2,408 matches
-
o tentativă a Monei Chirilă după Mantaua lui Gogol și, într-adevăr, realizarea Hamlet-ului lui Vlad Mugur, dar care va avea premiera în toamnă, un spectacol greu la care s-a muncit susținut din martie pînă în iunie. La Naționalul bucureștean, stagiunea a însemnat, de fapt, ducerea la bun sfîrșit a unor proiecte gîndite, de fosta direcțiune, schimbată după alegeri: și Omul din Mancha al lui Ion Cojar, și Cadavrul viu al lui Gelu Colceag, și Jocul vieții și al întîmplării
Un interval și mediocritatea lui by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15924_a_17249]
-
iunie 1878, redactor la Timpul fiind (chemat, firește, de Eminescu) și membru al Junimii, recoltează succes cu piesa Roma învinsă de Parodi tradusă excelent de el. La un an și jumătate distanță (18 ianuarie 1879) debutează strălucitor, pe scena Naționalului bucureștean cu O noapte furtunoasă, după ce piesa fusese citită, mai înainte, în ședințele Junimii bucureștene. Nu poate evita un scandal cu Ion Ghica, directorul teatrului, care, la reluarea spectacolului, îi aduce modificări fără a-l consulta pe autor, de altfel nici
Receptarea dramaturgiei lui Caragiale by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15966_a_17291]
-
din țară încearcă, de două ori, a se face berar (la București și gara Buzău), după exemplul prietenului său Gherea, eșuînd lamentabil, se știe. Că în iulie 1888 Maiorescu, membru în guvernul junimist, îl numește pe Caragiale director al Naționalului bucureștean, de unde e silit să demisioneze în mai 1889, datorită neînțelegerii cu principalii actori ai teatrului, iarăși se știe. Dar e sigur că decizia desțărării a fost adoptată datorită acuzării că a plagiat Năpasta, de un nimeni ca acel interpus Caion
Receptarea dramaturgiei lui Caragiale by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15966_a_17291]
-
percepem prin ochii unui tînăr provincial: "Pantalonii evazați, ca și perciunii, îmi stîrniră invidia, purtam și eu un "trapez" de 18 cu 22/.../. Străinul însă purta 18 cu 28, cel puțin, dacă nu cu 30! Se vedea cît de colo bucureșteanul, și țin minte ce mi-am zis - că e destul să intru în facultate, și-mi voi face niște pantaloni la fel! Dar în acel an a început prigonirea celor cu perciuni, evazați și plete!". Unui domn trecut de prima
Incest și naratologie by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15980_a_17305]
-
Cronicar Căldură mare * Se pare că în luna lui Cuptor, bucureștenii (mai ales ei) nu mai au paciența și nici sapiența de a nu amesteca lucrurile. Poeta Angela Marinescu acordă ADEVĂRULUI LITERAR ȘI ARTISTIC din cea de-a treia săptămînă a lui iulie un interviu. Poeta, care se consideră neapreciată de
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16007_a_17332]
-
Cam trei sferturi din cuvintele limbii române moderne îmi erau necunoscute. Trebuia să mă deprind acum să zic "vopsea", în loc de "văcsea", sau "puțin" în loc de "o țîră" și să evit vorbe care ar fi sunat bizar, de neînțeles, în urechea unui bucureștean ca "teșculă", "cătrăniță", "pălan", "recăl", "pocie" sau "părușcă"." Însă amintirea relaxată a acestor lucruri este imediat încărcată cu meditații stereotipe: Crescusem pe un sol aspru, cu rădăcini mai viguroase decît noii mei colegi, în schimb ei posedau un lustru care
Eu sînt un anacronic by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/16012_a_17337]
-
niște intelectuali vicioși notorii, deși de o mare capacitate. Lucrul mă mirase, la un artist ca el. Semn că, din prudență, purta o mască. Altfel, ar fi fost inadmisibil. În rest, un om plin de farmec și de personalitate. Un bucureștean tipic, mă rog, un aristocrat de București jucând un rol de golan. De curând, la o sărbătorire, spusese în auzul țării că, în anii regimului trecut (care, totuși, l-a răsfățat) câștigase, în urma unui premiu, un frigider Fram... * * * 14 Aprilie
