328 matches
-
mai mult, proveneau din distilare. Exista un lucru pe care experții nu aveau de unde să-l știe: poți fi expert în orice, mai puțin în menținerea ordinii. Țăranii francezi sînt cei mai nervoși din Europa, e o veche tradiție, iar bretonii sînt foarte celebri pentru că au dărîmat cîțiva stîlpi de telegraf și pentru că ies în stradă cu tractoare și furci. Și viticultorii o fac, însă cu puști, și, din 1945 încoace, aveam șaisprezece morți violente legate de vie. Mi-a fost
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
slaba capacitate a francezilor de a integra abisul, întunecimile, clarobscurul, tot ceea ce nu este accesibil unui stil nobil și unei meditații meșteșugite. De unde și surprinzătoarea lectură a lui Rimbaud, în care demontează imaginea de medium suprarealist pe care o impusese Breton, afirmînd cu putere suferința individului încleștat în propriile contradicții, eșecul metodei vizionare ca tehnică poetică autonomă și neputința finală a magiei verbului. Ontologia actului poetic formulată de Fondane se sprijină pe ideea că realul nu se află altundeva decît în
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
reminiscență de lecturi sau de călătorie, sau de fantezie pură. Dacă se așează la locul lor în construcția narațiunii, nu le întreabă de unde vin. Pretextul romanului e însă unul real, istoric. La jumătatea secolului al XIX-lea, un tînăr matelot breton, de 18 ani, Narcisse Pelletier, este abandonat pe o plajă din estul Australiei, după ce se îndepărtase de vasul său în căutarea unui punct de apă. Este recuperat de un vas englez șaptesprezece ani mai tîrziu: era aproape gol, tatuat, asemenea
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
de după război. Până la mijlocul anilor 1950, devenise evident pentru cei care locuiau în regiunile mai puțin dezvoltate ale Franței, ca Bretania și Corsica, că Planul era în primul rând național și nu lua în seama, în mod suficient, neconcordanțele regionale. Bretonii, sub conducerea sus-menționatei CELIB, au dezvoltat un Plan de Acțiune Regional (Plan d'Action Régional) care a luat în considerare situația specifică din Bretania incluzând-o în planul național, iar această abordare a fost adoptată și de alte regiuni franceze
by John Loughlin [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
ale Franței chiar au reușit să se adapteze la această formă "modernă" de producție agricolă. De exemplu, Bretania a fost în fruntea transformării și modernizării rurale, datorită eforturilor organizațiilor catolice de agricultură precum Jeunesse Agricole Chrétienne JAC (Fermierii Tineri Creștini). Bretonii au importat metode agricole intensive din Danemarca și Olanda și au produs binecunoscutul "miracle Breton". Într-o anumită măsură, acesta a fost rezultatul capacității lor de a combina anumite trăsături tradiționale adânc înrădăcinate ale societății bretone, precum catolicismul și "sociabilitatea
by John Loughlin [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
schimbări radicale în rolurile îndeplinite de prefecți, creând guverne regionale și reactualizând rolul celorlalte autorități locale. În cele din urmă, noul guvern socialist nu și-a îndeplinit toate promisiunile; de exemplu, un departament basc unificat nu a fost creat, iar bretonii nu au fost mulțumiți de rezultatul final al propunerii de a sprijini limbile minoritare. Ce e remarcabil, totuși, este că, în mare parte, dacă nu toate, promisiunile au fost ținute. Corsica a primit un statut special, iar culturile și limbile
by John Loughlin [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
de l'atteindre dans sa culture et sa langue" ("A lovi un popor în limba și cultura sa înseamnă a-l răni foarte profund").39 A se observa folosirea de către Mitterrand a cuvântului "popor", care se referă la grupări precum bretonii și corsicanii. Mai târziu acest lucru urma să devină o problemă spinoasă când Curtea Constituțională Franceză a decis că termenul, cu referire la corsicani "le peuple corse" era neconstituțional și că, în Franța, "il n'y a qu'un peuple
by John Loughlin [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
privilegierea unuia indicând și o orientare a mișcării filosofice respective, cum ar fi episteme/doxa, teorie/practică, convingere/persuasiune, demonstrație/argumentare, logică/retorică etc. Dacă o serie de teoreticieni au cercetat în special efectele argumentării, ca persuadarea sau influențarea (Philippe Breton descrie registrele comunicării, între care convingerea se poate realiza fie prin argumentare, fie prin manipulare), alții au încercat să susțină ideea dimensiunii argumentative a oricărui tip de discurs 537. Din ultima categorie, Ruth Amossy 538 consideră că există grade diferite
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
câmpului afectiv, dar în momentul când se substituie argumentării prin apelul la sentimente devine "o armă acolo unde argumentarea ar fi putut fi locul raporturilor pacificate"545. Dacă strategiile de seducție sunt utilizate doar ca suport al diverselor argumentări, susține Breton, ele își relevă utilitatea și legitimitatea, în caz contrar, ele conduc spre amalgamul afectiv ce poate fi folosit în cazurile de manipulare. De altfel, Alex Muchielli introduce seducția în categoria manipulării relațiilor datorită capacității sale de a crea relații pozitive
