1,006 matches
-
prea mult timp de meditație. Din gaură se ițiră, mișcându-se În aer, niște mustăți, după care Își făcu apariția și botul. Ieșind din ascunzătoare, șobolănița se ridică În două lăbuțe și făcu o plecăciune, probabil, În semn de mulțumire brigadierului. „Ei, făcu el bine dispus, prin urmare, stimată doamnă, Își drese glasul Ippolit, am Început să umblăm cu fofârlica...“ „Gheișa“ luă un aer cât se poate de spășit. „Acum, o mustră brigadierul, mai facem și pe mironosița...“ Șobolănița făcu semn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
făcu o plecăciune, probabil, În semn de mulțumire brigadierului. „Ei, făcu el bine dispus, prin urmare, stimată doamnă, Își drese glasul Ippolit, am Început să umblăm cu fofârlica...“ „Gheișa“ luă un aer cât se poate de spășit. „Acum, o mustră brigadierul, mai facem și pe mironosița...“ Șobolănița făcu semn din cap că nu. „Ia vino Încoace la tăticul tău“, continuă s-o cheme Ippolit, simțind o oareșicare afecțiune pentru această creatură ce apăruse În viața sa. Șobolănița, proptită pe picioarele dindărăt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
Ia vino Încoace la tăticul tău“, continuă s-o cheme Ippolit, simțind o oareșicare afecțiune pentru această creatură ce apăruse În viața sa. Șobolănița, proptită pe picioarele dindărăt, Începu să lunece spre masă... „Ei, vezi că am prins curaj“, spuse brigadierul, mușcând dintr-un castravecior. Pe măsură ce luneca spre dânsul, „gheișa“ revenea la dimensiunile inițiale, crescând la fiecare pas. „Vasăzică, avem totuși parte de-o halucinație, râse Ippolit, sau ne-nșelăm?“ Auzind acestea, șobolănița scoase un chițcăit, ce se voia a fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
ar plăcea să fiți o creatură vie, spuse el, deși, la drept vorbind, și o halucinație Își are farmecul ei...“ Mișcându-se spre el, creatura cenușie tot clătina din cap, În semn de aprobare. „Totuși, ați crescut, nu glumă, constată brigadierul. Acum sunteți mai Înaltă decât mine cu un cap... Și când te gândești că adineauri ați reușit să intrați Într-o găurică În care un șoarece abia Încape...“ Șobolănița părea să se amuze, ca să zic așa, din tot sufletul, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
Înaltă decât mine cu un cap... Și când te gândești că adineauri ați reușit să intrați Într-o găurică În care un șoarece abia Încape...“ Șobolănița părea să se amuze, ca să zic așa, din tot sufletul, la aceste șotii ale brigadierului de salahori. Coronița de păun crescută În creștetul ei cenușiu se mișca Într-o parte și În alta, tresăltând parcă de râs. În sfârșit, ajungând la un pas de brigadier, vedenia Își băgă lăbuța stângă În marsupiu, de unde scoase un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
ca să zic așa, din tot sufletul, la aceste șotii ale brigadierului de salahori. Coronița de păun crescută În creștetul ei cenușiu se mișca Într-o parte și În alta, tresăltând parcă de râs. În sfârșit, ajungând la un pas de brigadier, vedenia Își băgă lăbuța stângă În marsupiu, de unde scoase un teanc de grive noi-nouțe, pe care le desfăcu În evantai, fluturându-le sub nasul proeminent al lui Subotin, care se uita la ea cu fața consternată. „Piei, ispită“, strigă Ippolit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
portul Începu să se anime și Subotin ieși din depozit să ia un pic de aer, ca să-și revină În simțiri. Răcoarea de afară Își făcu Într-adevăr efectul. Privind fluviul larg ce se unduia lin În stânga și În dreapta sa, brigadierul avu mai Întâi intenția să pornească Înspre casă, dar se răzgândi. În fond, scandalul cu nevasta putea fi amânat și pentru seară. În afară de aceasta, până la sosirea salahorilor, mai rămăsese vreo două ore, așa că Ippolit reintră În depozit și, după ce puse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
ocol și proțăpindu-se În fața lui. „Cum ne-a fost Învoiala?!“, spuse ea, aplecându-și coronița spre fruntea lui. Ippolit nu-și aducea aminte să fi făcut vreo Învoială cu această creatură care, iată, Începea să-l terorizeze. De spaimă, brigadierul scăpă geanta jos, din care se rostogoliră o mulțime de acte, câteva conserve și o bucată neîncepută de salam. „Gheișa“ Îi Împinse În mână câteva bancnote, după care, tot dezumflându-se și scăzând În proporții, culese salamul de pe pardoseală și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
