385 matches
-
adesea jucată, reprezentată. Iată, bunăoară, parada obiectelor specific brumariene, aureolate, fără excepție, de o nedezmințită învestitură senzorială: încăpătorul "dulap obscur", ce se dovedește "dulap sacru" (va fi înlocuit, undeva, cu Fragedul cufăr "de mărimea obișnuită a odăilor mele strâmte, joase", burdușit cu "perne umplute cu puf de gâscă, șaluri de lână afumată, perdele rupte, rufării intime, feminine, mototolite delicat"), "tăvi trântite, gingașe și moi,/ Cu clopoței gălăgioși la gene/ Și degete prelinse din oloi", "linguri cristaline,/ Pâlnii de somn, pipere pătimașe
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
represiuni erau executate de către criminala Securitate comunistă, unde fuseseră încadrate toate scursurile societății românești. Tot în această „notă informativă”, șeful de post semnala prezența în sat a „agitatorilor” bolșevici de la Vaslui care, ca de obicei, umblau printre oameni cu traista burdușită de minciuni și promisiuni deșarte. Iată pasajul cu pricina: „...și-au făcut apariția prin comună agenții comuniști Botez I. și Bălăuță dela sediul din Vaslui. Membrii PNȚ Maniu din Valea Rea și Ferești se întreabă dacă nu cumva vor fi
Întâmplări din vremea Ciumei Roşii by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1230_a_1931]
-
imense, împodobite cu tablouri uriașe, statui maiestuoase și, la Robert și Monique, un pian cu coadă. Din șomerii fără para chioară de la Paris, iată-ne acum propulsați, la Berlin, la vîrfurile Nomenklaturii. A doua zi, aveam buzunarele doldora și hainele burdușite de mărci germane, care ne-ar fi îngăduit să trăim regește vreme de mai bine de un an în RDG. Am aflat însă cu dezamăgire că nu puteau fi schimbate decît la o rată de cinci la unu la birourile
Gîndind Europa by Edgar Morin () [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
Să nu mă luați cumva cu pleonasmele, că mă mut la altă masă! Gore stă cu ziarul de sport În dreptul ochilor, tolănit pe scaun. Are o șapcă vișinie pe al cărei cozoroc stă scris Rapidulețul, gustul ciorbei, iar lângă scrumiera burdușită cu chiștoace se odihnește o bere pe jumătate golită. Gicu, care trăiește viața În roșu-albastru și suferă intens fiindcă Lăcătuș pare a-și face din nou bagajele, privește pierdut către castanul din fața porții, insensibil la acordurile antrenante care se insinuează
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
nu s-a ales, deocamdată, decât cu... mărginirea. Sunt foarte exigent cu mine însumi. Generoși nu au decât să fie alții. Coborârea sunetelor în litere înseamnă cucerirea primei mari abstracțiuni. În orice gest poate fi implantat un sens. Introvertiții își burdușesc golurile sufletești cu zbucium. Dogmele îmbălsămează gândirea. Se reped spre computere, puștii care nici nu și-au înghițit bine gălbenușul. Sufletul este ca argintul viu. Niciodată nu știi unde se ascunde. În mulțime fugim de noi înșine. Gândirea unora e
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
a oamenilor. Orice om simte uneori nevoia să plângă pe umărul lui Dumnezeu. Ortodoxia combină tandrețea cu perspectiva cazanelor de smoală. Până și Divinitatea a simțit nevoia unei opoziții. Și a apărut Scaraoțki. De-a lungul secolelor, orientul și-a burdușit energia în metafizică, nu în civilizație. De ce să ne obsedeze Paradisul celest, când am putea transforma Pământul într-o rezervație de îngeri. Credința poate însemna certitudinea căutării și sublimul negăsirii. Oamenii leagă de credință sublimul. Dar și frica. Dumnezeu emite
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
Paradisul celest, când am putea transforma Pământul într-o rezervație de îngeri. Credința poate însemna certitudinea căutării și sublimul negăsirii. Oamenii leagă de credință sublimul. Dar și frica. Dumnezeu emite decrete, nu dă interviuri. Din imensitatea solicitanților, Sf. Petru îi burdușește pe câțiva în Rai. Ceilalți sunt liberi să meargă unde vor. Unii nu mai rețin din sacralitatea sărbătorilor decât specialitățile culinare. Petru s-a dezis de Iisus de trei ori dar nu l-a vândut niciodată. Dacă Dumnezeu este atât
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
este al muzeului, celălalt - al directorului. După ce îmbătrânesc puțin, paradoxurile devin banalități. Înaintăm, ca specie, din derivă în derivă. De la nativ la omul de valoare, este un drum lung, similar cu cel de la firul de nisip la perlă. Strămoșii se burdușesc în genele noastre ca în Turnul Babel. Dacă intuia că jos îl așteaptă munca, omul nu ar mai fi coborât din copaci. Tot o burtă a rămas omul, dar pe două picioare. Să clonăm maimuța din care s-a tras
