475 matches
-
nu putea, nu știu, uneori aș vrea s-o urăsc pe bunica și alteori o iubesc mai mult decît orice pe lume. Del Castillo se prefăcu În Espejo Roto În clasa a doua primară ca să le povestească despre Cano și bunicuța lui, cu care merg pe jos În fiecare duminică la biserica din Parcul Central din Miraflores și se Întorc tot pe jos și trebuie să meargă o bucată bună de drum și ajung la o casă veche, foarte veche, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
era dispus să suporte Încurcătura. Era Încă devreme și o pastilă de dormit, mămica are cu siguranță, ar fi putut lămuri complet lucrurile. Rămîneau multe lucruri de lămurit. Nu știa Încă exact cum e casa lui Cano și cum e bunicuța lui, dacă aflu n-o să mă pierd cînd ajung la el și o să știu ce să spun și toți o să mă placă. Cam astea erau gîndurile lui Julius În timp ce scotocea printre flacoanele lui Susan, citind atent prescripțiile de pe fiecare. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
mîncat de igrasie, reuși să-l sperie puțintel. Se uită cu luare-aminte, apasă pe buton și se convinse că vizita Începuse și că soneria lui Cano mergea. Nu trebuia să adoarmă sprijinit de catul ușii fiindcă ar fi putut veni bunicuța să deschidă și ar crede că sînt mort și moare de spaimă și bietul Cano rămîne singur pe lume. „Intră, băiatule“, Îi spuse bunicuța, cu părul alb de tot și o privire atît de blînda, că el Începu s-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
lui Cano mergea. Nu trebuia să adoarmă sprijinit de catul ușii fiindcă ar fi putut veni bunicuța să deschidă și ar crede că sînt mort și moare de spaimă și bietul Cano rămîne singur pe lume. „Intră, băiatule“, Îi spuse bunicuța, cu părul alb de tot și o privire atît de blînda, că el Începu s-o iubească nespus chiar În clipa cînd astupa o sticlă de coca-cola din cele mici fiindcă mai rămăsese puțin pe fund. Scutură din cap și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
da, doamnă. Îi curgea sîngele bietului Cano. A căzut de pe creanga de sus și a trebuit să-l ducă la spitalul săracilor. Acolo i-au pus atele și a trebuit să stea cu brațul nemișcat. Julius s-a ținut după bunicuță prin niște coridoare Îngrozitoare unde erau pe jos numai plăci de faianță și era un frig umed. S-a lovit de o măsuță foarte urîtă și era să dea jos un ghiveci cu flori de plastic despre care mămica zice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
m-am lovit rău. Îi puseseră atele la braț și-l bandajaseră pe deasupra, nu putea să le scoată decît peste două săptămîni. Julius stătea de cîteva ore pe fotoliul acela incomod, plin de arcuri rupte, unde-l pusese să stea bunicuța În timp ce ea se dusese să le pregătească ceva de mîncare. Ea o să-i anunțe cînd e gata, Îți pui fașa, băiețel și veniți amîndoi În sufragerie. Pe urmă din nou În pat, fiindcă doctorul a poruncit să te odihnești ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
frison care-l făcu să se scuture din cap pînă-n picioare, cît pe-aci să se transforme Într-o comoție cerebrală, noroc că sînt mic. Își pipăi trupul. Se simțea bine, sigur că se simțea bine și uite-o pe bunicuța cu o sticlă de coca-cola de mărime normală și Del Castillo e un mincinos. Îi zîmbi larg lui Cano, un zîmbet prietenesc de triumf și Cano se uită la brațul prins În atele și În clipa aceea bunica le Întinse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Într-o casă așa de murdară și urîtă, dar Își dădu seama la timp că nu se cuvenea să spună așa ceva și păstră promisiunea pentru el. Cano Îi spuse să nu facă zgomot cîteva clipe. Ascultară În tăcere, fără Îndoială bunicuța era În bucătărie și se apropia momentul cînd Își făcea rugăciunea. Puteau să se Închidă și să rămînă singuri o clipă. Cano se apropie de șifonierul care avea o importanță foarte mare În viața lui și deschise ușa. „Vino, apropie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
să fie mai liniștit, Începu să-i explice că ar fi fost un prost să le spună acum, fiindcă Fernandito ar fi aflat și, cum mai e mult pînă să se Împlinească două luni, ăsta sare din nou la bătaie. Bunicuța deschise ușa de la dormitor și Cano Închise repede șifonierul. Bătrînica observă ceva ciudat În purtarea lor, dar nu-i certă, fiindcă se vedea că Julius era un copil foarte bine crescut. Le spuse că puteau să schimbe Între ei poveștile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
