827 matches
-
Toate Articolele Autorului orfeu Cu aripi bete fâlfâie pe dealuri nori de cenușă triști și-nlăcrimați și trec zburlite ciori prin reci portaluri spre pustnicii copaci înnegurați. Îi văd cum sub rafale bat mătănii, cum gem bolnav sub cerul cel buimac când vălmășite-n frunze trec jigănii, îngălbenite gânduri din iatac. Orfeu își plânge iar pe-a toamnei strună iubita lui plecată în Infern și văd prin înserarea verde-brună cum gâlgâie destinul toamnei tern. Cu aripi bete trece-acum prin strune Un
ORFEU de LEONID IACOB în ediţia nr. 1006 din 02 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345655_a_346984]
-
Ediția nr. 409 din 13 februarie 2012 Toate Articolele Autorului foto: Artist TOMPOS OPRA AGOTA grafica inimii- scriere răsucită cu vârful cuțitului prea tocit drumul... prelungire a lanțului de cuvinte. contururi fade. capătul e un lacăt din care păsările sar buimace. decorează secundele, fără aripi. șotron al aerului în care zborul nu mai poate fi conturat. Referință Bibliografică: șotron / Anne Marie Bejliu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 409, Anul II, 13 februarie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Anne Marie
ŞOTRON de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 409 din 13 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356340_a_357669]
-
cu aripa dreapta coiful unui AN 24 - unul din puținele avioane Tarom, care, încă, nu plecase în cursa și probabil că ăsta a fost motivul frânarii bruște și a virajului puternic dreapta. Câteva minute, cei prezenți pe pistă, am rămas buimaci, uitându-ne unii la alții, fără reacție. Ușor, ușor au apărut șefii și cineva își dă cu părerea: "O fi fost o urgență medicală, n-ați văzut însemnele Crucii Roșii? Era YR - BNK..." Șeful de atunci al exploatării, col. Dumbrava
MAREA EVADARE de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 254 din 11 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355730_a_357059]
-
-n curând măre presimt că netimpul cade-n timp și-n mătasea somnului văd durerea Domnului care-ncearcă a mă duce pe câmpiile năluce în tărâmul lui cel rece peste lume, peste praguri unde fac viespile faguri, unde voi dormi buimac peste vreme, peste veac, unde mi-a murit pruncia, alături cu veșnicia. duminică, 19 mai 2013 Referință Bibliografică: lirism baladesc / Ion Ionescu Bucovu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 872, Anul III, 21 mai 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013
LIRISM BALADESC de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 872 din 21 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/354911_a_356240]
-
munciseră aproape o noapte. O noapte albă, o noapte unică și lungă, în care s‑a lăsat pradă întâmplărilor și trăirilor, ce l‑au năpădit și s‑au derulat atât de intens, încât avea senzația că sunt prezente. A privit buimac în jurul său, căutându‑și părinții. În ușa bucătăriei, unde le‑a povestit că s‑a angajat și primise binecuvântarea tatălui, stătea ofițerul de serviciu și‑l privea atent, contrariat și chiar îngrijorat. - Eu, da, adică nu, nu mi‑am dat
CHEMAREA DESTINULUI (17) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 295 din 22 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356818_a_358147]
-
vom mai întoarce. Și nici trenurile nu sunt dus-întors. Gară - pustie. Doar în Triaj mai respiră greoi, câte o locomotivă dezafectata, mâncata de rugina. Din ea crescă puieți de salcâmi și corcoduși iar prin geamurile sparte, intră câte o pasare buimaca. Parcă e viața noastră, abandonată în Triaj, urmând să fie licitata și vândută la fier vechi, cu toate visele și idealurile răsturnate de o mână de oameni care se cred fiii lui Dumnezeu sau chiar Dumnezeu Însuși. Oamenii sunt cuprinși
CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 599 din 21 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355247_a_356576]
