2,383 matches
-
arcuiau curcubeiele-n cântec. acum nu mai știu nu mai știu ce mai sunt... m-am prelins undeva în descântec. Acum pentru mine plâng norii, sau poate eu, nu mai știu mi-e foame de zăpezile albe și de banchizele brodate cu albastru sau de norii de pe-un cer albăstriu-vinețiu. Sunt doar un fir din apa mărilor de sare ce se zidesc în mine mereu acum am devenit albastră înserare nu știu de mai sunt tu sau sunt eu... Leonid
NU MAI ŞTIU... de LEONID IACOB în ediţia nr. 1229 din 13 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/344589_a_345918]
-
creștin clasic, fără habotnicie, mai mult drept decât credincios, iar mama avea mare evlavie la Măicuța Domnului. Din casă nu lipseau Icoanele, Biblia, Noul Testament, Cărțile de rugăciune, moștenire din Străbuni, cărți despre Mântuitorul, una de Colinde și Sfânta Cruce. Mama broda pe Iile care le cosea pentru Casă și pe marginea macatelor deseori frumosul semn al Sfintei Cruci. Pot spune că educația moral-creștină primită acasă a fost puternic înrădăcinată pentru perioada atee cuibărită în Liceu și-n societate, ori scientismul religios
TRADIŢII ALE SFINTELOR PAŞTI PĂSTRATE ÎN SUFLETUL VÂLCEANULUI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1209 din 23 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347927_a_349256]
-
de nor alb împrăștie întunericul nopții, călăuzind drumul Mironosițelor. Fiecare Pală de vânt se întețește în celelate prăvălind piatra de pe Sfântul Mormânt. Fiecare Freamăt de codru aduce Ucenicilor și urmașilor lor de-a pururea Bunavestirea Învierii. Fiecare Fir de iarbă brodează Mantia de brocard a Împăratului Vieții într-o dumnezeiască Primăvară a Sfintelor Paști. Fiecare Floare își pune corola și mireasma pe Hitonul de aur al Veșnicului Arhiereu. Fiecare Ramură înflorită chitește cu adâncă venerație Giulgiul gol de unde a țâșnit Flacăra
TRADIŢII ALE SFINTELOR PAŞTI PĂSTRATE ÎN SUFLETUL VÂLCEANULUI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1209 din 23 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347927_a_349256]
-
doi ani. Țin minte, chiar ultima dată, l-am văzut venind la noi, vara. A vrut să cosească, nu se lăsa nici la 85 de ani. Ca niciodată, atunci a venit îmbrăcat complet în alb, și cămața era de in, brodată pe la margine și la guler, și ițarii, erau albi-albi. Cu părul complet alb, gârbovit, umbla anevoios.. Eu eram mai în vale, la știubei, scoteam apă pentru casă. Văd că vine uncheșul Iacob, pesemne îi trebuia apă proaspătă de la știubei. Venea
UNCHEŞUL IACOB de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1214 din 28 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347995_a_349324]
-
anunță solia fulgerului. Te ridici stingher din scaunul fără spătar, rotești privirea jumătate goală, jumătate plină de visele abia părăsite. Deschizi poarta, privești în cele patru puncte ale crucii în care, ai lăsat trădările, durerile, fricile, fericirile -jumătăți de infinit brodat cu licăriri de speranță, apoi întorci scaunul cu trei picioare și bați un cui în mijlocul spațiului în care așezi, toată greutatea unui trup pe care nu-l mai vrei. Mergi înainte cu el pentru că ești convins că o ruptură a
PARANTEZĂ PLINĂ de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1114 din 18 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347519_a_348848]
-
hora și ascultau la chiuitul oamenilor, al îngerilor și al animalelor. Îi chemau Maria și Ion. Erau doi bătrânei care țineau foarte mult unul la celălalt. Aveau amândoi părul alb și fețe blânde. Maria era îmbrăcată într-o rochie albă, brodată cu lalele. Pe cap purta o basma înflorată. Ion era îmbrăcat și el într-o cămașă albă, cu ițari bej și avea o pălărie pe cap. Amândoi purtau la mijloc un brâu de catifea și în picioare, opinci. Singura lor
PARTEA I de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1125 din 29 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347459_a_348788]
-
veacuri, „Codru-i frate cu Românul”, fiecare ființă în sine aduce un prinos de slavă, de cinstire și de recunoștiință Poemului Iubirii: • Fiecare Cer angelic vădit îmbujorat, pregătește princiara Caleașcă de Aur, aleasă să poarte Mirii luminii ce și-au brodat taina trăirii lor dragi în legământul de șoaptă plin de azur. • Fiecare zâmbet de Soare pune fiorul lui șegalnic în obrajii catifelați de trandafir ai frumoaselor și invincibilelor Amazoane dace. • Fiecare Nour călător poartă în caierul său de nea, Dorul
