1,108 matches
-
spus/ Că dincolo de trupul meu/E o holeră și o servitoare./ Prietene cerșind, un câine/ Să-ți muște zilnic mâna dreaptă./ Doamne, prietene cu pian din tată-n tată,/Du-te și cântă la parăzi/ Cu clavicula spartă/ De un bufon ereditar./ Prietene, apasă pe accelerator până la fund,/ Până vei atinge viteza de circulație a morților.” Volumul următor, Versuri (1969), aduce câteva schimbări nu atât în ceea ce privește regulile de generare a poeziei, cât în delimitarea planului de referință pentru materialul care urmează
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287647_a_288976]
-
acestor texte? Niște tineri „goliarzi”, a căror etimologie semnalează, la alegere, încarnarea diavolului, pofta nemăsurată sau arta înșelătoriei! în toate cazurile, ei vor fi prezentați ca niște dușmani ai lui Dumnezeu. Departe de universitate, poezia acestor studenți săraci, veseli, libertini, bufoni, jongleri, strașnici băutori, artiști rătăcitori, ironiști și polemiști subtili, condamnați uneori de consiliile locale evocă posibilitățile epicurismului pe un ton mai degrabă horațian, în maniera elegiacilor romani care s-ar fi întâlnit undeva într-un han cu autori ai cântecelor
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
bărbați și femei, este indispensabilă prieteniei, susține căsătoria, inspiră faptele vitejești, dă naștere artelor, face viața suportabilă, pune sare și piper la banchete etc. Astfel încât e mai bine să dorești să fii nebun decât înțelept... Bine, de acord cu nebunia bufonilor, a negustorilor, a teologilor, a filosofilor, a femeilor, a curtenilor. Dar cum rămâne cu cea a preoților, a călugărilor, a episcopilor, a cardinalilor, a papilor și a regilor, incluși și ei în enumerare? Erasmus nu cruță pe nimeni, iar râsul
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
evacuare-cu-scandal-la-sediul-prm-vadim-tudor-catre-executorimbecilo-mars-de-aici-917282.html 20 http://www.realitatea.net/nu-i-shakira-e-bentley-placat-cu-aur-darul-lui-gigi-becali-la-nunta-lui-borcea 863076.html 21 http://www.mediafax.ro/social/gigi-becali-arestat-pentru-29-de-zile-video-4137166 22 Pe scurt, termenul de Trickster se referă la un personaj generic activ, provocator, care se transformă când în zeu sau erou, când în Bufon, 23 Am ales să nu detaliem istoria PUNR tocmai pentru că parcursul acestui partid nu mai este de actualitate, fostul său lider Gh. Funar devenind între timp membru PRM. 24 Chiar și atunci Tudor a obținut un onorabil loc 4, după
by Sergiu Gherghina [Corola-publishinghouse/Science/1101_a_2609]
-
doilea. Având a interpreta, într-un „teatru de societate”, rolul feminin central dintr-un basm dramatic scris de un necunoscut, fiica unui senator, logodită cu un personaj politic important, se îndrăgostește de enigmaticul autor. Acesta se dovedește a fi chiar bufonul aristocrației bucureștene, poreclit Michiduță, care dincolo de bravada ostentativă și de învelișul înșelător al frondei cotidiene ascunde un suflet sensibil și romantic. Repudiată de logodnic și amenințată de tatăl său cu trimiterea la mănăstire, Domnița trăiește drama izolării impusă de condiția
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287093_a_288422]
-
este fundamental subordonată persuasiunii, dacă simpla polemică este constrânsă să stabilească divergențe marcând un teren dialectic unde trebuie să se desfășoare o argumentație rațională, dacă simpla satiră se mulțumește să arunce o privire amuzată și cinică asupra unei lumi de bufoni în care conștiința a încetat să se mai recunoască, pamfletarul, dimpotrivă reacționează convulsiv în fața imposturii scandaloase. În ceea ce-l privește, el se lasă purtat de o furtună a gândului în care intuiția este atrasă vertiginos de noi viziuni ale lumii
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
