1,059 matches
-
Obișnuiam să cred că, dacă mă pricep cu adevărat la ceva, acela este domeniul pantofilor. Însă ceea ce văd îmi face cunoștințele de rușine. Fiecare pereche de pantofi pe care o poartă fetele e incrustată cu perle, jad, diamante și are brodate flori de lotus, prun, magnolie, mâna lui Buddha și piersic. Părțile laterale ale pantofilor sunt pline de simboluri aducătoare de noroc și longevitate, de pești și fluturi. Fiind manciuriene, noi nu ne legăm picioarele așa cum fac chinezoaicele, dar nici nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
un evantai cu mâner lung, făcut din pene de păun. În spatele lor e o tapiserie uriașă cu un caracter chinezesc pictat în culorile curcubeului - shou, longevitate. La o privire mai atentă, observ că ideograma e făcută din sute de fluturi brodați. Lângă tapiserie, într-un vas din aur, e o ciupercă bătrână, înaltă cât un om. Pe peretele opus ciupercii e o pictură intitulată Ținutul nemuritor al Reginei-mamă a Regatului de Mijloc. Înfățișează o zeiță taoistă care se deplasează prin văzduh
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
Cerului e îmbrăcat într-o robă lungă, aurie. Pe țesătură sunt cusuți dragoni, nori, valuri, soarele, luna și multe stele. În jurul mijlocului are un brâu din mătase galbenă, de care sunt prnse perle, pietre prețioase, jad verde și un săculeț brodat. Mânecile au forma unei potcoave de cal. Cizmele pe care le poartă Majestatea Sa sunt cele mai impresionante pe care le-am văzut vreodată. Confecționate din blană de tigru și vopsite într-un verde de culoarea frunzelor de ceai, sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
din perete în perete. În mijlocul încăperii se află patul Majestății Sale. Eunucii care m-au adus pleacă și sunt înlocuiți de un grup de eunuci de-ai lui Hsien Feng, îmbrăcați în robe frumoase din mătase galbenă. Scot repede așternuturi brodate, pături și cuverturi. După ce fac patul, mă ridică ușurel pe marginea imensei sale suprafețe și mă lasă singură în cameră. Intră un alt grup de eunuci. Fiecare ține în mâini vase fierbinți din cupru, cu ajutorul cărora încălzesc așternuturile. Apoi mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
ilustrații bizare, pline de viață. Conținutul ei nu-mi este străin. Am auzit fiecare poveste și am văzut în Wuhu un exemplar copiat de mână. Cartea e folosită de povestitorii de la țară. Nuharoo este fascinată, mai ales de „Pantofii roșii brodați“, un basm vechi despre o pereche de pantofi purtați de o fantomă. Când eram copil, am văzut prezicători care făceau predicții false, distrugând astfel multe vieți. Însă An-te-hai nu vrea să riscăm nimic. Știu că este îngrijorat ca nu cumva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
ei energice a fost numit voievod al Moldovei. Constantin poartă pe cap o căciuliță asemănătoare cu a doamnei Anastasia, mantie de culoare verde, fără mâneci, dar brodată cu flori de aur și dintr-un caftan de culoare roșie, cu mâneci brodate. În mâna stângă ține și el semnul ctitoricesc. Nicolae Iorga ni-l descrie pe Gheorghe Duca ca fiind bogat, abia matur, frumos, mândru, impunător și răzbunător: „De o parte un om bogat în avere și în experiență, fără prieteni, doamna
Cetăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă. In: etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
surprinsă de veste. Dat fiind nivelul ei general de interes în viețile oamenilor din jurul ei, părea complet posibil ca Vivian să-și dea seama abia atunci eu eram îmbrăcată într-o rochie albă și că pe cap aveam un voal brodat, amplu și greu. Vivian stătea înșurubată în apartamentul nupțial de patruzeci și cinci de minute, deși stabilisem o întrerupere de doar cinci, iar Mandy și Lucille începuseră să ne dea târcoale, ca o haită de câini gata de atac. Mama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
inteligent și ocrotitor. Mă așteptam să ne curtăm precum fluturii primăvara. Mă așteptam să țin la el. Dar șansele îmi sunt luate fără a fi întrebată. Domnul Fei stă înainte-mi în fiecare noapte, rupând toate firele visului meu minunat brodat. Plâng în toiul actului. Cât de diferită sunt de prostituatele de pe străzi? Asta mă face să mă gândesc. Am nedreptățit-o pe mama. Am crezut mereu că ea a făcut ceva greșit de și-a nenorocit viața. Acum înțeleg că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
