5,355 matches
-
să completeze, ci unul... special, din colecția mea. Vi-l rostesc imediat ce veți binevoi, mai spuse, după care scoase o batistă și se șterse la gură de câteva ori, așteptând. M-am arătat, evident, surprins, buimăcit și oarecum speriat de brusca lui apariție, neștiind ce să cred și cum să reacționez! Cu toată căldura de afară, misteriosul domn purta pantaloni lungi și Închiși la culoare, de stofă maronie, cămașă și un sacou cenușiu, vizibil uzate. Sesizându-mi uimirea, mi-a spus
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
secticid, ai zis, tată?", tresări Virgil. Da, bă, băiatule, i'secticid. Da' d-ăla bunu', frătimeagule, nu ca alea dă le vinde rușii-n piață." "Zi..., d-ăla bunu', care va să zică", face șoferul căzând pe gânduri. Nea Vasile luă aminte la brusca aplecare către reflecție a fârtatului său. Își dădu seama că pe celălalt s-ar putea să-l fi dus mintea la ceva ce lui îi scăpase. Da'..., dă ce-ntrebi Vergilică, tată?" "Așa", zice asociatul afișând o față, chipurile, nepăsătoare
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
atât de suave, că semănau cu un susur de apă de câmpie. Fără să-mi dau seama, fulgerător o și trecusem de pe scaunul ei pe genunchii mei și, din sărut în sărut, stăteam așa ascultândune respirațiile parcă sugrumate. La deschiderea bruscă a ușii, atât de tare ne speriaserăm, că ea, ridicându-se de pe genunchii mei, se lovise la unul din genunchi, la mescioara mașinii de scris, provocând în același timp, și un zgomot dubios. Ce faceți, porumbeilor? se aude îndată Roji
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
încetare în noi ajungând într-un timp vid unde se simte solitară cu conștiința care a precedat-o, recunoscând în aceasta o altă parte a unui Eu, care credeai că este al tău. Schimbările calitative de conștiință nu sunt niciodată bruște și nu constituie frânturi absolute, conștiința de nivel superior implică recunoașterea de către subiectul gânditor a stărilor lui AFECTIVE și este mai mult decât conștiința primară pe care toți o deținem. De aceea, toate deciziile pe care le luăm reprezintă sistemul
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
și 70 de ani). O fosfatemie scăzută poate determina demineralizare osoasă la pacienții cu aport scăzut de fosfor și consum de medicamente antiacide. A existat o pondere de 4% din pacienți cu valori peste limita maximă. Hiperfosfatemia acută determină hipocalcemie bruscă, cu depunere de săruri de fosfat de calciu la nivelul țesuturilor moi și calcifieri. O valoare crescută a fosforului în sânge duce la scăderea calcemiei și la tendința de a pierde calciu din oase. DISCUȚII Osteoporoza este o boală larg
Revista Spitalului Elias by ANA-MARIA MIHAI, LUMINIŢA CIMA, CARMEN-GABRIELA BARBU () [Corola-journal/Journalistic/92051_a_92546]
-
care acum nu mai există, urmează să deducem că actualele continente vor dispărea și ele Într-o bună zi, sau mai puțin bună. Despre asta era vorba. Și despre faptul că mișcarea Polului Sud spre nord ar putea cauza răcirea bruscă a climei din Pacific, cu consecințe ușor de prevăzut. Deoarece axa interioară a Pămîntului nu coincide Întotdeauna cu axa lui exterioară - cel puțin așa susțin autorii cărții Planul Atlantida. Uneori se Îndepărtează atît de mult una de alta, Încît se
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
Daruish al Khoos a inventat chiar o instalație, denumită Messiah-Machine („Mașina lui Mesia“, inspirată de Coran) capabilă să-l utilizeze pentru producerea curentului electric. Acolo, „vidul fluctuează În mod aleatoriu Între ființă și neființă“ (v. teoria Heinz Pagels), determinînd apariția bruscă a perechilor de particule-antiparticule, care se anihilează reciproc, cu o puternică emisie de energie. Polarizarea vidului astfel creat produce așa zisul efect Biefeld-Brown, adică o migrațiune autoindusă a electronilor, rezultînd un puternic cîmp electromagnetic antigravitațional. În termeni mai pe Înțelesul
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
lemnul lucios, cu un zgomot scurt și plăcut,,... Ca să ajung la Liceul Economic, unde reușisem să intru printre primii, mă urcam zilnic Într-un autobuz rablagit. Cei 40 de kilometri erau străbătuți cam În două ore și jumătate, cu opriri bruște, hurducături și Înjurături repetate din partea șoferului. Cu cât se apropia mai mult de oraș, cu atât se aglomera mai mult și aerul devenea irespirabil. După amiaza, făceam cale Întoarsă cu același autobuz.. În cei patru ani de liceu, nu s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
