310 matches
-
spate. * adverb: Mergea foarte încet,/ deoarece-l durea piciorul. * adjectiv: Obosită/ din cauză că depusese un efort foarte mare/, a ales/ să nu se implice în discuție. Modalități de realizare complement circumstanțial de cauză exprimat prin: * substantiv în cazul acuzativ: Din neatenție, buf cu scaunul pe spate. * substantiv în cazul genitiv: Din cauza oboselii a reacționat supradimensionat. * substantiv în cazul dativ: A ajuns la timp datorită mașinii puse la dispoziție de organizatori. * pronume în cazul acuzativ: Pentru ea, a fost decalat tot programul. * pronume
by ANGELICA HOBJILĂ [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
în acea persoană. * adverb nehotărât: Oricând ar afla asta,/ și-ar pierde încrederea în acea persoană. C. CIRC. CONCESIV (CV) complement circumstanțial concesiv propoziție subordonată circumstanțială concesivă Termeni regenți regent de tip verbal: * verb: A venit, în ciuda repulsiei. * interjecție: El buf, în pofida sprijinului primit de la fratele său. * adverb: Mergea încet, în ciuda întârzierii. * adjectiv: Era atent, în pofida oboselii acumulate. regent de tip verbal: * verb: A venit,/ deși avea o mare repulsie față de toate. * interjecție: El buf pe scări/, cu toate că îl susținea fratele
by ANGELICA HOBJILĂ [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
A venit, în ciuda repulsiei. * interjecție: El buf, în pofida sprijinului primit de la fratele său. * adverb: Mergea încet, în ciuda întârzierii. * adjectiv: Era atent, în pofida oboselii acumulate. regent de tip verbal: * verb: A venit,/ deși avea o mare repulsie față de toate. * interjecție: El buf pe scări/, cu toate că îl susținea fratele său. * adverb: Mergea încet,/ deși era în mare întârziere. * adjectiv: Era atent,/ măcar că oboseala se acumulase considerabil. Modalități de realizare complement circumstanțial concesiv exprimat prin: * substantiv în cazul acuzativ: Cu tot efortul, și tot
by ANGELICA HOBJILĂ [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
compoziție strânsă, tensionată, dar neconsubstanțială înzestrării dramaturgului. Alte scrieri pentru teatru ale lui C. sunt ușurele, nepretențioase. Farsa într-un act O soacră (sau Soacră-mea, Fifina, jucată în 1883) nu e decât o incoloră comedioară de salon. Pentru opera bufă Hatmanul Baltag (1884), cu muzică de Eduard Caudella, C. a scris textul în proză, iar Iacob Negruzzi, versurile. „Instantaneul” Începem!... (1909) are un caracter ocazional, fiind destinat a marca inaugurarea Companiei Davila. Se adaugă Modern, un monolog burlesc, și alegoria
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286090_a_287419]
-
să accepte, cu un amuzament superior, firea omenească și metehnele ei. Nu și priveliștile din natură, care în opera lui sunt aproape absente. Râsul batjocoritor se preschimbă într-o expresie concentrată, scrutătoare. C. se lasă atras acum nu de exterioritatea bufă, ci de stările mai obscure, de mesajul incert al subconștientului, de conduita psihică a individului într-un moment de încordare, de puternică emoție. El abordează, cu o aplecare ca și naturalistă, nuvela psihologică, oprindu-se asupra unor cazuri-limită, unele cu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286090_a_287419]
-
verticală", adică psihologică. Cezar Petrescu voiește să refacă "comedia umană" a lui Balzac. Rezultatele nu sunt la înălțimea intențiilor, cu toate că nu se poate tăgădui autorului inventivitatea epică. Simfonia fantastică tratează un caz tragic de izbucnire a demenței într-un ton buf, Calea Victoriei prezintă Sodoma română, loc de pierzare pentru provinciali, într-o manieră poliloghică obositoare, Comoara regelui Dromichet amestecă aventura fantastică arheologică cu tema socială, continuîndu-se în Aurul negru, ratând o figură posibilă de Cousin Pons. Oraș patriarhal se remarcă doar
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
oțel călit al suferinței. Totul e deșertăciune. Totul. Această lume îndărătnică nu și-a însușit încă înțelepciunea necreștinească a lui Solomon. Dar acela care ocolește spitalele și închisorile și trece în fugă prin cimitire și vorbește mai degrabă despre opera bufă decît despre infern, acela care îi consideră pe Cowper, Young, Pascal, Rousseau niște bieți oameni bolnavi și jură, toată viața - lipsită de griji - pe Rabelais ca pe un înțelept acceptabil, adică vesel - omul acela nu e vrednic să se așeze
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
iar Dumnealui și Eva (1973) e un roman ironic și umoristic. Scriitorul reia și dezvoltă în stil personal romanul (neterminat) Minunile Sfântului Sisoie de G. Topîrceanu: umanizează personajele supranaturale și prozaizează mitologicul. Cotidianul și „sacrul” sunt „armonizate” într-o proiecție bufă, de bună calitate literară, cu episoade pline de vervă, alternând tonul grav cu cel disimulat lejer. Exercițiul dramaturgului este vizibil în aceste pagini, câteva scene fiind alert dialogate. Singura sa piesă de teatru, Pasagera, publicată în „Astra”, a rămas fără
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286632_a_287961]
-
reafirmă 27 importanța coexistenței comicului cu tragicul în opera scriitorului român: "una din marile realizări ale prozatorului și dramaturgului Caragiale este varietatea și profunzimea acestei lumi, greu de întâlnit la alți autori comici, îngemănarea, împletirea și suprapunerea situațiilor celor mai bufe cu tragediile cele mai zguduitoare. Aceasta face particularitatea scriitorului nostru și o recomandă cu o notă de originalitate chiar în literatura universală.[...] Câte cazuri de sinucidere, de morți accidentale, de înnebuniri, ne oferă alți autori "comici" și câte asemenea cazuri
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
unui portret al zeiței Venus. A murit prin sinucidere (purta un inel cu două capsule, într-una era somnifer și în cealaltă era otravă). S-a otrăvit la numai douăzeci și șase de ani, dezamăgită că iubitul ei, Angelo del Buf, cu care trebuia să se căsătorească, a ales căsătoria cu altă femeie, cu Francesca. A fost regretată de locuitorii Romei, a fost înmormântată cu fast în capela familiei Chigi, după ce papa a absolvit-o de păcate. Despre ea se spune
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]