325 matches
-
Picabia (1879-1953), George Grosz (1893-1959) și Max Ernst (1891-1976). Multe din operele dadaiștilor sunt create accidental, la întâmplare, fără un studiu prealabil. Metoda a fost adoptată și de succesorii acestora, suprarealiștii. Termenul de "suprarealism" a fost introdus de scriitorul André Breton (1896-1966), care a elaborat manifestul acestui nou curent care punea în prim plan inconștientul și visul în cadrul creației artistice. Cei mai cunoscuți pictori suprarealiști au fost: Max Ernst (1891-1976), Salvador Dalí (1904-1989), Joan Miró (1893-1983), René Magritte (1898-1967), Jean Arp
Istoria picturii () [Corola-website/Science/315124_a_316453]
-
Anne, Ducesă de Bretania (25 ianuarie 1477 - 9 ianuarie 1514 ), cunocută sub numele Anna de Bretania (), a fost conducător breton, care a devenit regină a doi regi francezi succesivi. S-a născut la Nantes, Bretania și a fost fiica lui Francisc al II-lea, Duce de Bretania și a Margaretei de Foix. Bunicii materni au fost Gaston al IV-lea
Anne de Bretania () [Corola-website/Science/317480_a_318809]
-
de Laval. În plus, ea a avut câțiva tutori, inclusiv majordomul ei și poetul curții, Jean Meschinot, despre care se crede că a învățat-o dansul, cântecul și muzica. În acea perioadă, legea succesiunii nu era clară, însă înainte de Războiul breton de succesiune a funcționat în principal aproximativ ca Legea Salică; femeile puteau moșteni doar dacă linia masculină era stinsă. Tratatul de la Guérande din 1365 a stabilit că în absența unui moștenitor masculin din Casa de Montfort, moștenitoarea Ioana de Penthièvre
Anne de Bretania () [Corola-website/Science/317480_a_318809]
-
moștenitoare a domeniilor sale la 10 februarie 1486, însă problema căsătoriei ei rămânea o chestiune diplomatică. Anne a fost logodită de mai multe ori. Vicontele Ioan al II-lea de Rohan, aflat de asemenea în linia de succesiune a tronului breton, a oferit cu sprijinul mareșalului Jean IV de Rieux un dublu mariaj pentru fii săi François și Jean cu Anne și sora ei Isabelle, însă Francisc al II-lea s-a opus acestui plan.
Anne de Bretania () [Corola-website/Science/317480_a_318809]
-
a trimis un detașament condus de William Longsword, contele de Salisbury, pentru a-l sprijini pe Otto IV în frontul nordic. Ambele armate erau mandre de forțele cavaleriei lor. Armata Franceză a avut aproximativ 1200-1300 cavaleri, în conformitate cu sursele cronicarului William Breton. Numărul a fost relativ scăzut, deoarece încă 800 cavaleri se aflau în Poitou, în lupta cu regele John. Cavalerii au fost susținuți de o cavalerie ușoară suplimentară de 150 de călăreți. Ultima dintre toate, o forță de 3000-4000 de infanteriști
Bătălia de la Bouvines () [Corola-website/Science/324883_a_326212]
-
solidă din lemn de stejar, construită în anii 1850 la unul din șantierele navale din Saint-Malo, în Bretania, fusese construită pentru călătorii de cabotaj (de-a lungul coastelor) și cumpărată la începutul anilor 1870 de Anton Lupan împreună cu prietenul său breton, Pierre Vaillant, pentru a explora Țara de Foc (după exemplul real al lui Emil Racoviță care explorase acest ținut la sfârșitul secolului XIX). Cei doi prieteni călătoriseră de-a lungul Mării Mediterane pentru a strânge bani în vederea finanțării lungii călătorii
Speranța (goeletă) () [Corola-website/Science/324086_a_325415]
-
Liebermann ("Recoltarea cartofilor"-1895, "Înainte de masă"-1894, "Țărani căutând cartofi"). Foarte bine reliefată este truda țăranilor care muncesc pentru a cultiva cartoful, așa cum reiese și din gravura lui Breton "Recoltatul cartofului" sau lucrarea cu același subiect al lui Schulze. Jules Breton (1827-1906) realizează "Femei lucrând la câmp la recoltarea cartofului". Pentru Michaud Raoul cartoful a devenit simbolul forțelor revoluționare generate din însuși contradicțiile societății (în tabloul "" - "Războiul cartofului" din 1948).
