924 matches
-
și ceva de ani, mort cu mult timp în urmă. În absența oricărei explicații, vârsta inversează raportul, tatăl vorbind fiului așa cum un fiu ar vorbi tatălui. Discuția este despre moarte și despre angoasă într-un peisaj iernatic cu cadavrul unei bufnițe pe zăpadă, însă, spre deosebire de toate scenele care vor urma, aceasta are ceva din claritatea și liniștea unei zile de iarnă, reprezintă un moment de meditație asupra morții de o stranie frumusețe. Prima și ultima scenă închid între paranteze celălalt tip
Frumos-îngrozitorul Iñárritu by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5547_a_6872]
-
unui tip de imixtiune, că se și inventează altul. Criticul este mereu nepregătit; și este vulnerabil și pentru că, stând mai tot timpul în casă, ca să citească, nu are experiență în lupta cu viața. Când iese din casă ești precum o bufniță care se rătăcește ziua pe o stradă. Mă întorc la întrebarea: ce face criticul literar copleșit de abundenta producție de texte literare? Este necesar să discearnă, să stabilească ce anume merită să fie considerat literatură și ce nu. Pentru că în
Profesia de critic literar by Alex. Ştefănescu () [Corola-journal/Journalistic/9899_a_11224]
-
al neputinței de a schimba istoria. Constituit din imagini antitetice, sensul metaforelor de atunci a căpătat, astăzi, dimensiuni terifiante. Opincilor șonticăind în întâmpinarea istoriei li se opun șenilele cadențându-și impecabila înaintare. împușcăturile care vor "schimba istoria" sunt urmărite de bufnița policandrului, rotindu-și impasibilă capul mecanic. Cavalcada cailor este preluată de învârtitul unor roți de biciclete, multiplicate la nesfârșit, cu ritmuri amețitoare. Și ritmul sacadat al mișcărilor tuturor. Aparatul și operatorul de demult par să fi imortalizat istoria călcând pe
Calul și revoluția by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Journalistic/11945_a_13270]
-
încep să se tocească, eficiența lor scăzând. La un moment dat, marginile se tocesc complet iar animalul va muri de foame. Koala au puțini prădători; câinii dingo și pitonii mari pot să-i vâneze, pe când păsările răpitoare (cum ar fi bufnița puternică și acvila) sunt pericole pentru pui. Nu sunt prea afectați de paraziții externi, în afară de căpușe în regiunile de coastă. Koala pot de asemenea suferi de râie de la sarcoptul râiei, sau de ulcere de piele de la bacteria "Mycobacterium ulcerans", dar
Koala () [Corola-website/Science/302351_a_303680]
-
popândăul, hârciogul, șoarecele de câmp și iepurele de câmp. Sporadic se mai întâlnesc și alte specii de animale, cum ar fi mistrețul, vulpea, cârtița și căprioara. Păsările sunt reprezentate de pescărușul alb, fazanul, vrabia, ciocănitoarea, graurul, țarca, sticletele, cucu, șoimul, bufnița și pupăza. În concluzie, satul Budăi, cu un relief variat, este străbătut de două cursuri de apă mai importante, și anume pârâul Bahluieț și râul Bahlui, având o faună și o vegetație specifice zonelor de silvo - stepă. Teritoriul actualului sat
Budăi, Iași () [Corola-website/Science/301263_a_302592]
-
însorită, luminoasă, senină și călduroasă, de parcă am fi în iunie și nu în octombrie. E o plăcere să stai la bucătăria de vară, cu ușa larg deschisă spre splendoarea de afară! În bradul solitar din fața casei, la orele serii, o bufniță își exercită măiestria cântecului său. E aceeași care a prevestit oare dispariția lui Gil? E și ea o biată pasăre, poate, pe nedrept blamată, e și ea o creație a Celui de Sus! După ora 20 mă sună îndelung din
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
au luat drumul orașului, după un trai mai bun. În casele cu mulți copii din trecut nu mai este nimeni. În locul tumultului celor trăitori atunci, acum se observă părăsirea, paragina, ruina, tristețea, singurătatea locurilor mai ales în timpul nopții, când doar bufnițele mai dau semne viabile cu sinistre presimțiri. Încă un argument în plus care demască și mai acuzator comunismul care a depopulat satul românesc tradițional de acel element denumit generic „talpa țării”. În atenția clasei noastre politice de astăzi va trebui
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
așa? Apoi se leagă oasele cu fire metalice și, odată reconstituit scheletul, i se montează o armătură, de obicei folosesc fân, sau mucava, sau gips. Apoi se montează pielea. Remediez și eu daunele morții și ale degradării. Uitați-vă la bufnița asta. Nu pare vie?“ De atunci Încolo, orice bufniță vie avea să-mi pară moartă, dăruită de Salon acelei eternități sclerozate. M-am uitat la chipul acestui Îmbălsămător de faraoni animalieri, cu sprâncenele lui stufoase, cu pomeții lui cenușii, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
