superstițiile care-mi aduc noroc, îi explică, ceasul Omega moștenit, portofelul maroniu, fularul de lînă, brățara primită cadou de nuntă, catarama cu însemnele statului Guatemala. Le port cu mine întotdeauna. — De unde și pînă unde Guatemala? se miră Patru Ace cu mintea undeva la zona Asia-Oceania. — Cadou, îi explică Roja, a primit-o Bătrînul de la Angel Asturias
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
bicicleta și am pedalat... Stai. La naiba. Să fie așa, oare? Am verificat. — Dracu’ s-o ia, Anton. Cred că am uitat ceva acolo. — Minunat. — Îți mai amintești clipsurile pe care mi le-ai dat? — Alea de arătau ca niște brățări, gravate pe dinăuntru cu numele tău? Se Întinse după paharul meu cu bere. — Sigur. Pe atunci voiai să te faci regele bicicliștilor - ca Binda sau cum Îl chema pe ăla. Dar asta a fost cu mult timp În urmă. Le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
sau reținere, puse volumul pe care-l cerusem În fața mea, Întorcând-o astfel că o alinie cu marginea biroului. Apoi plecă fără a mai spune ceva. Din obișnuință, absolut inutil Într-o zi Însorită ca aceasta, m-am Întins după brățara de alamă conectată la lampa de citit cu abajur verde și am aprins lumina. Karp nu-mi spusese nimic despre o eventuală plecare de la fundație. Desigur, era decizia sa, dacă dorea să-și dea demisia. Dar nu era ciudat că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
memorie. De pereferință, pe cineva cunoscut. Fischl și Winkler, preferații domnului Maier au oftat prelung. În ceea ce mă privește, tema nu mi se părea deloc grea. Am desenat-o pe prietena mea, Greta, Învăluită discret ca o patriciană romană, cu brățări sclipitoare și șerpi În loc de cosițe. C-o mână Își ridica cu Îndrăzneală toga; cu cealaltă, mai prudent, Își acoperea sexul. Stând cu un picior Înanitea celuilalt, părea că e pe punctul de a dansa. Majoritatea băieților au desenat atleți care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
ăsta celebru? Când ți se scoală cariciu’, creieru-ți rămâne îngropat în pământ! Când ți se scoală cariciu’, creierul ți-e ca și mort! Și așa și e! O dată sare-n sus, ca un câine de circ prin cerc, drept în brățara formată din degetul mijlociu, arătător și degetul mare, pe care o am la îndemână pentru situația dată. O labă executată cu trei degete, într-un ritm alert, cu priza cam la un centimetru deasupra rădăcinii - e cea mai bună soluție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
pletele brune, strălucind ca boabele de cafea, Îi cădeau În valuri În jurul umerilor, atingând ușor nisipul atunci când se mișca. La gâtul delicat Îi atârnau șase șiraguri din mici perle de cultură și, În jurul antebrațului, puse cît mai sus, avea trei brățări masive de aur, pe care le cumpărase dintr-un bazar din Marakesh. Mama m-ar omorî dacă ar ști că port perlele ei pe plajă, zise Lauren, observând că mă uitam la ele. Apa sărată le strică. Numai că azi-dimineață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
Pe cap avea o perucă blondă prinsă În codițe Îndrăznețe. Era Încălțată cu patine cu rotile nou-nouțe din piele albă. După cum se părea, voia să fie Rollergirl; totuși, singurul lucru care nu avea deloc de-a face cu Rollergirl era brățara cu diamante Cartier pe care o avea prinsă la Încheietura mâinii stângi și care strălucea ademenitor În lumina răspândită de stroboscopul instalat temporar, care se rotea În centrul Încăperii. —A fost a ducesei de Windsor, Îmi spuse Lauren, răsucind brățara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
brățara cu diamante Cartier pe care o avea prinsă la Încheietura mâinii stângi și care strălucea ademenitor În lumina răspândită de stroboscopul instalat temporar, care se rotea În centrul Încăperii. —A fost a ducesei de Windsor, Îmi spuse Lauren, răsucind brățara În jurul Încheieturii. Nu că e divină? Mi-a trimis-o unchiul Freddy („unchiul Freddy“ fiind numele pe care Lauren Îl folosea pentru Fred Leighton, un bijutier renumit de pe Madison Avenue, care nu Îi era rudă deloc). Este foarte frumoasă, i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
Aș putea să te bag și pe tine În afacere. —Domnișoară Blount, răspunsul este nu. Și acum, dacă-mi permiteți... —Pot să Încerc asta? Îl Întrerupse Lauren. Era aplecată deasupra unei casete din sticlă și arăta cu degetul spre o brățară deosebită, În formă de șarpe, bătută cu turcoaze și diamante. Robert oftă. —Desigur, domnișoară Blount, replică el, descuind caseta și scoțând delicat obiectul. Lauren Își puse brățara și o Împinse În sus pe braț, după moda egipteană. —Oooh, făcu ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
Era aplecată deasupra unei casete din sticlă și arăta cu degetul spre o brățară deosebită, În formă de șarpe, bătută cu turcoaze și diamante. Robert oftă. —Desigur, domnișoară Blount, replică el, descuind caseta și scoțând delicat obiectul. Lauren Își puse brățara și o Împinse În sus pe braț, după moda egipteană. —Oooh, făcu ea. Oooh. Oooh. Oooh. —Este magnifică, i-am spus. — Și costă douăzeci și două de magnifice bătrâne, zise ea, privind la prețul de pe eticheta care se legăna pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]