modificând însă distribuția: P.P. Carp joacă rolul nebunului. Ambele texte trebuie citite obligatoriu în pereche, pentru că numai astfel putem avea imaginea completă a biografiei personajului comic. Mai întîi, personajul nu e un nebun violent, care să inspire teamă, ci un bufon de curte, "însărcinat" cu "caraghioslâcuri" și "giumbașlucuri". În momentul în care își depășește atribuțiile și "se sui în capul Împăratului, asupra căruia căpătase o înrâurire covârșitoare", nebunul aplică logica sa inversată lumii reale, provocând o bulversare totală: "Pe muți și
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
a transgresa canonicul, mai plastic spus de a propune o modernitate globală, de substanță, aceasta discernabilă și în texte curat parodice. În legătură cu asemenea texte, ne amintim imediat că André Gide imprimase naivelor soties, carnavalescului popular medieval, semnificații moderne, estompând suflul bufon, de suprafață. Nu ca tipologie spirituală, ci doar sub aspectul mișcării firești, dincolo de convenții, Nichita Stănescu are mobilitatea creativă a unui Jean Cocteau!... Nimeni n-a văzut poet respectabil ivit din senin, iar Nichita crede că "actul scrisului este un
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
regine, tirani, califi și călugări; se zbuciumă scorpii, vrăjitoare și "copile de centauri, centenare", "savanți cu fețe livide", "o văduvă de plutonier major", "miniștri vineți". Întocmai ca la Dante: Cresc împliniți acei care-au negat, / Poznași eretici, monștri de otravă, / Bufoni cu ochi de împărați pe tavă, / Prelați atei din zâmbet de mătase, / Lunatici cavaleri cu zale roase, / Antihriști triști în robe violete". Descrierea se sprijină pe un limbaj procesional de epos! Se vânzolesc făpturi respingătoare sau fantastice: aligatori, cobolzi, inorogi
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
ed. 2, îngr. și pref. I. C. Chițimia, București, 1975; Opere, I-II, îngr. Viorel Cosma, București, 1971-1975, III-IV, București, 1978; Puncte extreme ale spațiului etnic românesc, îngr. și pref. I. Oprișan, București, 2003. Traduceri: Deplinele anecdote a lui Balakirev, fostul bufon la curtea lui Petru cel Mare al Rusiei, Iași, 1853 (în colaborare cu Constantin și Mihail Burada). Repere bibliografice: Predescu, Encicl., 144; Viorel Cosma, Teodor Burada, București, 1966; Chițimia, Folcloriști, 73-159; Vrabie, Folcloristica, 215-219; Ist. comp. Rom., 44-46; Ist. lit.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285952_a_287281]
-
1973), Roman (1975), Piatra palidă (1977) până la Portretul unui necunoscut (1980), Viața obligatorie (1983) și Spectacol amânat (1985). Este exact ceea ce definește destinul lui Radu Antim, protagonistul romanului Ultima vară a lui Antim (1978), frate bun cu prințul din Roman. Bufonul shakespearian, Hamlet, Ioan fără de Țară, grimasa lui Prospero terorizat de halena lui Caliban, ghidușia lui Puck sau făptura de Ariel sunt figuri emblematice. Dar cel care mediază aici caruselul relațiilor este Jumătate, sublima jumătate ce domină - regal și paradoxal, trist
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288267_a_289596]
-
greșelile mai puțin grave. (C) Așa de pildă, Socrate, pe când lua cina În casa lui Callias, ca și tine, s-a legat numai de parfumuri, fără a spune o vorbă despre tineretul care dansează, face tumbe, se sărută, nici de bufoni 1. Pe cât mi se pare, Într-o manieră asemănătoare, și tu alungi din Sanctuar amintirea unei femei care a făcut din frumusețea ei un Înjositor mijloc de trai. În schimb, toate aceste monumente de care este Înconjurat Zeul, premiții și
[Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
