2,180 matches
-
toți tipii trecuți de vremea aspirațiilor, a viselor, a șansei, dar care au ajuns să-și dea seama că în aceste țări există un lucru mai anarhist decît mincinoasă lor independența și plictisitoarea lor stima de sine: șomajul. Mai mic burghez, măi mincinos și mai conformist decat taxime- tristul, nu e nimeni. Sfârsesc prin a spune, cu un fals sentiment de mîndrie și ubicuitate, ca iubesc o îndeletnicire pe care o detesta și un oraș pe care îl țin sub observație
Ariza Navarrro - Dimineața, cînd îmi vor găsi cadavrul by Radu Niciporuc () [Corola-journal/Journalistic/6553_a_7878]
-
Cele mai interesante dintre picturile sale sunt micile panouri în ulei în care artista folosește cu măiestrie clar-obscurul pentru a accentua ambiguitatea unor dintre acele scene de gen - „Propunerea" (1631), „Jocul de tric-trac" (1631) - care erau atât de apreciate de burghezul olandez al secolului al XVII-lea. Reticența femeii căreia i se oferă bani în primul tablou sau aerul conspirativ al personajelor dintr-al doilea te trimit cu gândul la operele lui Steen sau Brouwer. Sigur că proporțiile trebuie păstrate. La
Mici expoziții la Washington by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/6485_a_7810]
-
lui David așa se văd lucrurile lumii de până atunci a lui Jenny, lumea lui David are propriul său halou utopic, nu cunoaște decât plăcerea, nu face decât să o promită mereu, este o lume construită ca antiteză a spiritului burghez. „Nu fi burgheză, Jenny, meriți mai mult de atât!" îi spune David lui Jenny, iar fraza se transformă într-un motto al lumii pe care pretinde că o guvernează David, lumea bunului plac, a bunului-gust. Ori totul în lumea lui
Lumea artei și educația sentimentală by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6378_a_7703]
-
de atât!" îi spune David lui Jenny, iar fraza se transformă într-un motto al lumii pe care pretinde că o guvernează David, lumea bunului plac, a bunului-gust. Ori totul în lumea lui Jenny de dinainte de apariția lui David era burghez, de la tatăl ei credul și demodat, Jack (Alfred de Molina) la profesoarele și prietenul ei, pretendent menit să facă figurație, lipsit de orice șansă. Cum se poate termina însă o relație care debutează în plină strălucire a libertății fără margini
Lumea artei și educația sentimentală by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6378_a_7703]
-
demodat, Jack (Alfred de Molina) la profesoarele și prietenul ei, pretendent menit să facă figurație, lipsit de orice șansă. Cum se poate termina însă o relație care debutează în plină strălucire a libertății fără margini altfel decât în cel mai burghez mod cu putință: printr-o căsătorie! Apare firesc ca David și Jenny să-și celebreze preaplinul de fericire prin căsătorie, numai că, și mai burghez, David este căsătorit, are un băiat abandonat în grija unei soții triste și burgheze, un
Lumea artei și educația sentimentală by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6378_a_7703]
-
relație care debutează în plină strălucire a libertății fără margini altfel decât în cel mai burghez mod cu putință: printr-o căsătorie! Apare firesc ca David și Jenny să-și celebreze preaplinul de fericire prin căsătorie, numai că, și mai burghez, David este căsătorit, are un băiat abandonat în grija unei soții triste și burgheze, un eșec burghez în urmă și un trecut burghez. Nu imoralitatea este cea care arde aripile frumosului fluture, nici minciuna pe care a întemeiat o iluzie
Lumea artei și educația sentimentală by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6378_a_7703]
-
