687 matches
-
dormitor nefolosit ca urmare a inexplicabilelor pete de umezeală ce răsăreau din pereți și păreau să alcătuiască chipuri șterse, unde florile proaspete se ofileau În cîteva minute și se puteau auzi Întotdeauna muște zburătăcind, cu toate că era imposibil să le zărești. Bucătăresele asigurau că anumite articole, ca zahărul, dispăreau din cămară ca prin farmec și că laptele căpăta o nuanță roșiatică la fiecare lună plină. Din cînd În cînd, la ușa unor Încăperi erau găsite păsări moarte sau mici rozătoare. Alteori descopereau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
de apă, dar poate și a spumei de șampanie ce se Împrăștiase-n jur, deasupra artezienei apăruse un curcubeu În miniatură. Același chelner sau poate altul ieșit de bucătărie (pe care stomatologul, În marșurile lui, o frecventa destul de des, ciupind bucătăresele de fund sau Înghesuindu-le În corset bacșișuri În valută) venise și Îi Întinsese un prosop de culoare purpurie. Atunci Noimann se urcase pe marginea de marmură a artezienei și, cu mâna stângă ridicată deasupra capului, imitând cumva un senator
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
cărți de bucate Contesa Desculță. O, dar asta nu e tot. Nu numai că subliniase toate sugestiile ei pentru cine tematice, ci făcuse și notițe la toate felurile de mâncare preferate ale lui Avery, ca eu să instruiesc cum trebuie bucătăreasa. A ținut să sublinieze, ca o regulă generală, că nu-i place nici o mâncare care trebuie consumată cu bețe, textual. —Bețe? —Bețigașe de orez. Mi-a spus că-l derutează. —E minunat. Pare o mare figură. —Mda. Mama stătea pur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
în cuir de Russie bordo. Biblioteca, întinsă pe toți pereții, avea uși de sticlă, pentru protejarea cărților de praf. Aveam o curte lungă, unde erau garajele de mașini. În casă, bunica maternă era cea care conducea totul. Supra veghea angajații, bucătăresele, valetul, subretele, guvernan tele, nimeni nu scăpa de sub controlul ei. Cum era când aveați musafiri? — Noi, copiii, nu luam parte prea des la mesele lor. Aveam un etaj al nostru unde stătea și guvernanta. La masă, frișcă, ciocolată și bezea
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
Ce s-a întâmplat cu ai tăi după ce ai plecat? — A început dezastrul. Mama a intrat ca lucrătoare la o fabrică de pantofi, unde a muncit zece ani pe brânci. Norocul ei a fost că acolo era și fosta noastră bucătăreasă, care, ocupându-se de cantina fabricii, îi mai punea deo parte câte ceva de mâncare. De teamă să nu fie închis ca fost moșier, tata a stat ascuns într-un pod ani de zile, iar Suzanne a fost arestată și băgată
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
îi ciugulise, unul câte unul, fără nici un adaos. In acest fel, tot serviciul se desfășurase cu gesturi ce păreau sonore și se temeau ca nu cumva vreo mișcare să sune falș, și cina fusese, în adevăr, închinată celor în drept: bucătăreasa, feciorul, menu-ul, porțelanele și cristalele. In liniștea aparentă în care așteptau cafeaua, servită tot în sufrageria de stejar, Mini se întrebase care să fie pricina acelei turburări casnice și nu o putuse găsi. Pe Lenora nimic alt nu o putea
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
late și gâturi prea lungi, care păreau mai lesne băieții lui Rim decât gemenii lui Hallipa. Menu-ul era atunci compus din bucatele favorite lui Rim, adică nemțești, ceea ce nemulțumea pe Mini, căreia îi plăceau mâncările moldovenești, cu smântânică, ale Linei, bucătăreasă minunată. Profesorul plin de condescendență punea chestiuni de fizică și chimie celor doi internați, care nu știau nimic. Lina se roșea la fiecare întrebare, gata să le sufle și Rim îi privea prin ochelari, indulgent și disprețuitor: Nimeni din neamul
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
în cuir de Russie bordo. Biblioteca, întinsă pe toți pereții, avea uși de sticlă, pentru protejarea cărților de praf. Aveam o curte lungă, unde erau garajele de mașini. În casă, bunica maternă era cea care conducea totul. Supra veghea angajații, bucătăresele, valetul, subretele, guvernan tele, nimeni nu scăpa de sub controlul ei. Cum era când aveați musafiri? — Noi, copiii, nu luam parte prea des la mesele lor. Aveam un etaj al nostru unde stătea și guvernanta. La masă, frișcă, ciocolată și bezea
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
