2,232 matches
-
lei, corturi pentru 2, 3, 4 sau 5 persoane - 1600000-4 375 000 de lei, saltea izolir - 250 000-375 000 de lei, saltea gonflabilă - 750 000-1 250 000 de lei, sac de dormit - 750 000-1 715 000 de lei, saltea de burete pentru plajă - 280 000 de lei, barcă pneumatică, cu vâsle - 3000000 de lei, costume de baie pentru femei - 570 000-875 000 de lei, slip de baie pentru bărbați - 305 000 lei, ochelari de înot - 285 000-480 000 de lei, rucsacuri
Agenda2005-22-05-comert () [Corola-journal/Journalistic/283736_a_285065]
-
Acasă > Poeme > Sentiment > DE ZIUA MEA Autor: Gabriela Ana Bălan Publicat în: Ediția nr. 1717 din 13 septembrie 2015 Toate Articolele Autorului Amară otravă, dezamăgirea... Aș vrea Un burete, să o șterg din viața mea. Am parcurs lungă cale și mai e pe atâta drum anevoios între eșec și victorie. Mă sperie cuvintele scoase la mezat pe tarabă Fie și într-o piață poleita cu aur. Odată pierdute aripile
DE ZIUA MEA de GABRIELA ANA BALAN în ediţia nr. 1717 din 13 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384455_a_385784]
-
pe care o simțea. Când aproape că abandonase încercarea de a mai inspira, ceva, poate gândul nu se știe cum trezit, o făcu să înțeleagă că adormise cu fața în jos, afundându-se cu trupul ce devenea din ce în ce mai greu în buretele canapelei, de parcă ar fi împietrit treptat, uitând să mai respire. Și odată cu venirea înțelegerii, bătrâna se desprinse de ea lin, de parcă ar fi fost de ceață și dispăru în neant, tot la fel de ușor cum apăruse. Se trezi amorțită, dar păstrând
ECOUL de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2081 din 11 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382493_a_383822]
-
făcută stârnește o comparație, garantat nefavorabilă creierii unei noi legături. Pur și simplu nu-i înțeleg pe divorțați. Mă refer la divorțuri târzii cu copii măricei. O fi „iubirea” un lucru atât de mare încât să anuleze, să șteargă cu buretele bine umezit, toate momentele frumoase avute în viața cotidiană? Sau pur și simplu ele nu au existat? Este practic imposibil ca primul copil măcar să nu-i fi apropiat. Și totuși ... divorțează! Da! Pot fi fericiți cei care pot uita ceea ce
A UITA I-O CRIMĂ! de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1912 din 26 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383379_a_384708]
-
ale voastre, precum și ale mele; Un fel de epurare - eu, stația de bine Dintr-un noian de patimi, de neputinți, de rele. Prin tot vacarmul ăsta deci mergem înainte, Inconștient aproape voi mă strigați pe nume, Căci rana mea-i burete care în veci nu minte Și care spală sînge și lacrimă pe lume. Prin spasm, îmi cad din frunze, dar știu, e mîntuire Și e sfințenie, soarta, cînd uneori respiră, Eu sînt aici să facem un pas înspre iubire, Căci
SÎNT O RANĂ de DRAGOȘ NICULESCU în ediţia nr. 2271 din 20 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383070_a_384399]
-
Mie mi-a căzut o buză. Bineînțeles, că nu-mi cumpărase fluierac. Mama a înțeles greșit supărarea mea și a găsit de cuviință că trebuie să mă mângâie: - Lasă că-ți mai cumpără mama și condei cu tăbliță frumoasă, cu burete. Să aibă cărturarul mamei pe ce să scrie și cu ce să șteargă. Vă închipuiți că-mi scăpase buza de tot și mă uitam la picioare s-o caut. Însă mama tot n-a înțeles. Mi-a adus o tăbliță
PARTEA ÎNTÂI de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1714 din 10 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383049_a_384378]
-
