682 matches
-
peste noapte, ale supermarket-urilor nopții, ale instalațiilor de încălzire din demisolurile noptaticului oraș. La fel ca locurile pe care le bântuie, urlătorii funcționează douăzeci și patru de ore din douăzeci și patru, zi și noapte, non-stop. Ei nu închid niciodată. Femeia cu picioare bronzate - Doamne, ce putere are - care zace prăbușită prin ganguri, la toate orele, pe orice vreme. Împreună cu restul corului, ea face repetiții, la nesfârșit pentru aceeași revendicare, pentru singura conspirație, unica trădare. Totul eșuează în obscenitate, ură de sine, ca și cum n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
despre care i-ar fi greu acum să spună dacă era cultivată sau sălbatică. Avea tulpina acoperită de spini mici și aproape invizibili, niște spini care nu Înțepau, ci, cel mult, lăsau dâre albe și nedureroase pe pielea subțire și bronzată. Frunzele ei erau albicioase pe dos, iar fructele mici și roșii erau dulci și aveau și un parfum deosebit. Asupra numelui acestei plante, atât cel comun cât și cel științific, el poate reveni cu precizări la nevoie. — Nu e nevoie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
foarte tânără. Privește cu descurajare undeva În sus. Un bărbat foarte solid cu o beretă marinărească și cu un tricou dungat, rupt În bucăți. De gât are legat un pietroi care pare să cântărească 10-15 kg. El are o față bronzată și dură, iar mâinile Îi sunt legate la spete. Alături de el, copleșit de greutatea unui alt pietroi legat de gât, se află un copil de 10-11 ani. Acesta se sprijină cu umărul de marinar Încercând astfel să nu se prăbușească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
aveam obiceiul de a leșina și a mă trezi În locuri ciudate, m-am felicitat pentru Începutul promițător. Hai să vedem. Elisa m-a sunat, cină la Cipriani, taxi până la Bungalow 8, toată lumea la masă, am dansat cu un... englez bronzat. La naiba. Ultimul lucru pe care mi-l aminteam era că dansasem cu un tip fără nume Într-un club și acum eram Într-un pat - chiar dacă unul uriaș, confortabil, cu cearșafuri extrem de fine - pe care nu-l recunoșteam. — De câte ori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
probleme, când intră el. — Bună, spuse el și abia dacă-mi aruncă o privire. Te simți bine? Erai cam mangă aseară. Apariția lui Îmi distrase atenția atât de mult Încât am uitat că eram pe cale să vomit. Arăta și mai bronzat decât Îmi aminteam, iar bronzul Îi era scos În evidență de un tricou alb foarte mulat, pantaloni largi albi și cei mai drepți și mai strălucitori dinți pe care i-am văzut vreodată În gura unui englez. Era ca Enrique
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
revigorați de diversele cine cu fripturi - le țineau de antebrațe ca să nu cadă de pe tocurile Înalte. Noaptea de Început de noiembrie era rece, dar nimeni nu părea să observe că nu mai eram În iulie. Pielea - curățată, tonifiată, epilată, hidratată, bronzată și strălucitoare - era peste tot, de la decolteuri bronzate uriașe la porțiuni lucioase de stomac și până la câțiva centimetri de coapsă care sunt rareori la vedere, În afara plajei sau cabinetului ginecologului. Câțiva oameni se legănau pe ritmul muzicii de atmosferă care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
de antebrațe ca să nu cadă de pe tocurile Înalte. Noaptea de Început de noiembrie era rece, dar nimeni nu părea să observe că nu mai eram În iulie. Pielea - curățată, tonifiată, epilată, hidratată, bronzată și strălucitoare - era peste tot, de la decolteuri bronzate uriașe la porțiuni lucioase de stomac și până la câțiva centimetri de coapsă care sunt rareori la vedere, În afara plajei sau cabinetului ginecologului. Câțiva oameni se legănau pe ritmul muzicii de atmosferă care emana de după ușa impunătoare de oțel și cei mai mulți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
fine ale roibilor, încheieturile delicate care nu se flinseseră, când comanda bruscă îi oprise, și forța aceea imensă în acele fusuri fragile, care cutremurase atât de zgomotos pavajul inert. Vinele se întindeau încă dureros parcă subt pielea mătăsoasă cu păr bronzat. Hallipa urcase scara cu capul întors spre dog-cart-ul pe care, stângaci și încet, băiatul cerca să-1 urnească. Mini făcu observația detectivă că acel băietan nu atârna altădată la spatele dog-cart-ului. Era probabil că azi Hallipa poposise îndelung undeva, unde nimeni
