833 matches
-
să privim împreună, cu un singur ochi. M-am aplecat peste cutia luminoasă și, printre pete sau poate chiar din ele, din alăturarea lor care acum nu mai era întâmplătoare, am observat cum apare chipul unei fete. O tânără, poate brunetă, poate roșcată, cu gura cărnoasă și sprâncene stufoase peste ochii larg deschiși. Mai mult nu se zărea, dar suficient cât să-ți dai seama că, la epoca ei, sucise niște minți. Un fel de țigancă rasată, trecută prin saloanele cine știe cărui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
Paul ar fi rulat liniștit în creierele noastre. M-aș fi trezit într-o bucătărie de țară, lângă un burtos cu barbă, flancat de două calculatoare. Iar Mihnea s-ar fi pomenit ieșind din baie și dând de-un slăbănog brunet, puțin cocoșat, cu niște ghetuțe de fetru în picioare. Un „pârțar“, după toate aparențele. „Nimic...“, a zis cu seninătate „pârțarul“. „Ia să verificăm...“ Mihnea s-a așezat lângă mine și-a derulat paginile. În câteva secunde, traseul era parcurs. Mihnea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
înfățișarea unei femei; când închideam noaptea ochii, o tensiune surdă îmi cuprindea simțurile, făcându-le să tresară de nerăbdare. Întâlnirea părea inevitabilă: ea avea să se producă mulți ani mai târziu, sub forma unei obsesii calme și perseverente pentru femeile brunete, cu ochii negri și părul lung. Încă mai ciudat, cam tot pe la vârsta aia (poate prin ’77 sau ’78; ajunsesem deja la școala generală), am descoperit că vibrațiile mele fictive, interioare și necuviincioase au o bază reală. Poate n-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
se recompune în forme și trupuri reale, umplute cu emoția momentului: botul alungit al Boeing-ului, ridicându-se de pe Otopeni odată cu bagajele mamei și holograma unei amintiri; picăturile de ceară, scurse pe gât și pe umeri dintr-o lumănare, în timp ce bărbatul brunet și țigănos o încalecă brutal; cuțitul de pe noptiera altui bărbat; perechea de ghete negre, „depeșare“, cu talpă groasă și bot metalic; răceala zăpezii din spatele cabanei „3 Brazi“, resimțită pe fundul gol; tramvaiele de pe „Bucureștii Noi“, forfecând aerul dimineții ca niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
vroiai să sari pe geam, nimereai în scări metalice sau în trape întredeschise, care te aruncau la nivelele inferioare. Holurile patinau în ciment, ca ale noastre, și se terminau în ușițe joase și dosnice. Peste toate guverna o femeie înaltă, brunetă, îmbrăcată de sus până jos în negru, căreia studenții îi ziceau Komissăreasa. N-am amintit însă de celelalte găuri negre ale facultății noastre: podul care nu există, deși toată lumea vorbește de el și-l vezi și de-afară, din stradă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
absent timp de câteva minute ce aranjam, ce oficiam în fața cuptorului, așezând înăuntrul acestuia vasele pentru ars ca pe niște ofrande păgâne. A doua zi am fost concediat din motive obscure. Trecând mai târziu prin fața magazinului, am văzut o studentă brunetă "tip" India-Pakistan-Bangladesh ce amesteca din greu culorile vieții... Proverb francez cu iz de Ev Mediu, crud ca adevărul și tăios ca un tăiș de ghilotină: "Ventre plein ne comprend pas ventre creux" (Pântecele plin nu-l poate înțelege pe cel
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
îl sorb din priviri, plini de admirație. Din conversația lor, animată cu unduiri diverse de mâini și de șale, nu prind decât finalul, rostit cu un accent inconfundabil: Je veux chercher Moustapha. O canadiancă de origine rusă (o frumusețe excepțională, brunetă) din Toronto este aleasă Miss World 2005. Știrea este menționată spre finalul jurnalul televizat al Radio Canada, executată în doar câteva secunde. Nu pot să nu mă întreb cât spațiu media i-ar fi fost consacrat într-o țară a
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
atunci era comună, da’ acuma s-o desființat. Și-apăi l-am Întrebat pe șeful de post: „Mai trebuie?”. „Nu trebuie nicăieri”. Și-apoi, no, m-am dus după livret. Și-acolo la comisariat m-o luat În primire un căpitan brunet: „Bă, ce-ați vrut să faceți, bă, sunteți proști?”. S-o exprimat așa... Și-apoi i-am zis: „Domnu’ căpitan”... - că eu n-am vorbit cu „tovarăș” după ce am venit acasă, numai cu „domnul” - „vă rog, dacă se poate să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