uitam la picioare s-o caut. Însă mama tot n-a înțeles. Mi-a adus o tăbliță neagră de ardezie încadrată într-o ramă gălbuie de lemn și un condei alb ascuțit. De rama tăbliței era agățat cu sforicică un burete natural de culoare galbenă, care m-a încântat teribil, încât am uitat de fluierac. Când mama mi-a spus care este rolul acelui încântător burete, atât mi-a trebuit. Am început să scrijelesc tăblița cu condeiul ca să-mi satisfac plăcerea
PARTEA ÎNTÂI de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1714 din 10 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383049_a_384378]
-
de lemn și un condei alb ascuțit. De rama tăbliței era agățat cu sforicică un burete natural de culoare galbenă, care m-a încântat teribil, încât am uitat de fluierac. Când mama mi-a spus care este rolul acelui încântător burete, atât mi-a trebuit. Am început să scrijelesc tăblița cu condeiul ca să-mi satisfac plăcerea de a o șterge cu buretele. Chestia asta a înfuriat-o pe mama. După scatoalcele de rigoare, m-a văduvit de tăbliță și condei. Vă
PARTEA ÎNTÂI de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1714 din 10 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383049_a_384378]
-
m-a încântat teribil, încât am uitat de fluierac. Când mama mi-a spus care este rolul acelui încântător burete, atât mi-a trebuit. Am început să scrijelesc tăblița cu condeiul ca să-mi satisfac plăcerea de a o șterge cu buretele. Chestia asta a înfuriat-o pe mama. După scatoalcele de rigoare, m-a văduvit de tăbliță și condei. Vă închipuiți urletele mele protestatoare, urmate de alte scatoalce. Iar eu nu pricepeam deloc pentru ce îmi cumpărase tăblița, dacă nu mă
PARTEA ÎNTÂI de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1714 din 10 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383049_a_384378]
-
rigoare, m-a văduvit de tăbliță și condei. Vă închipuiți urletele mele protestatoare, urmate de alte scatoalce. Iar eu nu pricepeam deloc pentru ce îmi cumpărase tăblița, dacă nu mă lăsa s-o mâzgălesc și apoi s-o șterg cu buretele. - Ai să scrii pe ea când ai să te duci la școală! - Daa? - Da! Uite-așa mi-a insuflat mama dragostea de școală. Ca să mâzgălesc în voie tăblița și apoi s-o șterg cu buretele cel frumos. În fiecare dimineață
PARTEA ÎNTÂI de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1714 din 10 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383049_a_384378]
-
apoi s-o șterg cu buretele. - Ai să scrii pe ea când ai să te duci la școală! - Daa? - Da! Uite-așa mi-a insuflat mama dragostea de școală. Ca să mâzgălesc în voie tăblița și apoi s-o șterg cu buretele cel frumos. În fiecare dimineață o sâcâiam. - Astăzi mergem la școală? - Nu, ai răbdare, dragul mamei, că îți spun eu când începe școala! Nici acum nu pot înțelege calmul de atunci al mamei. Probabil că numai mamele îl pot înțelege
PARTEA ÎNTÂI de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1714 din 10 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383049_a_384378]
-
s-aduni și să iei! ce prostie să dai! - și-apoi te îmbie-n câmpiile morții și-ți zice că-i poarta ce duce spre rai. Ridică paharul norocului, vesel! O viață are omul, ferice de el! Oțetul uitarii în burete tu țese-l și dă-i-l să-l sugă, să uite la fel. Cărarea îngustă, prea grea îți apare, și cine-s nebunii de-apucă pe ea?! Căci ce bucurie și ce alinare să fie în cruce, poruncă și
INSULA CUVINTELOR DE ACASĂ (1) SĂBIILE DUHULUI (STIHURI) de DANIEL IONIŢĂ în ediţia nr. 2151 din 20 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385339_a_386668]
