3,579 matches
-
facultate. Dl Uricaru însă, nu știu din ce motive, se agață de președinția sa relativă ca de un colac de salvare, chiar dacă din punctul de vedere al autorității căpătate astfel, domnia-sa pune într-un mare pericol unitatea asociației de breaslă pe care vrea s-o conducă. Dl Uricaru vrea să conducă Uniunea printr-o lovitură de răspîntie cu care ar putea rămîne în istoria acestei Uniuni la capitolul, de domnia-sa inaugurat, de președinte ales de o minoritate. Într-o
Un președinte relativ by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/16200_a_17525]
-
deceniul din urmă Uniunea n-a mai părut să intereseze pe mulți, nici măcar pe membrii săi. Poate doar în 1990, cînd euforia libertății proaspăt dobîndite nu se stinsese și la Sala Palatului, cu ocazia adunării, era aproape o sărbătoare a breslei. În fruntea ei a venit atunci Mircea Dinescu, aurolat de curajul lui de fost disident. Lipsa cronică de fonduri, apoi, cu toată inteligența financiară a ultimului președinte, L. Ulici, statutul profesional și social incert, descentralizarea vieții culturale au împins Uniunea
Alegere de stareț by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16221_a_17546]
-
neapărat un vestigiu comunist și că articolul din statut care face din ea urmașa Societății Scriitorilor Români, înființată la începutul secolului XX, nu e doar o reverență. Poate că, în condițiile în care toți profesioniștii își au astăzi asociațiile de breaslă, scriitorii doresc s-o recupereze cu adevărat pe a lor, s-o transforme din rădăcini și să-i găsească rosturi noi într-o lume nouă. Aceste supoziții și altele m-au determinat să-mi declar (neoficial, e drept) candidatura la
Alegere de stareț by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16221_a_17546]
-
creștinește, provoacă incidente și caută scandalul cu lumînarea. Toate acestea reprezintă semne din cele mai rele pentru soarta Uniunii. Există, evident, și asta m-a obligat la reținerea la care m-am referit, o anumită artificialitate, o falsă animație în breasla noastră, acum, în ajunul Conferinței Naționale. Animația nu mi se pare a izvorî din dorința reală a scriitorilor de reformă a instituției lor profesionale. Dacă ar fi fost așa, s-ar fi înțeles din capul locului că președinția e o
Alegere de stareț by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16221_a_17546]
-
va alcătui, manageriatul fiind colectiv, și nu s-ar fi pus în circulație (cu insistență suspectă) ideea că președintele trebuie să fie el însuși un manager, un administrator, un birocrat, în loc să i se pretindă a fi o personalitate respectată în breaslă și în afara ei, un om onest, dezinteresat material. Faptul că aceste lucruri nu s-au înțeles (cînd de pildă mi-am anunțat intenția de a nu primi bani ca președinte, am fost sfătuit să nu insist asupra ideii, fiindcă, vezi
Alegere de stareț by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16221_a_17546]
-
în parlamentul țării, cînd, din 1871, a devenit deputat și, apoi, senator. Ediția din Criticele lui Titu Maiorescu, pe care o comentez, reproduce textul ediției din 1967 al doamnei Domnica Filimon, ireproșabil sub raport filologic. Prefața stimatului meu coleg de breaslă dl. Dan Mănucă e, negreșit, informată și dreaptă, dar parcă prea mult stăruie asupra rolului Junimei ca factor de presiune asupra spiritului public al epocii, fără să se gîndească, totuși, că ar fi fost necesară dezvoltarea ideii valorii încă actuale
Titu Maiorescu, azi by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16191_a_17516]
-
acasă? Cei care au venit alcătuiau grupuri, ceea ce la o reuniune de peste o sută de persoane e, pînă la un punct, firesc. Din nenorocire, n-am remarcat ca între aceste grupuri să existe încercări de comunicare măcar din interes de breaslă. Această veche deprindere de tip noi cu ai noștri, ei cu ai lor nu e păguboasă într-o asemenea Uniune? Atmosfera din pauză și din timpul votării mi-a dat impresia că în ciuda existenței unor grupuri aproape etanșe mai toți
