460 matches
-
construiesc disproporționat semnificația petrecerii de Lăsata secului. O așteptare nervoasă, atingînd paroxismul percepției, întreține tot delirul gradat al lui Leiba Zibal, din nuvela O făclie de Paște, tematizat în text: "Zgomote nehotărîte vin din depărtare... Parcă sunt tropote de cai, bubuituri de mai înfundate, convorbiri misterioase și agitate. O încordare înaltă a atenției ascute simțirea auzului în singurătatea nopții; cînd ochiul e dezarmat și neputincios, auzul pare că luptă să și vază." Infirmitate pasageră, lipsa văzului slăbește puterea înțelegerii. Victima este
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
dus că, de multe ori, să se considere că literatura latino-americană a început o dată cu acest boom, ceea ce Sábato consideră o nedreptate, pentru că "nici Roberto Arlt, nici Borges, nici Marechal, nici Bioy Casares, nici Mallea nu au început o dată cu acea mediatizata bubuitura, după cum, în alte țari de pe continent, s-a întâmplat același lucru: nici Arguedas în Perú, nici Carpentier în Cuba, nici Guimaraes Roșa în Brazilia, nici Onetti în Uruguay..." 56. Sábato vede literatura argentiniana din ziua de azi, luată unitar, în
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
urletele turbate ale dulăilor, Mircea se înarmează cu un bici și iese în curte. Ceea ce urmează este un convingător tablou al fricii reificate: "întreaga haită s-a prăbușit asupra îndrăznețului. Zadarnic vocea lui cutremura temeliile nopții, zadarnic biciul plesnea ca bubuiturile de armă. L-a văzut lipindu-se poltron de zid; mâna, mecanic, împărțea lovituri în dreapta și-n stânga, dar răgetul lui a răgușit și s-a transformat în dureroase strigăte de ajutor". Cu toate că este salvat, în cele din urmă, de
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
ditamai colonelul român de „distracția” ostașilor ruși dar chestiunea a stat cu totul altfel: „Această pescuire se face aproape zilnic, unde se întrebuințează zeci de kilograme de trotil (subl.ns.) (...) punând în panică și populația din marginea orașului prin puternice bubuituri care produc și pagube prin spargerea geamurilor”. În stilul de-acum arhicunoscut, rușii răspundeau cu numeroase amenințări atunci „...când li s-a tras atențiunea”. Dacă nu știa, Butunoiu îl mai informa pe Luchianov că „...vi se face cunoscut că în
Fălciu, Tutova, Vaslui : secvenţe istorice (1907-1989) : de la răscoală la revoltă by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1235_a_1928]
-
aceeași temă dedicat județului Fălciu, când un grup de hoți cu stea roșie pe bonetă atașat CAlC-ului de la Bârlad, pescuia cu trotil pe liniștitul Prut, tulburând liniștea pașnicilor și înspăimântaților locuitori, dar și spărgându-le sticlele de la geamuri datorită bubuiturilor. Trecând la subiect, trebuie spus că refugiații puteau fi categorisiți în trei ramuri: 1) Cei care CHIAR doreau să se repatrieze (foarte puțini!); 2) Cei care nu doreau să plece în URSS sub nicio formă, dar care erau prinși cu
Fălciu, Tutova, Vaslui : secvenţe istorice (1907-1989) : de la răscoală la revoltă by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1235_a_1928]
-
tata era bolnav. Era neurastenic. În ultimii ani, cât ai lipsit, boala s-a agravat. Nu dormea; era agitat. Acum o lună, în una din nopți [...] n-a dormit toată noptea. Îi auzeam pașii prin casă. Dimineața, un sgomot, o bubuitură... era pe patul nedesfăcut, mort, în mijlocul unui lac de sânge". Băiatul se arată nedumerit ("Nu ți se urăște de viață așa, pentru plăcerea de a ți se urî de viață") și izbucnește în plâns, iar mama vine la timp pentru
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
o ordine în această librărie ca în farmacie. Librarul, tot un sas, mă servea cu o politețe ieșită din comun, mă considera un cumpărător adult și eu eram mândru că eram luat în seamă. Într-o noapte, s-au auzit bubuituri și alarma. Dar nu în satul nostru, ci la Timișoara. Tata i-a zis mamei: - Pune paltoanele pe copii, ia cutia cu acte și hai să fugim în câmp, căci bombardează americanii Timișoara și, Doamne ferește, să nu cadă și pe
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
trei vase mari de luptă venețiene părăsiră pozițiile, ocoliră intrarea în port și se apropiară de partea stâncoasă a țărmului începând să tragă fără milă cu tunul în Acropole. Ghiulele mari începură să muște din templele zeiței Pallas, până când o bubuitură mare care cutremură pământul până departe, apoi altele mai mici în lanț puseră capăt canonadei. Explodase toată rezerva de pulbere a turcilor, dar pierise și minunea lumii: Acropolea Atenei! Hamie supraveghea din ușă cum îndeplinea feciorul ritualul cafelei și, de îndată ce