Și atunci m-am întrebat ce gândește ea despre mine. Ne-am studiat unul pe altul cu ostilitate și curiozitate. — Tu încă mă iubești, Martin, nu-i așa? întrebă Antonia. Rosti întrebarea nu cu duioșie ci cuprinsă parcă de o bruscă neliniște. — Bine-nțeles că da, cum să nu, am spus. Răspunsul meu a sunat destul de superficial și am continuat să ne privim cu ochi întunecați, triști, fiecare apăsat de propria sa suferință. Ar fi trebuit să fac un mare efort
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
ce vrei să faci. Dar sunt convins că acest ceva care ne-a înfiorat și a vibrat între noi în această ultimă jumătate de oră este un lucru real. Nu-l ucide. E tot ce-ți cer. Avu o mișcare bruscă a capului, se încruntă dând semne de exasperare și mi-am dat seama că sfărâmasem vraja subțire prin care reușisem să o domin în acele minute hotărâtoare. M-am ridicat. — Nu ne înfruntăm, a spus ea. Te rog, nu te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
Învățat toamna trecută - scotea niște sunete ca de ploaie fină, rapidă - și, uitându-mă spre ecran, am văzut piloții de curse urcându-se În mașinile lor. Într-o clipă și-au aranjat ochelarii și au plecat În trombă, cu manevre bruște dar surprinzător de precise, În uralele dezlănțuite ale unui public aproape invizibil. Cel de-al doilea public putea să distingă steagurile fluturate frenetic și mâinile care intrau În cadru dinspre partea de jos a ecranului. Cineva aruncă În sus o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
timp, fii deștept: prefă-te că ești prost. Luat prin surprindere, m-am uitat la el cum ațipește, În timp ce marele Rigoberto Își punea sentimentele pe tavă, plângându-se de condițiile aspre ale vieții de oraș: Zgomot, revoltă și agitație, gesturi bruște și tropot: În orașul de azi e loc pentru tot Brusc, auzi un țipăt - e curajos sau tont Ah, cine poate spune dacă e soare sau potop? Ce mai insinua și ăsta? Nu-și dădea seama În ce rahat eram
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
fi căzut victimă a ceea ce părea să fi fost o completă epuizare. Sub privirile lui Myatt, omul se trezi brusc. — Da? Întrebă el. Myatt se scuză. — N-am vrut să vă trezesc. Omul Îl privi cu suspiciune și ceva În brusca trecere de la somn la o mai familiară neliniște, ceva În hainele bine croite, trădate de balonzaidul ponosit, Îl făcu pe Myatt să se simtă mișcat. Se referi la Întâlnirea lor de mai devreme: Ați găsit un compartiment, presupun? — Da. Myatt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
ea. Era foarte frig. Era conștientă de mișcările lente și grele ale trenului. Luminile se scurgeau prin fereastră de-a curmezișul feței doctorului și apoi spre tânărul evreu din spatele acestuia. Myatt. My’at. Râse În sinea ei, cu o satisfacție bruscă. Era ca și cum ar fi transferat pentru moment altcuiva toată responsabilitatea. Trenul Începu să se clătine până ce se opri definitiv și evreul se văzu proiectat În perete. Doctorul nu se mișcase. Dacă o făcuse, fusese În sensul mișcării trenului, nu În contra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
malițioasă, fără a se mai deranja să coboare câtuși de puțin vocea, „Nu-mi plac evreii“, iar Janet Pardoe, Întorcându-și ochii luminoși Înspre Mabel Warren, se arătă de acord: — Nici mie, dragă. Mabel Warren o imploră cu o disperare bruscă: — Janet, când nu voi mai fi, o să-ți amintești tu iubirea noastră pentru amândouă? N-o să lași un bărbat să te atingă? Ar fi primit cu plăcere dezacordul, ocazia de-a argumenta, de a expune motive, de-a fixa un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
se trezi și se scuză. — Vă-ntoarceți la noi? Asta-i bine. Nu, spuse ea. Am veni să-mi iau bagajul. Amy Peters, Îndoită peste locul ei, cu o bomboană de mentă topindu-i-se În gură, spuse cu ostilitate bruscă: — Nu vorbi cu ea, Herbert! Las-o să-și ia bagajul. Se crede prea bună pentru noi. Nu-mi vreau decât bagajul. Ce v-a scos așa din pepeni? N-am spus nici o vorbă care... — Nu trebuie să faci caz
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
S-ar fi desprins de ea dacă fata nu l-ar fi ținut strâns cu mâinile, În timp ce-i spunea cu o voce ale cărei impulsuri abia se auziră peste zgomotul locomotivei: — Nu pleca. Îmi pare rău. N-am vrut... Apoi brusca oprire a trenului Îi desfăcu unul de altul. — Ce e? Întrebă ea. — O gară. — De ce trebuia să apară tocmai acum? Myatt deschise puțin fereastra și se aplecă În afară. Șiragul slab de becuri lumina pământul doar la câteva palme de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