Întrebările unui scriitor alegător by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/16244_a_17569]
-
unor grupuri aproape etanșe mai toți cei de față aveau o resemnare care poate fi condensată în formula orice ar fi tot aia e. Nu confundăm însă, astfel, statutul economic din ce în ce mai ingrat al scriitorului cu propriile noastre treburi din interiorul breslei? Am mai observat că simpatiile sau militantismul politic ale celor mai mulți a creat o falie între cei care merg pe mîna puterii și cei care au mizat pe fosta putere. Ce are a face literatura cu politica?, se întreba în Jurnalul
Întrebările unui scriitor alegător by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/16244_a_17569]
-
peste un secol de la moartea lui Eminescu, mai apar documente inedite despre viața și creația sa. După publicarea extraordinarului stoc de corespondență dintre poet și Veronica Micle datorat d-nei Ilinca Zarifopol în vara anului trecut, vine stimatul meu coleg de breaslă dl George Muntean cu un volum conținînd nu mai puțin de peste o sută de documente inedite. Le-a procurat unele, prin anii cincizeci, ai secolului trecut, din vestitul talcioc bucureștean și, cele mai multe de la Arhivele Statului din București (vreo 120 de
Documente inedite Eminescu by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16231_a_17556]
-
atât mai mult cu cât este prima prezență românească în discografia acestei orchestre faimoase și că ilustrează evoluția unui dirijor român la pupitrul unei formații germane de mare tradiție, la conducerea căreia s-au perindat cele mai ilustre nume ale breslei. Horia Andreescu a fost timp de 10 ani dirijor invitat permanent al ansamblului din Dresda și din repertoriul foarte larg parcurs împreună - cu acordul orchestrei care l-a apreciat în mod deosebit - pentru CD alegerea lui s-a oprit asupra
O reușită by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/16260_a_17585]
-
pe parcurs. Eugen Barbu s-a dovedit a fi, mai ales în revista lui Săptămâna, un violent naționalist șovin, antisemit (secondat de, cum îl numea el, "locotenentul" lui, Corneliu Vadim Tudor), în slujba Securității, delator și detractor al propriei lui bresle etc. La capătul opus, la polul opus, se află marele poet (formulă atât de des folosită încât a devenit derizorie, nu și pentru mine în acest caz), Ștefan Augustin Doinaș. După decenii de prietenie, după dramatice evenimente și confruntări cu
Nina Cassian - "Simțeam nevoia unei evadări într-o zonă în care se mai putea strecura feeria" by Ilie Rad () [Corola-journal/Journalistic/16234_a_17559]
-
care, fanatici, se încăpățînează să facă această meserie în condiții ce le sînt total potrivnice. Din păcate, convulsiile societății în care trăim precum și acelea care s-au cuibărit în noi, degradarea socială și umană nu pot lăsa fără urmări și breasla noastră. Căci, oameni sîntem! Reușita Galei ține de două lucruri: în primul rînd de felul în care fiecare din noi încarcă de valoare nominalizările, de respectul pe care nominalizații înșiși îl au față de această distincție (față de ei, cu alte cuvinte
Omenescul este uneori prea omenesc by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16259_a_17584]
-
mereu învinuit nu știu cum pot fi o dată spulberate, astfel încît adevărații implicați să fie responsabilizați. El poate avea o mie de păcate, dar mi se pare fals să anulezi strădania și tenacitatea cu care luptă să dea prestanță singurelor premii din breaslă. De ce nu se reușește asta, ar trebui să ne întrebăm în mod serios fiecare. Cum ar trebui să ne întrebăm de ce sala n-a fost plină, de ce au lipsit nominalizați, de ce fețe arătate în prim plan pe micile ecrane erau
