1,654 matches
-
de șiruri de arbuști. Johan și-a Întins mâna spre mâna Întinsă de Bob, În palma căruia se contura nedeslușit un pătrățel. Părea să fie o bucățică de hârtie, dar culoarea nu i se putea distinge. A luat-o cu buricele dege telor, a băgat-o În gură, apoi a tras o dușcă de whisky dintr-o sticluță. Mulțumesc, Bob. Oricând Îți poftește inima, frățioare! Siluetele arbuștilor din jur păreau umflate ca norii de ploaie Într-o după-amiază de decembrie. Pe
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
revenea după opt, nouă zile, se repeta după alte trei, apoi după patru zile. Urmau alte patru date încercuite cu albastru. Privi la semnele ciudate în felul lor de pe calendar. Rămase o vreme cu ochii suspendați în gol. Îl ardeau buricele degetelor. Așa cum ședea, cu fruntea plecată, din părul cânepiu, pieptănat cu foarte multă grijă, se desprinse o șuviță. Nu se gândea la ceva anume. Îl stăpânea un sentiment difuz de regret. Din camera alăturată se auzea vocea subțirică a Larisei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
un secol, două secole... și pe urmă va fi altfel, dar mai rău. Noi am fost gheparzii, leii. Cei care ne vor lua locul vor fi șacalii, hienele: și toți laolaltă, gheparzi, șacali și oi, vom continua să ne credem buricul pământului.»” N-a Înțeles mare lucru dar, pentru multă vreme, chipul lui Iliu s-a suprapus peste numele tuturor regizorilor Înscrise pe afișe. Cu mai mult curaj ar fi putut afla Încă În acea zi ce Înseamnă un scenarist. Acest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
distructivă și sentimentul de jignire, acum nu mai era decât un firicel fumuriu de prudență. Am rămas pe palier, cu palma lipită de ușa încuiată și m-am lăsat să cad în genunchi, obosit și stors de vlagă, plimbându-mi buricele degetelor peste vopseaua albă, lucioasă și scoțând scârțâituri. Spații goale, bariere, prudență și puterea voinței, acesta era jocul pentru care mă născusem. Important, după cum sugerase Randle, era să știu care bariere puteau fi deschise pentru a înainta și care erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
s-ar putea să fie singurul lucru perfect care a existat vreodată pe lume. O luminoasă și călduroasă străfulgerare într-un milion de stele bătrâne, pocite. Te iubesc. — O, scumpule, zâmbi ea. Întinse mâna și îmi atinse încet ceafa cu buricele degetelor. Ești așa de provincial. Pentru că n-am răspuns, ea se lăsă pe spătarul scaunului, legănându-se pe picioarele din spate, și ridică din sprâncene. Iată un secret: simpla idee că Clio Aames este reală și face parte din lumea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
terminat, Clio și-a lipit coatele de corp și a rămas întinsă deasupra mea (cu mine încă în ea), cu capul culcat pe umărul meu, atingându-mi bărbia cu fruntea. Totul părea atât de limpede, atât de clar și detaliat. Buricele degetelor mele pe spatele ei ud, pe coastele ei. Corpul ei ridicându-se și coborând din pricina respirației mele, ușoara întindere a pielii ei din pricina respirației sale. Răsuflările noastre desincronizate. Apăsarea care mă împiedica să-mi umplu plămânii: Greutatea lui Clio
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
în ceva intim și apropiat și inevitabil. Într-o magazie subterană, doldora de jucării gonflabile de plajă și pliante turistice învechite, am aprins lanternele, ne-am sărutat și ne-am atins din nou în nemărginirea ei oarbă. Pânză, păr, piele, burice ale degetelor, mâini și guri. Podeaua dură și invizibilă. Nasturi și curele, răsuflare și sunet. Cumva, în ciuda tuturor acestor lucruri, am înaintat. Ne-am furișat printr-un coridor DOAR PENTRU PERSONAL din spatele cabinelor de probă dintr-un magazin universal, printr-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
mea. În parcul Copou, în chioșc, pe lună plină. Avea o fustă lungă, cu entre-deux-uri de dantelă. Trei volane. L-am rupt pe primul, de la tiv în sus. Pe-al doilea. Ce coapse fixe! Pe-al treilea, din talie. Ce buric de iad! Cînd și-a scos sutienul și mi l-a înfășurat de gît, lavalieră, am avut o erecție cît China. Haideți la un vin în trei, că mi s-a uscat cerul gurii. Ești cu mașina, Iordana? La Motel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
care putea fi mugur alb și roz și pur. Asta v-am făcut. Am dat anomaliile drept evenimente, v-am bombardat cu pornografie, cu scatologie tipărită. Pînă și manualele de liceu vă propun neonaturalisme. Aplaudăm insolența cu care vă arătați buricul. Buricul, ca punct fix, de răsturnat universul. Gaura buricului, în jurul căreia se învîrte lumea. Aici v-am adus: la o limbă jalnică, la senzații jalnice, la isteria "Maicîl", la "iarbă", la sexualitate ca miza secolului. Cine mai folosește puncte de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