să spuneți că sunteți un ucigaș? Josef Grünlich se gândi: Mi-ar plăcea să le-o spun. E ceva prea grozav ca să nu afle nimeni despre el. Iute de mână? Păi cum? „Ia uitați-vă acolo, Herr Kolber!“, o smucitură bruscă a sforii, ochit, două focuri, o zvârcolire și omul mort, totul În două secunde. Dar mai bine nu. Se Încurajă singur cu prudentul motto al celor de profesia lui, spiritul de pocherist menit să țină mândria În frâu: — Nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
a unei temeri pe care trebuise s-o ascundă. „Avem oferta aceasta la Constantinopol. O primești sau refuzi. Mai sunt o duzină de fete pe scară“. Apoi Myatt Îndesându-i biletul În geantă, proprietăreasa ei sfătuind-o una și alta, brusca spaimă de străinătate pe chei, la Ostende, cu casierul care strigase În urma ei să-și aducă aminte de el. În lumina făcliei, o surprinse din nou aerul de revelație din privirea doctorului, dar era o revelație Înghețată, care nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
pe bărbatul cel beat, Întins pe jos, și În acel moment de grație Myatt chemă În ajutor toate gândurile care ar fi putut să se opună viitorului său lin și atât de clar programat. Și-o aminti pe Coral și brusca stranietate a Întâlnirii lor, când simțise că totul Îi era la fel de familiar ca și fumul de țigară, dar chipul ei refuză să i se arate, probabil pentru că În momentul acela În tren fusese aproape Întuneric. Era blondă, era subțire, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
undă pentru ritual. Se aude apa trasă la toaletă. Papagalul de pe umărul lui Bursuc își tot răsucește capul în stânga și-n dreapta și-și smulge penele. După care pasărea își dă capul pe spate și înghite fiecare pană cu mișcări bruște, spasmodice. În locurile de unde penele au fost jumulite pielea e înroșită și buboasă. Omul, Bursuc, are pe umăr un prosop împăturit de care să se agațe papagalul, și prosopul e pătat la spate cu găinaț galben. Pasărea smulge o altă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
s-ar rostogoli în spate, iar noi ne înălțăm în întuneric. În noaptea neagră, la jumătatea distanței, roata se smucește din nou și se oprește. Gondola noastră se clatină, iar Helen se prinde de bara de protecție cu o mișcare bruscă. Un diamant masiv îi alunecă de pe deget și fulgeră în jos, printre lumini și bare de susținere, printre culori și chipuri, până în mijlocul angrenajelor mașinăriei. Helen se uită după el, zicând: — Ei, nu erau decât vreo treizeci și cinci de mii de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
cu palma desfăcută. Nu mai întind mîna că-s gripată foc murmură Brîndușa Roman, aruncînd o privire spre Vlad, observîndu-l cum își ridică încet palma. Privirea tînărului, surprinsă o clipă de gestul frînt al palmei ridicate, face o mișcare rotundă, bruscă și tăioasă, retezînd-o pe femeie în două, asemeni coasei ce învăluie brazda de iarbă: Deci tu ești frumoasa doamnă Brîndușa..." "Obraznicule!" scapără privirea Brîndușei. Am înțeles de la tovarășa tehniciană că dumneata conduci montajul rezervoarelor de recuperare spune Brîndușa apăsat. Sîmbătă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
vin din sens invers, intrarea pe teritoriul județului Iași. Se înnoptează aproape văzînd cu ochii. Lumina farurilor abia răzbate la cîțiva metri prin fulgii deși. În față, pe șosea, ceva negru, neclar, de care se apropie cursa în viteză. Frînă bruscă. Pasagerii se trezesc săltați în picioare, apoi, în secundele următoare, cînd panica e în toi, cursa lunecă încet spre dreapta cu jumătatea din spate; lumea țipă și, pe măsură ce țipetele se accentuează, roțile din spate intră în șanț iar cursa înțepenește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
să te conduc. Te rog! Nu. Nu se poate. Stau așa departe, și vremea asta... Cum ai să te întorci? Trebuie neapărat să mă întorc? Stai la gazdă? Da. Atunci, mă conduci tu. Stau aproape. Mîna fetei face o mișcare bruscă, zvîcnind, fără intenția de-a se elibera. Ai băut ceva seara asta spune Cristina pe un ton rece. Da. Atunci, te iert, de vină-i băutura; ba poate și eu: te-am încurajat, oferindu-ți... Chiar te simți vinovată? întreabă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]