în el. Farmer’s Daughter se afla pe locul unei vechi prăvălii din anii 1880, cu lambriuri din lemn de cireș și bucăți de unelte agricole ruginite atârnate pe pereți. Nebraska jucându-și propriul rol. Patroana localului, cu aer de bunicuță, îi întâmpină ca pe niște prieteni de mult pierduți, iar Karin îi răspunse cu entuziasm. —Au schimbat cumva locul ăsta, insistă Mark, odată ajunși în separeul lor. Nu știu. E refăcut. Înainte era mai nou. Iar când comandară: Meniul e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
și-l mai amintea pe tatăl mamei lui, un bărbat înalt cu mustață albă care locuia într-o vilă cuplată, pe strada următoare. Femeia oftă și zise: — Bineînțeles că bunică-ta a murit prima. O iubeai mult de tot pe bunicuța ta. — Chiar așa? întrebă Thaw uimit, pentru că nu-și mai amintea să fi avut o bunică. — O, da. Ori de cîte ori te certai cu maică-ta îîntotdeauna ai fost un băiat dificil), dădeai fuga la bunicuța și ea te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
de tot pe bunicuța ta. — Chiar așa? întrebă Thaw uimit, pentru că nu-și mai amintea să fi avut o bunică. — O, da. Ori de cîte ori te certai cu maică-ta îîntotdeauna ai fost un băiat dificil), dădeai fuga la bunicuța și ea te alina și te răsfăța și-ți dădea tot ce doreai. Ai suferit cînd a murit. Mergeai la ușa din spate a casei și stăteai acolo plîngînd după ea. Nu mă confundați cu altcineva? — Cu cine altcineva? Evident
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
ani, fețe și haine boțite. O bătrînică de lîngă Thaw zise liniștită: — Toți sîntem ai lui Dumnezeu, băiețică. El aprobă. — Și el ne iubește pe fiecare dintre noi. Thaw se încruntă. — Să nu-ți fie teamă sa vorbești c-o bunicuță, fiule. Nu mi-e teamă, doar că mă gîndeam la ce-ați spus. Femeia îi luă mîna. — Fiule, ascultă, Dumnezeu a fost cel mai umil om care a călcat pe pămînt. Nu i-a păsat cine ești sau ce-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
mai mult de o săptămână, clienții stăteau la coadă la ușa ta. Așa Își croise mătușa Banu drum până În vârful scării artei clarviziunii, devenind din ce În ce mai faimoasă cu fiecare treaptă. Clienții ei veneau din tot orașul, fecioare și văduve, fetișcane și bunicuțe fără dinți, bogați și săraci, fiecare măcinat de propriile Îndoieli, fiecare murind de curiozitate să afle ce le pregătise Fortuna, forța aceea feminină și capricioasă. Veneau acolo cu o grămadă de Întrebări pe buze și plecau cu altele În plus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
până la ce oră dorește. Îi spun răgazul cât să dai o dușcă, deși nici măcar Enei Sharples nu i-ar trebui trei ore ca să dea pe gât o bere dulce. E o veche tradiție locală. Proprietara, o doamnă cu aer de bunicuță, veni să le ia comanda. Două halbe de Guinness, te rog, Dorothy. Fran fu revoltată. — Nu-mi place berea Guinness. Nu poți să comanzi un vin cu pretenții aici. Probabil că au o sticlă deschisă din 1934. Asta dacă au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
seama că sînt oameni cărora le trebuie timp să se acomodeze cu statutul de bunici, mai ales cînd aceștia sînt Încă tineri, ca Linda și Michael. Desigur, prin asta vreau să spun că sînt prea tineri ca să joace rolul de bunicuțe și bunicuți cu părul alb, dar sînt convinsă că Linda abia așteaptă un nepot. Am certitudinea absolută că, fiind de la natură o persoană caldă și cu instinct matern, ea e nerăbdătoare să țină iarăși În brațe un bebeluș, să inspire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
sînt oameni cărora le trebuie timp să se acomodeze cu statutul de bunici, mai ales cînd aceștia sînt Încă tineri, ca Linda și Michael. Desigur, prin asta vreau să spun că sînt prea tineri ca să joace rolul de bunicuțe și bunicuți cu părul alb, dar sînt convinsă că Linda abia așteaptă un nepot. Am certitudinea absolută că, fiind de la natură o persoană caldă și cu instinct matern, ea e nerăbdătoare să țină iarăși În brațe un bebeluș, să inspire parfumul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