MĂRŢIŞORUL FRUMUSEŢII DESĂVÂRŞITE: FECIOARA-FEMEIA-MAMA de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1159 din 04 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347638_a_348967]
-
ce se prind ca niște rubine în cununa sufletului lor românesc. • Fiecare falnic Stejar răsare ghinda rădăcinilor sale ce se înfig ca o veșnicie în vatra zămislirii iubirilor aprinse. Fiecare Cireș gătit de sărbătoare își scutură corola peste dorul lor, brodându-le sufletele pe borangicul cald al clarului de lună. • Fiecare Liliac se prinde ca o broșă de turcoaz pe umerii de nard ce le poartă destinul ca o predestinare a trăirii lor sublime. • Fiecare Măr înflorit ce cuprinde în ramurile
MĂRŢIŞORUL FRUMUSEŢII DESĂVÂRŞITE: FECIOARA-FEMEIA-MAMA de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1159 din 04 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347638_a_348967]
-
și semeață spre a-i primi ca într-un sanctuar pe sacerdoții mărturisirii ce-și oficiază taina dragostei lor sub cununa Neamului. • Fiecare Viță de vie vibrează în marama princiară de borangic undele șoaptelor de îngeri pe care apoi le brodează în firida de nectar: fie un cotnar al zâmbetului fie o aprindere a rubiniului-dor. • Fiecare Floare a soarelui vrăjită de apoteoza Luceafărului ei se aprinde în mirul făcliei de nuntă ca o slăvită binecuvântare, aleșilor. • Fiecare Păpădie este un policandru
MĂRŢIŞORUL FRUMUSEŢII DESĂVÂRŞITE: FECIOARA-FEMEIA-MAMA de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1159 din 04 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347638_a_348967]
-
cântul și poezia Nației sacre, în cuminecarea bucuriei și a suferinței Neamului întru taina mărturisirii sale hristice. DRAGOBETELE este tânărul mire împodobit în veșmântul frumuseții, țesut din brocardul Zorilor dimineții în care se îngemănează surâsul de Sus cu vibrația viselor brodate în firele suave de azur. Etimologia cuvântului DRAGOBETE se împletește din petalele de raze ale Dorului surprins în îmbrățișarea de lumină a celui Drag: DRAG - cuvânt protodac, tâlcuit ca; ,, chip frumos”, „chip de lumină'', „plăcut spiritual.” BETEL - termen tot protodac
DRAGOBETELE: DORUL DRAGOSTEI ÎN FRUMUSEŢEA DĂRUIRII DACOROMÂNULUI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1153 din 26 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347657_a_348986]
-
m-am gândit și ce motiv să invocăm ca să putem vinde Turnul Eiffel. Dar trebuie să îmi dați și mie ceva bani, că va fi greu. ONGurile vor fi contra proiectului nostru, opinia publică va inflama opinia politicienilor...trebuie să brodăm o adevărată capodoperă, trebuie să-i convingem pe toți ăștia că ar fi bine să dărâmăm turnul. -Mishto mo, îți dăm. Da vorbești cu Lepenis să ne angajeze pă noi, dacă câștigă contractul. -Dacă câștigă contractul de dezafectare a turnului
ȚIGANII AU VÂNDUT TURNUL EIFFEL LA FIER VECHI, SAU CUM M-AM VISAT UN (H)EROSTRATUS MODERN de MARIAN NUŢU CÂRPACI în ediţia nr. 2011 din 03 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350010_a_351339]
-
pe canale infestate de ceață. - Vrei să mergem la cumpărături? El o atinge-ncurajator pe spate. Ea, cu ochii ca luna plină, fixează peretele-ngreuiat cu tablouri din colecția Duduiei Iulica. - La o plimbare la șosea? El o atinge pe gulerul brodat de Cucoana Elisa. Ea se joacă de-a v-ați ascunselea cu lampa¬darul de Murano, care atârnă tăcut din plafonul încăperii. - Hai să ne bem cafeaua în grădină? El o ia de mână și-o conduce spre banca din
PROZĂ SCURTĂ – DOUĂ POVESTIRI CU DIALOG de MARIANA ZAVATI GARDNER în ediţia nr. 736 din 05 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/350180_a_351509]
-
te-am păstrat pe tine în inimă Înaltă, molatică, sfioasă, Ca să-mi aduci izvorul în fântânile Atât de înnămolite de nisipul așteptării. O înălțare de miresme în aer, O reprimare de neliniști în galop de cai, Pe câmpul cu arbuști brodați de ninsori, Acoperă singurătatea cu pietrele râului, Peste care vor curge zilele șipotind. Nu te voi grăbi, doar timpul Are clipele măsurate și nu suferă După trecerea noastră peste punți. Numai ceasurile asfințitului Vor bate ora trecerii în noapte. Ochiul