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
european din Priponeșți. Orice creier sănătos ar putea oxigena o pasiune. Nivelul aspirațiilor fixează clasa individului. Contează și mărimea aripilor, dar mai ales dinamica lor. Scopul polarizează drumeții. Valorile autentice nu au fost niciodată purtătoare de țucal ierarhic. Săracul își burdușește speranțele în ambiție. Să crezi într-un ideal până la naivitate. Semnat : Don Quijote. Noblețea este a spiritului, nu a hegemoniei. Discreția în suferință este un semn al nobleței spirituale. Devii puternic recunoscând superioritatea celorlalți. Pentru părinte, copilul este o datorie, nu
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
cred că sunt la per tu cu destinul. Străzile sunt ticsite de destine mai mult ori mai puțin naufragiate. Norocul vine când are chef. Ghinionul vine cand ceva nu este în regulă. Într-o lucrare științifică, un destin poate fi burdușit într-o banală notă de subsol. Cum să descifrezi desenul din covorul destinului tău doar în câteva decenii? Speranțele cad tot mai cenușiu pe destine. Prea multe destine au în replica finală sintagma : „m-am înșelat”. Ne scuipă deseori destinul
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
laude pe infractor. Mulți scriitori resping tradiția numai pentru că e semnată de alții. Prostul trage concluzii, nu învățăminte. Unii sunt foarte stresați de teama că nu vor mai veni barbarii. Imbecilii consideră ospitalitatea semenilor drept un semn al inferiorității. Prostul burdușește lumea la dimensiunile alveolei lui. Stăm unii pe la ușile altora, urlăm și ne vânăm de parcă am reprezenta specii diferite. Față de abuzurile mărunte, oamenii au fost întotdeauna extrem de vigilenți. Marea plăcere a proștilor e să bulverseze ierarhiile. Ce să facă prostul
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
acest salam cu soia al spiritualității contemporane. Marii creatori de artă au fir direct cu Dumnezeu. Nu mai există mari creatori de artă. Pentru că se fărâmițează unul pe altul. Sunt puternice culturile fixate în sinteze. Întotdeauna, nonvalorile și oportuniștii au burdușit arta cu politică. În artă, orice spontaneitate miroase a transpirație. Creația autentică este provocatoare, nu analgezică. Renașterea a reanimat cultura antică. De atunci, altă „ înviere ” nu a mai avut loc. Unele opere „ de artă ” actuale par a fi o vomă
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
sar din pagină precum puricii. O altă misiune a capodoperei e să deranjeze. Creația presupune o cronicizare a neliniștii. Când dialoghezi ca Shakespeare, îl simți pe Dumnezeu prin preajmă.. Shakespeare : doamne, câte crime pe centimetru pătrat de scenă ! Marii poeți burdușesc câte trei obsesii într-un vers. Creația - un sublim Te Deum înălțat vieții. Dintre toți mincinoșii mapamondului, numai o parte dintre ei fac literatură. În absența esteticii, morala în artă este incoloră și insipidă. Există o diviziune a muncii și
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
subteranele economiei, să țină în mână prostimea, să o hrănească și să-i dea circ la televizor, să o alimenteze cu subiecte, să creadă că ar conta și părerile ei, săraca! Pantofi de lac, pantalon tot negru, geantă de piele, burdușită cu orice, numai umplută să fie, să pară plină de probleme. Mobilul tot timpul la ureche: „Da, vinde!”. „Da, cumpără! Cum cât? Tot! Furnizorul? Amână-l peste 10 zile! O să se supere? Da? Și cine o să-i mai cumpere marfa
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93060]
-
trei mii. Știi cât iau pe maldărul ăsta din care am vândut aproape jumate' doar astăzi? Aproape patruzeci de miuțe." Și a început să râdă cu poftă. Avea un râs molipsitor. Au început să râdă și cei care tocmai îi burdușeau buzunarele cu bani. Avea o față lungă cu perciuni neobișnuit de lungi, cu niște plete slinoase care îi înconjurau fața din care răsărea nasul mare, coroiat și parcă prea ascuțit. Când râdea, i se vedeau doi dinți îmbrăcați în aur
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
putem merge mai În siguranță pe stradă. E timpusă strâng cu ușa un puțoi ceva, mă plictisesc să stau aici și să răsfoiesc hârțoage. Tresă fie Ocky. E cea mai slabă verigă dintre verigile slabe ale lanțului. E un șmenar burdușit de Ecstasy care umblă cu cei mai tari tipi fiindcă le place inteligența devastatoare a puțoiului. Ha. Ne toarnă chestii despre ei de ani de zile. Bineînțeles, noi Îi lăsăm să-și vadă de treabă. Scălâmbăielile lor Înseamnă titluri În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