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
consimțea să meargă la București. Mini credea că o văzuse dispusă, dar nu putea afirma nimic sigur. - Ce bine ar fi! suspină Eliza. Mi-e dor de București. Pe Doru, speranța cât de slabă păru a-1 înviora. Fața lui bronzată se roși puțin. Mini îi privi atunci pe amândoi. Atitudinea, așa de ciudată și de bătătoare la ochi a Lenorei, o făcea curioasă. Eliza era cu totul neturburată și cu obicinuitele ei cochetării de mers, de vorbă, părea o cănăriță
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
au învățat impecabil știința escrocării, a tranzacțiilor murdare, a câștigurilor ilegale. Nu a mai mirat pe nimeni faptul că la începuturile originalei noastre tranziții, într-o localitate din Ialomița, mi se pare, populată numai de conaționali de-ai noștri mai bronzați, toate familiile erau posesoare de firme de afaceri, deși erau lipsite de știință de carte. Suntem martorii unor fenomene nefirești în viața socialeconomică, cu consecințe grave pe termen lung: răsturnarea valorilor și criza morală. Vedem cum ies în față înavuțiții
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]
-
tam-nisam, că în relațiile cu țara noastră, noi exportăm doar loturi omogene de țigani cu bronz natural, calitatea întâia. Nu înțelegea, de ce se supără aș de tare dom’ prezident al Franței, de calitatea țiganilor noștri care deși sunt mai puțin bronzați decât Obama, cu toată rasa lui de negroizi, totuși au înaltă calificare, în lucrul la capra podului, la ușa bisericilor sau în metrou, în subtilizarea cu deosebit profesionalism a unor bunuri de ale francezilor antrenându-i în felul acesta, în
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
stringente ale lumii contemporane. Și venise acolo, toți cei care răspundeau în țara lor la titlul de președint,e sau cum este cazul Italiei, la titlul de premier. Prea puțin mă interesează ce s-a discutat acolo, chiar dacă ăl mai bronzat președinte al lumii, americanul Obama, a încercat să transmită pe spinarea celor din NATO, deci pe spinarea noastră, responsabilitatea integrală a bubei lor din Afganistan, ci ca un patriot român, am căutat să văd și eu cum este privită România
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
l-a trimis, scurt pe doi, la plimbare. Aceste două momente, nici nu au nevoie de comentarii amănunțite, ci doar privindu-le ai o imagine clară, perfect vorbitoare, despre relațiile președintelui României cu băieții din liga întâi a Europei + marele bronzat american. Cred că asta este o altă mostră de manifestare a politicii „la plesneală”, profesată de președintele nostru, cu o asiduitate demnă de o cauză mai bună. Că nici Sarkozy și nici Berlusconi nu sunt la mare distanță, nici mai
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
părea deloc prietenos. Era un alt om: morocănos și enervat. Un om care impunea respect. Am coborât privirea și am descoperit că mă uitam la abdomenul lui. Tricoul lui alb ieșise din pantaloni, așa că îi puteam vedea stomacul plat și bronzat și dunga de păr care mergea în jos, către... Repede, cu inima zbătându-mi-se în piept, am ridicat ochii și i-am întâlnit privirile. Luke s-a uitat și el în jos, către locul la care mă uitasem eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
o drăguță, o să-ți placă de mine“. Nu trebuia decât să aștept ca tipa să dispară ca să mă pot plânge lui Billings de chestia cu camera. Să mă plâng cu drăgălășenie, normal. Blonda mi-a întins o mână fină și bronzată. —încântată de cunoștință. Eu sunt Jackie, mi-a zâmbit ea. Tipa avea vreo patruzeci și cinci de ani, dar de la câțiva metri depărtare arăta cu zece ani mai tânără. —Numele meu se pronunță C-H-A-Q-U-I-E, a adăugat ea. Jackie e mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
o formă destul de bună. Carnea îi era cam lăsată, dar nu cine știe ce. Se dă în spectacol, m-am gândit eu scrâșnind din dinți și rugându-mă s-o lovească damblaua și alte alea, pe ea și coapsele ei suple și bronzate. I-a luat o veșnicie să se demachieze și apoi să-și întindă crema pe față cu vârful degetelor, să-și mângâie și să-și maseze ușor pielea. în rarele ocazii când mă demachiam, nu făceam mai mult decât să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