CUM NOI de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 373 din 08 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361880_a_363209]
-
în: Ediția nr. 476 din 20 aprilie 2012 Toate Articolele Autorului Oare-s născut ori făcut? Știu, ce-i născut din femeie poartă pe suflet urme de lut, doar în ochi o scânteie, un dor de absolut și o cheie brodată cu fir auriu din vise de fată. Femeia-i codificată, eu codul nu-l am. Am doar două brațe, prea puțin pentru a te legăna; picioare două, prea puțin pentru a alerga către tine; doi ochi, prea puțin pentru a
TU EŞTI DOAR O FEMEIE de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 476 din 20 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362059_a_363388]
-
muzica, în cărți sunt fixați făptuitorii muzicii. Primele două îi creionează pe Temistocle Popa și Paul Urmuzescu, iar cea de-a treia este despre Titel Popovici. Scrise la inițiativa dr. Florin Rotaru, directorul Bibliotecii Metropolitane, cărțile sunt o colecție care brodează cu fireturi de aur două tablouri culturale și artistice, de tulburătoare frumusețe și grandoare, ale muzicii ușoare românești. Colecția se numește „Patrimoniul muzical românesc”. Sunt cărți semnate de cel care a personalizat cu originală și elevată amprentă arta prezentării spectacolului
OCTAVIAN URSULESCU. MĂRGĂRITARELE MUZICII UŞOARE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1097 din 01 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365727_a_367056]
-
poezia „Început de iarnă” - prefigurează vârstele scurse pe nesimțite. Poemul are nostalgia unui lied, muzicalitatea și incantația sonetului și un aer de plăcută oboseală lirică. Ori, mai degrabă, ritmul rapsodiilor coșbuciene ori topîrceniene. Până și culorile amuțesc în tristă resemnare. Brodat în fulgi - anotimpul devine „Alb al albului solie, lacrimă neîntinată” (Început de iarnă). Un cântec nostalgic îngânat de clavir, un refren colbuit din nestinsele anotimpuri, acorduri line, eufonii fără cusur, lied, baladă sau doină transpuse modern, dezmierdare, alint, în versuri
FLOAREA TINEREŢII (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 848 din 27 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/366048_a_367377]
-
deodată am devenit cuarț pe nisipuri străine locuitor al dunelor de noroc îmi tot duc leagănele la mare pe nisip am râs și eu doamne cum îmi ardeau tălpile la doi milimetri de flux somniferele au devenit un lux îmi brodează visul (ingenioase cuburi alb-reci) port un citat pe inimă spre zori l-am creat e legat cu majuscule de fiecare dimineață de fiecare sabie de fiecare bob de rugină are și un joc sec dar fără el ar fumega continuu
ŞI AZI ŞI EU de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 1248 din 01 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365374_a_366703]
-
bucuriei. Frumusețea sursură divin, în toate izvoarele sufletului omului dumnezeiesc: primenește aerul cu râuri de mireasmă, îmbobocește dorințele celeste ale zorilor împodobiți cu cântecul apelor, dă azurului profunzime cu un zâmbet de pace. Frumusețea dă podoabă sufletului pe care își brodează anii, ca o văpaie de lumină ce se aprinde în sfeșnicul trupului. Lumina îi cade pe gândurile înflorite în albastrul cerului. Frumusețea se lasă peste candela fiecărui suflet aprins de dor. Frumusețea se lasă pe cerdacul sufletului împlinit: ea cântă
POEMUL FRUMUSEŢII de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1248 din 01 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365380_a_366709]
-
lui Hristos împrejmuită cu Dor, floare a Duhului Sfânt, mă primenește chemării Neamului. E chemarea dintâi sau alegerea dintru-nceput? Simt ecoul și mă încerc cu mirarea și totul parcă-mi răspunde. Înțeleg taina; gândul toarce, cuvântul țese și grăirea brodează cântarea. În jurul meu cresc lucrurile diafane ale Frumuseții. Poate că tocmai ele m-au zămislit. Sunt vesel, sunt bucurie, sunt cântare! Frumusețea vine ca o mireasă și mă încântă. În juru-mi totul cântă. Peste tot sunt chemări și adieri înmiresmate
POEMUL FRUMUSEŢII de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1248 din 01 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365380_a_366709]