-
secata a vietii mele triste Pe mine azi mă plimba de zgarda că pe-un urs Și-mi șterge amintirea cu jad și ametiste Hai, încă o secundă, imperiile pier A ruginit de-acuma și balamaua porții Mai scîrțîie-ntr-o doară buimaca și de fier Eu îmi mai pun speranța în zarurile sorții Frumoasă ești că luna care încet apune Cînd zarea ne inundă cu mîngîieri caline Cînd o să fii tu gata te rog din timp a-mi spune Ca să-mi înnozi
PE MINE NU M-A IUBIT NICI O FEMEIE de IOAN LILĂ în ediţia nr. 267 din 24 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355671_a_357000]
-
secata a vietii mele triste Pe mine azi mă plimba de zgarda că pe-un urs Și-mi șterge amintirea cu jad și ametiste Hai, încă o secundă, imperiile pier A ruginit de-acuma și balamaua porții Mai scîrțîie-ntr-o doară buimaca și de fier Eu îmi mai pun speranța în zarurile sorții Frumoasă ești că luna care încet apune Cînd zarea ne inundă cu mîngîieri caline Cînd o să fii tu gata te rog din timp a-mi spune Ca să-mi înnozi
POEME BILINGVE (1) / POÉMES BILINGUES (1) de IOAN LILĂ în ediţia nr. 899 din 17 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346086_a_347415]
-
străzile fluide.Din lipsă de bărci de salvare/pașii au fost puși în buzunare! (șlagăr la modă) Corbul pâlpâie obosit: strada ta,iubito,e gata să-și ia zborul! 51. DIO: M-AM SĂTURAT ! M-AM SĂTURAT DE VIAȚA ASTA BUIMACĂ: toți, dar absolut toți, mă tratează ca pe ținta lor personală! Sunt prada preferată a semenilor mei. Și nu numai! Sunt încolțit și de lucruri, care, și ele, mă atacă de pretutindeni! ȘI NU MĂ POT RETRAGE DIN CONDIȚIA UMANĂ
DEŞERTUL DE CATIFEA (50-52) de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 885 din 03 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346219_a_347548]
-
importanță celor spuse decât celor făcute. (Și mă refer la Croce, nu la Heidegger, ca să vă menajez!) Ați deschis terenul implantării în România, la nivel de lege, a unei ideologii noi, i-ați, după cum am spus, dislocat rivalele (care, așa buimace și impotente cum sunt, știu eu ce pericole ar mai fi reprezentat?) Prin aceasta, domnule președinte, ați devenit vasalul cu acte al celui căruia spuneați că îi sunteți doar partener. Ați deschis calea coloniei adânci, a Daciei Felix, a lucrului
SCRISOARE DESCHISĂ PREŞEDINTELUI ROMÂNIEI, DOMNUL KLAUS IOHANNIS de DARIE DUCAN în ediţia nr. 1688 din 15 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/368889_a_370218]
-
Ediția nr. 1904 din 18 martie 2016 Toate Articolele Autorului Văzut-am o mlădiță într-o vie, Cum se-ntindea sub razele de soare. Călătorea prin ea cu frenezie, Esența ce-o făcea să crească mare. Ciorchinele, acum inflorescență, Stătea buimac, privind a lumii taină. Își ascundea fragila inocență, Sub frunza ce fusese Evei haină. O rază de lumină îl dezmiardă, Căldură aducându-i de la soare, Printre povești ce vrea să nu se piardă Și-apoi să le preschimbe în licoare
MIRACOLUL DIN VIE de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1904 din 18 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368983_a_370312]
-
ACOLADE 2 Autor: Florica Ranta Cândea Publicat în: Ediția nr. 2123 din 23 octombrie 2016 Toate Articolele Autorului Epitalamuri se încaieră domol la focul prânzului festin cu ochii umezi sorb licori ce jinduie-n balade arginturi din ninsori și-un vis buimac de zori -Ce prăvălatec e riscantul pas cum să te las refugiul meu d-o viață? ai mers cu pas de blănuri ai tot mas eu călător autopastel din nuferi de povești te tot visez dar doar prin mutul ...............glas
BALADE-N ACOLADE 2 de FLORICA RANTA CÂNDEA în ediţia nr. 2123 din 23 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369064_a_370393]
-
