639 matches
-
Întrerupându-mi gândurile. Connor ? Tresar ușor stresată. Și iată-l că vine, neanunțat, și se apropie de biroul meu cu o expresie rănită pe față. Ce face aici ? Oare a aflat ceva despre mine și Jack ? Inima Începe să-mi bubuie tare și-mi Împing stresată scaunul spre spate. L-am mai zărit de câteva ori prin clădire, dar e prima oară când ne vedem față În față, de la despărțirea noastră. — Bună, zice. — Bună, Îi răspund jenată, după care se așterne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
simt că mă trece un nou val de spaimă. E ora unu. Fix. E timpul să mă duc și să fac sex. Mă ridic și fac câteva Întinderi, pentru orice eventualitate. Apoi trag aer În piept adânc și, cu inima bubuindu-mi să-mi spargă pieptul, pornesc către casă. Tocmai am ajuns la marginea peluzei, când o voce stridentă de femeie Îmi străpunge urechea. — Uite-o ! Emma ! Heei ! Vocea Îi seamănă cu a mamei. Ce chestie ! Mă opresc scurt și mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
croșetate. O, Doamne. O, Doamne. Ce-am făcut ? I-am dezlănțuit latura de psihopată pe care nu i-a mai văzut-o nimeni niciodată. Poate c-o să bage croșeta În mine, Îmi trece un gând nebun. — Katie, spun, cu inima bubuindu-mi. Katie, te rog frumos, ascultă-mă. N-am vrut niciodată... N-am zis niciodată... — Emma, nu te mai obosi. Ridică o mână. N-are nici un rost. Știm amândouă care e adevărul. — S-a Înșelat ! zic repede. A Încurcat borcanele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
mă privesc fără nici o expresie. — Ei, nu contează. N-are nici o importanță. Îmi eliberez mâna și iau o gură de cappuccino, după care ridic privirea. Și aproape Îmi stă inima. În ușa cafenelei se află Jack. DOUĂZECI ȘI DOI Îmi bubuie inima să-mi sară din piept, când Îl văd dincolo de ușile de sticlă. Întinde o mână, ușa face ping și iată-l, a intrat În cafenea. În timp ce vine spre masa noastră, simt un val puternic de emoție. Ăsta e bărbatul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
că le-am zis. Încercam... Încercam să spun cu totul și cu totul altceva... Să conturez o anume imagine... Ridică privirea. Emma, sunt sigur că știi că n-am vrut să spun că... — Te mai Întreb o dată ! zic, cu inima bubuindu-mi. Ce-ai căutat În Scoția ? Se lasă liniștea. În clipa În care Îi Întâlnesc privirea, știu că n-o să-mi spună nimic. Știe cât e de important răspunsul lui pentru mine și, totuși, n-are de gând să-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
persoane care ne pot ajuta să obținem mai multe informații. Îmi face cu ochiul. Discret. — Detectivi particulari ? spune Lissy uluită. Vorbești serios ? — Și, după ce aflăm, facem public tot ce-am aflat ! Mami are contacte la toate ziarele... Simt că-mi bubuie creierii. Chiar vorbesc serios ? Chiar mă gândesc la modul serios să mă răzbun pe Jack ? — Un loc foarte bun de unde putem Începe sunt coșurile de gunoi, adaugă Jemima pe un ton expert. Poți să dai peste tot felul de lucruri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
Asta Înseamnă că răspunsul tău e da ? nu mă las. Întreaga asistență amuțește. Toată lumea Îi așteaptă răspunsul. — Of, pentru numele lui Dumnezeu, spune, dându-și ochii peste cap. Bine ! Te promovez. Mai vrei ceva ? — Nu, mă trezesc spunând, cu inima bubuindu-mi din ce În ce mai tare. Dar vreau să-ți spun ceva, Paul. Eu ți-am spart cana cu Campionatul mondial de fotbal. — Poftim ? Rămâne perplex. Îmi pare foarte rău. Am să-ți cumpăr alta. Mă uit Împrejur, la colegii mei, care au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
de ponei ? — Nu am nici o geantă Miu Miu din piele de ponei ! mi-o Întoarce triumfătoare. Am o geantă Fendi din piele de ponei ! E nebună. Nebună de legat. — Ce-ai făcut, Jemima ? Îngaim. Spune-mi ce-ai făcut. Îmi bubuie inima să-mi sară din piept de teamă. Te rog, Doamne, să nu-mi spună că i-a zgâriat mașina. Te rog. — Ochi pentru ochi, Emma ! Omul ăla te-a trădat la modul cel mai oribil, și ai să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