cu putință: printr-o căsătorie! Apare firesc ca David și Jenny să-și celebreze preaplinul de fericire prin căsătorie, numai că, și mai burghez, David este căsătorit, are un băiat abandonat în grija unei soții triste și burgheze, un eșec burghez în urmă și un trecut burghez. Nu imoralitatea este cea care arde aripile frumosului fluture, nici minciuna pe care a întemeiat o iluzie, ambele, la limită, se pot rezolva cu elanul tineresc al primei iubiri, ci faptul că magia din jurul
Lumea artei și educația sentimentală by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6378_a_7703]
-
firesc ca David și Jenny să-și celebreze preaplinul de fericire prin căsătorie, numai că, și mai burghez, David este căsătorit, are un băiat abandonat în grija unei soții triste și burgheze, un eșec burghez în urmă și un trecut burghez. Nu imoralitatea este cea care arde aripile frumosului fluture, nici minciuna pe care a întemeiat o iluzie, ambele, la limită, se pot rezolva cu elanul tineresc al primei iubiri, ci faptul că magia din jurul său se risipește așa cum Cenușăreasa trebuie
Lumea artei și educația sentimentală by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6378_a_7703]
-
la rândul ei nu mai poate rămâne așa, într-o stază, ci trebuie zguduită pentru a se naște din nou. Regizoarea ne plasează cu criza acestei adolescente în proximitatea unui moment de cotitură, care așteaptă elementul declanșator al crizei. Interiorul burghez al locuinței uneia dintre profesoare dezvăluie o personalitate complexă, un bun-gust remarcabil fără ostentație, un cadru relaxat, familiar. La una dintre licitațiile de obiecte de artă la care cuplul participă, tabloul expus în aparține prerafaelitului Burne Jones, The Tree of
Lumea artei și educația sentimentală by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6378_a_7703]
-
mai rafinat gust artistic într-o Anglie extrem de conservatoare. Licențele erotice ale prerafaeliților aduceau în discuție și un plaisirism superior. Nu morala searbădă este cea care dictează opțiunile, ci sensibilitatea permeabilă la lumea artei. Lone Scherfig repune în drepturi universul burghez și farmecul său discret, fără a discredita lumea tumultoasă a boemei, făcându-le să intre în coliziune pentru a da șansa formării unei personalități armonioase menită să găsească un „între" agreabil, un compromis sau dacă nu, măcar o benignă complicitate
Lumea artei și educația sentimentală by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6378_a_7703]
-
aș fi îngăduit să spun: „Viața mea este un roman"? Întotdeauna am plecat de la un fapt trecut pe care l-am transfigurat în imaginar și ficțiune. Câteva exemple... În romanul Ultimii, am pornit de la anumite împrejurări cunoscute din familie (ultimii burghezi), dar romanul s-a ridicat la o analiză generală a unei generații care trăia într-o epocă istorică sinonimă cu o „colonie penitenciară". Nimeni din familia mea nu a comis o crimă imaginară, însă crima a aparținut doamnei Rovența, suspectată
BUJOR NEDELCOVICI: „Nu am scris niciodată un roman vădit autobiografic“ by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/6078_a_7403]
-
care reușește să evadeze și să-și administreze singur opera, filmul este prezentat cu titlul „Pedeapsă pentru o crimă", „o dramă adevărată", stereotipii caraghioase care aveau să însoțească genul conferindu-i convenționala acoperire „artistică" menită să accentueze perversitatea scenei. Decorul burghez cu o notă aristocratică adaugă un fel de demnitate bizară scenei, iar aici regăsim, de fapt, alchimia decadentă a regizorului: suprapunerea excitației pe care scena pornografică o introduce prin contrast în cuprinsul vetustului ceremonial burghez, a fascinației genuine a monștrilor
Despre monștri și cinema by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6083_a_7408]
-
