874 matches
-
întărituri de pe vârful de deal aflat la cumpăna apelor „Valea Lupului” și „Valea Mârșa”, ar fi făcut parte dintre „cetățile dacice puțin cunoscute astăzi”. Caracter dacic sau chiar roman i se atribuie și „Cetății” aflată la altitudinea de în pădurea „Braniștea”, pe culmea care formează hotarul dintre Racovița și Avrig, însă istorici mai noi datează „Cetatea” în a doua jumătate a secolului al XIII-lea. Deși prima atestare documentară a localității este relativ târzie - 1443-, urme ale locuirii omului pe aceste
Istoria comunei Racovița () [Corola-website/Science/309473_a_310802]
-
de gospodării, restul de numere reprezentând grădini (locuri de casă fără construcții). În legătură cu istoricul satului, se cunoaște că populația acestuia, până prin secolele al XII-lea - al XV-lea, se găsea așezată undeva pe pârâul Urășa, localitatea numindu-se "Săliște", în "Braniștea Urășei", (atestată în anul 1400, într-un document emis de cancelaria voievodului muntean Mircea cel Bătrân), dar din cauza lipsei de apă, tot mai acută, ori din cauza apropierii prea mari de hotarul satului Toderița, populația a început să se mute la
Vad, Brașov () [Corola-website/Science/300979_a_302308]
-
Str. Dobrogeanu Gherea, fundul parcelelor Str. Dorobanților nr. 23-35, str. Năvodari frontul vestic, latura estică a parcelei str. 21 Decembrie nr. 40, latura estică a parcelei str. Dostoievski 47, str. Dostoievscki frontul nordic de la 47 la nr. 27, str. Valeriu Braniște frontul vestic, str. Titulescu frontul nordic intre str. Valeriu Braniște și pta Cipariu, str. Anatole France frontul sud-vestic, limita dintre parcelele str. Delavrancea nr. 6 și nr. 8, limita dintre parcelele str. Axente Sever nr. 3 si 5, limita dintre
Ansamblul urban „Centrul istoric al orașului Cluj” () [Corola-website/Science/334946_a_336275]
-
Năvodari frontul vestic, latura estică a parcelei str. 21 Decembrie nr. 40, latura estică a parcelei str. Dostoievski 47, str. Dostoievscki frontul nordic de la 47 la nr. 27, str. Valeriu Braniște frontul vestic, str. Titulescu frontul nordic intre str. Valeriu Braniște și pta Cipariu, str. Anatole France frontul sud-vestic, limita dintre parcelele str. Delavrancea nr. 6 și nr. 8, limita dintre parcelele str. Axente Sever nr. 3 si 5, limita dintre parcelele str. Brîncoveanu nr. 3 și 5, limite dintre parcelele
Ansamblul urban „Centrul istoric al orașului Cluj” () [Corola-website/Science/334946_a_336275]
-
la Brașov, Andrei Bârseanu a introdus opera lui Caragiale în activitatea didactică și în manifestările anuale ale Societății de lectură a studenților. Printre militanții societăților culturale românești din Transilvania care l-au cunoscut pe Caragiale, s-au aflat și Valeriu Braniște, George Moroianu și Zaharia Bârsan, ultimul scriind chiar și un articol consacrat lui Caragiale la împlinirea a 25 de ani de activitate literară (1901): "„Este un fapt îmbucurător această afecțiune din partea publicului, mai ales în țara românească unde munca scriitorilor
Ion Luca Caragiale () [Corola-website/Science/297104_a_298433]
-
Hochschule für Musik" din Viena. (Aceeași firmă construise în 1910-1912 orga care este instalată în Biserica Evanghelică C.A. București care se află în apropiere de Ateneu). Ateneul a fost consolidat, restaurat și modernizat în perioada 1994-2004 de arhitectele Ana Braniște, Raluca Nicoară și Gabriela Mindu împreună cu inginerii Dragoș Badea și Silvia Caraman. A fost redeschis în 2005, cu ocazia ediției a XVII-a a Festivalului Internațional George Enescu. Circular, dominat de o mare cupolă, cu fațada principală în stil neoclasic
Ateneul Român () [Corola-website/Science/302719_a_304048]
-