și simplu, ce să spun? Nu m-a Învățat nimeni, nu mi-a dat nimeni brânci, nu știam nimic, nimic. Politică n-am făcut, nici tata, nici mama... Ce să spui? Venea Gheorghe Perla, șăfu’ anchetei de la Galați, Înalt, mustăcioară, brunet. Și mă agăța de haină și mă bătea. Da’ nu dădea tare săracu’, dădea așa... Știi? Nu dădea, că avea suflet În el. Și venea și: „Nu pot să-l audiez, că numa’ plânge”. Și nu știam ce să spun
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
de afacerile cu rația de ulei și zahăr, având grijă să aibă destui bani pentru cele două femei, dar și pentru familia sa. Într-o zi, fiica 140 sa, care tocmai terminase liceul, a fugit în lume cu un șofer brunet din satul învecinat, spre disperarea președintelui. Pe la colțuri se șoptea că fata ar fi gravidă și că iubărețul președinte va fi bunic, ceea ce s-a și întâmplat. Spre toamnă, după sărbătoarea Nașterii Maicii Domnului, a fost nuntă mare. Acolo s-
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
retras stânjenit într-un colț cu gândul să plece, dar în clipa imediat următoare Costash apăru în dreptul ușii ca și cum fi l-ar așteptat. Avea pe față un zâmbet ciudat, semănând mai mult cu o grimasă. Era puțin chel, brunet la față, uscățiv, trecut de 50 de ani; îmbrăcat în pantaloni scurți, în maieu bleumarin și o pereche de șlapi, el își ațintise ochii asupra lui Codrin, impresionându-l. A strigat imediat camerista care se afla în bucătărie. - My name
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]
-
îmi venea să nu-l mai citesc. Îmi dădeam seama de fiecare dată că mințea iar, însă o trimiteam pe Oseki să mai vândă o bijuterie și să-i ducă banii domnului Uehara. — Ce fel de om e Uehara? — Scund, brunet, dezagreabil, răspunse Oseki. Nu prea stă pe-acasă. De obicei o găsesc numai pe soția lui. Au și o fetiță de șase-șapte anișori. Doamna Uehara nu arată prea grozav, dar pare bună și inteligentă. Să nu-ți faci griji din pricina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
în ultima vreme, pentru că făceam mai mulți bani ca el și că mă lăfăiam în lux. Toată lumea e bine - Mama? Păi știi cum e, o lasă vederea. Dar e bine. Și apoi și-a chemat iubita - o fată zdravănă și brunetă pe nume Cissy Flexner. O cunoscusem la școală; era de la noi din cartier. Tatăl ei, înainte să dea faliment, avusese un magazin - vindea salopete, mănuși pentru muncitori, izmene, galoși, lucruri de-astea; și era un tip durduliu, ezitant, palid, cam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
ca să ne aducem aminte de acel Copil, născut acum, care ne-a dăruit viața pentru totdeauna... ...și să fim copii în inima noastră, copii... CORTINA Roata Timpului I Cortina se deschide. Interior. În dreapta scenei, lângă o masă rudimentară, o femeie brunetă, cu părul strâns la spate, cu tilk-ul caracteristic (semnul de pe frunte), înfășurată în sari, pregătește pâinea (un fel de turtă, de culoare maronie, din făină integrală de tapioca se bate între palme, pe verticală, ca o lipie). Sunet de fond
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
multe servicii credinței decât cei inocenți. tierra caliente* * tierra caliente = "pămînt cald. Dimineața plecăm la "Impex". Aici, într-o sală care seamănă cu un amfiteatru universitar în miniatură, un inginer ne dă lămuriri despre dezvoltarea industriei petroliere mexicane. E tânăr, brunet, slab și poartă ochelari. Explicațiile trădează un specialist îndrăgostit de profesia sa și trăind prin ea fără rezerve. Ceea ce mă face să mă simt în fața lui ca un american la Luvru. În sala de comandă de la "Impex" mă uit lung
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
nu știm noi cum e cu dragostea?! Știm sau nu, surîde Mihai reușește să ne subjuge mai întotdeauna. Sînt liber se lovește Vlad cu degetul în dreptul inimii. E drept, mă obsedează o femeie de-aproape treizeci, ori poate trecută, o brunetă trăznet, am cunoscut-o în tren, e ceva... asistentă medicală, dar uite ici rîde Vlad plimbîndu-și arătătorul drept dinspre rădăcina nasului spre vîrf -, îmi cunosc lungul... N-am acces, zău! Îi mai telefonez cîteodată, îi vorbesc frumos, mă ascultă, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
cu privirea spre ușă, în gol, zicîndu-și că, totuși, Muraru e un tip ratat, în care formația universitară și-a lăsat adînc amprenta. Asta îl duce cu gîndul la o recentă cunoștință, o asistentă de la catedra de Română, o fată brunetă, cu ochi negri, vii, și o vorbă sigură, puțin voalată de ezitarea cu care-și fixează ideile înainte de-a le enunța. De la înfățișarea de-o izbitoare asemănare cu tot ce se știe despre femeile Greciei antice, pînă la glumele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