odată reconstituit scheletul, i se montează o armătură, de obicei folosesc fân, sau mucava, sau gips. Apoi se montează pielea. Remediez și eu daunele morții și ale degradării. Uitați-vă la bufnița asta. Nu pare vie?“ De atunci Încolo, orice bufniță vie avea să-mi pară moartă, dăruită de Salon acelei eternități sclerozate. M-am uitat la chipul acestui Îmbălsămător de faraoni animalieri, cu sprâncenele lui stufoase, cu pomeții lui cenușii, și am Încercat să Înțeleg dacă era o ființă vie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
care Graal, nu există decât un Graal, e acel Ceva al meu, În contact cu straturile radioactive ale uterului Liei, și poate că acum chiar navighează liniștit către gura puțului, poate se grăbește să iasă, iar eu stau aici, printre bufnițele astea Împăiate, o sută moarte și una care se preface că e vie. „Toate catedralele sunt construite acolo unde culții Își aveau menhirele lor. De ce Înfigeau ei pietre În teren, cu toate că-i costa atâta trudă?“ „Păi egiptenii de ce se trudeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
albe Începeau să se lămurească, una dintre ele căpătase o vagă asemănare omenească, cealaltă nu era Încă decât un phalus, o ampulă, un alambic, iar cea de-a treia era pe cale să capete forma clară a unei păsări, a unei bufnițe cu ochelari mari și cu urechile ciulite, cu ciocul Îndoit, ca de profesoară bătrână de științele naturii. Madame Olcott interoga prima formă: „Kelley, tu ești?“ Iar din formă ieși o voce. Nu Theo Fox vorbea, desigur, ci o voce Îndepărtată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
thus my greate Secret I have revealed...“ Theo Fox făcu un gest cu mâna, ca pentru a cere Îndurare. „Relaxează-te numai un pic, ține pe loc lucrul acela,“ Îi zise Madame Olcott. Apoi se adresă formei cu aspect de bufniță: „Te recunosc, Khunrath, ce vrei să ne spui?“ Bufnița păru că spune: „Hallelu... Iàah... Hallelu... Iaàh... Was...“ „Was?“ „Was helfen Fackeln Licht... oder Briln... so die Leut... nicht sehen... wollen...“ „Noi vrem“, zicea Madame Olcott, „spune-ne ce știi...“ „Symbolon
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
făcu un gest cu mâna, ca pentru a cere Îndurare. „Relaxează-te numai un pic, ține pe loc lucrul acela,“ Îi zise Madame Olcott. Apoi se adresă formei cu aspect de bufniță: „Te recunosc, Khunrath, ce vrei să ne spui?“ Bufnița păru că spune: „Hallelu... Iàah... Hallelu... Iaàh... Was...“ „Was?“ „Was helfen Fackeln Licht... oder Briln... so die Leut... nicht sehen... wollen...“ „Noi vrem“, zicea Madame Olcott, „spune-ne ce știi...“ „Symbolon kósmou... tâ ántra... kaì tân enkosmiôn... dunámeôn eríthento...oi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
Was helfen Fackeln Licht... oder Briln... so die Leut... nicht sehen... wollen...“ „Noi vrem“, zicea Madame Olcott, „spune-ne ce știi...“ „Symbolon kósmou... tâ ántra... kaì tân enkosmiôn... dunámeôn eríthento...oi theológoi...“ Leo Fox era și el istovit acum, vocea bufniței se pierdea mai spre sfârșit. Leo Își lăsase capul În jos și susținea cu greutate forma aceea. Implacabilă, Madame Olcott Îl incita să reziste și se adresa ultimei forme, care acum căpătase și ea trăsături antropomorfe. „Saint-Germain, Saint-Germain, tu ești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
fără viață. „Oprește-te, nebunule“, striga Madame Olcott, apucându-l pe Agliè. Și apoi către ceilalți doi frați: „Mai rezistați, micuților, aceștia trebuie să mai vorbească. Khunrath, Khunrath, spune-i că sunteți adevărați!“ Leo Fox, ca să supraviețuiască, Încerca să reabsoarbă bufnița. Madame Olcott i se așezase la spate și-i strângea tâmplele, pentru a-l plia voinței ei. Bufnița Își dădu seama că era gata să dispară și se Întoarse chiar către cel care o năștea: „Phy, Pfy, Diabolo“, șuiera ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
Mai rezistați, micuților, aceștia trebuie să mai vorbească. Khunrath, Khunrath, spune-i că sunteți adevărați!“ Leo Fox, ca să supraviețuiască, Încerca să reabsoarbă bufnița. Madame Olcott i se așezase la spate și-i strângea tâmplele, pentru a-l plia voinței ei. Bufnița Își dădu seama că era gata să dispară și se Întoarse chiar către cel care o năștea: „Phy, Pfy, Diabolo“, șuiera ea, Încercând să-i ciugulească ochii. Leo Fox scoase un horcăit ca și cum cineva i-ar fi retezat carotida și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