între Prut și Jijia și poienile ce țin de Unghiul (satul Ungheni de astăzi), care pe atunci formă o singură așezare cu Unghiul din Basarabia. La sfârșitul secolului al XIX-lea, comuna purta denumirea de "Bosia", făcea parte din plasa Braniștea a județului Iași și era formată din satele Bosia, Marhonda, Mânzătești, Berești și Ungheni, având în total 1376 de locuitori. În comuna funcționau o moară cu aburi, trei biserici și o școală. Anuarul Socec din 1925 o consemnează sub numele
Comuna Ungheni, Iași () [Corola-website/Science/301318_a_302647]
-
vedere al resurselor minerale. Au fost identificate și se exploatează hidrocarburi - țiței și gaze naturale în zonele Schela - Independență, Munteni - Berheci și Brateș. Formațiunile geologice tinere și în special cuaternare, constituite din argile comune, nisipuri, pietrișuri - exploatate la Galați, Tecuci, Braniștea și din albia minoră a râului Prut, au deosebită importantă pentru industria materialelor de construcții. Rezervații și monumente ale naturii Principala rezervație naturală din județul Galați este localizată pe nisipurile din câmpia Tecuciului și anume la sud de localitatea Liești
Județul Galați () [Corola-website/Science/296658_a_297987]
-
(n.1891 în satul Boteni) A fost fondatorul primei școli de mecanică agricolă, morărit și panificație din România, inginerul , s-a născut în anul 1891 în satul Boteni, comuna Braniștea, județul Dâmbovița. Primind avizul Ministerului Agriculturii și Domeniilor, prin ordinul 77.857, școala și-a deschis cursurile în toamna anului 1932 sub denumirea Școala de mecanică agricolă, morărit și panificație ” Marele Voievod Mihai Viteazul “.La data înființării, 1932, școala avea
Goga Ionescu () [Corola-website/Science/337183_a_338512]
-
Școala centrală comercială superioară din Brașov, catedrala ortodoxă din Orăștie, ridicarea monumentul soldatului necunoscut de la Săcele, ca și restaurarea patrimoniului istoric incluzând Mănăstirile de la Curtea de Argeș și Aninoasa sau ansamblul arhitectural de la Golești. Ion I. Lapedatu a fost ales, alături de Valeriu Braniște, Ioan Lupaș, Octavian Goga și Ion Agârbiceanu, în epitropia „Fundațiunii pentru ajutorarea ziariștilor români" înființată în 1911 de dr. Ioan Mihu. El se angajează cu succes în colectarea de fonduri, câștigând donatori importanți, dar și consituind „fondul felicitărilor răscumpărate” în
Ion I. Lapedatu () [Corola-website/Science/335360_a_336689]
-
de pe vârful de deal aflat la cumpăna apelor „Valea Lupului” și „Valea Mârșa” , ar fi făcut parte dintre „cetățile dacice puțin cunoscute astăzi” . Caracter dacic sau chiar roman i se atribuie și „Cetății” aflată la altitudinea de 846m în pădurea „Braniștea” , pe culmea care formează hotarul dintre Racovița și Avrig, însă istorici mai noi datează „Cetatea” în a doua jumătate a secolului al XIII-lea. Deși prima atestare documentară a localității este relativ târzie -1443-, urme ale locuirii omului pe aceste
Comuna Racovița, Sibiu () [Corola-website/Science/301729_a_303058]
-
Uda este o comună în județul Argeș, Muntenia, România, formată din satele Bădulești, Bărănești, Braniștea, Chirițești, Cotu, Dealu Bisericii, Dealu Tolcesii, Diconești, Gorani, Greabăn, Lungulești, Miercani, Râjlețu-Govora, Romana, Săliștea și Uda (reședința). Localitatea este situată la jumătatea drumului cu serpentine dintre Pitești și Rm. Vâlcea, la 13 km de drumul principal, pe culmea unuia dintre
Comuna Uda, Argeș () [Corola-website/Science/300646_a_301975]
-
vara anului 1978, și-a luat licența în Teologie cu calificativul "excepțional”, fiind șef de promoție. La București a fost studentul unor străluciți teologi și excepționali oameni de cultură, dintre care amintim pe Pr. Prof. Nicolae Balca, Pr. Prof. Ene Braniște, Pr. Prof. Mircea Chialda, Pr. Prof. Ioan Rămureanu, Pr. Prof. Niculae Șerbănescu, Pr. Prof. Constantin Galeriu și Prof. Iorgu Ivan, care au contribuit, alături de alții, la formarea sa ca viitor slujitor al altarului. La 1 august 1978, la vârsta de