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
afară era noapte adâncă și întuneric apăsător, căci ploua mărunt și rece. Ușa odăii de dormit se deschise și un argat intră cu o lumânare în mâini. — Dorobanți de la curte, spuse el, făcând un gest spre direcția din care veneau bubuiturile în poartă. — Deschide-le până mă îmbrac. — Constantine, mi-e frică, oftă Marica abia auzit. — Nu poate să fie nimic grav. Nu stă în obiceiul turcesc. Și eu m-am tot întrebat ce caută capugiul Ahmed, nu cred să l
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
de oră, în fiecare noapte, după care luminița se mistuia în beznă. Cosmin și Odet își puneau întrebări stupefiați: -Ce-o fi acest fenomen? -Cine ne pedepsește?Cine se răzbună? Dacă începeau cearta, mobilele se mișcau ca la cutremur, se auzeau bubuituri, după care apărea mingea de foc levitând nervoasă prin cameră, necontenind bubuiturile. Erau pur și simplu ridicați în aer până la tavan, după care erau scăpați de sus. Ziua diverse obiecte se mișcau pe masă, prin aer, ușile și ferestrele se
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
Cosmin și Odet își puneau întrebări stupefiați: -Ce-o fi acest fenomen? -Cine ne pedepsește?Cine se răzbună? Dacă începeau cearta, mobilele se mișcau ca la cutremur, se auzeau bubuituri, după care apărea mingea de foc levitând nervoasă prin cameră, necontenind bubuiturile. Erau pur și simplu ridicați în aer până la tavan, după care erau scăpați de sus. Ziua diverse obiecte se mișcau pe masă, prin aer, ușile și ferestrele se deschideau singure. Noaptea apăreau ciocănituri sacadate în pereți, trosnituri inexplicabile ale mobilei
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
Mamă ce cauți aici? Elena mama Odetei era moartă de șapte ani, urmare a unui accident rutier. -Încetați de a vă certa. Terminați cu scandalurile și bătăile-le strigă spectrul Elenei, dispărând prin zidul locuinței. Zi și noapte se auzeau bubuituri, reproșuri, ciocănituri, troznete, fară să se vadă autorul. De la teroarea violențelor, au trecut la teroarea fantomei. Numai dacă unul dintre ei vorbea indecent, erau ridicați în tavan, scăpați și izbiți de pământ. Tote obiectele din cameră se mișcau prin aer
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
schimbată. În aceeași clipă însă la răsărit se ivi pe cer o trâmbă de lumină albă, tremurătoare, plimbîndu-se de ici-colo, grăbită, cercetătoare ca o iscoadă isteață, stăruind pe alocuri, alintând pământul și sfidând întunericul... Apoi, peste un minut, se auziră bubuituri dese, înăbușite, depărtate... ― Ce-i asta? făcu căpitanul mirat. Se spunea că pe aici e liniște... când colo... ― Da... Nu-i nimic... nimic! zise Bologa, urmărind cu interes lumina și tunurile. Ceva caraghios... o, mai mult decât caraghios! Rușii ceia
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
fi auzit un glas din spate, pe urmă mormăi rugător: ― A fost vinovat... Domnule căpitan, a fost vinovat... Sosiră în colțul ulicioarei, spre locuința locotenentului. Lumina albă chiar atunci răsări iarăși în văzduh, mai aproape, mai limpede, urmărită îndată de bubuituri mai furioase. ― Lumina! suspină Bologa. Ispitește, mereu ispitește lumina!... Parcă toate tunurile din lume n-ar mai fi în stare s-o înăbușe... Dar arătarea albă se topi iarăși, și întunericul îi strânse iar în brațe, ca niște clește reci
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
șanțul infanteriei. Bologa se dezmetici brusc. Cunoștea glasul: era un locotenent de infanterie, foarte înalt și uscățiv, care disprețuia fățiș pe toți artileriștii. Ochi cu teodolitul izvorul luminii și apoi aruncă un ordin scurt în gura telefonului. Peste câteva clipe bubuiturile izbucniră, rare, chibzuite. Totuși, razele albe alunecau încet, nepăsătoare de obuzele vijelioase, scormonind întunericul, apropiindu-se parcă sfidătoare de Bologa. Pe urmă, ca și când I-ar fi descoperit cum stătea zgulit în observatorul umed, se opriră chiar asupra lui, învăluindu-l
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
voia lui. Dar când vru să rostească două cuvinte în telefon, ca să corecteze tragerea tunurilor, nu-și mai putu întoarce privirea. Dezmierdarea razelor tremurătoare începea să i se pară dulce ca o sărutare de fecioară îndrăgostită, amețindu-l încît nici bubuiturile nu le mai auzea. În neștire, ca un copil lacom, întinse amândouă mâinile spre lumină, murmurând cu gâtul uscat: ― Lumina!... Lumina!... Chiar în clipa aceea însă, parcă le-ar fi retezat un paloș de călău, razele muriră, și ochii lui
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
