435 matches
-
stătea acum pe tron, în grădina de trandafiri, cu un arhanghel în dreapta și unul în stânga, ținîndu-și în poală cei doi copii, amândoi cu ochi mari și gravi, amândoi binecuvântând, dar unul pe brațul drept, celălalt pe stângul, unul cu un briliant între sprâncene, altul cu un grăunte de sulf, unul în dreptul inimii mamei, celălalt în dreptul organului nevăzut, al inimii de gheață pe care toți o avem în dreapta ca mărturie a virtualității noastre. Căci dacă avem doi plămâni și doi rinichi și
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
Hiroshi (40 de ani) Poartă un costum gri, cămașă albă, o scurtă gri-închis și o cravată asortată. E foarte spilcuit și nu are nici un accesoriu inutil. Prima impresie pe care ți-o lasă e aceea a unui om de știință briliant. Cu toate astea, nu are deloc aerul acela distant de tocilar. E încă tânăr, de statură medie, nici prea gras, nici prea slab și rumen la față. Manierat, prezintă o încredre „sănătoasă“. Nu e prea vorbăreț, nu deviază de la subiect
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
slab, avea o față palidă și înfundată, niște trăsături drepte și fără viață, și numai ochii săi scânteietori, pe cari-i fixa cu oarecare indignațiune pe soția mea, arătau viață. Era îmbrăcat în negru și numai o stea mică de briliante lucea în borba bumbului, care arăta că el era ambasadorul oarecărui guvern. Acest om părea a fi de vreo cincizeci de ani, și puținii peri albi contrastau {EminescuOpVIII 569} foarte mult cu părul său încolo negru. Nu știu de ce mă
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
bolșevici, care descoperiseră o comoară ascunsă În pereții palatului prințului Iusupov, soțul nepoatei țarului. În același an, am achiziționat câteva În Elveția: o broșă, o brățară și, cea mai valoroasă dintre ele, un colier de diamante alcătuit din douăzeci de briliante. A fost creat de Cartier și cântărește peste 100 de carate. Nu e nevoie să spun, Herr Gunther, că de așa ceva nu va fi deloc ușor de scăpat. — Într-adevăr, nu va fi ușor. Poate că pare cinic din partea mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
avea ceva care trăda o natură capricioasă și cunoștințele de fizionomie pe care le dețin mi-au spus că era obișnuită să i se facă pe plac așa cum voia ea: cu bani gheață. La urechile-i perfecte scânteiau clipsuri cu briliante și pe măsură ce se apropia aerul s-a umplut de mirosul parfumului ei: 4711. Exact când credeam că nu mă va băga În seamă, se uită În direcția mea și spuse pe un ton rece: — Noapte bună, oricine ai fi. Apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
un Cartier. Și nu doar atât, dar nu reușise nici măcar să mă corecteze atunci când Îi descrisesem, incorect, pietrele ca fiind tăiate În formă de baghete. Baghetele sunt pătrate sau dreptunghiulare, cu margini drepte, pe când colierul lui Six era alcătuit din briliante, care sunt rotunde. Și mai era și treaba cu caratele: eu spusesem că fiecare piatră cântărea un carat, când era evident faptul că erau de câteva ori mai mari. Nu aveam prea multe, ca să pot continua. Și e normal să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
am trei creiere suprapuse, de reptilă, de mamifer primitiv și de om, spațiul imaginarului meu este ocupat de trei Bucureștiuri: al mamei, al primei femei și al poeziei. Și dacă, vreodată, peste creierul de om se va suprapune structura de briliant, inconcevabilă, a unui creier de înger, ce oraș arhetipal, ce Hieropolis ceresc îi va corespunde? în liceu abia, rătăcind cu EA de mână (Lolita, Sonia, Rașelica Nachmansohn, Clea, Nana și Gina mea deodată) prin violența și tristețea fără limite ale
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
oprit în prag, năucit de strălucirea din cameră: pe patul cu cearceafuri de o albeață ireală stătea mama, tânără și goală, cu pata roșie de lupus pe șold, cu părul răsfirat pe sâni și pe umeri, cu ochii strălucind ca briliantele, zîmbindu-mi de bun-sosit. Arhitectura lui pește Mintea mea de azi, oarbă ca un liliac în privința viitorului, refuză din ce în ce mai des să se mai întoarcă și în trecut. Poate fiindcă și-a pierdut încrederea în sensul ei și în coerența vieții pe
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