Ens generalissimum by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15610_a_16935]
-
ușor să constați periodic că sporește numărul celor care nu mai îndrăznesc să-și dorească decît sănătate și că se împuținează cei care își fac planuri de viitor. În ultimele zile ale anului trecut, m-a uimit cît de mulți bucureșteni și-au făcut provizii de pocnitori, rachete și artificii. Acest uriaș arsenal n-a fost întrebuințat numai în noaptea Revelionului, ci și înainte și după, de oameni de toate vîrstele care, astfel, doresc să atragă atenția că există. Sau vor
Concertul pocnitorilor de Anul Nou by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/15635_a_16960]
-
de fantezie onomastică intrarea Lobodei, a Frunzei, a Foșnetului sau intrarea Violoncelului - nu mă mai miră, iar intrarea și strada Colaborării mă încîntă de-a dreptul și mă fac să visez la un spirit comunitar mai rar de găsit printre bucureștenii zilei de azi. Nu mi-ar plăcea să aud de vreo bătaie sau de vreo tîlhărie tocmai într-un asemnea spațiu, după cum trag nădejde ca pe străzile Atașamentului, Abnegației, Imboldului, Preocupării, Duioșiei sau Inocenței să nu se întîmple nimic reprobabil
Actualitatea by Tita Chiper () [Corola-journal/Journalistic/15631_a_16956]
-
ciocolată. N-am nici un chef de ciocolată ,,Poiana", n-o recunosc drept ,,a mea", dar și mai puțin chef am să-mi spună oricine tu. La fel procedează cu noi și dezinvoltele domnișoare de la buletinele ,,Meteo". Parcă le aud: ,,Ești bucureștean, să-ți iei azi umbrela, dacă vrei să nu te plouă". Mulțumesc pentru sfatul util, dar întreb: pe ce bază sunt tutuit? Zglobia Iulia, fata de la ProTv (cel mult treisprezece ani, după cât arată), pe ce bază mă tutuiește?
De ce ne tutuiți? by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/15696_a_17021]
-
așa? Nici o alternativă? Nici o scăpare? Pînă și meniul propus de PRO TV, fasole cu ciolan, indica două alimente, nu numai fasole." În ziarele de a doua zi am aflat din partea Primăriei Capitalei că toate pregătirile pentru venirea zăpezii sînt încheiate, încît bucureștenii pot sta liniștiți. Acest anunț pare și el desprins dintr-unul dintre filmele lui Sergiu Nicolaescu, cu diferențele de regie de rigoare. Dar revenind la ploaia de filme de Sergiu Nicolaescu pe care o semnalează Tia Șerbănescu, chiar nu se
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15685_a_17010]
-
Și alte incorectitudini ne pun pe gînduri. Statuia lui Caragiale, cîndva în curtea Editurii Cartea Românească, a ajuns pe strada Maria Rosetti fără altă legătură cu zona decît existența tot acolo a unei străzi Caragiale. Cînd personalitatea a fost un bucureștean, deși, prin adopțiune, foarte atașat de București, unde și-a trăit cea mai mare parte a vieții, se cuvenea găsit un loc semnificativ pentru monumentul care-l înfățișează. Tot chestiune de cultură. Ar fi un mijloc de a diminua numărul
Actualitatea by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15730_a_17055]
-
Viorica Bucur Pentru cinefili luna mai înseamnă Festivalul Filmului de la Cannes. Pentru cinefilii români - mai exact cei bucureșteni - ea înseamnă, de câțiva ani încoace, și Festivalul Filmului European. Desfășurat sub deviza "9 mai - Ziua Europei - este și ziua ta!" și organizat de către Delegația Comisiei Europene la București și Uniunea Cineaștilor din România, Festivalul a prezentat anul acesta 23
Filme europene la București by Viorica Bucur () [Corola-journal/Journalistic/16164_a_17489]
-