Omenescul este uneori prea omenesc by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16259_a_17584]
-
ar trebui să ne întrebăm de ce sala n-a fost plină, de ce au lipsit nominalizați, de ce fețe arătate în prim plan pe micile ecrane erau sastisite, acre, superior nemulțumite, de ce efortul unor oameni este răsplătit cu dispreț, de ce în locul strîngerii breslei laolaltă s-a instalat risipirea energiilor bune. Cred că este un moment de reflecție. Poate este nevoie de o schimbare în felul de a alege juriile sau mai știu eu ce. Un lucru este cert: dacă nu ne dăm strălucirea
Omenescul este uneori prea omenesc by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16259_a_17584]
-
care a crescut de la an la an. Dacă cele cîteva zeci de milioane economisite, prin darea afară a atîtor oameni, ar salva țara, s-ar justifica sacrificiul... Sigur, vinile trebuie împărțite. Imediat după Revoluție, noi, scriitorii, am încetat să fim breasla puternică și solidară, de care vechiul regim a fost obligat să țină seama. Politica a murdărit totul. Unii au devenit mari acuzatori naționali, alții s-au vrut faruri călăuzitoare, alții au ocupat toate ecranele fără să propună nimic, nu puțini
Augustin Buzura "Iepurii de odinioară au îmbrăcat blănuri de tigri" by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16170_a_17495]
-
mai vorbim? Diverși lideri împărțind ciracilor laude și locuri în Pantheonul dîmbovițean. Unde, fără îndoială, vor ajunge Aproape Tolstoi, Aproape Gogol, Aproape Dostoievski. Eu cred că ar fi vremea ca scriitorii să redevină ceea ce au fost. Dar cum ideea de breaslă solidară pare o iluzie deocamdată, măcar să se respecte pe ei înșiși. În absența oamenilor valoroși implicați în diverse confruntări internaționale, vom rămîne ca și pînă acum, în foarte multe cazuri, reprezentați de suplinitori. Și e păcat. Se poate recîștiga prestigiul
Augustin Buzura "Iepurii de odinioară au îmbrăcat blănuri de tigri" by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16170_a_17495]
-
Și tot așa pe întregul traiect al volumului care aduna creația primei sale vîrste lirice. D-na Cornelia Pillat și-a asumat, încă în 1983, misiunea care îi fusese încredințată de marele poet fiului său Dinu, bun, stimat coleg de breaslă cu generația noastră. Misiunea pe care și-a asumat-o d-na Cornelia Pillat, în locul soțului ei decedat înainte de vreme, de a-i edita opera socrului ei a înfăptuit-o cu devoțiune, cu dragoste și oarecare știință a meșteșugului de
La reluarea ediției Ion Pillat by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16355_a_17680]
-
în cartea despre Preda, dar și în numeroase alte texte...” Spre finalul emisiunii a declarat: „... mulți oameni politici au fost tranșanți în a lua atitudine în acest moment față de persoana mea, nu au ezitat nici o clipă. Culmea e că din breasla noastră, dintre literații noștri, dintre care unii îmi sunt datori în eternitate, ei s-au clătinat. Am o scârbă și o stare de greață apropo de acești oameni cum nu vă închipuiți”. Pe 21 aprilie 2008, la insistențele unei rude
în memoriam Cezar Ivănescu. In: Editura Destine Literare () [Corola-journal/Journalistic/82_a_223]
-
român ar trebui să fie cît se poate de atent, trec însă mai curînd neobservate de scriitorii înșiși. Aceștia semnează liste de protest sau de adeziune pentru diverse cauze nobile, îndeobște politice, dar au o ciudată reținere față de problemele de breaslă imediate. Ca să nu zic că descifrez în această reținere un fel de veselie rece că a mai pățit-o și cutare. Cu nu prea mulți ani în urmă, cînd România literară se afla într-o situație de răscruce, i-au
Unde semnează scriitorul by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/16401_a_17726]