Cartoful în arta europeană () [Corola-website/Science/324311_a_325640]
-
contele Harold vine la curtea ducelui Normandiei cu o solie de la regele Eduard. El se bate cu cavalerul Wardar în turnir, folosind ca armă un ciomag, și-l învinge. Oastea lui Harold participă alături de oastea lui Wilhelm la lupta cu bretonii care atacaseră teritoriul lui Riwallon de Dol, conte de Combourg. Bretonii se predau și părăsesc domeniul Combourg, iar Wilhelm îl face cavaler pe Harold. Aflat pe patul de moarte, Eduard Confesorul îl anunță pe arhiepiscop că-l proclamă ca succesor
Cucerirea Angliei (film) () [Corola-website/Science/326890_a_328219]
-
regele Eduard. El se bate cu cavalerul Wardar în turnir, folosind ca armă un ciomag, și-l învinge. Oastea lui Harold participă alături de oastea lui Wilhelm la lupta cu bretonii care atacaseră teritoriul lui Riwallon de Dol, conte de Combourg. Bretonii se predau și părăsesc domeniul Combourg, iar Wilhelm îl face cavaler pe Harold. Aflat pe patul de moarte, Eduard Confesorul îl anunță pe arhiepiscop că-l proclamă ca succesor la tron pe ducele Wilhelm al Normandiei. Crezând că regele delira
Cucerirea Angliei (film) () [Corola-website/Science/326890_a_328219]
-
vechea Neustria, fostă formațiune a francilor, iar între 834 și 836 duce de Spoleto. Pentru posesiunile din Bretania, Lambert a succedat tatălui său, Guy. El a luat parte la o expediție inițiată de împăratul occidental Ludovic Piosul în 818 împotriva bretonilor, care îl proclamaseră că rege pe Morvan Lez-Breizh. În 822, o nouă căpetenie bretona s-a răsculat, Wiomarc'h, însă s-a supus carolingienilor în luna mai 825, venind personal la Aachen. Pe drumul de întoarcere al lui Wihomarc'h
Lambert I de Nantes () [Corola-website/Science/324772_a_326101]
-
două puteri coloniale ale Angliei și Franței pentru un timp scurt. În timpul Celui de-al Doilea Război Intercolonial (1702-1713), cucerirea britanică a Acadiei a avut loc în anul 1710, care a avut ca rezultat că în Nova Scotia, în afară de Cape Breton, teritoriile s-au cedat oficial britanicilor prin Tratatul de la Utrecht incluzând Pământul lui Rupert, care a fost cucerit de Franța la sfârșitul secolului al 17-lea (Bătălia din Golful Hudson). Ca un rezultat imediat al acestui eșec, Franța a fondat
Istoria Canadei () [Corola-website/Science/326310_a_327639]
-
Tratatul de la Utrecht incluzând Pământul lui Rupert, care a fost cucerit de Franța la sfârșitul secolului al 17-lea (Bătălia din Golful Hudson). Ca un rezultat imediat al acestui eșec, Franța a fondat puternica Fortăreață din Louisbourg pe Insula Capul Breton. Louisbourg a fost destinat pentru a servi ca o bază militară și navală pe tot parcursul anului pentru restul de imperiu din America de Nord rămas Franței și pentru a proteja intrarea pe râul St. Lawrence. Odată cu sfârșitul Războiului de Șapte Ani
Istoria Canadei () [Corola-website/Science/326310_a_327639]
-
financiare închiriind refectoriile mănăstirii din strada Saint-Honoré, săli impunătoare devenite inutile. Astfel, Societatea Prietenilor Constituției a închiriat în 1789 așa-numita sală a iacobinilor, în aceeași perioadă când Adunarea Națională s-a mutat la Paris. La 30 aprilie 1789, deputații bretoni din Stările Generale - în principal Le Chapelier, Lanjuinais și Glezen, avocați la baroul din Rennes - au înființat la Versailles un club breton, deschis și altor deputați patrioți. După zilele de 5 și 6 octombrie 1789 și după mutarea Adunării Constituante
Clubul Iacobinilor () [Corola-website/Science/322248_a_323577]
-