să accentueze perversitatea scenei. Decorul burghez cu o notă aristocratică adaugă un fel de demnitate bizară scenei, iar aici regăsim, de fapt, alchimia decadentă a regizorului: suprapunerea excitației pe care scena pornografică o introduce prin contrast în cuprinsul vetustului ceremonial burghez, a fascinației genuine a monștrilor săi pentru „artă", și în special arta cinematografică, peste modul retro în care Balabanov filmează în spirit postmodern. Calitatea picturală a cadrelor impresionate într-un sepia aurit precum dagherotipurile macerate de oxizii melancoliei, reluarea unor
Despre monștri și cinema by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6083_a_7408]
-
repartizat la lucrări de terasament; timp de doi ani sapă gropi pentru stâlpii de telegraf. Totul se sfârșește când i se sugerează hotărât să semneze o hârtie prin care își recunoaște rătăcirea. A greșit susținând forțele contrarevoluționare și pe revizioniștii burghezi, n-ar fi trebuit să cauționeze acea porcărie de Cartă, este foarte mulțumit de situația actuală în general și de viața lui în special. N-a fost niciodată gunoier, n-a lucrat la terasament, nu l-a persecutat nimeni, nu
Sportivul și ordinea de stat by Constanța Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/6085_a_7410]
-
s-au ajuns, sau liberă, în revoluții: „și când umbrele vor începe să se risipească, voi porni mai departe." (p. 76). E meseria unui trotteur singuratic, prezentându-se doar ca să-și afișeze lipsa de însemnătate. Din care se hrănește, tacticos, burghez, confortul bravilor oameni de rând.
A fi și a nu fi by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6341_a_7666]
-
amuze și când a fost criticat. Despre afirmația cuiva că, jovial cum este, n-a suferit destul ca să fie un mare romancier, spune: „Asta, da, m-a făcut să sufăr!” Întrebat cum sar caracteriza la bătrânețe, răspunde: „86 de ani, burghez, copleșit de onoruri pe care pretinde că le disprețuiește, încercând să îmblânzească moartea care vine...” Galii, geto-dacii Franței Jean-Paul Demoule este arheolog și autor al unei cărți, nu demult apărute, al cărei titlu spune multe: „Istoria Franței regăsită. Cum arheologia
Meridiane () [Corola-journal/Journalistic/4759_a_6084]
-
adorând să își biciuiască poporul pe care îl acuză că e leneș.(...) Băsescu a devenit unul din cele mai nepopulare personaje din România." Publicația italiană online giornaleitaliano.info, citată de Antena3.ro, îl vede pe Traian Băsescu drept un bătrân burghez comunist, fascist cu discurs ultranaționalist. Autorul articolului avertizează că Traian Băsescu a început să schimbe tactica pentru a recupera popularitate pierdută în ultimii ani. "A negat că Ion Antonescu (mareșal naționalist, aliatul lui Hitler în al Doilea Război Mondial) ar
Băsescu, în ochii jurnaliştilor italieni: Bătrân burghez comunist, fascist cu discurs ultranaţionalist () [Corola-journal/Journalistic/47985_a_49310]
-
berlineze au organizat-o împreună. „Portretul renascentist de la Donatello la Bellini” reunește peste 150 de lucrări din cele mai importante colecții europene și americane - picturi, desene, sculpturi, monede de bronz -, demonstrând atât lărgirea cercului modelelor, de la capete încoronate la simpli burghezi înstăriți, cât și transformări semnificative de stil. Accentul pus de artiștii din Quattrocento pe acele proprietăți care făceau memorabilă o anume fizionomie nu a însemnat o copiere exactă a realității. Dacă detalii - costume, bijuterii, arme - care ilustrau poziția modelului în
Chipuri ale Renașterii by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/4954_a_6279]
-
mult, ultimul film din seria începută în 2005 mizează pe slăbiciunile umane ale lui Bruce Wayne, vulnerabilizat, abia ieșit dintr-o lungă convalescență, privit de către cel mai credincios servitor al său, Alfred (Michael Caine), dintr- un unghi domestic, aproape mic burghez. Alfred îi relatează cum sub semnul iluziei l-a văzut la o masă alături de o femeie și, fără să i se adreseze, doar dintr-un schimb de priviri, a realizat că eroul devenise Everyman, un cetățean obișnuit al Gotham-ului, și