Unde e? am alergat eu la fereastră ca să-l văd pe Dermot. — Acolo, tocmai iese din Volvo-ul cel nou. Am privit pe fereastră fascinată, sperând că Dermot o să fie un tip oribil. Dar, de la distanță, nu arăta rău deloc. Bine bronzat și cu un păr suspect de negru, Dermot putea fi descris ca fiind genul de bărbat „care se îngrijește“. Era îmbrăcat cu o cămașă de blugi, cu o jachetă din piele gen bluzon și cu o pereche de pantaloni cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
interne îmi intraseră în trepidație. Și Dumnezeu mi-a făcut pe plac, dar a adăugat o clauză adițională. Cel care intrase pe ușă era, într-adevăr, Luke. Dar Luke era însoțit de nimeni alta decât superba Anya, Anya cea scheletică, bronzată și cu ochi migdalați. Primul lucru care mi-a venit în minte a fost că dacă Luke era destul de bun pentru Anya, atunci era destul de bun și pentru mine. Nu că aș fi avut de ales. Luke ne-a salutat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
juca prin pliurile stomacului meu. Am ieșit din lift foarte încet. Era mult prea cald ca să ne mișcăm mai repede. Ușa apartamentului era deschisă. Luke stătea întins pe podea, îmbrăcat doar într-o pereche de blugi tăiați. Pieptul și picioarele bronzate îi erau goale. Ventilatorul bătea pe el, răvășindu-i părul lung până când șuvițele îi intrau în ochi. Când am ajuns față-n față cu el, ochii i s-au întunecat, apoi Luke mi-a zâmbit. Cu subînțeles. Cu o promisiune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
câinele ei, pentru că nici o persoană de naționalitate irlandeză nu poartă un astfel de nume. Dar când am văzut că nici un câine nu-și face apariția cu pași grăbiți, am realizat că Harry era tipul de doi metri optzeci, blond și bronzat care se ivise în hol la chemarea Nolei. —El e Harry, mi-a spus ea. Soțul meu. L-am întâlnit la trei ani după ce m-am lăsat de droguri, deci când aveam cu opt ani mai mult decât ai tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
mei! Lucille Cox s-a ridicat și-a zburat către noi în secunda în care am pătruns în sufragerie, învăluindu-ne, pe amândoi, într-o îmbrățișare strânsă și plântându-ne câte-un sărut umed pe fiecare obraz. Lucille era cea mai bronzată și mai subțire femeie pe care o văzusem vreodată. Era îmbrăcată impecabil, iar ansamblul se finaliza cu un păr decolorat până la nuanța unei bezele. — Randall, dragul meu! Iar tu trebuie să fii Claire. Abia am așteptat să te cunoaștem, draga
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
în irlandeză, îi spun. —E pe val în State, izbucni Debbie. —E american? —Irlandez, dar lucrează în America și apare mereu în reviste și ziare. —Cum arată? —Doamne, de unde să încep... ăă, înalt... —Cu păr brunet și cămașă albă? Tipul bronzat? —Deci l-ai văzut. — Am vorbit cu el, spun râzând. Debbie face ochii mari. —GLUMEȘTI! —Vorbesc serios, spun ridicând din umeri. Am crezut că e un tip oarecare. — Lucrez întruna la clasa întâi, și Adam Kirrane doarme dus tot drumul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
că așa n-o să le simt atât de uscate. Și în curând visez. Da, visez că sunt la premiera unui film. Probabil e în L.A., pentru că e cald și plăcut, toate femeile poartă rochii cu umerii goi și sunt toate bronzate și slabe. Eu port o minunată rochie Versace, din mătase roșie, și parcă plutesc pe covorul roșu, de braț cu Adam. Îi văd pe Halle Berry, Kate Hudson și Tom Hanks și îi salut din cap, dar nu am timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
puțin în liniște cu Domnul. Locul era plin de studenți cu aceleași intenții, toți rugându-se frenetic. Și unul dintre ei era Paul. Stătea în partea din spate a bisericii, în blugi și un tricou alb, iar brațele îi arătau bronzate și puternice. Aproape mi-a stat inima când l-am văzut și mă întrebam cum o să trec pe lângă el fără să mă înroșesc. E greșit să flirtezi în biserică, gândeam atunci. Cum mergeam spre ieșire, m-am rugat la Sfântul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
mine. Mă holbez la imagine și mi-e greu să-mi închipui că-l știu pe tip, cu atât mai puțin că am cinat împreună aseară. Adam poartă un smoching alb și e la o petrecere din L.A. Arată relaxat, bronzat, fericit și în largul său în lumina reflectoarelor. Mă întreb când a fost făcută poza. Mă întreb dacă a văzut-o. Până la urmă, e o realizare pentru un actor irlandez să apară într-o revistă americană de succes ca asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]