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
discours, Seuil, Paris, 1998. BOUVERESSE, Jacques, Le philosophe chez les autophages, Minuit, Paris, 1984. BOVÉ, Paul A., "Discourse", în Frank Lentricchia, Thomas McLaughlin (eds.), Critical Terms for Literary Study, The University of Chicago Press, Chicago and London, 1990, pp. 50-65. BRETON, Philippe, L'Argumentation dans la communication, La Découverte, Paris, 2001. BRICMONT, Jean, SOKAL, Alan, "Que se passe-t-il", Libération, 18-19 octombrie 1997, p. 5. BRUCKNER, Pascal, Euforia perpetuă, trad. de Cristina și Costin Popescu, Editura Trei, București, 2000 BUCHBINDER, David, Contemporary
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
armoricani, concentrată mai ales în regiunile occidentale ale provinciei Bretagne (tumulii de la Kernonen la Plouvorn, Finistère). Acest grup este cunoscut prin marile sale morminte de tip aristocratic, rezervate unui individ, unuia din acei "mici prinți din Armorica" care exploatează cositorul breton și își procură aramă provenind din Insulele Britanice, din Alpi sau din Peninsula Iberică. Aceste schimburi comerciale și culturale sînt numeroase și un tip asemănător se găsește în Anglia cu civilizația din Wessex. Dar, începînd cu -1500 această civilizație decade
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
comiții de Poitiers, duci de Aquitania. La est se formează un ducat de Burgundia, pe care rîul Saône îl separă de regatul cu același nume. Dar viitorul Franciei occidentale se joacă la nord de Loara în contextul visicitudinilor luptei contra bretonilor al căror șef, Alain, își ia în 912 titlul efemer dar semnificativ de "rege al bretonilor" și mai ales contra normanzilor. Se afirmă atunci două mari principate: la nord, cel al comiților de Flandra; la vest cel al roberțienilor, descinzînd
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
rîul Saône îl separă de regatul cu același nume. Dar viitorul Franciei occidentale se joacă la nord de Loara în contextul visicitudinilor luptei contra bretonilor al căror șef, Alain, își ia în 912 titlul efemer dar semnificativ de "rege al bretonilor" și mai ales contra normanzilor. Se afirmă atunci două mari principate: la nord, cel al comiților de Flandra; la vest cel al roberțienilor, descinzînd din Robert cel Puternic, care îi învinsese pe normanzi la Brissarthe, în apropiere de Angers, în
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
european, Ioan Oprea Comunicare și acțiune, Laurențiu Șoitu Comunicarea, (ed. a II-a) Denis McQuail Comunicarea, Lucien Sfez Comunicarea mediatică, Henri Boyer, Guy Lochard Comunicarea politică, Jacques Gerstlé Comunicarea publică, Pierre Zémor Convinge fără să manipulezi. Învață să argumentezi, Philippe Breton Deontologia mijloacelor de comunicare, Jean-Claude Bertrand Introducere în știința comunicării și a relațiilor publice, Flaviu Călin Rus Manipularea cuvântului, Philippe Breton Mediatizarea discursului electoral și imaginea publică a candidaților, Viorica Roșca PR politic, Flaviu Călin Rus Propaganda politică, Jean-Marie Domenach
Comunicarea interculturală. Paradigmă pentru managementul diversităţii by Silvia Popescu [Corola-publishinghouse/Science/923_a_2431]
-
manifestă contradictoriu, în numele egalei demnități a fiecărui grup etnic, al trăsăturilor lor specifice pe care le per-petuează tocmai în sensul relevării diferențelor culturale și chiar etnice. Se poate vorbi astfel despre a reînsufleți sau, adesea, despre a reînvia "popoare", corsican, breton, basc, galez, dar și aragonez, andaluz și chiar madrilen ultimele constituind adesea segmente de populație proaspăt emigrată, foarte diferite între ele. Aceasta înseamnă că multiculturalismul își schimbă chipul toleranței "universaliste" cu cel al unei acțiuni voluntare, sau nu, de fragmentare
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
deja pe aceea a angajamentului național. În Franța, aceștia vor schița o alegere abia din 1922, cînd foștii dadaiști evoluați acum la suprarealism sub influența lui André Breton și Louis Aragon vor deveni mai activi din punct de vedere politic. Breton și Aragon se vor apropia atunci de partidul comunist, în același timp în care, la cealaltă extremitate a spectrului ideologic, Louis-Ferdinand Céline va alege drumul ce-l va conduce prin salturi repetate ale populismului anarhist la raliere cu internaționala opusă
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
apropia atunci de partidul comunist, în același timp în care, la cealaltă extremitate a spectrului ideologic, Louis-Ferdinand Céline va alege drumul ce-l va conduce prin salturi repetate ale populismului anarhist la raliere cu internaționala opusă, cea a antisemitismului totalitar. Breton, Aragon și Céline se situează astfel în postura precursorilor unei reformulări radicale a alegeanțelor politice. Internaționalismul european al Republicii filozofilor cedase locul, la sfîrșitul secolului al XVIII-lea, unei sinuozități a intelectualilor în legătură cu unele alegeanțe din ce în ce mai antagoniste. După această eclipsă