-
de argint ale dimineții. Viața își întinde pașii spre cer. Frumusețea mă urcă-n lumină. Ce bucurie e să fii tu însuți, însoțit de frumusețe, să crești ca un fior divin atât de mult dorit și de sublim. Clipele vesele brodează zilele senine: cu rod mult, cu frumusețea neasemuită a anilor buni.Cântarea celor de demult, a celor nemuritori, împrejmuiesc frumusețea grădinii mele ortodoxe. Rugile lor respiră aerul bucuriei mele. De acolo, din înalt se lasă peste noi aura frumuseții lor
POEMUL FRUMUSEŢII de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1248 din 01 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365380_a_366709]
-
fiecare alegere, în fiecare bucurie, în fiecare nădejde, în aceeași credință străbună, în plinătatea iubirii fiecărui erou, fiecărui martir, fiecărui sfânt, fiecărui mărturisitor, în fiecare Dacoromân frumos. Lumina Frumuseții divine țese Marama Cerului sfânt, pe borangicul de stele al Îngerilor, brodând continuu Aleșii Neamului nostru: de atunci, dintru-nceput, de ieri, de azi și mereu, înflorind sufletele celor de demult în mireasma aleșilor de acum. Este muzica unei chemări dumnezeiești... Este cântecul unei alegeri binecuvântate. Făptura aceea Albă, cu ochii de
POEMUL FRUMUSEŢII de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1248 din 01 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365380_a_366709]
-
s-a apropiat din nou de fereastra poetului Ion Vanghele. Până și el era fascinat de versurile care pluteau deasupra orașului adormit, ca o chemare către nemurire și univers. Auzise chiar din inima orașului coruri de îngeri, ce părea că brodează straiele nemuririi, întinzându-le peste puritatea zăpezilor și înaltul cerurilor. A distins o chemare printre suspinele angelice. I se păruse că vocea unui copil venea peste coamele caselor întunecate de negura înfiorătoare a nopții. Dar , nu... nu poate fi vocea
POETUL ION VANGHELE, ÎN ZBORUL INFINIT de MANUELA CERASELA JERLĂIANU în ediţia nr. 2250 din 27 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/364767_a_366096]
-
complet placați numai în faianță cu model floral, fondul fiind de culoarea cerului senin, iar florile din centrul plăcii în culori naturale. Pe un perete trona o oglindă generoasă, iar pe suporții metalici nichelați, atârnau prosoape mari, albe și pufoase, brodate cu monogramă hotelului pe țesătură. Pe cadă era lipită o bandă de hârtie cu un scris mare în albastru „dezinfectat”. Parcă intrase cei de la Sanepid să deratizeze baia! Era singurul lucru care contrasta luxului și bunului gust. Pe mijlocul camerei
CAT DE MULT TE IUBESC..., ROMAN; CAP. IX CALATORIA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1134 din 07 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364831_a_366160]
-
toate manifestările cu caracter literar ce se desfășoară nu numai în perimetrul tomitan, ci și dincolo de granițele acestuia. Scriitoare, harnică, dar mai ales devotată vestală a slovei meșteșugite, amirosind de cerneala tiparului, Vasilica Mitrea, membră a Ligii Scriitorilor, și-a brodat gândurile, căutările, inspirația fertilă, alesele sale simțiri pe canavaua unor volume ca „Știai că timpu-i colorat?”, „Cândva prietene”,”Vremuri, oameni și destine”, „Antologie jurnalistică” ori romanul cu tramă ancorată în actualitatea noastră socială, „Confesiunile Angelei”. Fac o paranteză fiindcă trebuie
UN FERVENT MESAGER AL CUVÂNTULUI SCRIS, CRONICĂ DE IOAN ROMAN de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 758 din 27 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364868_a_366197]
-
tare încât, deși aflată la început de drum literar poate oferi atâtea imagini schițate natural pe fondul unui lirism intens și autentic. „Lasa-ți părul cu miros de lămâiță Să danseze ca o crinolină de fluture Pe cerul de cleștar brodând speranță... Îndrăznește!” (din poemul Vară) Tablourile astfel create, uneori contrastante, abundă de simboluri bine alese și cu multă atenție inserate creându-ți impresia că ai de-a face cu un autor cu state vechi în breaslă, dar descoperit de tine
IMPRESII DE LECTURĂ de GABRIEL DRAGNEA în ediţia nr. 975 din 01 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364926_a_366255]