704 matches
-
de ani de la absolvire. Scriu în dreapta și în stânga, primesc răspunsurile așteptate. Dacă până acum aveam alături om de nădejde în persoana soției, de data asta trebuia să mă descurc singur. Soția unui coleg se oferă să mă ajute. Îi aduceam bucătăreasă calificată și nu trebuia decât să dirijeze pregătirile în vederea ultimei adunări a promoției. Cu puțin timp înaintea datei fixate pentru adunare, mă anunță că are de rezolvat unele probleme de familie pe la Ploiești, că nu poate nici participa la eveniment
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
sfleder burghiu slăbănog deșirat spoit văruit stelaj dulap de bucătărie staghilă scîndură la pat așezată la perete pentru protecție împotriva frigului stingheriu singur, singuratic strai plapămă din lână străjac saltea cu paie stropșit zdrobit struț chiflă, folosită la pomeni sucăciță bucătăreasă, femeie ce servește la mesele comune la țară surupiș prăpastie S șerpar cingătoare, curea lată din piele, chimir șfencuri figuri ce se fac ca drept glume nu întotdeauna reușite la adresa cuiva șirof șurub șop, sușop spațiul liber de sub acoperișuil șurii
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
de ani de la absolvire. Scriu în dreapta și în stânga, primesc răspunsurile așteptate. Dacă până acum aveam alături om de nădejde în persoana soției, de data asta trebuia să mă descurc singur. Soția unui coleg se oferă să mă ajute. Îi aduceam bucătăreasă calificată și nu trebuia decât să dirijeze pregătirile în vederea ultimei adunări a promoției. Cu puțin timp înaintea datei fixate pentru adunare, însă, mă anunță că are de rezolvat unele probleme de familie pe la Ploiești, că nu poate nici participa la
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
în perspectiva arhitecturii visate de Călinescu este aghiotantul lui Ioanide, Butoiescu. Acesta e om fără școală dar cu vastă experiență și cu pricepere în execuție. El este „criticul” lui Ioanide pe care acesta își verifică unele teorii, precum Schiller pe bucătăreasă. Dar Butoiescu este un autor de kitschuri. El își înalță o casă-ghiveci cu elemente stilistice diferite asamblate incoerent. E o tendință a epocii care a dat nu puține locuințe spațioase și trainice în cartiere azi foarte râvnite: Domenii, Cotroceni, Floreasca
[Corola-publishinghouse/Science/2115_a_3440]
-
plăcut, o Cămilă! Margareta lui Mihai Hohenzollern a luat pe Duda proletarul, căsătorie de pe urma căreia se poate învăța ceva: cine se culcă cu o prințesă coaptă de ani, devine prinț. Pe baza aceluiași raționament: oare cine se culcă cu o bucătăreasă devine bucătar? Toată această mascaradă m-ar lăsa indiferent, dacă nu s-ar face și pe banii mei. Eu mă întreb, întrebați-vă și voi, care-i lista civilă a ex-ului și familiei sale, incluzând aici și pe prințul proletar
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
privesc cu ochi buni aceste manifestații de entuziasm. Probabil, din cauza unui sentiment de inutilitate ce îi învăluie subit. Miercuri, 21 iunie 2000 VASILE GÂRNEȚ: Restaurantul hotelului Kaiserhof este mic. Se gătește în chiar sala unde se servește micul dejun. O bucătăreasă grasă frige șuncă și prăjește ouă. Parcă s-ar găti pe sine însăși... Tot ea mărunțește, cu o îndemânare incredibilă, niște căpșuni mari. Căpșunile cu smântână sunt foarte gustoase. E tot ce pot să mănânc la această oră. Am timp
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
prăjește ouă. Parcă s-ar găti pe sine însăși... Tot ea mărunțește, cu o îndemânare incredibilă, niște căpșuni mari. Căpșunile cu smântână sunt foarte gustoase. E tot ce pot să mănânc la această oră. Am timp să urmăresc ce face bucătăreasa. Privește din când în când spre sală și dă comenzi către cineva din fundul bucătăriei. De acolo sunt aduse pâinea, salata, sucurile... și alte bucate care sunt pe terminate. Atmosfera de aici îmi amintește în mod ciudat de bucătăria unui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
său - un țăran înalt și costeliv - acceptase să-l ia ca ajutor, în deal, la castel, după nenumăratele rugăminți ale fiului, susținut de ciorovăielile maică-sii. Hornuri înalte, grătare înfiorătoare, pe care se frig imense hartane de carne, asistate de bucătărese trupeșe, îmbujorate de efort.... Acum, aici, câteva sute de ani mai târziu, viermuiala slugilor și mirosurile iuți de mâncare au dispărut, totul strălucește, totul e nou, fidel reconstituit, și această ambianță lustruită îți amintește că participi la o înscenare. Urc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