Gothamdämmerung by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/4424_a_5749]
-
mama. Dac’ am pățit ceva? Ce s-a-ntâmplat? - Nimic. Mi i-am distrus făcând ore de clasă: Lumina proastă, soarele, Veninoasa lună mizerabilă. Și la ce bun? Ca să câștig o pâine fără nici o scuză, Împietrită cum e și chipul burghezului Cu gust și cu miros de sânge. De ce ne-om fi născut ca oameni Dacă ne dau o moarte de animale! Din pricina excesului de muncă, uneori Văd forme ciudate plutind prin aer, Aud alergări nebune, Râsete, conversații criminale, Observați aceste
Premiul Cervantes pentru un antipoet by Dana Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/4636_a_5961]
-
totul pentru altul” sugerează și dominația utilului, căci utilul este totdeauna util pentru ceva, totul este doar un mijloc pentru altceva, nimic nu este scop în sine. În felul acesta, critica „principiului schimbului” devine la Adorno o critică a utilitarismului burghez, temă fundamentală a filosofiei sale. Acestei teme îi este subordonată critica „rațiunii instrumentale”, a rațiunii care urmărește numai adecvarea mijloacelor la un scop, așa cum se întâmplă mai ales în tehnică, și nu reflectează asupra scopurilor. Adorno și colegul său din
Adorno despre puterea fără de putere a artei by Petru Vaida () [Corola-journal/Journalistic/4637_a_5962]
-
incontinență de noroi lingvistic (până la manierizarea înjurăturii), scrâșnet și haz de necaz, pe scurt, un roman fracturat despre și pentru „generația MM” (v. titlul). Cred însă că nu va displăcea nici altor generații, deși e posibil să întrebe (nu ca burghezii epatați, căci s-a dus de mult vremea aia): „Măi copii, de ce vorbiți atât de urât? Viața nu se schimbă înjurând. Nici literatura”. Și s-ar putea să aibă dreptate.
Generația MM by Gabriela Gheorghișor () [Corola-journal/Journalistic/4665_a_5990]
-
Mihaela Mudure Pe numele ei adevărat Marie Guyart, s-a născut la Tour, grădina Franței, în 1599, într-o familie de burghezi catolici. Mama era de origine nobilă, iar tatăl era meșter brutar. Familia o căsătorește la vârsta de 17 ani cu Claude Martin, un producător de mătăsuri. În 1619 i se naște un fiu și tot în același an îi moare
Marie de l’Incarnation by Mihaela Mudure () [Corola-journal/Journalistic/4375_a_5700]
-
credință în arta colectivă e o asceză a propriei individualități”. Idealul este, așadar, anonimatul artistic. Ideile lui Blaga au, cel puțin, o logică și anume aceea a gândirii dominante în epocă, fascinată de tot ce se împotrivea liberalismului și individualismului burghez și care va conduce finalmente la fascism și la comunism. Ale lui Camil Petrescu nu au, în schimb, nicio logică. Autor deocamdată al câtorva piese nejucate și al unei plachete de versuri, viitorul romancier învățat după război la școală este
„Mărturia unei generații“ by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/5763_a_7088]
-
andropauză, dezorientat de cura cu spanac, hrănindu-și performanțele sexuale cu pastile viagra și complet depășit de evenimentele din viața lui. Antonio Banderas, amantul latin, alias Zorro, alias El Mariachi, devine un bărbățel ezitant, înșelându-și cuminte soția, atât de burghez încât stârnește confuzia. Cu aceste puneri în act, Woody Allen transmite o ironie mai fină, recuperabilă din filme precum Match Point (2005) șiCassandra’s Dream (2007). Prostia intră în aliajul calculelor pe care le fac toate aceste personaje pentru a
Zgomotul și furia farsei by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5772_a_7097]