a iacobinilor, în aceeași perioadă când Adunarea Națională s-a mutat la Paris. La 30 aprilie 1789, deputații bretoni din Stările Generale - în principal Le Chapelier, Lanjuinais și Glezen, avocați la baroul din Rennes - au înființat la Versailles un club breton, deschis și altor deputați patrioți. După zilele de 5 și 6 octombrie 1789 și după mutarea Adunării Constituante la Paris, împreună cu regele, clubul s-a reconstituit sub numele de „Societatea Prietenilor Constituției” (în ) și s-a instalat la mănăstirea iacobinilor
Clubul Iacobinilor () [Corola-website/Science/322248_a_323577]
-
precădere genul epic. Avem de-a face cu poeme epice ample, care slăvesc vitejia unor eroi și care îmbină elementele istorice cu cele de legendă: Avem romane de inspirație antică: "Romanul Troiei" și "Romanul lui Alexandru cel Mare". În cadrul ciclului breton, avem: romanele referitoare la "Sfântul Graal" (printre care "Perceval" sau "Povestea Graalului" de Chrétien de Troyes), scrierile referitoare la Regele Arthur și Cavalerii Mesei Rotunde, "Tristan și Isolda", "Lancelot" (al lui Chrétien de Troyes), romanul "Parzival" al lui Wolfram von
Istoria literaturii () [Corola-website/Science/322282_a_323611]
-
-lea (1327-1377), a ordonat retragerea trupelor care ocupau fortărețele de pe teritoriul francez. O parte din comandanții acestora s-au supus ordinului, însă alții au păstrat pozițiile de luptă sub pretextul unui război necesar cu Regele Navarrei. Mercenarii germani, gasconi, flamanzi, bretoni au rămas fără contract. Împreună cu aventurieri francezi și cu mica nobilime sărăcită de conflict, aceștia au început să întreprindă raiduri asupra domeniilor, castelelor și așezărilor civile. Numele de "Întârziați" provine de la concepția generală în epocă, conform căreia aceștia erau militarii
Întârziații () [Corola-website/Science/331052_a_332381]
-
transmisă de televiziunea australiană în 1959 ca parte a seriei "Shell Presents". Filmul prezintă povestea unei tinere femei surdo-mute, Belinda McDonald (Jane Wyman), care se împrietenește cu noul său medic, Dr. Robert Richardson (Lew Ayres), care vine de pe Insula Capul Breton pe a Canadei. Medicul își dă seama că, deși ea nu poate auzi sau vorbi, Belinda este foarte inteligentă. Ea locuiește într-o fermă alături de tatăl ei, Black McDonald (Charles Bickford) și de mătușa ei, Aggie McDonald (Agnes Moorehead), și
Johnny Belinda (film din 1948) () [Corola-website/Science/334804_a_336133]
-
mai multe volume de poezie, piese de teatru și romane experimentale, memorii, eseuri și traduceri. Împreună cu Karel Teige, Jindřich Štyrský și Toyen, Nezval a călătorit frecvent la Paris, unde i-a cunoscut pe suprarealiștii francezi. Prietenia sa strânsă cu André Breton și Paul Éluard a jucat un rol esențial în fondarea "Grupului Suprarealist" din Cehoslovacia în anul 1934. A fost unul dintre primele grupuri suprarealiste din afara Franței, iar Nezval a servit ca editor al revistei "Surrealismus". Colaboratoare cu Nezval la cartea
Vítězslav Nezval () [Corola-website/Science/336144_a_337473]
-
Nezval și Jindřich Honzl l-au cunoscut pe André Breton la Paris, ei au fondat în 1934 Grupul Suprarealist Ceh din Praga, împreună cu alți artiști, scriitori și cu compozitorul Jaroslav Ježek. Membrii grupului i-au primit cu căldură pe André Breton și Paul Éluard în martie 1935. În același an, în luna mai, ea a participat la Expoziția internațională suprarealistă din Tenerife (Insulele Canare). În 1938, cu ocazia unei expoziții comune a lui Štyrský și Toyen, a apărut o monografie dublă în
Toyen () [Corola-website/Science/336227_a_337556]
-