-a, 1996, p. 87.) Pe colonelul de la Brănești, din etapa noastră, eram silite să-l primim. Era o ființă scârboasă la fizic și la moral: hainele pe el erau murdare - lucru rar în armata germană -, trăia la Kommandantură cu o bucătăreasă găsită la Piteasca, pe care o trata ca pe nevasta lui și de care râdea toată împrejurimea. Peste câteva luni, din cauza lipsurilor nejustificate din casa regimentului, a fost înlocuit. Venea cu pretextul de a ne inspecta și întreba de nu
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
Una zise alteia: «Știi, dragă, n-a fost proastă Lupeasca. Așa trăi 10 ani de zile, și acum într-un castel cu regele!» Iată con cluzia populară a acestei exhibiții. Bună e? Educație pentru viitoarele cocote și îndemn. Iar o bucătăreasă: «Ce să mă duc să dau 20 lei ca să văz palatul Lupeascăi; apoi, doar nu era regele să-și ție țiitoarea într-o cocioabă la mahala».“ Peste câteva zile, într-adevăr, s-au închis casele Lupeascăi și s-a dat
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
ducea vîrful degetului la gropița din bărbie... Studentule, mai du-te și tu să te odihnești după-amiaza, cînd sînt libere ospătarele..., îmi spunea cîteodată nea Ionică Vâslea, arătînd cu privirea spre fete. ...Dar gîndul meu nu stătea decît la o bucătăreasă. Nu era atît de frumoasă pe cît era de femeie; femeie la trup, la vorbă și în gesturi. Fiecare vorbă a ei își avea greutatea proprie; fiecare gest era o întreagă lecție de feminitate. Respecta pe toți și toți o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
eliberat. Au trecut peste zece ani de atunci și, pe măsură ce anii trec, o descopăr în tot ceea ce fac, o simt cum îmi judecă fiecare gest. Atunci, la cantină, mi s-a părut că descopăr puțin din ea în femeia aceea, bucătăreasa prin fața căreia părea să nu treacă cineva... Într-o zi, a căutat-o un bărbat; a anunțat-o nea Ionică Vâslea: "Doamnă, vă caută..." și a arătat cu privirea spre curte, prin ușa de sită. Ea m-a chemat și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
bonetelor de soldat, dar din pînză albă a sărit pe plită și a luat foc, iar șorțul mi s-a pătat tot de la sîngele care a început să-mi curgă din nas. Bucătarul-șef a prins-o de brațe pe bucătăreasă și a scos-o afară, trimițînd-o la baraca unde locuia, să se odihnească. Pe mine, m-a trimis să-mi schimb șorțul și să-mi iau de la magazie altă bonetă. După masa de seară, cînd se așeza la masă personalul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
de seară, cînd se așeza la masă personalul cantinei, serveam de obicei eu și vreo ospătară, că ceilalți doi ajutori de bucătari plecau: unul acasă, celălalt se ducea la băut, la bufetul din curtea cantinei. În seara aceea a rămas bucătăreasa să servească împreună cu mine. I-am servit pe toți, ne-am pus mîncare și nouă în două farfurii, am dus cratițele la spălat și am intrat în sala de mese, cu farfuriile în mînă. Vino să stai cu mine la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
I-am servit pe toți, ne-am pus mîncare și nouă în două farfurii, am dus cratițele la spălat și am intrat în sala de mese, cu farfuriile în mînă. Vino să stai cu mine la masă, mi-a spus bucătăreasa. M-am așezat la aceeași masă cu ea și am început să mănînc. Ospătarele terminaseră de mîncat și plecau la culcare. Cînd am rămas singuri, doar cu femeia de serviciu care mătura în celălalt capăt al sălii, bucătăreasa m-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
a spus bucătăreasa. M-am așezat la aceeași masă cu ea și am început să mănînc. Ospătarele terminaseră de mîncat și plecau la culcare. Cînd am rămas singuri, doar cu femeia de serviciu care mătura în celălalt capăt al sălii, bucătăreasa m-a întrebat: Cîți ani ai? Aproape douăzeci, i-am răspuns. Un copil..., a murmurat ea și a continuat să mănînce. Cînd am terminat mîncarea, ea a luat amîndouă farfuriile, s-a dus la spălător, le-a spălat, le-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