-
de Ionel Cârstea, publicat în Ediția nr. 2196 din 04 ianuarie 2017. Mașina a oprit la semafor, era o intersecție mare, iar mașinile aveau mult de așteptat. Un puști de vreo 12 ani cu o găletușă-n mână și un burete a mers la geamul automobilului: -Domnule, îmi dați voie, să vă spăl parbrizul? -Lasă, nu-l spăla, ia banii ăștia! șoferul i-a întins copilului o bancnotă de 5 lei. -Nu-mi trebuie banii dumneavoastră, nu sunt cerșetor, dacă mă lăsați
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/385353_a_386682]
-
rog în mașină, vreau, să discutăm puțin! Mă interesezi. Citește mai mult Mașina a oprit la semafor, era o intersecție mare, iar mașinile aveau mult de așteptat. Un puști de vreo 12 ani cu o găletușă-n mână și un burete a mers la geamul automobilului:-Domnule, îmi dați voie, să vă spăl parbrizul?-Lasă , nu-l spăla, ia banii ăștia! șoferul i-a întins copilului o bancnotă de 5 lei.-Nu-mi trebuie banii dumneavoastră, nu sunt cerșetor, dacă mă lăsați
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/385353_a_386682]
-
arde și te cheamă. Și germanii care trăiesc între două lumi, cea dinBavaria(acolo s-au repatriat) și cea din România revin cel putin o dată pe an, în concediu. Să renoveze, să construiască, să bată “câmpurile”, să adune afine și bureți de fag, si, mai ales, să aibe grijă de cimitirele în care își dorm somnul de veci părinții și bunicii lor. Și să îngrijească de Biserică. La Gărâna (Wolfsberg), prin grijă pemilor, clopotul Bisericii bate în fiecare zi. De două
Drumul Crucii/ Drumul Vieții- Kreuzzweg/ Lebensweg [Corola-blog/BlogPost/93299_a_94591]
-
și reversul ei. De fapt, nu numai libertatea, ci toate lucrurile și fenomenele acestei lumi pot fi privite ca o medalie cu două fețe, cu aversul și reversul lor. Dar noi suntem îmbibați de prejudecăți și de păreri preconcepute, ca buretele de apă. Nu cunoaștem bine istoria universală și nici istoria națională și nu vrem să învățăm nimic din ele. Așa se face că, până mai deunăzi, noi nu vedeam decât o față a libertății, cea luminoasă, aversul ei, care ni
Autocenzura sau ceea ce ne lipseşte Prof. univ. dr. Ovidiu GHIDIRMIC [Corola-blog/BlogPost/93423_a_94715]
-
fructe de pădure. Noroc că toamna urșii se pot, de regulă, lesne îndestula cu hrană, altfel femeile acelea puteau s-o pățească urât de tot. Apoi mai hălăduiau pe acolo și așa-zisele animale cu două picioare, braconieri, culegători de bureți, hoți de lemne și alte specimene de cea mai joasă obârșie, ale căror reacții putea fi imprevizibile la o adică, altfel spus, dacă aveau ceva tărie la bord. Nici lucrătorii la IF, oșeni de regulă, nu puteau fi ignorați, extrem de
TRIBUL CU PĂLĂRIILE MICI de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 2072 din 02 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383140_a_384469]
-
ale voastre, precum și ale mele; Un fel de epurare - eu, stația de bine Dintr-un noian de patimi, de neputinți, de rele. Prin tot vacarmul ăsta deci mergem înainte, Inconștient aproape voi mă strigați pe nume, Căci rana mea-i burete care în veci nu minte Și care spală sînge și lacrimă pe lume. Prin spasm, îmi cad din frunze, dar știu, e mîntuire Și e sfințenie, soarta, cînd uneori respiră, Eu sînt aici să facem un pas înspre iubire, Căci
DRAGOȘ NICULESCU [Corola-blog/BlogPost/383096_a_384425]
-