puterii în Cehoslovacia de către comuniști în 1948. Ei au lucrat la Paris cu André Breton, Benjamin Péret și alți suprarealiști. A participat la activitățile grupului suprarealist și a expus la galeria Denise René. Catalogul expoziției a fost prefațat de André Breton. În anii '60 ea a realizat două cărți-obiect pentru editorul François Di Dio și, în anii '70, colaborează la publicațiile colectivului Maintenant fondat de Pierre Peuchmaurd, împreună cu Radovan Ivsic, Georges Goldfayn, Annie Le Brun, care o considera ca fiind „personajul
Toyen () [Corola-website/Science/336227_a_337556]
-
cu natura, prin actul morții, element care a însoțit și creația lui Mihai Eminescu ("Mai am un singur dor"). Versiunea literară în limba bretonă (considerată și cea originală) utilizează rime împerecheate în patru versuri a câte 12 silabe fiecare. Cântecul breton aduce în expunerea orchestrală elemente din aria Sfinxului ("Oedipe"), dar asemenea unui ecou. Episodul 2, care încă păstrează un discurs liniștit, este urmat de cel de-al treilea episod, în care furtuna este elementul principal. Aceste trei episoade alcătuiesc o
Vox Maris () [Corola-website/Science/336367_a_337696]
-
Leger Natură moartă cu chei Alte două opere rețin atenția: Răpirea de André Masson și Natură moartă cu hering și pâine de Jean Hélion. Prima a fost produsă într-o perioadă în care Masson, după ce se certase temporar cu André Breton și fusese exclus din al doilea Manifest al Suprarealismului, în 1929, era interesat de noi teme, cum ar fi masacrul, urmărirea sau răpirea. Compoziția din colecția lui Rosenberg este inspirată liber din Răpirea fiicelor lui Leucip de Rubens, care relatează
Povestea unei vieți: negustorul de artă vizionar, neobositul promotor al modernității Paul Rosenberg by Magdalena Popa Buluc () [Corola-website/Journalistic/105679_a_106971]
-
rafinate ale cântărețului lor, Pierre Guénard, cântecele formației sunt relevante pentru rockul francez. Ei se exprimă în limba lui Brel, un pariu destul de rar pentru formațiile franțuzești. Broken Back, s-a impus la categoria Révélație. La 25 de ani, cântărețul breton semnează compoziții pop-folk, asezonate cu ritmuri electro.Vocea sa caldă și ușor voalată l-a dus prin toată lumea, mai ales în Brazilia și în Germania. Imany, Vincente Delerm, Rokia Traora și Julien Dore Nu mai puțin îmbucurătoare este victoria atribuită
“Les Victoires de la Musique” au făcut o reverență în fața tinereții by Magdalena Popa Buluc () [Corola-website/Journalistic/105795_a_107087]
-
din Roquebrune. Puțin cunoscută de marele public, irlandeza Eileen Gray a fost architect, designer, pictor și fotograf, una dintre cele mai importante creatoare ale secolului XX. Expoziția o omagiază printr-o selecție de documente, filme documentare, texte și machete. André Breton și arta magică (23 iunie-1 octombrie) va aduce un omagiu fondatorului suprarealismului. Piesele vor fi etalate ca într-un cabinet de curiozități la Muzeul de Artă Modernă din Lille, care își propune să redescopere pentru public artiști ca Max Ernst
40 de ani de Centre Pompidou by Magdalena Popa Buluc () [Corola-website/Journalistic/105807_a_107099]
-
a evidențiat importanța legăturii dintre inteligență și subtilitate în dezvoltarea artei. În 1927 se stabilește lângă Paris. Inițiază contacte cu câțiva artisti plastici printre care se numără Hans Arp, Joan Miro, Salvador Dali și cu poeții Paul Eluard și André Breton. Se încadrează în Grupul suprarealist parizian. Din această perioadă datează compoziția Îndrăgostiții. Vălurile care ascund chipurile personajelor sugerează universalitatea iubirii. Mișcarea suprarealistă se extinde în mediile artistice din țările Europei, dar cunoaște convulsii interioare care duc la noi separări din pricina
Paris. Expoziție "Magritte. Trădarea imaginilor", la Centrul Pompidou by Magdalena Popa Buluc () [Corola-website/Journalistic/105944_a_107236]