-
povești autohtone, de vestigii și de reverberațiile lor mitologice pe care încearcă să le transpună în romanele sale. În București e cunoscut mai ales în lumea tinerilor plasticieni printre care și-a făcut mulți prieteni și susținători elogioși, colegii de breaslă fiindu-i probabil mai puțin accesibili. Liviu Lungu este mai întîi un prozator abil și tenace. Nu lipsit de talent însă dar asemenea multor scriitori tineri, acesta pare mai degrabă o clonă a lecturii și ambiției de a se exprima
Forță și prolixitate by Dorin Măran () [Corola-journal/Journalistic/16522_a_17847]
-
prisos. O viață desfășurată în scris cu farmecul "ezoteric" al unei ședințe de chiromanție. E, firește, un jurnal cu oameni și povești. Un jurnal de literat care, pe cît iubește "antrenul", pe-atît prețuiește singurătatea. Nu trec, așadar, neconsemnate "întîmplările" din breaslă, decernările Nobel-ului pentru literatură, intrigile, atmosfera din țară, vizitele prietenilor și ale cunoscuților. Dar ele toate sînt, parcă, doar ledurile colorate care, de Sărbători, sclipesc într-o vitrină. Luminile se sting și se reaprind apoi, cu o rapiditate care
Străinul din vis by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11973_a_13298]
-
da publicului și câteva vorbe de duh ori acestea sunt ale lui Nae Cosmescu. Vă sfătuiesc să le citiți, pentru că vă va da o stare de satisfacție”, invită colegial și în cunoștință de cauză actrița Stela Popescu, iar semenul de breaslă Geo Saizescu avea să afirme: „Eu am avut inițiativa, în cadrul premiilor naționale de spirit și umor românesc, să decernez și un premiu ale societății umoristice «Păcală» lui Nae Cosmescu”. În 2005, director artistic la Național TV fiind, Nae Cosmescu a
NAE COSMESCU. LA VÂRSTA POMULUI GATA SĂ UMPLE COŞURILE CULEGĂTORILOR... de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1526 din 06 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382716_a_384045]
-
realului; ba mai mult, pînă și "rețeta" de fabricație a oglinzilor era păzită cu străjnicie la Saint-Gobain, de pildă, (căci "manufactura alimentează visurile dar își face și socotelile", după cum remarcă ironic autoarea ), ceea ce spune mult nu numai despre psihologia de breaslă, dar și despre psihologia unei epoci. Nu este o întîmplare că societatea aristocratică a lui Ludovic al-XIV-lea a avut pasiunea oglinzilor; secolul al XVII-lea este secolul opticii și al vederii, iar curtea Regelui Soare, de-a dreptul fascinată de
Critica și experiența cotidiană by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/16029_a_17354]
-
desuet-respectuos și cu un titlu inexact este și lunga evocare a d-lui Teodor Vârgolici A sosit ceasul, supraintitulată Din istoricul S.S.R. Nu e aproape nici o legătură cu SSR, dacă omitem două-trei acte de caritate ale fostei noastre organizații de breaslă din anii refugiului la Iași, începînd din toamna lui 1916. Evocarea enumeră pe acei scriitori care s-au înrolat, au fost răniți, au fost luați prizonieri sau au murit pe frontul primei conflagrații mondiale. Date utile, deși cunoscute, ca un
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16074_a_17399]
-
Comedie a fost Ștefan Tapalagă. Dispariția lui, în 1994, a mîhnit și afectat nu doar promoția sa, ci teatrul românesc. Absolvent la clasa Finteșteanu-Sanda Manu, Ștefan Tapalagă și-a înnobilat colegii printr-o calitate umană mai greu de întîlnit în breaslă: generozitatea. Au fost colegi, atunci, Traian Stănescu, Candid Stoica, Ioana Manolescu, Violeta Andrei, Dorina Lazăr, Ioana Măgură Bernard, Ion Arcudeanu, regretații Jorj Voicu și Marian Hudac, Nicolae Scarlat, Alexandru Lazăr, Melania Ursu, Mitică Popescu, pînă în anul III (cînd a
Despre teatru și timp by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16085_a_17410]