putea fi mugur alb și roz și pur. Asta v-am făcut. Am dat anomaliile drept evenimente, v-am bombardat cu pornografie, cu scatologie tipărită. Pînă și manualele de liceu vă propun neonaturalisme. Aplaudăm insolența cu care vă arătați buricul. Buricul, ca punct fix, de răsturnat universul. Gaura buricului, în jurul căreia se învîrte lumea. Aici v-am adus: la o limbă jalnică, la senzații jalnice, la isteria "Maicîl", la "iarbă", la sexualitate ca miza secolului. Cine mai folosește puncte de suspensie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
Asta v-am făcut. Am dat anomaliile drept evenimente, v-am bombardat cu pornografie, cu scatologie tipărită. Pînă și manualele de liceu vă propun neonaturalisme. Aplaudăm insolența cu care vă arătați buricul. Buricul, ca punct fix, de răsturnat universul. Gaura buricului, în jurul căreia se învîrte lumea. Aici v-am adus: la o limbă jalnică, la senzații jalnice, la isteria "Maicîl", la "iarbă", la sexualitate ca miza secolului. Cine mai folosește puncte de suspensie, urmînd litera primă a cuvîntului licențios? Nimeni! Ecranul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
tine și în clipele pe care nu le doreai, așa cum nu m-ai dorit de la naștere, caracterul fiecărei ființe, din neamul tău blestemat, devenit dintr-o dată și al meu, am tăcut spre mirarea ta și a tatei care-mi lega buricul, ceasul a amuțit cu limbile împietrite nu știu de ce la ora bombei de la Hiroshima, 815. Ascultau povestea rufelor desperecheate și murdare odată cu mine, un burete sorbind nesățios totul, totul. Îmi vorbeau amprentele tuturor celor care atinseseră rufele, fețe de pernă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
urmeze? încearcă să se mai încurajeze puțin dîndu-și seama că a ajuns la gura de metrou. O să-și tragă puțin sufletul înainte s-o apuce mai departe, e un locșor ferit și are avantajul de a fi situat exact în buricul evenimentelor, se gîndește coborînd cîteva trepte, lăsîndu-se pe vine, doar atît cît să nu fie observat și cît să mai poată privi în direcția Baricadei prin spațiul îngust dintre parapet și balustradă. Deși în ultimele zile acumulase multă oboseală, simți
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
e singurul de care nu te poți plînge. El a intrat mai tîrziu în joc, după ce toată lumea uitase de pățania de la Baricadă, a revenit în prim-plan și fără să se consulte cu nimeni și-a înfipt afacerea exact în buricul tîrgului. Nu l-ai prins nicodată să te privească de sus, ți-a pus de fiecare dată separeul la dispoziție și nu și-a băgat nasul acolo unde nu trebuia. Dar, numai de dragul lui, mai merita oare să te mai
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
răsturnări de situație. O să-i lăsăm pe fraieri să se lupte cu barajele Armatei pînă li s-o acri, ca să aibă impresia că fac revoluție. După care ne intrăm noi în rol, ne instalăm cu arme și bagaje chiar în buricul tîrgului și așteptăm liniștiți inevitabilul. Tot nu ne-ai răspuns de ce ți se pare ție că încă nu s-a întîmplat nimic, că Revoluția abia a început, își amintește Curistul lăsîndu-și greutatea corpului de pe un picior pe altul. — E limpede
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
pînă la gît în afaceri mult mai serioase, se laudă. — Guvern, Parlament, se gîndește Roja, vînzări și schimburi de terenuri, spații comerciale, trafic de influență, corupție la nivel înalt, cine altcineva și-ar permite să țină un asemenea locșor în buricul tîrgului dacă nu e uns cu toate alifiile? — Tocmai de aceea să știți că a fost ultima dată cînd v-am lăsat să jucați la comun cu restul lumii, îi spune, de acum înainte sînteți poftit la separeu, alături de lumea
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
observat cu ochiul liber din locul în care se afla garda. Te furișezi ca un viezure printre tot felul de tufe și bălării, ajungi la baza zidului, te asiguri că nu te-a mirosit nimeni și începi să pipăi cu buricele degetelor, să rîcîi cu unghiile în căutarea unor prize cît de cît. Găsești niște colțuri rupte de cărămidă și cîteva rosturi neastupate. Dar nici n-ai nevoie de mai mult ca să te salți un-doi pe muchia zidului, și apoi să
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