Irineu Pop () [Corola-website/Science/308640_a_309969]
-
și anarhia”, 1919 dec.), E. Caudella („Muzica românească”, 1920 ian.), S. Drăgoi („Asupra muzicii românești”, 1921 dec.), T. Burada („Vocea și arta cântului”, 1916 apr.), M. Jora („Muzica românească”, 1920 oct. / nov.), C. Brăiloiu („Societatea compozitorilor români”, 1925 febr.), Valeriu Braniște („Muzica la români”, 1925 sept. / oct.) etc. și mai târziu A. Vieru, Z. Vancea, T. Ciortea, A. Hoffman, R. Ghircoiașiu etc., publicația și‑a cucerit un loc de frunte pe firmamentul publicistic românesc. Bibliografie: Cristina Șuteu, "Critica muzicală: periegeză, exegeză
Muzica (revistă) () [Corola-website/Science/314951_a_316280]
-
de capitala țării, ceea ce corespunde unei poziții central-nordice în cadrul Câmpiei Române și unei amplasări aproape mediane între localitățile București-Pitești-Târgoviște, la o distanță de 52 km, 73,5 km, respectiv 39,5 km. Orașul se învecinează la nord cu Produlești și Braniștea, la sud cu Odobești și Potlogi, la est cu Conțești și Lungulețu, iar la vest cu Costești-Vale. Gara Titu este un nod feroviar pe liniile secundare de la nord-vest de București. Aici se intersectează calea ferată București-Pitești, cu linia ce duce
Titu () [Corola-website/Science/297073_a_298402]
-
ce duce la Târgoviște și Pietroșița. Titu este traversat de șoseaua națională DN7, care leagă Bucureștiul de Pitești. Din DN7, la Titu se ramifică și șoseaua județeană DJ701, care leagă orașul spre sud de autostrada București-Pitești, și spre nord de Braniștea și Târgoviște. La sfârșitul secolului al XIX-lea, Titu era o comună rurală, reședința plășii Bolintinu din județul Dâmbovița. Comuna avea în compunere satele Titu, Plopu, Mărunțișu, Fusea, Codreanu, Hagoaica, Dâmbovicioara și Atârnați, cu 1606 locuitori, și în ea funcționau
Titu () [Corola-website/Science/297073_a_298402]
-
științific de doctor în teologie în anul 1943 cu teza "Explicarea Sfintei Liturghii după Nicolae Cabasila". A fost hirotonit ca diacon (1940) și apoi ca preot (1950), fiind ridicat ulterior la rangul de iconom stavrofor (1952). În afară de studiile teologice, Ene Braniște a urmat și cursurile Seminarului pedagogic “Titu Maiorescu" din București (1937-1938) și apoi pe cele de la Facultatea de Litere (secția Limba română, 1945-1947). După absolvirea facultății, a devenit asistent universitar la Catedra de Teologie practică de la Facultatea de Teologie din
Ene Braniște () [Corola-website/Science/308491_a_309820]
-
consultant la aceeași catedră, în cadrul Institutului Teologic Universitar București. A fost îndrumător de doctorat în domeniul liturgicii, printre studenții săi numărându-se viitorul mitropolit al Ardealului, prof. dr. Laurențiu Streza și arhimandritul mitrofor al Bisericii Armene, dr. Zareh Baronian. Profesorul Braniște a îndeplinit și funcții în administrația patriarhală, cum ar fi cea de vicepreședinte al Comisiei de Pictură a Patriarhiei Române (1968-1983), pentru un timp membru cleric al Adunării Eparhiale și al Consiliului Eparhial al Arhiepiscopiei Bucureștilor, precum și membru în Comitetul
Ene Braniște () [Corola-website/Science/308491_a_309820]
-
Bucureștilor, precum și membru în Comitetul tehnic al Institutului Biblic și de Misiune. A participat la întruniri ecumeniste peste hotare (mai ales la consfătuirile de la Chambesy în legătură cu data serbării Sfintelor Paști), susținând conferințe în Austria, Franța, Germania, Anglia. Prof. dr. Ene Braniște a trecut la cele veșnice la data de 18 martie 1984 în orașul București, fiind înmormântat la Cimitirul Bellu. De asemenea, prof. Braniște a diortosit, după textele originale, mai multe cărți de slujbă tipărite la București: "Catavasierul" (1959), "Penticostarul" (1973