aș putea lua totul de la capăt... Deodată, aud un fel de scârțâit. Ușa se deschide Încet. Mijesc ochii, făcând eforturi pentru a vedea În Întuneric. În sală intră o silueta, care se oprește. Fără să vreau, inima Începe să-mi bubuie cu o speranță de nesuportat. E Jack. Trebuie să fie Jack. A venit să mă vadă. Urmează o tăcere lungă, sfâșietoare. Sunt Încordată la maximum de stres. De ce nu spune nimic ? De ce nu vorbește ? Vrea să mă pedepsească ? Așteaptă să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
știu. În apartamentul din Cuza Vodă, unde locuiește de ani de zile amicul Ilie, nu-i nimeni. Sunt plecați la turci, mă lămurește prin gratiile de la ușă bătrâna de pe palier, după ce m-a lăsat minute-n șir să sun, să bubui în ușa de lemn... Amicul, vechi coleg de serviciu de-al tatei, se apucase după pensionare de o afacere: făcea curse săptămânale în Turcia, la început fără mașina lui, ocupându-se numai de obținerea vizelor, cu relațiile care-i rămăseseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
stiva de cărți vechi stricate de umezeală și își alege pe loc lectura. Sistemul cititorului care niciodată nu continuă o carte începută mi-e familiar. La șase și ceva dimineața, pe când n-aveam interfonul, mă trezeam cu el la ușă, bubuind în ușă s-o spargă și nu altceva. Până să ies din cârpe, îl auzeam în vestibul șoptindu-i Toniei (ți-am zis că ea era harnica familiei, care începea serviciul la opt): Nu știam cât e ceasul, mi-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
trebuia să arunce copiii o petardă aprinsă în spațiul lui restrâns. Iar T., cu o prezență de spirit discutabilă, trebuia să arunce și el dispozitivul, să se stingă în vasul peste care stă crăcit. Din apa cu pișat, petarda a bubuit de i-a scuturat toate plombele. Când T. a ieșit în sfârșit din veceu, așa ud și împuțit, copiii sunt deja departe, maică-sa și unchiul Tony postați la ușa veceului. Da’ ce-i, dragă, asta-n casă, se poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
clatină neconvins din cap și demarează, iar eu intru cu pași nesiguri la Sephora. Sinceră să fiu, mă simt ușor amețită. Și, în clipa în care împing ușa, mă simt și mai amețită. O, Doamne. E mai decât credeam. Muzica bubuie în boxe, fetele se vântură sub reflectoare, iar tipi îmbrăcați foarte la modă, cu tricouri polo și șepci negre, înmânează pungi cu cadouri. Mă uit ca vrăjită în jur: n‑am văzut în viața mea atâtea farduri. Șiruri întregi de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
video până când luăm niște hotărâri în legătură cu niște chestii. Chestii? Despre ce chestii vorbește? Ce naiba... Subit, sunt ca paralizată de spaimă. O, Doamne. Te rog, nu. A văzut Daily World, nu‑i așa? Despre asta vorbește. Țin receptorul strâns, cu inima bubuindu‑mi, vrând cu disperare să‑i explic totul; vrând să‑i spun că totul sună mult mai rău decât e de fapt. Că nu e adevărat nici măcar pe jumătate; că nu înseamnă că nu sunt bună la ceea ce fac... Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
ceva. Scriind orice îmi trece prin cap. — Aha! zice Erin. Și ce anume doriți? Se lasă o tăcere lungă și, în cele din urmă, nu mai pot suporta și ridic privirea. Când văd expresia lui Luke, inima începe să‑mi bubuie tare. — Am citit în prezentarea dumneavoastră, zice, băgând mâna în buzunar și scoțând o broșură intitulată „Serviciul de shopping personalizat“. „Pentru persoane ocupate care au nevoie de ajutor și nu‑și pot permite să facă greșeli.“ Se oprește și îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
sinucis prin spânzurare. Ziua de ținut minte va fi 14 mai 1991. Sunt tristă? Nu chiar. Am trăit o viață ieșită din comun. Momentele mărețe... Acum, când mă gândesc la ele pentru ultima oară, încă îmi mai fac inima să bubuie de avânt... 1 Învață de timpuriu ce e durerea. La patru ani, mama ei vine să-i înfășoare labele picioarelor. Mama îi spune copilului că nu-și permite să mai aștepte. Îi promite că după aceea, după durere, fata va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
Ca majoritatea bărbaților, Luca nu era prea generos cu informațiile despre viețile celorlalți. Și nu era vorba că voia să fie discret, ci pentru că nu era atât de interesat încât să pună întrebări. —Ei, iată-ne din nou împreună, a bubuit vocea lui David din boxele plasate în fundul sălii. Toată lumea a izbucnit într-un val de râsete politicoase. Știind că ochii tuturor erau ațintiți asupra ei, Alison și-a lipit pe față un zâmbet beatific. Cu toate că în interior fierbea de nervi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