cântau nemuritorii zei Sorbind din cupe dulci nectare, Iar noi prin ploi de flori de tei Ne sărutam sub felinare. Te scufundai în ochii mei Iar eu mă rătăceam în astre, Doar ploile de flori de tei Pecetluiau visele noastre, Buimaci de-a teilor savoare, Zburam spre zări nemărginite, Sub flori de tei amețitoare, Construiam lumi nedefinite. Prindeam în palme flori de tei, Ne promiteam pe veci iubire, Juram eternitate dragostei, Visam să o zidim în nemurire. Pe banca noastră de sub
PLOI CU FLORI DE TEI de ȘTEFANIA PETROV în ediţia nr. 1990 din 12 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370837_a_372166]
-
cu părul lung, negru ca pana corbului prins în coc? Gândurile lui Gică fugiră imediat la Lina. Doar fusese recent a lui, fără nicio împotrivire. - Da, da, tovarășe Chiverniseală.Spune-mi, îți place fata? întrebă Mămăligă. Gică se gândi puțin buimac. În față îi apăru chipul cu ten măsliniu al fetei, cu gura mare și nasul lung, cu ochii imenși, puțin bulbucați. “Merge. Nu e de lepădat. Tovarășii de la partid puteau să-mi aleagă cine știe ce slută de prin sat. Că alții
“CURBA DESTINELOR” de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1643 din 01 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369801_a_371130]
-
spuneau despre el multe. Unele adevărate, altele... ! De pildă se spunea că-și anunța victimele printr-un răvaș pe care-l semna ” Ivan, de meserie hoț, cel mai mare bandit al Olteniei.” Au venit și jandarmii într-un târziu, încă buimaci de somn, seara se încurcaseră mai mult pe lângă o oală de vin la cârciuma lui Nea Tănasie. ” - La o parte oameni buni, lăsați-ne să ne facem datoria ! ” strigă răgușit unul dintre jandarmi, probabil șefu ce urmat de ceilalti doi
NIŢǍ AL POPII de ILIE FÎRTAT în ediţia nr. 1588 din 07 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/369483_a_370812]
-
doilea pas pe această cale ce duce, printre cele ce sunt, către Cel care este : * Cum să aduni în mănunchi razele scurse că printre degete ? Sau prezenta umană, dizolvată-n lumini și penumbre : O siluetă albă coboară tiptil printre arbori buimaci. * Urmează, la un al doilea nivel, “chipul” lucrurilor, ideea lor, suportul lor inteligibil. Ceea ce se contemplă acum, în instantaneitatea intuiției, este sigiliul rațiunii divine din fapturi - bănuit, abia întrezărit, surprins cu bucurie și înfiorare: Cerul atât de senin - de nesuportat
DE CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 293 din 20 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/354360_a_355689]
-
nopți de singurătate. / Teama de dăruire / în brațele întunecatului apus / a fost delicat estompată» - și „închiderea“ prin El / Lui - « Ce grațioasă mi te-ai descoperit ! / Atât de aproape acum, / m-ai învăluit cu totul în deplinătatea afectivă. / Te laud, rătăcitor buimac ce-am fost, / mulțumindu-ți cucernic că ai avut înțelepciunea / de a mă învăța să-ți port de grijă, / să te iubesc cu adevărat. / Rostindu-ți numele, le-am uitat pe toate celelalte. Parcă nu aș fi auzit un altul
EMISFERELE ANDROGINULUI, BISTURIUL ZEUS-CHIRURGULUI ŞI „CÂNTAREA CÂNTĂRILOR” de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1171 din 16 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353586_a_354915]
-
Ediția nr. 1565 din 14 aprilie 2015 Toate Articolele Autorului Văzut-am o mlădiță într-o vie, Cum se-ntindea sub razele de soare. Călătorea prin ea cu frenezie, Esența ce-o făcea să crească mare. Ciorchinele, acum inflorescență, Stătea buimac, privind a lumii taină. Își ascundea fragila inocență, Sub frunza ce fusese Evei haină. O rază de lumină îl dezmiardă, Căldură aducându-i de la soare, Printre povești ce vrea să nu se piardă Și-apoi să le preschimbe în licoare
MIRACOLUL DIN VIE de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1565 din 14 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353748_a_355077]
-