aduce fiul la policlinică și și-a întrerupt rapid vizitele. Patru ani mai târziu, mama își aduce din nou fiul la consultație, tot la presiunea școlii. Pascal, care are 11 ani, ridică probleme învățătoarei: sparge totul în clasă, face pe bufonul, este în mod deschis insolent și provocator cu profesorul, refuză orice efort școlar. Dar învățătoarea este încă și mai îngrijorată din cauza altor comportamente: se pare că nu are nici o relație cu ceilalți copii din clasă, trăiește foarte repliat și izolat
[Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
obsedat de logica ascunsă a adversității originare dintre numerele cu soț și cele fără soț. Până la un punct, personajul se înrudește cu Chirică prin credința, uneori fanatică, într-un destin favorabil, credință sprijinită pe asimilarea exclusivistă a unei idei. Considerat bufon de cei din jur, Haralambie chiar se transformă într-o ființă ridicolă prin felul de a se mișca, prin atitudini și prin comportamente aberante. Treptat, alunecă într-un misticism clinic, socotind voința supremă a divinității ca fiind singura în măsură
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286273_a_287602]
-
de înalții funcționari ai curții regale sau chiar la curtea lui Attila. La unul din aceste ospețe, “după ce cântăreții sciți (și aici o denumire arhaică - n.a.) au recitat și cântat faptele de vitejie ale hunilor, a intrat în scenă bufonul Zercon, originar din Mauritania”. După cum povestește Priscus, “schimonosindu-și și figura și îmbrăcămintea și vocea și vorbele ce rostea, amestecând în graiul ausonilor, cuvinte de ale hunilor și goților, i-au umplut pe toți de veselie și i-a făcut
Momente din Istoria României Orientale by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Science/91880_a_92359]
-
și crescut la Roma și era cunoscut sau prieten cu Aetius, generalul roman care l-a oprit la Câmpiile Catalaunice, mulți înalți dregători erau romani, iar multele ambasade spre și dinspre cele două Rome foloseau limba latină. Întâmplarea cu Zercon bufonul,care făcând parte dintr-o provincie romană învățase limba latină, a fost analizată de Xenopol în a sa Istorie a Românilor din Dacia Traiană, marele istoric nefiind înclinat să creadă că s-ar fi vorbit curent latina la curtea lui
Momente din Istoria României Orientale by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Science/91880_a_92359]
-
halucinării funambulești (Noapte fantastică, Sonet regal, Trecutul, Scenetă, Nocturnă). Inima aprinsă de iubire e „lampion”, „hârtie și spoială”; „lumina nepoftită” îi stingherește pe morții din suflet: „Doar unul dintre dânșii - un mic strigoi cuminte!, / un alb schelet sarcastic, un filosof bufon/ văzând că astrul tainic e doar un lampion/ zâmbește în tăcere și doarme înainte.” Cu imagini de un desen fin, noi, neașteptate, I. este un poet de vocație reală, a cărui evoluție curmată pretimpuriu a putut sugera apropieri de numele
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287477_a_288806]
-
un act tot mai conștient al omului. Un naturalist francez spunea că: Fără câine, omul ar fi fost condamnat să vegeteze veșnic În sălbăticie. Câinele l-a făcut pe om să treacă de la starea sălbatică la starea patriarhală. Iar naturalistul Bufon spunea că apogeul primei arte a omului, apropierea și domesticirea câinelui, a Însemnat cucerirea și posedarea pașnică a Întregului pământ. Vrând-nevrând, conștient sau inconștient, omul, Îmblânzitor de câini sălbatici, a Început să le Îmbunătățească aptitudinile, făcându-i tot mai utili
DE LA LUPUL DIN SĂLBĂTICIE LA CÂINELE-LUP DIN GOSPODĂRIE by Mihaiu Şanţa, Marcel Şanţa, Vlad Florin Şanţa, Alexandra Sima () [Corola-publishinghouse/Science/792_a_1656]
-
de datorii, conștient de propriul viciu care îl macină fără putință de scăpare: "o năruire înceată și fără scăpare, o împotmolire ce avea să mă înghită în curând, pentru totdeauna, în mișuneala aceea de declasați și trișori, de chibiți și bufoni, din jurul tripourilor". Încercarea de evadare pe care i-o oferă Alexandru este inutilă. Deși răspunde, fără să ezite prea mult, soluției taumaturgice oferite de prietenul său ("Cincisprezece zile de liniște, la aer după o vară întreaga în infernul de-aici