moduri diferite de a-și exprima regretul: domnișoara Hernshaw, înaltă, blondă și îndelung curtată zadarnic de Mytten cel incapabil să prindă lucrurile subtile, se legăna cu ochii umezi de lacrimi și dornică să-mi strângă mâna; domnișoara Seelhaft, scundă și brunetă, își ștergea încruntată ochelarii și îmi arunca priviri grăbite și pline de compasiune. În cele din urmă le-am lăsat cu grija ultimelor comenzi de Crăciun și cu plăcerea de a se bucura una de compania celeilalte și am pornit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
că e „primejdia“ acelui loc. Adam încuviință din cap. Se îndepărtă puțin apoi se opri, semn că se retrăsese din societate și acum era singur. Brian ieși pe ușa pe care dispăruse Gabriel. Adam era mic și îndesat, un McCaffrey brunet, cu un cap rotund, o față rotundă, păr negru, drept și scurt, asemănător cu cel al lui Alan, și aducea puțin cu George. Nu moștenise nimic din înfățișarea de viking prădalnic a tatălui său. Avea ochi căprui, intenși, și zâmbea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
și sprințare, de tocuri mici și ascuțite, femeiești, ajung la ușă, cât ai zice noapte! În pragul încăperii stă postată Coco, alias Bombonica, prietena infidelă, mincinoasă și picantă, în vârstă de numai optsprezece ani, a Bossului. Osânda lui! Zveltuță, veselă, brunetă, rimelată, mignonă și apetisant de murdară. Murdară de sus și până la poale, murdară pe păr, pe rochița albastră cu buline galbene, terfelită de iarbă și de balegă proaspătă, murdară pe gambe și pe pulpe, cu sandalele dezlipite și înnoroiate (de unde
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
eu, aicea? Să vă f...tă turcii! Haideți, veniți, veniți, poftiți aici, la popotă, ambuscaților! Lili...! Lili...! Gagico...! Băga-mi-aș ce n-am! Nu m-auzi, fă...?! Hei! Fă-te'ncoa, surdo, la domnii, cu câte cevașilea! Un individ brunet, cu ochii alunecoși, aproape șașii și cu nasul ascuțit și ciupit de vărsat, individ bondoc ca și Bossul, dar cu mult mai solid construit fizic și mai lat în umeri, ciolănos, înaintează și el tărăgănat spre noii-sosiți, întinzându-le o
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
viață îl urmăreau cu priviri neliniștite. El nu dorea să le facă vreun rău, ci numai să-i sperie puțin. Îi privi gânditor. Într-un anumit sens, abia acum mintea lui se putea concentra cu adevărat asupra lor. Amelia Prescott, brunetă și mărunțică de statură, eca o femeie frumoasă, însă cam trecută. Era îmbrăcată cu un bolero, șort și espadrile. Când Gosseyn îi scoase călușul, primele ei cuvinte fură: ― Tinere, cred că-ți dai seama că am cina pe foc. ― Cina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
becului părul creț și cenușiu al avocatului răspândea o aură argintie, ca și când ar fi fost stropit de picături de ploaie. În colțul din stânga al pânzei, ca și cum ar fi ieșit din casa ei, și mare ca În realitate, era o femeie brunetă cu un băiețel În față. Era desculță. În fața ei stătea Îngenuncheat un bărbat Între două vârste - aproape În aceeași poziție În care Îngenunchease onorabilul Fioravanti. Probabil că femeia aceea era Maria, iar pruncul cel gol era Isus. Dar nu era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
Probabil că femeia aceea era Maria, iar pruncul cel gol era Isus. Dar nu era nimic sacru În imaginea aceea. Însă avea ceva foarte familiar. Ceva ce recunoștea cu o nostalgie dureroasă. Era o femeie cu un copil. Femeia era brunetă, mândră și simplă, ca și, ca și, ca și... Copilul avea vreo trei sau patru ani. Putea fi Kevin, acel Kevin pe care și-l amintea Antonio Înainte ca ea să-l răpească. Înainte ca ea să le distrugă viața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
Îl dezamăgise - și se rupsese și acel fir. Iar acum nu-i cunoștea nici fața și nici vocea. Nu avea să le recapete niciodată. Îi pierduse și nimic nu mai putea să-i readucă Înapoi. Lumina se stinse, iar femeia brunetă, cu Kevin În brațe, se cufundă În Întuneric. Acum rămase doar Întunericul. Și un singur lucru de făcut. Pânza era ca o tablă neagră pe care luceau, albe, doar pielea diafană a copilului și chipul obosit al mamei sale. Elio
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]