sârbilor, blândețea proverbială a turcilor, simplitatea și dârzenia albanezilor. Totul în decorul paradisiac al unor ținuturi în care curge lapte și miere. Când croații și slovenii au hotărât să se separe din 235 federație și când s-au auzit primele bubuituri de tun, când au sosit primele imagini televizate ale conflictului, românilor nu le-a venit să creadă: de ce popoare atât de apropiate să lupte unul contra altuia? De ce fermecătoare orașe au fost distruse? De ce vecinii care trăiseră o viață împreună
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
muntelui se despică și din uriașa crăpătură (călătorii cunoșteau bine Muntele de Foc și priveau îngroziți, cu fălcile încleștate) începu să curgă un fel de apă de foc, când argintie și sticloasă, când ca arama călită. Se auzi zgomotul altei bubuituri îngrozitoare, tot surd, tot de departe. O bucată de munte se prăbuși în mare. Cele două corăbii se apropiau mânate de o briză lină spre miazăzi. Deodată Utnapiștim își dădu seama încotro pluteau, și strigă să se strângă pânzele. Dar
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
mai răsară. Se îndepărtau tot mai mult de Atlantida, însă nici n-aveau cum stăvili puterea vântului, nici nu mai doreau să se apropie de muntele răscolit. După un număr de ceasuri (nimeni nu știa cîte), începu alt șir de bubuituri care acum parcă se auzeau din fundul mării. Călătorii văzură cu uimire că alte mănunchiuri de fum negru sau roșu începeau să se înalțe pe bănuita zare a apusului. Marea era turbată. Vântul sălbatic îi mâna întruna spre răsărit, aruncîndu-le
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
fiecare luptă urma o liniște nefirească, pe timpul căreia se descărcau nervos, glumind pe seama primejdiilor trecute. Erau de acord amândoi că războiul văzut dinăuntru, era cu totul altceva altceva fața de ce știau în civilie. Groaza moderată cu o gură de alcool, bubuiturile infernale, fumul și praful, gemetele și strigătele desperate ale răniților, imaginile de coșmar ale oamenilor cu capul sfărâmat, zvâcnetele spasmodice ale trupurilor sfârtecate, și mult, foarte mult sânge, toate acestea erau războiul! După modelul nemților, dacă la început săpau șanțuri
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
pământul. Din groapa individuală, Ioan îl urmărea cu periscopul. În laboratorul de fizică al școlii normale descoperise acest aparat, care-l ajuta să- și îndeplinească acum mai ușor misiunea de susținere, cu două mitraliere, a patrulei care cerceta podul. O bubuitură infernală se auzi nu departe, în dreapta. Când suflul exploziei scăzu, privi în jur. Slavă Domnului, pare-se că oamenii lui erau teferi, numai că nefiresc, ceva plutea deasupra capului. Era o foaie de cort, legată sul în condiții normale
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
insulte nasoale, tu iei bățul dintr-o gaură de pe teren și Îl arunci ca pe o suliță. Îți dai aere față de Rhona, dar ea zice: Nu Bruce... nu... În timp ce se duce până la buza unui obstacol de nisip. Apoi o răsună bubuitură pe cer, iar ploaia Începe să cadă șiroaie. După aia vezi o străfulgerare imensă, urmată de Încă o bubuitură. Apoi o auzi pe Rhona cum scoate un mic scheunat, aidoma unui cățeluș care a fost călcat pe lăbuță, te Întorci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
aere față de Rhona, dar ea zice: Nu Bruce... nu... În timp ce se duce până la buza unui obstacol de nisip. Apoi o răsună bubuitură pe cer, iar ploaia Începe să cadă șiroaie. După aia vezi o străfulgerare imensă, urmată de Încă o bubuitură. Apoi o auzi pe Rhona cum scoate un mic scheunat, aidoma unui cățeluș care a fost călcat pe lăbuță, te Întorci și vezi cum preț de o clipă o strălucire electrică o Învăluie când e lovită de un fulger. Alergi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
cu fantomele lor... Doar de-acolo se putea vedea cel mai frumos răsărit de soare, ori cel mai frumos curcubeu adăpandu-se din Prut, după ploaie... L-a văzut o dată... Cerul se întunecă brusc, ca de un fum gros; urmă o bubuitură tărăgănată, ascunsă, apoi o scăpărare ca de amnar... vântul înălță vârtejuri, și furtuna și ploaia se dezlănțuiră cu o violență de neînchipuit. Și, tot așa, brusc, stihia se potoli, ploaia a stat și a ieșit soarele; și, sus pe deal
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
să nu-i poată simți. Suru se mișca încet printre brusturii uriași... pentru o clipă îi pierde din vedere... e în urma lor la aproape treizeci de pași. Anton slobozi unu, două, trei focuri de armă, în văzduh să-l sperie. Bubuiturile ăuiesc, un glonț a rupt o așchie din trunchiul unui copac. Abia la alte focuri de armă lupul o ia la fugă și se pierde în desișuri... Când credeau ca le-au pierdut urma, deodată Anton murmură... - Ioti‟n dreapta
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]