mine - dacă-i prea târziu pentru birou, veniți la mine, știți unde stau»... Așa că stau și eu - În calidor. Din calidor, văd cum se apropie, pe șosea, dinspre Orhei, o bicicletă: tata la pedale, mama pe cadru, pe o perniță brodată: De acord: tata n-a chiar furat-o pe mama, cum se fură fetele (bunicii de la Chiștelnița nu se opuneau căsătoriei, Însă Îi dădeau dreptate fetei, când ea spunea că-i prea devreme, să mai rămână domnișoară un an, doi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
de pe spinarea unui cal (bălan, cu șaua verde) și cele pricinuite de cadrul bicicletei (cu șa cu arcuri - dar tot pentru flăcău, nu și pentru fată)? Cu atât mai puțin, cu cât bocceaua aceea nu conținea altceva decât o perniță brodată, specială de pus pe spinarea cadrului bicicletic - ca să n-o curme pe mireasă... și Încă: mama fetei „fugite”, nu numai că auzise ce se fluierase, șușotise, chicotise, dar și văzuse, de la fereastra casei, ce anume se petrece pe lumea asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
sport și niciodată nu exagerase cu mâncarea. În consecință, Jenny era slabă și-și purta costumele-pantalon preferate cu mare aplomb. Toate hainele ei aveau culori neutre și erau croite în stil clasic. Femeia le mai înviora cu câte-o cămașă brodată sau o eșarfă în culori vii, dar nimic prea evident. Jenny nici nu fuma, nici nu bea, așa că singurul ei răsfăț era acela de a merge de două ori pe săptămână la coaforul din zonă, ca să-și aranjeze părul negru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
probabil ca s-o târască pe Lesley de păr până afară și să-i tragă o ciomăgeală zdravănă. Din păcate, chiar În acel moment, ușa biroului se deschise, și Lou Își făcu o apariție măreață În pragul ei, vesta lungă, brodată, de culoare purpurie și turbanul turcoaz dându-i aerul unei sultane. Simpla ei prezență era de ajuns pentru ca cele două combatante să Încremenească o secundă. Lesley Înșfăcase o cutie cu dosare de pe birou, intenționând clar s-o lovească pe Naomi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
să-i abat atenția. Mi-aș dori să știu și eu să gătesc așa. Ai putea și tu, dacă te-ai deranja nițel, spuse ea pe un ton ferm. Înfățișarea ei, toate acele eșarfe unduitoare, colierele și straturile de haine brodate, Împreună cu frumusețea ei ireală, conspirau pentru a masca discret voința de fier a lui Janey, de care cei ce n-o cunoșteau prea bine nu erau conștienți. În realitate, ea era un editor-scenarist de televiziune ambițios și de succes. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
Își Înșfacă veșmintele de ceremonie, le scoate unul după altul, le aruncă, furios, la pământ și le calcă În picioare, urlând, În dialectul său turco-mongol din Kashgar, potopuri de sudălmi răsunătoare. Potrivit obiceiului, suveranii poartă trei, patru, uneori șapte veșminte brodate, unul peste altul, pe care le leapădă În cursul zilei, așezându-le solemn pe spatele celor pe care Înțeleg să-i cinstească. Procedând așa cum tocmai o făcuse, Nasr Han Își manifesta intenția de a nu răsplăti, În acea zi, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
buzei sale de sus se înghesuie unul într-altul, încercuind bețișorul acela arzător, mișcările ei sunt încă studiate, ca și când zeci de bărbați ar pluti în jurul ei în fiecare secundă, în ciuda semnelor lăsate de bătrânețe, în ciuda mușcăturilor ulcerului, în rochia ei brodată și stilată, este încă impresionantă, cât de frumoasă fusese pe vremuri, se arunca asupra noastră cu sărutări umede, ca un vânt de iarnă, dispărea și revenea, croindu-și drum prin pădurea prostituției. Poate că și eu am fost prea bună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
i-am acordat toată atenția. Mă interesa expresia multora dintre invitați, care treceau de la un simulacru la altul cu o atitudine reverențioasă și emoționată. „Nu se deosebesc de cei care se duc la sanctuar să vadă Fecioara neagră cu veșmânt brodat acoperit cu inimi de argint”, i-am spus lui Belbo. „Cred ei oare că aceea e mama lui Crist În carne și oase? Nu, dar nici nu gândesc contrariul. Se desfată de similitudine, simt spectacolul ca viziune, iar viziunea ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
o față de masă brodată de mama ei. Își amintea cum o lua să-și învelească păpușa, atrasă fiind de florile colorate. Deși curată și călcată, era îngălbenită de vreme. A atins-o ca pe un lucru sacru, mângâindu-i florile brodate, în timp ce lacrimile îi udau obrajii. Și le-a șters repede căutând alte amintiri. În toate camerele pereții erau acoperiți cu tablouri cu rame, cu forgrafii mai mici și mai mari în care se vedea figura tatălui, a Floricăi, a lui