de cafenea, ci o folosesc ca un mijloc de a se întîlni, a conversa critic. Mai tîrziu, în 1929, cînd a devenit, numit de Iuliu Maniu premier, director al Educației Poporului, cu rang de secretar de stat, director al Naționalului bucureștean și președinte al S.S.R., complicațiile se vor aduna asupra sa. Atunci, Nichifor Crainic și Pamfil Șeicaru au pornit o joasă campanie împotriva marelui prozator, cu calomnii atît de feroce încît scriitorul, care atunci și-a început jurnalul, mărturisea că e
Integrala Rebreanu spre final by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16145_a_17470]
-
romancierului, s-a datorat, în bună măsură, faptului că nu a acceptat să ofere, din totalul fondurilor disponibile, mai mult de jumătate subvenționării revistei Gîndirea. Supărările sale l-au exasperat pînă la revoltă neputincioasă. Și, totuși, ca director al Naționalului bucureștean, a întemeiat o sală "Studio" pentru încercări regizorale și reprezentarea pieselor străine, pe scena principală jucîndu-se dramaturgie originală și clasică universală, iar în 1929, a avut inițiativa punerii în scenă a piesei lui Blaga Meșterul Manole. Tot în 1929, ca
Integrala Rebreanu spre final by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16145_a_17470]
-
Adrian Cioroianu își ia o mare libertate, compunându-și textele ca un scriitor, după logica maximei expresivități. El apelează, de exemplu, la o amintire din copilărie - scoaterea din pământ a unei cârtițe, de către bunicul său - pentru a-i portretiza pe bucureștenii care merg zilnic cu metroul și care - și la figurat vorbind - își petrec viața în subteranele istoriei: "Bucureștiul este alcătuit pe jumătate din indivizi cu nările calibrate pe aerul închis din subteran, obișnuiți matinal cu drumul la slujbă prin galerii
PUBLICISTICĂ DE CINCI STELE by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16171_a_17496]
-
asigura un tratament uman bieților câini "comunitari" (bine că măcar ei și fotbaliștii fac parte din "comunitate", că până intrăm și noi, mai va!) Dar blondinele doamne ce-și smulg acum moțul oxigenat, jucându-se de-a amazoanele pe nervii bucureștenilor au folosit banii din străinătate pentru a-și cumpăra mașini luxoase și nu pentru adăposturi decente! Frații lui Zdreanță intrau pe o ușă a cuștilor improvizate în grabă atunci când a început scandalul, și ieșeau pe alta! Hingheri avem, altminteri, din
Cu eutanasia spre Europa by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16185_a_17510]
-
ochii lor. Duelurile sale verbale cu liderii de sindicat, în care, atunci cînd își epuiza argumentele, dl Băsescu nu ezita să recurgă la înjurături, i-au sporit și acestea o popularitate oricum crescîndă. Ajuns primar, dl Băsescu le-a promis bucureștenilor ordine și curățenie în limita posibilităților. În privința ordinii nu s-ar spune că a reușit mare lucru pînă la această oră, dar primarul a dat satisfacție celor care nu puteau să vadă în ochi, la propriu, buticurile din București. Nu
P.D.-ul la răspîntie by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/16183_a_17508]
-
cel Mare/ Omagiile cotrocenilor au fost refuzate de familia lui Emil Cioran" dezvoltă sensuri secundare surprinzătoare: neseriozitatea primei formulări contaminează gravitatea celui de-al doilea anunț (și invers). De asemeni, o voce inedit-poetică poate interfera cu aceea ipocrit-neutră a ziarelor: "Bucureșteanul Alexandru Florentin, de 22 de ani, - gagiul/ recidivist fiind și hoț de lănțișoare,/ l-a smuls, vineri, 2 iunie, pe-al unei domnișoare,/ pe bulevardul Lascăr Catargiu." Cultura populară este surprinsă și în alte ipostaze. Găsim comentarii poetizate la videoclipuri
Între ei, scriitorii by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/16173_a_17498]
-