șoptit, mult prea timid să-i mărturisesc preocuparea mea pentru literatură, chiar dacă o revistă literară îmi publicase un grupaj de versuri, din care mi-a mai rămas în amintire unul singur: Și croncăne-o cioară văzduhul umplîndu-l... Mda, a oftat bucătăreasa, ca fizician nu poți face greșeli politice, decît doar spunînd că de fapt descoperitorul cutărui fenomen este cel știut de toată lumea, nu cel scris în cărțile noastre de liceu, dar asta, de-acum, nu mai face parte din Fizica propriu-zisă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
ajungem... A ridicat privirea, mi-a întîlnit ochii mirați și a surîs: Ți-a plăcut Istoria? Da... Probabil era profesoara frumoasă... Am simțit cum roșesc și mi-am scos boneta din buzunar să-mi șterg gîtul. Mihai, mi-a spus bucătăreasa pe un ton molcom, dar destul de grav ca să mă înfioare, te rog mult să mă ierți pentru palmele de astăzi !... A tăcut un timp lung, plimbîndu-și degetele pe luciul mesei, apoi a surîs trist, clătinînd din cap: De ani de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
ceea ce-mi sugerase cel care m-a chestionat cînd am vrut să intru pe ușa din față în blocul Yanis din Parcul cu Ciori, pentru ca scara de serviciu fusese deja blocată. De-aceea m-am și legat sufletește de bucătăreasă, din clipa în care am văzuit-o: mi s-a părut că pot găsi în ea o altă Doamnă Ana, dar n-a fost să fie. Anul următor, cînd am fost la mare, am trecut pe la cantină. Bucătarul-șef murise de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
următor, cînd am fost la mare, am trecut pe la cantină. Bucătarul-șef murise de inimă; acum era șef unul care fusese, cu un an în urmă, bucătar principal. Am discutat mult cu el, iar la despărțire l-am întrebat de bucătăreasă de fapt venisem pentru ea, dar mi-a fost rușine să întreb de la început. A plecat și ea anul trecut, la începutul toamnei, mi-a spus bucătarul. Și-a reluat meseria. Ce meserie?! m-am mirat eu. Profesoară de istorie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
meseria. Ce meserie?! m-am mirat eu. Profesoară de istorie. Zăăău?! Da. Nu știai? Vorbind despre istoria României, a spus elevilor, la o oră, mai mult decît scria în manual... Cînd a ieșit din închisoare, s-a angajat aici, ca bucătăreasă... Unde să se ducă?! Soțul divorțase de ea între timp, îi luase copilul... A fost o femeie tare, a știut să se reechilibreze. E drept, a fost reabilitată, dar ea lipsise, totuși, atîția ani din societate... M-a frămîntat mult
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
Yanis, n-am coborît înapoi în stradă inorog, dar nici nu mai rămăsesem armăsarul tînăr și sălbatic, speriat de orașul mare în care venisem din dulcele tîrg al Ieșilor... "...ce oferi semenilor și cu cîtă sinceritate oferi..." Vorbele astea ale bucătăresei m-au purtat de multe ori, cu gîndul, la ora aceea de Istorie, cînd ea a spus mai mult decît scria în carte. A avut curajul să spună cu sinceritate un adevăr... Poate că ea nici nu s-a gîndit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
iar el devenea bun de pus la rană. Altfel, se făcea că n-aude ori mormăia ceva. Iar pe Ghighina o privea dușmănos și nu se grăbea niciodată să facă ce-i cerea fata. De aceea se bucurase când Savetina, bucătăreasa, îi spusese că o-ncasase cu o seară în urmă: „Domnișoară, domnișoară, îi spusese aceasta, vătaful nostru a luat-o în barbă, a fost un scandal azi-noapte în odaia grajdului. Cică Pampu ar fi posedat, Doamne, ferește!“. Bucătăreasa nu știa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
când Savetina, bucătăreasa, îi spusese că o-ncasase cu o seară în urmă: „Domnișoară, domnișoară, îi spusese aceasta, vătaful nostru a luat-o în barbă, a fost un scandal azi-noapte în odaia grajdului. Cică Pampu ar fi posedat, Doamne, ferește!“. Bucătăreasa nu știa mai mult, iar Ghighina voia amănunte și spera să le afle de la Pampu. Evident voia să-i arate și rochia cea nouă. Stătea în foișorul de la poartă, gătită și nerăbdătoare. Abia ajungea cu bărbia la parapetul de sus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
coborâse la râu, atras de focurile de pe prund. Erau acolo câteva zeci de fete, cu polovece argintate ori cu ciubere de lemn, care răscoleau apa, strigând numele morților. Trecuse apoi pe la bucătărie și mâncase un blid mare de linte bătută. Bucătăresele se uitau la el înmărmurite. Își dădea seama că trebuie să spună ceva, dar nu-i venea nimic. La un moment dat, le zâmbise, iar ele deveniseră dintr-odată prietenoase, îl întrebaseră dacă nu vrea și o bucată de pâine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]