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
bătîndu-le cu palmele, pe capacul pianinei, până când acesta, între celelalte mobile mai înalte, începuse să semene cu un culcuș îmbietor, policrom, de o moliciune delicioasă. Apoi, din despărțitura cealaltă a șifonierului, scoase umerașe întregi de rochii de seară, unele vechi, brodate migălos, groase ca brocartul, altele de mătase ușoară, apoi câteva haine și căciulițe de blană. Era cojocul alb, cu înflorituri negre și roșii, pardesiurile, cel galben-citron și altul crem, o altă blană de vulpe, pe care Gina nu o purta
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
un afiș destul de mare, cu margini albe, înfățișînd o gravură în tonuri întunecate. Toată partea din dreapta, mai mult de jumătate din gravură, era cufundată în întunericul cald, sufocant, al unui pat cu baldachin. Pe o învălmășeală de perne și cuverturi brodate se lăfăia corpul, alb ca o burtă de pește, dezgustător în obscenitatea sa, parcă într-un fel estropiat, al unei femei cu o cămașă ridicată mai sus de mijloc. Nudul era greoi, sucit imposibil, iar femeia avea o față de-
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
acolo unde stă ea, în jețul italian, înfășurată în obișnuitul ei șal alb de mătase. Pe catifeaua gheridonului, mâna osoasă încă mai șovăie nehotărâtă și, ca și când ar voi să mai câștige timp, unghia uscată râcâie abia auzit conturul unui nufăr brodat. Tânărul Titi Ialomițeanu se simte apăsat de tăcere. Doar incapacitatea lui mondenă l-a gonit pe Profesor înapoi la scrisori. O clipă pe care tânărul o suportă greu - cea de acum -, când, cu mâinile la spate, examinează un porțelan de pe
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
de apă, mâhnirea unei făpturi neștiutoare care tot nu înțelege de ce - pe nedrept - a fost lovită... La o asemenea priveliște, cum să nu întorci capul, înduioșat ca un călău sentimental ? Profesorul Mironescu urmărește cu degetul conturul unui nufăr (sau lotus) brodat, Margot șușotește cu micuța Yvonne, domnul Ialomițeanu tușește discret, pregătindu-se să lanseze o nouă întrebare. Dar atunci când el te privește cu ochi gravi, cu o supunere de soldat credincios, nu ți se împrăștie orice îndoială despre presupusa lui nelealitate
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
Două fete jucau tenis, dar nu „oficial“, întrucât nu era sezonul de tenis (aveau voie, desigur, să joace, dar antrenorii nu intraseră încă în funcțiune). Hattie purta uniforma pentru masa de seară, o bluză de mătase cafeniu deschis, cu guler brodat, și o fustă-salopetă cafenie, dintr-o catifea reiată, foarte fină. Își scosese pantofii și își înconjurase cu brațele un genunchi înălțat până aproape de bărbie, îmbrăcat într-un ciorap maro. Fetele nu aveau voie să poarte ciorapi-pantalon colanți, socotiți dăunători pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
în două cozi care-i atârnau pe umeri. Purta rochia ei mov, înflorată, de la Boutique Anne Lapwing și, pe deasupra, pentru că seara fusese ceva mai răcoroasă, o jachetă lungă de lână gri, cu mânecile suflecate. În picioare purta papuci de casă brodați și niște șosete albe, foarte scurte. Arăta ca o școlăriță, mlădioasă, plăpândă, și totuși avea o ținută demnă, șocată și combativă, așa cum stătea cu bărbia în sus. Tenul ei lăptos era ușor bronzat, dar foarte palid, iar buzele i se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
o să-ți placă, nu ca locuința mică din Malibu, ci o casă mare, adevărată. Pe viitor am de gând să te țin lângă mine... — Asta-i foarte frumos din partea dumitale, John Robert. Hattie își lăsase mâinile pe fața de masă brodată și se înclinase în față, privindu-l grav, cu ochii ei de marmură bleu-pal. — Asta-i foarte frumos din partea dumitale și îmi dau seama că în anii următori în viața mea se vor schimba o sumedenie de lucruri, și că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
prea mult. Ar trebui să cânți. Când cânți ești fericit. — Urăsc fericirea și, în felul ăsta, mă lepăd de ea. — Iubitule, mă necăjești tare... — Regret. — Vrei să cântăm duetul de Mozart? — Te acompaniez la pian. Emma ridică de pe pian șalul brodat, și o lampă, și fotografia adolescenței lui neprihănite, și deschise capacul. Telefonase de la aeroportul Heathrow la Papuc, mai telefonase o dată de la aeroportul din Bruxelles și de două ori de acasă. Nici un răspuns. Trase un al doilea scaun lângă pian și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]