308 matches
-
modernă a Cinematografului din India, în special în filmele muzicale produse de Bollywood. În Renaștere aceste forme au evoluat în commedia dell'arte, o tradiție italiană în care niște clovni răgușiți improvizau povestiri cunoscute și de acolo a rezultat opera bufă. În Anglia, piesele de teatru elisabetane și iacobine includeau frecvent muzică de orgă, lăută, violă și cimpoi timp de o oră înaintea și în timpul spectacolului. Piesele, în special piesele istorice și tragediile, erau adesea împărțite printr-o piesă muzicală, probabil
Teatru muzical () [Corola-website/Science/316098_a_317427]
-
cele mai frumoase imagini erotice văzute vreodată în filmul românesc”". Criticul remarcă totuși o teatralitate a acțiunilor. Angelo Mitchievici îl considera "„un spectacol ingenios, spumos și delectabil la nivelul actorului și al scenei, amestec de pantomimă, film mut și comedie bufă, însă (...) necreditabil la nivelul ansamblului, din cauza ciocnirii neinspirate a registrelor”". Mihai Fulger a apreciat imaginea lui Vivi Drăgan Vasile și spectacolul alb-negru de „un comic burlesc, chaplinian” al bătăii între activiștii comuniști (în care doar steagul comunist rămâne roșu), considerând
Nunta mută () [Corola-website/Science/321910_a_323239]
-
(Il Turco in Italia) este o operă bufă în două acte, compusă de Gioachino Rossini. Libretul în limba italiană a fost scris de Felice Romani. A fost o readaptare a unui libret de Caterino Mazzola creat pentru opera (cu același titlu), a compozitorului german Franz Seydelmann în 1788
Turcul în Italia () [Corola-website/Science/332025_a_333354]
-
Teatro alla Scala din Milano. Durata operei: cca 2 ore. Acțiunea se petrece în și în jurul orașului Napoli, Italia, în secolul al XVIII-lea. "Pe malul mării, lângă Napoli" Poetul Prosdocimo este în căutarea unui subiect pentu noua lui dramă bufă. El întâlnește o bandă de țigani, cu tot cu frumoasa, dar nefericita Zaida și al ei confident Albazar. El se gândește că poate țiganii îi pot oferi unele idei ! Geronio, prietenul lui Prosdocimo, încăpățânat și uneori prostănac, este în căutarea unei ghicitoare
Turcul în Italia () [Corola-website/Science/332025_a_333354]
-
prozator interesant și savuros, el scrie vădit cu plăcere, dând frâu liber imaginației creatoare de scene absurde, realiste, onirice, planurile acestea neîncurcându-se unele pe altele, lumile acestea paralele conviețuind firesc. Augustin Doman, revista Arges, nr 11/ noiembrie 2012 Drame bufe de Gabriela Gheorghișor, Literara nr 48/2012 Mă bucur că ați confirmat, prin evoluția dv., buna impresie pe care mi-ați făcut-o în 2002, când aveați doar 25 de ani. Povestirea „Colonia subterană” (parte a volumului Radiografia unei zile
Cristian Meleșteu () [Corola-website/Science/333304_a_334633]
-
de la începutul Renașterii. În aviditatea lor, bogătașii nu se dădeau în lături de la falsuri și înșelăciuni. Muzica lui Puccini reflectă atît atmosfera specifică a Florența medievale cît și comicul rezultînd din împletirea diferitelor situații. Pășind pe făgașul încercat al operei bufe italiene, el a reînviat în forme muzicale moderne claritatea de stil și inspirația melodică naturală, specifică acesteia. Scenele de ansamblu sînt realizate cu o mare măiestrie printr-un recitativ melodic și o orchestrație plină de efecte comice. Amintim astfel scena
Gianni Schicchi () [Corola-website/Science/332203_a_333532]
-
s-a bucurat de-a lungul anilor de distribuții cu nume sonore, printre care și „tripleta de aur” - soprana Magda Ianculescu (Rosina), baritonul Nicolae Herlea (Figaro) și tenorul Valentin Teodorian (Almaviva) - care a făcut rapid înconjurul lumii. „...o admirabilă operă bufă... Va fi cântată atâta timp cât va exista operă italiană”, scria Beethoven într-unul din caietele sale de conversații, despre Bărbierul din Sevilla. Creată în doar 13 zile, pe când Rossini avea 23 de ani, opera spune povestea unui triunghi amoros din Spania
Premieră cu “Bărbierul din Sevilla”, la Opera Națională București by Magdalena Popa Buluc () [Corola-website/Journalistic/104306_a_105598]
-
delirant, raționalizarea împinsă pînă la capăt sugerează halucinația!), ci însuși scopul, tema, substanța intrinsecă a discursului. Universul ca atare se suspendă în timpul (ideal) al amețitoarelor acrobații, fiind substituit de unul lexical, ingenuă parodie a Logosului, întrucît îi preia, în cheie bufă, cîmpul de latențe creatoare. Sîntem invitați într-o lume secundă, ludică, al cărei artificiu e atît de presant, încît îi asigură o naturalețe fantastă. O coeziune ce îngînă cu voioșie primordiile. Deoarece, în ciuda decantărilor, a subtilităților, a prețiozităților maxime
Virtuozul number one by Gheorghe Grigurcu () [Corola-website/Journalistic/10958_a_12283]