tocmai se bucurase În sinea lui că scăpase de „gheișă“. Bucuria i-a fost Însă scurtă... De data aceasta, fișicul de bancnote era ceva mai mic. Ippolit simțea cum grivele Îi ard În palmă și cum tâmplele Îi iau foc. Brigadierul transpiră din cap până-n picioare. Totuși, Într-o oarecare măsură, bancnotele Îl ispiteau. Făcându-și curaj, le numără trecându-le dintr-o palmă-n alta. Grivele nu mai erau de o sută, ci de douăzeci și cinci, iar numărul bancnotelor scăzuse de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
și că În orice clipă ei s-ar putea preface În nimic), pentru a-și cumpăra o șalupă de agrement, care, administrată cum se cuvine, i-ar putea aduce un venit suficient de consistent ca să renunțe la slujba ingrată de brigadier. Dar socoteala de acasă nu se potrivește cu cea de la târg. Într-o bună zi, interveni nevasta și tot calculul acesta fu dat peste cap. De fapt, În ultima perioadă, căsnicia lui Subotin cunoscu o perioadă fastă. Fără să-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
dat peste cap. De fapt, În ultima perioadă, căsnicia lui Subotin cunoscu o perioadă fastă. Fără să-și da seama de ce, nevasta devenise mult mai agreabilă. Toleranța ei și chiar micile drăgălășenii Îl mirau din cale-afară. Chiar dacă erau zile când brigadierul se Întorcea destul de afumat acasă, consoarta Îl lăsa În pace. Suma strânsă În birou creștea În fiecare zi. Subotin trebuia să mai aibă un pic de răbdare și visul cu șalupa avea să devină realitate. Relația cu „gheișa“ nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
destul de afumat acasă, consoarta Îl lăsa În pace. Suma strânsă În birou creștea În fiecare zi. Subotin trebuia să mai aibă un pic de răbdare și visul cu șalupa avea să devină realitate. Relația cu „gheișa“ nu mai oferea pentru brigadier nici o surpriză. Aparițiile și disparițiile ei, altădată Încărcate de mister, intraseră, ca să zic așa, În rutină. Într-o zi veni Însă schimbarea. De fapt, ce se Întâmplase, În dorința ei de-a fi cât mai tandră cu soțu-i altădată atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
tovarășul său umblă cu minciuni și Îl luă cu binișorul. Până la urmă, după câteva votci băute la o bodegă aflată la intrarea În port, salahorul povesti ce se Întâmplase. „Și spui că i-ai venit de hac?!“, Îl Întrebă zâmbind brigadierul. În sinea lui Însă Ippolit fierbea. Nu era vorba la mijloc numai despre bani, șeful salahorilor se pare că se atașase de vedenie. „În fond, ar trebui să-mi fii recunoscător pentru ce-am făcut. De acum coșmarul tău a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
să țină Însă cont de circumstanțele În care se produsese omorul. Opinia publică fusese sensibilizată. Imaginea celor douăsprezece schelete găsite În cuib lângă scheletul-mamă apăruse În prima pagină a tuturor cotidienelor. Iar numele lui Subotin devenise peste noapte extrem de popular. Brigadierul avea opinia publică de partea sa. Așa că, atunci când fu scos din celulă pentru a fi adus la judecată, el se afla Într-o stare de spirit foarte bună, care Însă nu ținu mult. Ceea ce avea să vadă peste câteva clipe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
cu tot felul de Înjurături și insulte unele mai grosolane, mai sofistificate decât celelalte...! Nimeni nu bănuia Însă, nefericitul a doua zi va fi numit Șeful lor de cameră ca la două zile să fie avansat În funcție, fiind numit brigadier cu Puteri nelimitate asupra celor din subordinea lui. Tony Pavone nu se bucura de catapultarea În fruntea tuturor - ce totuși Îi rămăsese bine tipărite În memorie filozofia fostului Șef de cameră - „Indiferent dacă vom căpăta condamnare ori nu, noi trebue
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
la carceră pentru o perioadă de timp ca după ispășirea pedepsei să fie declarat primejdios și să fie trimes la muncă În interiorul Închisorii, pierzând astfel prezumtivul prilej, ca prin lucrătorii civili să contacteze pe ce-i de acasă...! Calitatea de brigadier nu-i oferi nimic În plus. Aceleași haine militare zdrențuite, unsuroase, pline de un grosolan jeg, fără nasturi fiind nevoit să-l strângă În jurul corpului cu sârmă găsită prin șantier, aproape desculț cu picioarele ude primejdios Înghețate, riscând o răceală
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
lucru, izgoni dela un foc ce pâlpâia În agonie muncitorii ce Încercau să se dezmorțească de frig, mai făcură o evaluare a planul de perspectivă a zilelor ce vor urma, iar maistrul intuind situația jalnică În care se afla noul brigadier, aduse vorba despre el. „Din ce oraș al țării sunteți, domnule inginer? Presupun totuși, sunteți tare Înfometat, cu mâncarea asta de proastă calitate și pe deasupra Înghețată...! Iar cu Îmbrăcămintea asta mizerabilă, vă puteți Înbolnăvi iar la infirmeria Închisorii În mod