că era gata să dispară și se Întoarse chiar către cel care o năștea: „Phy, Pfy, Diabolo“, șuiera ea, Încercând să-i ciugulească ochii. Leo Fox scoase un horcăit ca și cum cineva i-ar fi retezat carotida și căzu În genunchi. Bufnița dispăru Într-un nămol dezgustător (phiii, phiii, făcea), și În el căzu sufocându-se și medium-ul, rămânând jos mototol și nemișcat. Olcott, furioasă, se Întorsese către Theo, care rezista cu curaj: „Vorbește Kelley, mă auzi?“ Kelley nu mai vorbea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
constitui a doua fază a unei existențe, în care prima ar fi trăit-o în formă de pasăre. Aceasta ar explica de ce fiecare om seamănă cu o pasăre anumită; de ce unul e hrăpăreț ca un uliu, altul ursuz ca o bufniță, altul vorbăreț ca o gaiță... În unul din cupletele aceste, Poenaru prezenta pe omul politic, oportunist, nestatornic, plimbându-se din partid în partid, care, în prima sa existență, n-a putut fi altă decât un biet porumbel, un porumbel vagabond
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
a scăzut brusc. După ce deschiseseră drumul În materie de silvicultură științifică, tot germanii au fost cei care au recunoscut și remediat primii multe din consecințele nedorite ale acesteia, inventând știința „igienei pădurii”. În locul copacilor scorburoși În care se adăposteau ciocănitori, bufnițe și alte păsări, silvicultorii au amplasat cutii special construite, iar coloniile de furnici au fost crescute artificial și implantate În pădure, unde erau Îngrijite de copiii de la școlile locale. Au fost reintroduse mai multe specii de păianjeni care dispăruseră din
[Corola-publishinghouse/Administrative/2012_a_3337]
-
Charlotte Miller mă așteptau cu flori. Locuiesc la hotelul din centrul orașului, Ahlström, simplu, curat, cu o Biblie pe perna albă. La ora șase, în drum spre catedrală, văd în casa în care a locuit Carol al XII-lea o bufniță, pe pervazul ferestrei din turnul crenelat. În criptă, un înger: Mina Rosenthal, care va cânta din flaut. Birgitta (Trotzig) e pe primul loc împreună cu fiica ei, Maria, de asemenea Eva (Ström) cu soțul ei, doctorul Helge. Am fost gâtuită de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
mi-a spus cu amabilitate că mi-a dus lipsa, n-am fost la mesă în ultimul timp... M-a bucurat că cineva îmi remarcă lipsa de la slujbă, asta chiar m-a flatat. I-am dăruit o planșă mare cu bufnița, Le grand duc, pentru el și Dagmar, asigurându-l de prietenia și simpatia mea, mulțumind pentru flori și dorindu-i numai binele. După plecarea lui am simțit o împunsătură în inimă la gândul că poate Rune venise ca să primească ceva
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
deși cochet, cu oarecare încăpățânare, căci era casa mea acuma. Dar nu aveai cum să te desprinzi de realitate, cu toate covoarele și scaunele alea, lămpile care arătau de parcă ar fi crescut în Coney Island, tablouri cu căsuțe de pisici, bufnițe de alabastru cu ochi electrici, cărți de Ouida și Marie Corelli legate în piele, mirosind a scuipat. Bătrânul escroc englez care era locataire în acest apartament avea o încăpere pe care el o numea birou, un fel de cămăruță cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
planșe de Audubon. Le-am spus unde să-l așeze. După ce au ieșit am tăiat sfoara cu care erau legate planșele și am început să le înșir pe lângă perete: furtunarul, primulgul, ciocănitoarea cu aripi aurii, papagalul de Carolina, tanagra stacojie, bufnița cu creastă. Obiectele atât de bine cunoscute, scoase de la locurile lor, mă impresionau neplăcut, ca și cum îmi aduceam vag aminte că cineva a murit. Din hol se auzea vocea Antoniei dând instrucțiuni muncitorilor. De unde venea tristețea mea? Trecând cu privirea peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
de a păstra pentru ea acele planșe care-mi plăceau cel mai puțin, le luase pe acelea care i se păruseră cele mai neinteresante și care erau de fapt, exact acelea care-mi plăceau cel mai mult: caprimulgul, furtunarul și bufnița. Ciocănitoarea cu aripi aurii, papagalul de Carolina și tanagra stacojie erau acum înșirate lângă perete, prăfuite, și mă întrebam unde să le pun. Fără celelalte, acestea nu mai aveau nici o noimă. M-am uitat prin cameră și am observat că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
de canto? — Am amânat vizita. — Iarăși? — Iarăși. Tu te duci s-o vizitezi pe maică-ta? — Nu mă sâcâi. — Ce naiba-i în sticla asta? — Apă de Ennistone. — Dumnezeule! Și-am turnat-o în paharul de whisky. Ce-i zgomotul ăsta? — Bufnițe. Vântul. Trenul de noapte care se apropie de gara Ennistone. Ai cântat vreun imn la slujba de seară? — Nu fi idiot. — Cum a fost? — Grozav. Am văzut-o pe „servitoare“ la biserică. Pe cine? Pe servitoarea maică-tii. — A, Ruby
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]