și pentru că n-am altceva mai bun de făcut n pula mea. Frumos din partea ta să renunți la Crăciun pentru mine Bruce, spune el cu o voce inexpresivă. Apreciez mult chestia asta. Mă Întreb dacă spune așa ceva doar pentru că e burdușit cu calmante sau dacă Înțelege exact de ce mă aflu aici. De parcă m-ar durea În cur din ce motiv o face. Izbucnește Într-o tiradă răgușită, așteptându-se să stau și să ascult, de parc-aș fi un preot de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
la Arte plastice, îmi privesc pe rând desenul, își întorc privirile spre bătrân, eu aștept verdictul lor, de parcă ar fi simțit că despre el vorbim, bătrânul se trezi din beție sau din somn, se ridică în picioare recuperându-și straița burdușită cu de toate, de straiță avea legată o pungă din plastic, îndesată bine, își trecu legătura pe umeri, cu plasa atârnându-i în față și straița pe spate, vine spre noi, emoționat eu îl aștept să se apropie, terasa ocupă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
față să vedem; ce vor oare să vadă stolul ăsta de fete vesele?! apoi femeile împărtășesc cu dărnicie tainele specialităților pregătite pentru masa de prânz, ce prăjituri, ce salate, cum ai pregătit carnea de miel dar, și copiii cu buzunarele burdușite de ouă, câte ouă ai la tine, eu patru, eu cinci și cu cele două, râd copiii, nu le pasă că înconjură biserica pentru a treia oară și clipa Învierii e aproape, lumea se înghesuie spre poarta bisericii, glasurile nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
ținea garda sus, ca să poată să-și șteargă sângele ce-i șiroia în ochi și să-și protejeze arcadele deja sparte de loviturile mele. De fiecare dată când ieșeam la bătaie, trimițând-i un un-doi în gardă și abdomen, îmi burdușea plexul solar. Lupta se transformase într-un război al secundelor. Așteptând începutul rundei a opta, am văzut că vânătăile aproape că începuseră să-mi sângereze. Mă dureau urechile de-atâtea scandări ale numelui meu. În colțul opus, antrenorul lui Blanchard
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
un drăcușor roșu, care împungea aerul cu un trident din penisuri erecte. Își avea propriul jandarm la ușă: un mexican scund care îi studia cu atenție pe clienții nou-veniți în timp ce mângâia trăgaciul carabinei sale, așezată pe un trepied. Avea epoleții burdușiți cu bancnote de un dolar. Mi-am luat inima în dinți și, în timp ce intram, i-am adăugat un verzișor la colecție. Din lac în puț. Barul era o budă infectă. Pușcașii marini și mateloții se masturbau în timp ce lingeau păsăricile fetelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
întinse deasupra capului și picioarele depărtate. I-am vârât pistolul în ceafă și l-am pipăit de sus până jos. Am găsit un portofel, niște chei și un pieptene unsuros. Împungându-l cu țeava armei, i-am cercetat portofelul. Era burdușit cu bani americani și mai era pe acolo o legitimație în plastic, o autorizație de detectiv particular, eliberată pe numele Milton Dolphine, cu adresa biroului pe Copa De Oro, numărul 986, în San Diego. Am aruncat portofelul pe pat și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
că fusese cel care-i găsise trupul. Și avea un alibi de neclintit pentru intervalul În care dispăruse Peter Lumley. Insch desfăcuse două dintre calculatoarele În care pretindea Nicholson că-și dosise prada. Se Întorseseră cu portbagajul mașinii de patrulare burdușit de bunuri furate. Părea că Nicholson spune adevărul. Asta Însemna că miza revenise pe Hoitar. Și totuși, Logan nu era prea mulțumit. Nu prea și-l Închipuia pe omul acela ca pe un ucigaș pedofil, chiar dacă ținuse o fată moartă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
sistematizând spațiul, comprimându-l În hățișul de buburuze și lăcuste ce te aștepți să Înceapă să cânte din clipă-n clipă, umplând camera cu acea stare de calm natural pe care niciodată nu poți să-l Închizi Între niște pereți burdușiți cu cărți sau cu te miri ce alte fleacuri ce nu au alt rol decât acela de a artificializa, de a decanta orice imixtiune a naturii; privești acea iarbă de gheață, dar care uiți că este de gheață (ți se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
mai apese atât de tare, mai bine nu! Leigh scutură din cap cu dezgust. — Te-a durut, nu-i așa? întrebă fata văzând-o pe Leigh că se mișcă. — E puțin spus că m-a durut. Mai degrabă parcă mă burdușește un boxer profesionist, spuse Leigh fără să gândească. Fata începu să-și ceară mii de scuze. — Vai de mine, nu mi-am dat seama. Îmi cer scuze. O să fac mai încet. Nu, nu, eu îmi cer scuze. Ăă, n-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]