reușea să se intereseze de ceremoniile carierei lui Elio. Cu ani În urmă, când Elio se aruncase În valurile politicii, nutrise În taină dorința de a deveni prima adevărată doamnă a Italiei - singura națiune occidentală care trimisese În jurul lumii niște bunicuțe și niște tovarășe partizane, casnice sau cópii ale Rahelei, chiar și amante pline de nuri, dar niciodată o femeie modernă care putea să reprezinte femeia italiană a anului 2000. O Jacqueline Kennedy tânără, cosmopolită, frumoasă, licențiată și demnă de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
o masă... e de furcă... Cu un pom nici nu sencurcă... Și mai are niște colți, Uite-așa... de câțiva coți, Și urechi ca niște roți. Dar e blând cât e de mare Și mă duce în spinare. F Funicuța - bunicuța Și Furnicu de bunicu‟ Au un nepoțel Care vrea...altfel: Când e de culcare, El vrea la plimbare, Când e să mănânce, Lui îi vine-a plânge, Când e noapte-afară, Cântă la vioară, Și când este soare Și când este
Dragul meu abecedar. In: ANTOLOGIE DE POEZIE PENTRU COPII by Lucia - Gabriela Munteanu, Carla - Daniela Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/282_a_520]
-
e de culcare, El vrea la plimbare, Când e să mănânce, Lui îi vine-a plânge, Când e noapte-afară, Cântă la vioară, Și când este soare Și când este soare Vrea un nor mai mare... Ce-o să se facă, drăguța Bunicuța - Furnicuța Și Bunelul - Furnicel Cu-n nepot...puțin altfel? G Ghi-ga-ga și ga-ga-ga! Gâștele-au pornit, așa, Ca bărcuțele-argintii Cu lopeti portocalii. Și bărcuțele mai mici, Ba încolo, ba aici, Cu albastru se adapă Ciupind soarele din apă; E mălai
Dragul meu abecedar. In: ANTOLOGIE DE POEZIE PENTRU COPII by Lucia - Gabriela Munteanu, Carla - Daniela Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/282_a_520]
-
cu stricăciunea prin cine știe ce oaze; ba, s-ar fi dovedit și mai nesătui, dornici să recupereze, nimic nu ar mai fi stat, atunci, În fața destrăbălării de apoi; deja aproape că nu mai erau opreliști pentru cea care o omora pe bunicuță cu zile. Thomas și-a zis că tot mai multă lume avea viziuni morbide, alternate cu veselii peste măsură, venite și unele, și altele dintr-un nedeslușit instinct primar, un șir tot mai frecvent de spaime. Nu doar Antonia se
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
murit Thomas - pentru totdeauna stins? Străbunica unei cohorte de băieți și fete! SÎngele ei impur - nici rusoaică, neam de neam, nici nemțoaică, daneză doar prin cetățenie - curgînd prin mai toate vinele planetei! Mama-mare a Pămîntului! Aproape că ar fi crăpat bunicuța de atîta rîs, să fi știut! Totdeauna am crezut În tine, Thomas! Însă mi-ai Întrecut toate așteptările! Măcar În poze să mi-i arăți! ar fi zis după ce s-ar fi potolit. Nici În fotografii nu ar fi putut
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
zbura acum, mai mereu, spre fii și fiice, tulburîndu-se, În loc să se așeze. Antonia, dacă ar fi știut, poate s-ar fi bucurat; nici un strănepot - și, dintr-odată, atîția! Nu i se stingea neamul odată cu Thomas! Asta i-ar fi lungit bunicuței zilele, sau, cine știe, ar fi omorît-o mai repede. Neputînd să-i vadă - nici măcar pe unul dintre ei -, ar fi suferit nespus; și așa era tot mai neliniștită. Thomas s-a gîndit de nenumărate ori dacă să-i spună ori
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
oameni ca Antonia... Care, printre altele, spunea că ONU nici nu avea de ce să mai existe, de vreme ce păpa o grămadă de bani, făcînd, pînă la urmă, doar ce vroia America. Acuza se datora, desigur, și radicalului slav din sîngele bătrînei. Bunicuța devenea, uneori, neîncrezătoare: nu se Întîmpla nimic din ceea ce, convinsă, aștepta! Semne erau. Tot mai multe uragane, inundații, ceva cutremure, iar soarele, da, soarele ardea tot mai tare, pămîntul avea să se topească Încetul cu Încetul, pentru ca oamenii să piară
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
cei doi să purceadă la așa ceva. Chiar mai adăugaseră destul nimicniciei... Nu s-a Împlinit Încă vremea, amintea uneori Antonia. Ea știa În ce timp se vor petrece Judecata de Apoi și Arderea: omenirea nu avea cum să scape, convingerea bunicuței era nemărginită și definitivă. Nici nu se gîndea la o iertare a pămîntenilor din partea Domnului: ceea ce făptuiseră urmașii Evei și ai șarpelui trecuse dincolo de orice Închipuire. Ce altceva ar fi avut Noii Dioscuri de făcut În Noua Sodomă decît ceea ce
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]