Ene Braniște () [Corola-website/Science/308491_a_309820]
-
de la Chambesy în legătură cu data serbării Sfintelor Paști), susținând conferințe în Austria, Franța, Germania, Anglia. Prof. dr. Ene Braniște a trecut la cele veșnice la data de 18 martie 1984 în orașul București, fiind înmormântat la Cimitirul Bellu. De asemenea, prof. Braniște a diortosit, după textele originale, mai multe cărți de slujbă tipărite la București: "Catavasierul" (1959), "Penticostarul" (1973), "Octoihul Mare" (1975) și a revizuit ediția "Liturghierului" din 1980. Prof. Braniște a publicat și alte studii, recenzii, predici, dări de seamă în
Ene Braniște () [Corola-website/Science/308491_a_309820]
-
în orașul București, fiind înmormântat la Cimitirul Bellu. De asemenea, prof. Braniște a diortosit, după textele originale, mai multe cărți de slujbă tipărite la București: "Catavasierul" (1959), "Penticostarul" (1973), "Octoihul Mare" (1975) și a revizuit ediția "Liturghierului" din 1980. Prof. Braniște a publicat și alte studii, recenzii, predici, dări de seamă în următoarele reviste: “Biserica Ortodoxă Română", “Ortodoxia”, “Studii Teologice", “Glasul Bisericii", “Mitropolia Olteniei”, “Mitropolia Banatului” ș.a. Menționăm următoarele:
Ene Braniște () [Corola-website/Science/308491_a_309820]
-
care polonezii susținuți de domnitorul Ieremia Movilă instalat de ei la Iași au ieșit învingători, și o alta în care au fost învinși definitiv douăzeci și cinci de ani mai târziu. La sfârșitul secolului al XIX-lea, comuna făcea parte din plasa Braniștea a județului Iași și era formată din satele Țuțora, Oprișenii de Jos, Oprișenii de Sus, Chipirești și Cristești, având în total 1354 de locuitori. În comună funcționau o școală și patru biserici. Anuarul Socec din 1925 o consemnează în plasa
Comuna Țuțora, Iași () [Corola-website/Science/301317_a_302646]
-
Fortificația medievală de la Avrig - Racovița, cunoscută sub acest nume în literatura de specialitate pe considerentul că se află înălțată chiar pe granița dintre Racovița și Avrig, în pădurea "Braniștea" pe un loc greu accesibil. Numele primului ei stăpân a rămas necunoscut, după cum necunoscută este și data construirii ei. S.Lupșa o datează din secolele V - X ale erei noastre, în timp ce G.Bekó consideră a fi una dintre cele mai
Fortificația medievală de la Avrig-Racovița () [Corola-website/Science/323305_a_324634]
-
specială de protecție avifaunistică - SPA) situată în estul țării, pe teritoriile județelor Brăila (5%), Galați (66%) și Vrancea (29%). Aria naturală ocupă extremitatea nordică a județului Brăila (teritoriile administrative ale comunelor Măxineni, Siliștea și Vădeni), cea vestică județului Galați (comunele Braniștea, Cosmești, Fundeni, Independența, Ivești, Liești, Movileni, Nămoloasa, Nicorești, Piscu, Poiana, Schela, Slobozia Conachi, Șendreni, Tudor Vladimirescu și Umbrărești) și cea estică a Vrancei, pe teritoriile comunelor Biliești, Garoafa, Homocea, Nănești, Ploscuțeni, Pufești, Ruginești, Suraia, Vânători și Vulturu; și pe cele
Lunca Siretului Inferior () [Corola-website/Science/328171_a_329500]
-
ce desemna la origine un fel de guvernator de ținut, ales dintre marii latifundiari. În Dobrogea, titlul "chefalia" avea sensul de cârmuitor de oraș. Veniturile domniei veneau în principal din dările, birurile, prestațiile și dăjdiile cuvenite acesteia, vămile neconcesionate, morile, braniștile și bălțile domniei, amenzile și taxele de judecată percepute în țară etc. Toate acestea intrau în visteria instituției domniei, căci, în afară de orașe, domnul ca persoană de regulă nu mai dispunea de alte moșii. Acest lucru se va schimba peste veacuri
Mircea cel Bătrân () [Corola-website/Science/297281_a_298610]