kg, ceea ce nu-i de colea. Astăzi, când datorită minuțiozității Gazetei Sporturilor dețin o informație-cheie referitoare la fratele meu, pot să vă destăinui, să vă jur că măcar în perioada prenatală, ca făt, Matei a fost un fotbalist net superior Briliantului (trebuie să acceptați gradul de comparație, fiind vorba de un comentariu sportiv). Nu sunt în măsură să mă pronunț asupra felului în care trata dl Mutu, profesor de matematică (cel care, mai târziu, trebuie să-i fi insuflat băiatului patima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
sfârșit, aflată dincolo de bolta albastră, așa cum deasupra mușchiului curbat al diafragmei, peste colcăiala de mațe pestilențiale și de sexe obscene, se află arhitectura solemnă a plămânilor 81 și inimii, peste care se înalță orbitor, ca o cupolă peste bazilica organică, briliantul moale al creierului. Exista o lume față de care splendoarea părului feminin era jeg și urdori; grădinile Orientului, gropi de gunoaie; incunabulele cu înluminiuri - cârpe putrede și țărână; florile, fluturii și norii înmiresmați - puroaie infecte. Noi eram iadul acelei lumi visate
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
Ieșirea către o altă lume, de parcă toate creierele tuturor oamenilor ar fi insule care străpung fața constelată a universului și-și înalță vârfurile spre ceruri de negândit. Cei care fuseseră acolo erau stigmatizați pentru totdeauna. Nefericirea avea să fie mereu briliantul dintre sprâncenele lor. Singuri și ignorați, aveau să cartografieze harta împărăției în 168 imense, demente, ilizibile Cărți cu foițe de aur. Hoitul lor plin de viermi avea să fie găsit prăbușit peste manuscrisele halucinante, în mansarde dărăpănate, unde nimeni n-
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
luptând cu un bivol, un vârf de lance desenând o petunie. Un jupuit pierind într-o copcă, un val de sânge măturând municipii, un pătrat magic pe fruntea actorului. Am văzut un tiran trăgând apa la tron, o javră vărsând briliante, un cadavru sculîndu-se în picioare, un doctor scoțîndu-și ochii. Și morminte deschise, și morții în camuflaj zornăind pe tancuri, învîrtind manetele tunurilor de pe crucișătoare. Armate osoase trăgând cu bazooka, zvârlind peste orașe mine de brand, sticle incendiare, cearceafuri. Feldmareșalul carnagiului
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
e! Vreau să spun, teribil de trist. Antonioni n-a înțeles niciodată care-i șpilul. S-a concentrat numai pe imagini, nereușind niciodată să înțeleagă că filmul e o curgere fluidă de imagini, o mișcare. Desigur, filmele sale au momente briliante. Însă Aventura, de exemplu, nu-mi spune nimic. Nu-mi stârnește decât indiferența. N-am înțeles niciodată de ce Antonioni a fost atât de aclamat pentru acest film. Iar muza lui, Monica Vitti, mi s-a părut o actriță groaznică“. Nu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2174_a_3499]
-
lumină. Cum este însă o senzație deranjantă, el evită să dea frâu liber gândurilor în această direcție. Profesorul le întoarce celorlalți un obraz neatent și binevoitor, potrivindu-și rama ochelarilor pe nas. Freamătul viu și odihnitor al camerei îl înconjoară, briliantele unei broșe scânteiază într-un jabou, dantelăria spumoasă a unei dantele despică penumbra... Ferește ! Vai de mine, donșoară ! Ferește ! Foșnet de fuste, țipete, tropăituri, zgomot de cești lăsate în grabă pe farfurioare. Și totuși el, cel fără de reflexe, el, distratul
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
și majordomii... Transparentă, Finita se auzi chemată și suferi Îngrozitor fiindcă n-avea cum să scape și trebui să se apropie. „E Beba Marinas“, Își spuse, În timp ce Înainta transformîndu-și psihoza Într-un zîmbet spre locul unde o uriașă brățară de briliante o aștepta zîmbitoare: „Finita, Încă nu ne-ai explicat de unde a răsărit rock-end-rollista asta care stă de vorbă cu Juan Lucas“. - „E o prietenă a copiilor, Beba, o prietenă a copiilor“, Începu ea să explice, avînd grijă să n-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
mai are febră sau că măcar îl trec din când în când frisoane. Cât despre funcționar, acesta se agățase de Rogojin, nu îndrăznea nici să răsufle, îi prindea din zbor și îi cântărea fiecare cuvânt, ca și cum ar fi căutat un briliant. — De supărat, s-a supărat și poate că nu degeaba, răspunse Rogojin, dar cel mai mult m-a împins în belea frate-meu. De mama n-am ce zice, e femeie bătrână, citește din viețile sfinților, șade cu babele și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