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
kilograme... Ce părere aveți...? La ce-mi poate fi de folos un avocat din moment ce cercetările penale au fost terminate iar Încadrarea juridică a fost deja formulată...!?” Mai comentară unele aspecte a timpului nefavorabil iar maistrul de șantier, observând-l pe brigadier ezitând să-i ceară un mic ajutor, Îl privi direct În fundul ochilor. „Dacă vă pot fi cu ceva de folos, cu multă plăcere...!” De emoție, lui Tony Pavone Îi dădură lacrimile. Pe scurt, povesti maistrului pățania, Îndrumându-l cu cine
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
energia obligând arestații să muncească. Într-una din ziele Îl vizită Însuși Comandantul Penetenciarului dorind să-l cunoască personal, promițându-i libertate deplină În relațiile cu beneficiarul lucrării iar dacă condamnarea lui va rămâne definitivă, va fi numit Șeful tuturor brigadierilor, răspunzând de realizarea producției. Mai trecu câteva zile și Comandantul Închisorii se ținu de cuvânt. Dispuse ca Tony Pavone să fie Liber și În interiorul penetenciarului, adică să plece din camera lui unde era Șeful celor două sute de arestați, să impulsioneze
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
cântec și un Martini cu Dana, Co și Jeni, mai fugeam că aveam olimpiade județene (o să râzi, Mircea, pe atunci mergeam și la olimpiadele de mate). Da, ne simțeam atât de liberi față de generația părinților noștri, niște Bumbești-Livezeniști cu „Ești brigadier sau nu ești brigadier” în cap, cum îi etichetăm noi, că-i mai simplu să pui ștampile decât să înțelegi. Equal opportunities in Dania. Da, Mircea. Acolo ești demn și dacă ești cerșetor, femeie bătută, bătrân, universitar boem, femeie cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
cu Dana, Co și Jeni, mai fugeam că aveam olimpiade județene (o să râzi, Mircea, pe atunci mergeam și la olimpiadele de mate). Da, ne simțeam atât de liberi față de generația părinților noștri, niște Bumbești-Livezeniști cu „Ești brigadier sau nu ești brigadier” în cap, cum îi etichetăm noi, că-i mai simplu să pui ștampile decât să înțelegi. Equal opportunities in Dania. Da, Mircea. Acolo ești demn și dacă ești cerșetor, femeie bătută, bătrân, universitar boem, femeie cu decolteu sau cu sânii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
cer, în care până și legile sau regulile care rămâneau neclinitite, pline de semnificație, își pierdeau orice vlagă și se moleșeau ca plantele lăsate după-amiaza la soare. Căldura înmuia și transforma străzile în piscine de reziduuri, iar unsoarea din mustața brigadierului se topea în așa hal că aceasta se lăsa și se descrețea, umbrind imaginea sa rece și bățoasă. Fiica lui Malhotra se arsese în asemenea hal că devenise prea neagră pentru un mariaj rezonabil, iar apa, dacă se întâmpla să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
alegea dacă-i împărtășea preocupările sale intelectuale. Oftând, apucă telefonul ca să-l sune pe medicul-șef, care ar fi putut să-i dea mai multe detalii despre faptele maimuțelor. Departe, la postul militar de la marginea orașului, agitația de dimineață continua. Brigadierul, care tocmai terminase cu ziarele, ridică receptorul telefonului care suna. — Medicul-șef? zise Verma. — Ați greșit numărul, îi răspunse brigadierul. — Îmi cer scuze, zise Verma. Într-o clipă, telefonul sună din nou. — Ah, îmi cer iertare, zise Verma. Știți ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
să-i dea mai multe detalii despre faptele maimuțelor. Departe, la postul militar de la marginea orașului, agitația de dimineață continua. Brigadierul, care tocmai terminase cu ziarele, ridică receptorul telefonului care suna. — Medicul-șef? zise Verma. — Ați greșit numărul, îi răspunse brigadierul. — Îmi cer scuze, zise Verma. Într-o clipă, telefonul sună din nou. — Ah, îmi cer iertare, zise Verma. Știți ce încurcate sunt liniile telefonice din orașul ăsta - doar din când în când se-ntâmplă să nimerești numărul bun. La câteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
cer iertare, zise Verma. Știți ce încurcate sunt liniile telefonice din orașul ăsta - doar din când în când se-ntâmplă să nimerești numărul bun. La câteva minute după aceea: țâr, țâr. țâr. — Vrei să-ncetezi să mă suni? țipă nervos brigadierul. — Cling, cling. — Vai, îmi cer scuze, domnule. Brigadierul trânti receptorul în furcă, scoase telefonul din priză și se retrase la baie, unde se așeză pe vasul său de toaletă de tip occidental, cu binoclul la ochi, cercetând cu atenție păsările
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]