s-a făcut liniște. Frunzele s-au oprit din mișcare și muzica a încetat. A văzut doar la câțiva pași distanță coada stufoasă și lungă a Bătrânei mișcându-se nervoasă. S-a ridicat cu greu în picioare și a privit buimac. „Ce face acolo”, s-a întrebat el. „De ce stă nemișcată și doar dă din coadă?”. I-a răspuns vocea aceea care-i mai vorbise: - Vino! Ești lângă mine. Dezleagă-mă de aici! - Da! Iată-mă că vin! a șoptit el
BĂTRÂNA (1) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357163_a_358492]
-
facem, fa? Se uita la mamaia ca și cum aștepta ca ea să dezmintă ceea ce el auzise. De data aceasta nu am rezistat și am izbucnit în râs, era pentru prima dată când îl vedeam pe tataie plângând. Mamaie s-a uitat buimacă la mine și întorcându-se spre tataie i-a spus: -Gogule ai înnebunit la bătrânețe, ai înnebunit și fata asta! Ce ai să fii numai tu slugă? Or să fie și alții cu pământ mai mult, o să fim toți. Să
GLORIE COPILĂRIE III de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357076_a_358405]
-
în chiloței. Sala era pe jos de râs, când cortina a căzut la repezeală, fără să avem timp să realizăm că printre noi erau “maci” care nu numai că se ofiliseră pierzandu-și petalele, dar plângeau în hohote. Matei era buimac, iar bondarul “nărăvaș”, cu voce pițigăiată, îl acuza pe Matei că “din cauza lui că era prea gras și că ocupa prea mult loc atunci când își făcea pirueta, îl împiedicase pe el să se învârtească.” Era un “bondar mincinos.” Am sărit
GLORIE COPILĂRIEI VII de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357091_a_358420]
-
pumnalul (pugio) la centură, apoi ieși din apartamentul său și se îndreptă spre camera sa de lucru. Un sclav nubian aflat pe coridor lângă ușă moțăia pe un scaun cu spatele lipit de perete. -Ridică-te! îi spuse Ponțiu Pilat. Acesta, buimac și surprins totodată de sosirea matinală a procuratorului, se ridică și îl urmă pe acesta în cameră. -Poruncă luminate prinț! -Aprinde luminile! îi porunci el, iar după aceea se așeză în jilțul său. Sclavul începu a aprinde luminile în încăpere
AL NOUALEA FRAGMENT-CONTINUARE. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1544 din 24 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357801_a_359130]
-
patul vecinului, până ai adormit ți-ai adus aminte de rugăciunea mamei...” Și ne păzește de cel rău...” Ce-o fi avut cel rău cu mine? De ce ne-a dat foc la casă? Dimineața, când te-ai trezit...te uitai buimac peste tot...Unde sunem? Ce căutăm aici? Mamă, nu e casa noastră...Ai fi vrut să mergi acasă...Dar, nu aveai pe tine decât ceva... o pereche de pantalonași, un tricou și...cam atât. Te freci la ochi, e advărat
MAMI...MAMI...PÎRRRRR.... de MIHAI ENEA în ediţia nr. 429 din 04 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357873_a_359202]
-
Praporică tot acolo era, nu-l luase nimeni, sta pe gard agățat ca o brezoaie pusă să sperie ciorile, rânjind la trecătorii grăbiți... Sergentul se așeză pe scaun obosit, își scoase bastista din buzunar, se șterse de nădușală și rămase buimac clipe întregi. Rămăsese așa ca o stană de piatră privind spre Cișmigiul înnegrit care de-abia se zărea de praful ridicat în slăvi de bombele căzute peste clădirile din apropiere. Capul lui Praporică stătea ca un trofeu al ignoranței și-
VALIZA CU BANI de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 545 din 28 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358361_a_359690]
-
Florei a fi cei mai frumoși. Douăzeci și șapte de ani petrecuți împreună, pînă cînd moartea i-a despărțit. Flora se înfiorase de emoție. Era fericită, dar îi lipseau pasiunea, arderea, visul, mîngîierea. Se ducea la școală din inerție, mereu buimacă, invidiindu-le pe fetele care se plimbau pe înserat cu băieții și se furișau prin parcurile umbroase, ca să se sărute pînă la mistuire, pînă la leșin cu ei, dar pe ea n-o mai interesa experiența asta. Un băiat mai
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 29-31 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 506 din 20 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358407_a_359736]