Ce s-a întâmplat cu ai tăi după ce ai plecat? — A început dezastrul. Mama a intrat ca lucrătoare la o fabrică de pantofi, unde a muncit zece ani pe brânci. Norocul ei a fost că acolo era și fosta noastră bucătăreasă, care, ocupându-se de cantina fabricii, îi mai punea deo parte câte ceva de mâncare. De teamă să nu fie închis ca fost moșier, tata a stat ascuns într-un pod ani de zile, iar Suzanne a fost arestată și băgată
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
costelive se prelungea În ecouri nefirești printre magaziile de tablă. Camioanele verzi se arătau de tot pașnice, așa cum zăceau tăcute pe platformă și Își Încălzeau străvechea tăblărie la acel soare pașnic și binevoitor. De soldați nu se sinchisea nimeni, În afară de bucătăreasă, care asuda deasupra oalei de ciorbă și a crătițoiului cu orez, În care azvârlise și câteva felii de slănină ce Începuse să râncezească. După câteva zile, pe Înserat, soldații sătui de somn - leneviseră toată ziua - văzură cum, pe furiș, din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
care azvârlise și câteva felii de slănină ce Începuse să râncezească. După câteva zile, pe Înserat, soldații sătui de somn - leneviseră toată ziua - văzură cum, pe furiș, din magazie În bucătărie erau cărate coșuri de nuiele acoperite cu ștergare. Locul bucătăresei care gătea trupeților fu luat de nevestele lui Tatapopii - despre care pe vremea aia nu se știe dacă Își căpătase Încă porecla. Soldatul Cătănuță aproape Își uitase amărăciunea pricinuită de scrisorile prea scurte și neînsoțite de bani de la tatăl său
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
cu Încântare și ridica brațele În sus de atâta bucurie, privind la o femeie țeapănă, cu părul numai inele, care Îi Întindea o tavă plină cu sarmale. Deasupra lor scria cu ață roșie ce Închipuia niște litere strâmbe cum că bucătăreasa frumoasă gătește mâncare gustoasă. Bunica se fălea că la pension brodase acea minunăție, Însă ea nu știuse nicicând ce era acela un pension adevărat și dădea acest nume pompos unei școli pentru tinere gospodine dintr-o comună nu cine știe ce Îndepărtată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
prietenie care niciodată nu pusese preț pe obligații sau pe prefăcătorii. Soția lui Inuchiyo trase șnurul care-i ținea mânecile și se instală ea însăși în fața scândurii de tăiat din bucătărie. Era bucătăria întregului castel și lucrau acolo nenumărate servitoare, bucătărese și chiar funcționari. Dar Doamna Maeda nu era o femeie care să nu știe cum să prepare o mâncare savuroasă cât ai bate din palme. Atât în ziua aceea, cât și în cea dinainte, îi îngrijise ea însăși pe răniți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
atunci ce se presupune că ar trebui să mănânc? — Orice ți se dă. Parcă ați fi mama. Da? a spus el zâmbind neutru. —Și niciodată n-am mâncat nici ce-mi dădea ea. Asta fiindcă mama era cea mai groaznică bucătăreasă din tot universul cunoscut. Toată discuția aia despre folia de aluminiu și despre curcani din ziua când aflase de așa-zisa mea sinucidere nu era decât apă de ploaie. Indiferent câtă folie de aluminiu folosea, curcanii mamei ieșeau întotdeauna zbârciți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
devieri de la drumul cel drept ale soțului ei - atât a fost de mulțumită de conacul din Palm Beach, de avioanele private, de bijuteriile ei, de „căsuța“ cu șapte dormitoare din Southampton, de prezentările de modă din Paris și Milano, de bucătăreasa călătoare, de maseuza și de secretara ei, sau de reședința din Manhattan. Ăsta e stilul de viață al doamnei Randall Cox II. Pe de altă parte, mama și-a abandonat viața plină de privilegii a familiei ei pentru tatăl meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
gata pregătit. Iar Harriet și Suz sunt în bucătărie de miercuri. Gătesc într-o veselie. Harriet și Suzanne, care erau împreună de treizeci de ani, erau cele mai bune prietene ale părinților mei de aproximativ douăzeci și cinci de ani. Harriet era bucătăreasă la hanul din zonă, iar Suzanne era fermieră și producătoare de săpunuri organice. Ele două se ocupau întotdeauna de mâncarea pentru petrecere - care părea să devină, cu fiecare an, din ce în ce mai elaborată. Până când am ajuns în fața casei, mama ne-a pus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
cu toții, poate, nu doar fantoma celui abia plecat dintre ei... Văduva mamă soacră nu izbutea să-i regăsească vocea și vorbele, pierdută în apatia serii sângerii, ca într-o mult așteptată amnezie. Doar mirele se dovedea activ în exces... dirijând bucătăreasa, aranjând scaunul soției, mângâind mâna mamei, zâmbind surorii și fratelui, grijuliu să umple tăcerea cu vorbe și gesturi, perorând voios și competent despre viitorul său serviciu la reputatul industriaș neamț al Brașovului care îi devenise socru, despre mobilarea locuinței, un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