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
pe comunicare și respect reciproc. Entuziasm similar și în regiunea pariziană: decisă în timpul creșterii economice a anilor 1950, construirea marelui ansamblu Val-Fourré (Mantes-la-Jolie) a fost eșalonată pe intervalul 1961-1977. Primele locuințe predate au fost ocupate de repatriații din Algeria, de bretonii și normanzii aduși de exodul rural. Populația omogenă cuprinde mulți funcționari, iar clasa de mijloc este majoritară și se simte bine aici. Înaintea noastră povestește cel care avea să devină primar în Mantes-la-Jolie în 1977 se afla câmpia, șesul. Se
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
Claudius-Petit, art. citat, 1950. Citatele care urmează sunt extrase din acest text. 88 Le Corbusier, Urbanisme, Paris, Flammarion, 1994 (1925). 89 Faimosul CELIB (Comitet de studii și de legătură a intereselor bretone) era în epocă expresia cea mai desăvârșită. Planul Breton publicat în 1956 urma în sens invers schema clasică potrivit căreia urbanizarea decurge din creșterea economică. Pentru ca dezvoltarea regiunii lor să țină de bretonii înșiși, CELIB a propus un plan de dezvoltare a infrastructurii în raport cu nevoile anticipate ale întreprinderilor dorite
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
de studii și de legătură a intereselor bretone) era în epocă expresia cea mai desăvârșită. Planul Breton publicat în 1956 urma în sens invers schema clasică potrivit căreia urbanizarea decurge din creșterea economică. Pentru ca dezvoltarea regiunii lor să țină de bretonii înșiși, CELIB a propus un plan de dezvoltare a infrastructurii în raport cu nevoile anticipate ale întreprinderilor dorite. Pentru o relatare a epopeii CELIB, se poate apela la unul dintre fondatorii săi: Joseph Martray, 20 ans qui transformèrent la Bretagne, l'"epopée
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
orgoliu al reprezentativității se naște integralismul, variantă autohtonă a constructivismului. Poziția specială a revistei „Integral” se explică și prin relația cu suprarealismul: mai întâi dezavuată din cauza rămânerii ei în afara „ritmului epocei” (Ilarie Voronca, Suprarealism și integralism), orientarea inițiată de André Breton va fi acceptată și asimilată drept componentă importantă a integralismului; un număr dublu (13-14/1927) consfințește schimbarea atitudinii, alături de Ilarie Voronca, Mihai Cosma, Sașa Pană și St. Roll aflându-se numele lui Tristan Tzara (convertit la suprarealism), Max Jacob, Pierre
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285502_a_286831]
-
renunțând la visurile de a da „o justificare estetică Universului”, urmărește totuși îndeaproape experimentele literare ale anilor ’20. Se apropie de dadaiști, apoi de suprarealiști, continuând totodată să ofere texte revistelor de avangardă românești „unu”, „Chemarea”, „Integral”. Dezamăgit de André Breton și de suprarealiști, le reproșează încercarea de a „explora în mod rațional subconștientul”, ca și adeziunea unora dintre ei la comunism. Urme ale polemicii cu Breton se regăsesc în lucrări precum Rimbaud le voyou (1933), în care F. refuză imaginea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287114_a_288443]
-
fel de imitație. Dansul îi este pantomimei ceea ce poezia este pentru proză, sau mai degrabă ca declamația firească pentru un cântec. Este o pantomimă după măsură. Aș vrea să mi se spună ce înseamnă toate aceste dansuri, ca menuetul, dansul breton, dansul în doi timpi, (le rigaudon), dansul german, sarabanda, în care se urmează un drum trasat. Acest om arată tot ce poate cu o grație infinită; nu face nicio mișcare în care să nu zăresc ușurință, blândețe și noblețe: dar
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
depopulați din nordul regiunii Languedoc - erau și cele mai dependente, de zeci de ani, de mărinimia guvernului. Totul, de la cheltuieli de infrastructură pentru liniile ferate de mare viteză până la reduceri ale impozitelor pentru investitorii locali, venea de la Paris; puținii separatiști bretoni sau occitani care mai rămăseseră, de regulă militanți vârstnici, relicve ale entuziasmului șaizecist, nu au avut niciodată succes. Dimpotrivă, zone bogate ca regiunea Ron-Alpi de lângă Lyon și Grenoble ar fi prosperat pe cont propriu, dar pierduseră de mult amintirea independenței
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
partea originală" a talentului său, iar "măreția morală" țelul suprem al aspirațiilor sale"38. Gustave Moreau este considerat ca unul dintre părinții fondatori ai simbolismului, socotit decadent sau simbolist avant la lettre, recuperat ulterior ca precursor al suprarealismului de către André Breton. Pictura lui Moreau se află la intersecția picturii romantice, picturii academice și a noii sensibilități artistice care va ecloza la sfârșitul secolului în mișcarea simbolistă și în ceea ce particular s-a definit ca decadentism sau stil al decadenței, mai puțin
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]