noi, trebuie să spun că în rama personajului colectiv fiecare își face treaba meritoriu: cîntă, dansează, creează atmosfera, sosul acestui music-hall, pînă la urmă. Sigur că inevitabil un aer de Casandra (de astăzi) ajunge și pe scena Amfiteatru a Naționalului bucureștean. Regizorul poartă o vină în faptul că nu a lucrat cu actorii pentru eliminarea superficialității în abordarea personajului, a trăirismului și patetismelor de tot felul, a unui soi de aroganță de care unii actori tineri nu se pot despărți pe
Iubirea mașinală a lui Don Perimplin by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16193_a_17518]
-
Protasov memorabil. Drama eroului o simțim consumându-se în adâncuri, patetismul său este unul interiorizat. Strunește cu inteligență revărsările, despletirile, "rusismele" care nu se poate să nu-l fi ispitit. Fie și numai pentru jocul său, acest spectacol al Naționalului bucureștean poate fi socotit important. Cadavrul viu de Lev Nikolaevici Tolstoi. Traducere de Al. Kirițescu și Tamara Gane. Versiunea scenică: Gelu Colceag. Regia: Gelu Colceag. Decoruri: Ștefan Caragiu. Costume: Florilena Popescu Fărcășanu. Muzica: Nicu Alifantis. Coregrafia: Roxana Colceag. Distribuția: Mircea Rusu
Un Protasov memorabil by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/16238_a_17563]
-
bună. Nu vei auzi lălăituri primitive; ci numai vorbe de duh, întîmplări cu haz. Nu vei vedea fețe schimonosite, ochi holbați sub părul coborît sălbatic pe frunți; vei vedea chipuri vesele, ochi scînteind de evoluțiile oratoriei locale despre care un bucureștean ursuz ar avea cuvinte nu tocmai onorabile. Ei, nu; dînd impresia aceasta și care ar putea să se închege, pasul este anulat pe loc, o eschivă se petrece ca a unui spadasin pînă atunci preocupat de exerciții preliminare, iar chestiunea
Război și pace by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16258_a_17583]
-
de oameni, în curs de părăsire. Merg prin orașe și văd murdăria teribilă, sufocantă și mă întreb cine trebuie să curețe în locul nostru? O.N.U., U.E., N.A.T.O.? Cine să scoată copiii din canale? Cine trebuie să le spună bucureștenilor că solul capitalei nu trebuie să fie compus din coji de semințe, hîrtii și scuipat? Cine ar fi obligat să vopsească acele blocuri sinistre care murdăresc fața orașelor țării, cine trebuie la urma urmei să ne îngrijească curtea? Ajuns în
Augustin Buzura "Iepurii de odinioară au îmbrăcat blănuri de tigri" by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16170_a_17495]
-
articol, Gaster și-a compromis definitiv, cum fusese sfătuit și i se promisese, reîntoarcerea în țară, după un an-doi, cum s-a întîmplat cu alți expulzați (inclusiv cu cei ardeleni). Și tot în 1885 s-a întîmplat căderea, la Naționalul bucureștean, a piesei D'ale Carnavalului, care a fost fluierată (semnalul l-ar fi dat D. Racoviță-Sfinx de la România liberă). Și piesa fusese, mai înainte, premiată de Comitetul teatrului. Bacalbașa apreciază că "D'ale Carnavalului a părăsit repede scena, spre a
Capitala de odinioară by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16280_a_17605]
-
cu el. Cei de astăzi nu au fost contemporanii acelui moment. Românii trăiau într-o indignare perpetuă, în drum spre Cîmpulung m-am oprit puțin la București. M-am înspăimîntat, în fiecare dimineață se găseau cîte treizeci, patruzeci de morți, bucureșteni, uciși de soldații sovietici după ce le furau ceasul. Cînd am spus în Franța această poveste am fost tratat de fascist. Cînd este adevărul adevărat! Acest davai ceas nu e o glumă. S-a ucis pentru un ceas, pentru un stilou
Theodor Cazaban: "În Scânteia erau asemenea minciuni, încît mi s-a părut un ziar mai mult decît suprarealist" by Cristian Bădiliță () [Corola-journal/Journalistic/16541_a_17866]