și elegant și dovedește o mereu surprinzătoare imaginație în reprezentarea a ceea ce pare cunoscut de toată lumea, astfel încât îl cucerește pe cititor: „Cel mai bine știu să atingă harpiștii, iar nu pianiștii, așa cum îndeobște se crede. Harfiștii au mici fisuri în buricele degetelor, astfel încât pipăitul lor este ca de termită umedă“; „Pipăitul cu limba este mai cu seamă rugos și realist și implică o atingere devalorizată de orice element diafan, întrucât proclamă supremația cărnii animate de boabe înțepătoare de salivă. Astfel de
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
fiecare zi: „1. Văd prin geamul prăfuit al tramvaiului: / bătrâna cu sacoșa pătată de vreme / iese încet, încet din «Meli Melo». // 2. Văd prin geamul prăfuit al tramvaiului: / aurolacul gri cu inel pe degetul mare / se scarpină încet, încet la buric / pe sub cămașa roșie, ruptă la subraț.“ Georgiana Rusuleț, căreia nu-i lipsește talentul, scrie un fel de însemnări zilnice, capricios sarcastice: „în borcane de 20 / în formolul galben-verzui / sub celofanul întins de elastic / iubirea / de peste 3 ani / se conservă.“ Cât
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
o carte de versuri intitulată Ziua a 8-a (Mirton, Timișoara, 2005), el face afirmații abracadabrante, de genul: „Oul spart / ne va împărți / în chiriași / și copii.“ „Un obraz îmi plânge / și altul îmi râde / când îmi lipesc urechea / de buricul tău.“ Asemenea versuri l-au entuziasmat, nu se știe din ce cauză, pe sobrul critic literar Mircea Martin: „Apreciez la acest poet puterea de concentrare și, mai ales, de rezervă; mă încântă, la el, tăcerea conținută în unele poeme...“ Adevărul
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
și picurătoare. V-ați revenit? întreabă sora. Ați aiurit tot timpul. Ce spuneam? Icoane Făcătoare de Minuni, pietre prețioase, morți, oameni care cred în minuni... o mulțime de vorbe fără noimă. Sînt rău tare? Coloana. S-a rupt prin dreptul buricului. Deci... Da. Dar bine că ați scăpat. Simion tace un timp și apoi șoptește abia auzit: Mai bine nu... O clarvăzătoare Pe șesul Bahluiului rogozul era pînă la brîu și Adela înota cu greu spre iaz. Era îmbrăcată doar în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
întorci spatele legat de o grindă sau prăvălit de pe un munte? Genia, simțurile sunt avangărzi ale ispitirii. Fiecare răspuns concretizează intenția de a culege nimicul, cenușa nu lasă nici măcar o dâră de cretă în oglindă. Privesc! Privesc cu ochii din buricele degetelor, cu podul palmei, cu dosul pleoapelor; desculț, cu talpa piciorului privesc firul de iarbă până în rădăcina mormântului; umerii contemplă îmbrățișarea ca pe o răstignire paralelă; sufletul, precum un aparat de radiografiat vise, scanează iluziile. Privesc prin mii de oglinzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
cazul nostru, patruzeci de zile) și să se pregătească printr-o tehnică specială pentru contemplarea Tronului. Nu intrăm aici în amănunte (de pildă, chiar poziția trupului are importanță; misticul îngână formula sacră stând cu capul între picioare, concentrându-se spre buric). Revenim la experiența lui Abraham! În timp ce rostește rugăciunea, flăcările dinaintea lui se ridică precum o cortină, iar în partea de jos apare Tronul de foc. Împrejurul Tronului (merkaba), o mulțime de ființe cu trupurile acoperite de ochi. Sub foc, așadar
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
trebuie readuși la viață după accidente sau post-operator. Și dumneata ești un accidentat și Încă foarte grav! Ai nevoie de o mulțime de investigații și operații pentru a putea intra În rândul celor normali... ― Da’ eu... ― Știu. Știu. Dumneata ești buricul pământului. Și dacă soarele Încă mai răsare, asta se petrece grație voinței dumitale. Deocamdată, Însă, eu sunt cel chemat să stabilesc ce este de făcut pentru a te pune pe picioare. Când medicii de diferite specialități vor spune „da” - adică
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
să mai stăm de vorbă... ― Voi Încerca stratagema propusă de dumneavoastră și diseară voi veni. „Eu mă Întreb: Oare profesorul nu are și alți colaboratori, chiar de grade superioare ție, la catedra lui? Te are numai pe tine? Tu ești buricul pământului? Gruia În sus, Gruia În jos. Soarele răsare și apune Începând și sfârșind cu tine!?” - l-a luat la rost gândul de veghe. „S-ar putea să greșesc, dar Între oameni, indiferent de grad pe scara profesională sau socială
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]