deschidere care le amintise tuturor celor prezenți că Luca mai fusese căsătorit o dată. Iar lucrurile nu s-au oprit acolo. Ne aflăm aici ca să sărbătorim uniunea unui bărbat care-și semnează certificatele de căsătorie cu creionul, a continuat David să bubuie, rânjind către Luca care-i răspundea cu o grimasă. Toți oamenii din încăpere râdeau stânjeniți, iar Alison a trebuit să reziste tentației de a înhăța cuțitul lung de cincisprezece centimetri care fusese uitat lângă tort. — El e singurul tip pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
Eu am intrat pe ușă, am auzit-o pe Jessica urlând de să dărâme casa și-am găsit-o chinuindu-se să iasă din scaunul de baie, în timp ce Jake dormea dus în camera de alături c-o muzică de rahat bubuindu-i în căști. Jessica ar fi putut foarte ușor să se înece, dar Jake nu pare să priceapă chestia asta. Preț de câteva secunde, toată lumea a tăcut. David fixa podeaua cufundat în gânduri. —E adevărat? a rostit el finalmente, uitându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
l-a auzit pe bărbat vorbind. Da, e o cameră grozavă. Ce mama naibii, a fost decorată în stil feng shui! Ba are chiar și o terasă micuță, ceea ce în New York nu mai găsești nici să tragi cu tunul, a bubuit el. Julia a rămas în umbră, în spatele ușii, curioasă să afle cu cine vorbea James. Și tu cum ți-ai petrecut ziua? De fapt, stai, că la tine e încă devreme, nu? a continuat el. OK, s-a gândit Julia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
dat din cap, dar n-a scos nici un cuvânt. În schimb a ridicat paharul, alături de celelalte, pentru un toast. — Pentru copilul lui Nick și-al lui Susan, a declarat Fiona. Și pentru frățiorul sau surioara lui Milly! —Așa, așa! a bubuit Julia. Și pentru viitoarea sarcină a lui Alison, pentru exemplarul fiu vitreg al Fionei și pentru Paul, bărbatul care mi-a împlinit marea dorință! Și-acum haideți să mâncăm, să bem și să ne veselim - că mâine ținem cură de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
probabil fratele și amicul cuiva, echipați cu niscai cutii cu vopsea căzute dintr-un camion. Cu toate astea, a rezultat ceva vesel, iar atmosfera, cel puțin la momentul acesta, era dezmorțită de ritmurile repetitive și zgomotoase ale muzicii tehno care bubuia din boxe. Toată lumea respira repede, iar unii dintre cei mai puțin În formă aveau deja chipurile Îmbujorate și transpirau ca niște contabili la o petrecere pentru bărbați. Rachel părea a fi singura care nu suferea. Se mișca În ritm, la fel de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
de pe fața lui, nu puteam afirma nimic cu siguranță), cel puțin nu plecase Încă. Geaca lui neagră atârna descheiată și pectoralii, care erau aproximativ la nivelul ochilor mei, Îi ieșeau Î evidență, cuibărindu-se confortabil Într-un tricou alb. Muzica bubuia constant dindărătul ușilor subțiri, ca apa care caută să spargă digul plăjii. — E Îngrozitor, nu? Toate necazurile astea de la sală, am zis, cam fără nădejde. Brian mai scoase un mormăit. Cu toate astea, progresasem puțin, căci acest mormăit părea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
Nu era nici un indiciu că ar fi fost cineva Înăuntru sau că s-ar fi petrecut ceva ieșit din comun, În afară de faptul că imaginația mea dezlănțuită Îmi juca feste, Într-un episod de paranoia. Am expirat brusc, În timp ce inima Îmi bubuia În continuare, bătând În ritmul nebunesc cauzat de șocul deznodământului. După ce mi-am acordat câteva momente ca să-mi revin, am Închis ușa, am pus cheia la locul ei și-am luat dosarele cerute de Rachel. Aceasta era absorbită complet de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
tău? Asemenea memorie îți doresc și ție, peste treizeci de ani. Când am văzut notele de la examene - care erau într-adevăr excelente - am simțit parcă un cerc de fier peste tâmple și a început să-mi vâjâie și să-mi bubuie capul, încât a trebuit să mă sprijin de perete, cu ochii închiși, ca să nu cad din picioare. Prea multă emoție. Am dat fuga acasă, mi-am pus comprese cu oțet și cu apă rece, mi-am ascuns capul sub o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]