domnișoară până la o palmă de tălpile picioarelor, lăsându-și brațele libere, aleargă prin holul cu oglinzi mari spre camera ei, la o oră a dimineții când nu se simte amenințată s-o surprindă cineva - tata și frate-su la serviciu, bucătăreasa cea bătrână zdrăngăne alămurile în bucătăria de iarnă... Geamul camerei Jacobinei dă spre grădină și nu aduce prea multă lumină în cameră, din cauza salcâmilor bătrâni ca într-o pădure, mai bătrâni ca ea. Paul abia se ține pe ramurile negre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
femei veniți tocmai de pe moșiile lui Nicolae. Veniseră și elevii de la colegiul Sfântul Sava, conduși de un tânăr dascăl muzicos, cu pletele șiroind de zăpadă topită. Slugile cărau mereu coșuri pline de covrigi, colaci, poale-n brâu, mere și nuci. Bucătăresele aduceau alte și alte căni cu vin îndulcit, parfumat cu scoțișoară, și țuică fiartă cu boabe de piper. Cortul aproape se umpluse cu invitați când, dinaintea porții, se opri o sanie. Iancu zări primul femeia. O întrezări ca pe un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
mutare, va stârni furia celui mai important și temut om al lumii. Și conversația continuă, cei doi trecând cu ușurință de la armeană la franceză și italiană, spre disperarea lui Nicolae, care înghițea cu noduri delicioasa friptură de purcel pregătită de bucătăreasă cu o atenție specială, după indicațiile lui, căci era tocmai specialitatea lui preferată la masa de Ajun. Sfârși primul și trecu în salon, unde focul din cămin devora buturugi întregi, iar lumina puzderiei de lumânări aprinse îl orbea din toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
tot freca neputincios. Nasul fin al cățelușului prinse chiar și o undă neplăcută de sudoare iute, pe lângă cea de cerneală și de gâscă, de la pana pe care Ledoulx o ținea strâns între degete. Era o liniște suspectă în toată casa. Bucătăreasa, grasa aia care îl gonea mereu din bucătărie cu mătura, plecase după fel de fel de cumpărături. Julien dispăruse și el, trimis de doamna consul după fondante. Iar Toinette, după ce se văitase o jumătate de zi din cauza unei migrene îngrozitoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
o nouă ciupercă sau lichen, mucegai sau floare, dar totul în jur i se părea familiar și tern. Nici o aromă nouă nu însuflețea aerul, iar ea se aventura tot mai departe. Îndepărtându-se, începea să viseze cu ochii deschiși. Era bucătăreasa regală dintr-un mare regat, își închipuia. Acolo, în vreun vechi oraș-port, vânători fără scrupule, aventurieri temerari, flote și armate întregi stăteau la chermul și la comanda ei, era atenți la fiecare ordin, la fiecare capriciu al ei. Și, așezată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
fi plâns de chestia asta, a mârâit ea. De obicei, Julia era o tipă dură, numai că acum, în mod inexplicabil, era pe punctul să izbucnească în lacrimi. Ea se chinuia de zor să fie soția perfectă - era frumoasă, o bucătăreasă fantastică și o artistă în materie de sex - dar, în permanență, era subminată de o femeie care, din punctul ei de vedere, nu avea nici unul dintre atributele alea. Clipind repede, Julia s-a calmat singură, hotărâtă să nu lase acest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
care Julia se decisese s-o încerce. Tentativa s-a soldat cu un mare succes. Preparatul chiar semăna cu cel din fotografie. —Draga mea, e delicios, a mormăit James cu gura plină de carne de vacă, perfect gătită. Ești o bucătăreasă cu-adevărat senzațională. —Mulțumesc, a răspuns ea strălucind cu drăgălășenie, ca să mențină atmosfera relaxată în vederea următoarei întrebări a lui James. Julia știa care avea să fie întrebarea, fiindcă, seară de seară, ritualul se repeta fără greș. Ea pregătea o masă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
Mirelo, că o lună și jumătate cât a stat acolo, n-a văzut un leuț chior, și patronul o ținea una și bună că merge-n pierdere și nu-și permite, are puțini clienți și n-are de unde să plătească bucătăresele... Ce jigodie! Pentru cine găteau ele atunci zi-lumină? Clienții, deh, și el că să fie mulțumite că le asigură mâncarea, care și aia costă... A încercat și pe la câteva buticuri, vânzătoare, și ca un făcut și un blestem, mereu a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]