toate ale voastre, precum și ale mele;Un fel de epurare - eu, stația de bineDintr-un noian de patimi, de neputinți, de rele.Prin tot vacarmul ăsta deci mergem înainte,Inconștient aproape voi mă strigați pe nume,Căci rana mea-i burete care în veci nu minteși care spală sînge și lacrimă pe lume.Prin spasm, îmi cad din frunze, dar știu, e mîntuireși e sfințenie, soarta, cînd uneori respiră,Eu sînt aici să facem un pas înspre iubire,Căci astfel fură
DRAGOȘ NICULESCU [Corola-blog/BlogPost/383096_a_384425]
-
nu înțelegeam nimic; doar câteva vorbe le-am priceput, pentru că le-au repetat aproape toți: „Să vedem cât o să mai râzi!”. Părându-li-se că am început să-mi pierd verva, mi-au împins sub nas, cu o trestie, un burete vârât în oțet, însă eu am refuzat să îl miros și, înșfăcându-l cu dinții, am început să-l scutur, așa cum face un câine c-un pisoi. „E tare tipu’!” s-au amuzat, și mai mult, soldații. Dar EA nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
amuzat, și mai mult, soldații. Dar EA nu a mai suportat și, ridicându-se pornită, s-a apropiat de cruce. „Mesia, Isusul meu, păstrează-ți demnitatea, nu face jocul păgânilor ăștia! Încearcă să te comporți ca un martir!” Am scuipat buretele și, în loc să o ascult sau să-i cer un strop de apă, i-am zis să-mi arate sânul. „Isus, dragule, nu se poate!” „Sânul, femeie, vreau să pier privindu-ți sânul!” „Isus, mă dezamăgești. Destinul tău e prea măreț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
aceea a simțurilor. Iar În intervalul acela era Încă posibil ca cel dispărut să fie rechemat la viață, prin riturile necromantice de rigoare. Poate că asasinul voia să fie sigur că nici măcar un vrăjitor nu-i va putea șterge cu buretele lucrarea, se gândi poetul. De acum, ceafa era descoperită aproape În Întregime. Mai trase Încă o smucitură hotărâtă și simți sub degete o mișcare, atunci când strânsoarea cea puternică Începu să cedeze. Apoi, masca se desprinse dintr-o dată, scoțând la iveală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
Înainte să fie prea târziu. Îi dădu drumul. Cerșetorul rămăsese rezemat de perete, Îndurerat, și căuta să-și recapete suflarea. Dante gâfâia și el cu suflul retezat. Își trecu o mână peste ochi, ca și când ar fi dorit să șteargă cu buretele cele Întâmplate. — De ce ești acoperit cu straiele astea murdare? Iar ceilalți sunt oare... — Aceia? replică Giannetto, arătând spre trupurile prăbușite de jur Împrejur. Câțiva se mai mișcaseră, ridicându-și capul, dar mai apoi se Întinseseră la loc, indiferenți, ca și când, În locul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
care trăiesc sus pe deal și nu au bani să-și cumpere un ceas deșteptător. Câțiva dintre lingăii clasei au început să chicotească — fiica predicatorului din prima căsătorie, nepoata doamnei învățătoare și băiatul care rămânea mereu după oră ca să curețe bureții. Abia în momentul acela am observat că, de fapt, floarea nu era o margaretă ci un trandafir alb, m-a lovit cu genunchiul. — Ridică-te! M-am ridicat și toată lumea a început să chicotească. Privirea doamnei Watkins a început să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
mi-am amintit că eram ud pe fund și mi-am dat seama cum trebuie să fi arătat în acele momente. Toată lumea s-a oprit din chicotit și din vorbit, cu excepția lingăilor clasei, care nu participaseră de la început. Băiatul cu bureții a ridicat mâna. Doamna Watkins i-a făcut semn cu capul. — Priviți-i pantalonii, a spus el, indicând pata umedă. Când l-am auzit, aproape că reușisem să-mi încordez fundul în așa fel încât să nu se vadă pata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]