altundeva, adu-mi-l mie; o să te aștept. Biletele le-am vândut, pe la biroul lui Andreev n-am trecut, ci m-am dus de-a dreptul la magazinul englezesc și-am cumpărat o pereche de cercei fiecare cu câte un briliant aproape cât nuca de mare; am mai rămas și dator cu patru sute de ruble, dar le-am spus numele și m-au crezut. Cu cerceii am pornit iute la Zaliojev: uite-așa și așa, hai, frate, la Nastasia Filippovna. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
cu cea mai mare plăcere și vă mulțumesc foarte mult pentru că m-ați îndrăgit. Poate, dacă apuc, vin chiar astăzi. Deoarece, vă spun sincer, și dumneavoastră mi-ați plăcut foarte mult, mai ales atunci când mi-ați povestit despre cerceii cu briliante. Chiar și înainte de cercei mi-ați plăcut, deși fața vă e posomorâtă. Vă mulțumesc pentru hainele și blana promise, deoarece curând voi avea într-adevăr nevoie de haine și de o blană. În momentul de față aproape că nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
mea și o îndrăgiseră. Iată cum s-a întâmplat. Am vrut să fac ceva pentru Marie; de bani ar fi avut ea nevoie, dar acolo nici eu n-aveam nici o lețcaie în buzunar. Aveam un mic ac de cravată cu briliant și l-am vândut unui precupeț care umbla prin sate și făcea negustorie cu haine vechi. Mi-a dat opt franci, deși acul făcea cel puțin patruzeci. Mult timp am încercat s-o întâlnesc pe Marie singură, în sfârșit, ne-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
corpolent, cu obrajii moi, rumeni și cam pleoștiți, cu dantură falsă. Se îmbrăca bogat și elegant și purta lenjerie extraordinară. Nu te mai săturai privindu-i mâinile puhave, albe. Pe degetul arătător de la mâna dreaptă avea un inel scump cu briliant.) În timpul povestirii lui, Nastasia Filippovna își studia cu atenție danteluța de la volănașul mânecii și o ciupea cu două degete de la mâna stângă, astfel încât nu izbuti să-i arunce nici o privire povestitorului. Ceea ce îmi ușurează mult sarcina, începu Afanasi Ivanovici, e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
jos, fără să spună o vorbă, ca și cum și-ar fi așteptat sentința. Era îmbrăcat în aceleași haine ca și dimineață, la care se adăugau un fular nou de mătase, de un verde crud cu dungi roșii, un ac enorm cu briliant, a cărui măciulie înfățișa un cărăbuș; pe degetul murdar de la mâna dreaptă își pusese un inel masiv, tot cu briliant. Lebedev se opri cam la vreo trei pași de masă; ceilalți, cum am mai spus, se strecurau încet în salon
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
la care se adăugau un fular nou de mătase, de un verde crud cu dungi roșii, un ac enorm cu briliant, a cărui măciulie înfățișa un cărăbuș; pe degetul murdar de la mâna dreaptă își pusese un inel masiv, tot cu briliant. Lebedev se opri cam la vreo trei pași de masă; ceilalți, cum am mai spus, se strecurau încet în salon. Katia și Pașa, cameristele Nastasiei Filippovna, dădură și ele fuga ca să privească dindărătul draperiilor, cu mare uimire și spaimă. — Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
Dar, prințe, dacă ați ști, numai dacă ați ști ce greu e să faci rost de bani în vremea noastră! De unde să-i iei, dați-mi voie să vă întreb după asta? Există un singur răspuns: „Adă încoace aurul și briliantele și pentru ele îți voi da“, adică ar trebui să ofer ceea ce nu am, vă puteți imagina una ca asta? Până la urmă m-am supărat, am tot stat eu ce-am mai stat. „Dar pe smaralde, zic, îmi dați?“ „Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
Am auzit că Adelaida, sora dumneavoastră, a spus atunci despre portretul meu că s-ar putea răsturna lumea cu asemenea frumusețe. Dar eu am renunțat la lume; vă pare caraghioasă această afirmație a mea, întâlnindu-mă împodobită cu dantele și briliante, înconjurată de bețivi și netrebnici? Nu țineți cont de asta, de-acum aproape că nu exist, o știu. Dumnezeu știe ce-o fi în acel ceva care trăiește în mine, în locul meu. Citesc asta în fiecare zi în doi ochi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
dispărut fără urmă, că e preocupată, așa cum se și cade ca o femeie atât de frumoasă să fie preocupată, de toaleta cu care va merge la altar și că acum, în clipa aceea, se desfășoară un congres extraordinar privitor la briliantele pe care trebuie să și le pună și cum anume urmează să și le pună“. Prințul se liniști cu totul. Întreaga anecdotă ulterioară despre această nuntă avea să fie povestită mai apoi de către oameni informați, relatarea fiind, se pare, exactă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]