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
cât de potrivnice afirmării sale literare autentice au fost vremurile trăite. Prezentând atitudinea unui cetățean și intelectual exemplar, ea sesizează că obsesia ratării îl marchează atât pe epistolier, cât și pe diarist, dar exteriorizarea ei este diferită - umorul înșelător al „bufonului Gary” în scrisori, meditația și luciditatea necruțătoare în paginile de jurnal. Cronică a ultimului deceniu de viață și mod în care un spirit eminamente liber filosofează asupra istoriei, Jurnalul... oglindește zbuciumul creatorului inapt pentru compromis, dar care are slăbiciunea de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289804_a_291133]
-
morții: „eu pierd / măsura, echilibrul, orgoliul meu tăcut, / cuvintele pe care ți le spun se-ntorc / și nu mai au putere. / Ce-ar mai fi de adăugat, inconștientă doamnă moarte?” (Idila). Apar, cu obstinație, și nu doar aici, ca simbol bufonul, saltimbancul, măscăriciul, simpla enumerare a unor titluri fiind elocventă: Fluturi și claunul, Claun vorbind muzelor, Claun către adolescenți, Lamentația claunului etc. Cartea Pasărea medievală (1973) nu face decât să potențeze laitmotivele anterioare: presentimentul morții iminente ( Acest turnir), nostalgia după anii
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289417_a_290746]
-
face voit poezie decorativă, plină de „fantezie ingenuă, pitoresc și improvizație” (Perpessicius), în care filonul nostalgic are o vibrație autentică, iar sinceritatea nu e trucată. Expresia eului poetic este mereu dublată de umor, ironie, bufonadă și pantomimă, pierrotul, arlechinul și bufonul fiind măști ale poetului-actor, iar carnavalescul, altă față, învăluită, a sentimentalismului său funciar. Apelul la romanța tradițională dezvăluie și o notă autohtonă a poeziei minulesciene: un trubadur, un jongler cu o psihologie balcanică, a cărei formă de expresie e bavardajul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288163_a_289492]
-
p.204) Knut Hamsun este prezentat aici de Papini cu dezinvoltura pe care doar passepartout-ul unui personaj cam nebun, i-l îngăduie. De la un astfel de personaj cum e Gog, te aștepți la orice, inclusiv la clamarea unor dureroase adevăruri. Bufonilor sau excentricilor de tipul lui Gog le este îngăduit a spune verde, fără supărare, dar și fără menajamente, părerea lor publicului larg. De altfel, acest tip de analiză, este unul dintre cele mai incitante, și așa se poate ajunge cel
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
În cazul lui Ahile din Iliada, sau În cel al personajelor in tragediile antice (Aiax, Hercule, Oreste, etc.Ă. Nebunul este imaginea tragică a damnatului care, Împotrivindu-se voinței zeilor, primește pedeapsa nebuniei. bă Nebunul ca personaj comic, sub Înfățișarea bufonului, apare În Renaștere și, odată cu acesta, apare și nebunia, ca „personaj critic”, care arată și comentează defectele caracteriale ale oamenilor, având prin acest rol de caricaturizare o funcție de catharsis social. Însuși Nebunul, ca personaj comic are aspectul unei caricaturi umane
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
Îl Împinge la acte de imoralitate, la suicid sau la crimă. Toate cele trei tipuri prezentate mai sus sunt stigmatizate fizic, pentru a se sublinia amoralitatea lor. Acestea sunt personaje „la vedere”, care circulă prin cetate sub diferite Înfățișări: monstrul, bufonul, clovnul, cerșetorul, infirmul, prostituata, etc. Începând Însă din secolul al XIX-lea imagologia nebunului se schimbă odată cu „medicalizarea” nebuniei. dă Nebunul ca bolnav psihic este ultima formă imagologică a nebuniei. Medicalizarea nebuniei și transformarea ei În boală psihică, va aduna
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]