341 matches
-
ca voi. Nu ți se pare că oferiți o imagine cam jalnică? Așteaptă un pic Itzhak. Voi vă străduiți de două mii de ani, noi numai de cincizeci. Să lăsăm timpul să-și desăvârșească lucrarea. Mai vedem noi în 2108. O butadă. De o parte și de cealaltă, scenariul are în vedere viitorul așa cum va arăta el peste cinci ani, cam ca în business plan-urile noastre. Miopia e bună pentru tonus. Faptul de a trăi în provizorat le permite vitejilor de la
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
cu ridicata și ne învie cu bucata". După ce adineaori abia și-a refulat dorința de a izbucni în imprecații, acum aproape că-i vine să mulțumească Washingtonului. De câte ori n-auzi aici astfel de exclamații de dragoste-ură! Îmi revine în minte butada unui amic vietnamez din Huê: "Americanii ștergeau de pe suprafața pământului satele noastre, omorau jumătate din locuitorii lor și, a doua zi, mai-mai că ne parașutau și cărucioare pentru supraviețuitorii invalizi". Necruțătorul și binevoitorul Imperiu suscită, oriunde ai merge, astfel de
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
un stat binațional, la extrema dreaptă, care visează să-i expulzeze pe arabi manu militari, toate punctele de vedere sunt admise și, odată ce ești evreu, poți să spui orice. Într-o armată care are un stat ca să amintim această celebră butadă în care bărbații sunt rezerviști până la cincizeci de ani, cu șapte sau opt săptămâni pe an sub uniformă, această atitudine e rară. Un patriotism specific salvării publice îmbinat cu un nonconformism intelectual îmi pare a fi, una peste alta, cea
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
și tace mâlc. Până la urmă, faptul devine supărător. Dumneavoastră ziceți că sunteți francez, israelianul de pe stradă vă privește cu răceală, arabul de la colț vă zâmbește. Ca european, iată-vă disprețuit de două ori în același timp. Acum înțeleg mai bine butada auzită la Tel-Aviv. Neamțul plătește și tace din gură. Europeanul bombăne, dar de fapt nu-i pasă; americanul trage o linie și discută". Între emisarul american care merge drept la țintă și delegatul european stând între două scaune și neterminându
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
să rămâie muncitorimea neorganizată, cași restul Țării, pentru ca forța suverană să se exercite fără rezistență. Altul are interese de clasă (mare industriaș) etc. Legea va fi prezentată de d. Tătărăscu, în numele guvernului. Cu acest prilej d. Argetoianu a avut o butadă Signor Regele sprijină legea breslelor, ar fi spus d-sa; însă regele nu prea are trecere. * Masa Miercuri sara. Am participat la o masă care a avut loc la Capșa sus dată de Ralea în onoarea unui oaspete italian, director
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
dă doar o căldură aromitoare, de alcov. Pun o întrebare indiscretă, la ureche, să nu audă nimeni: cât ești tu în povestea de acolo? Sau mai abrupt: Cine e Blanca, domnule Pantea? Te rog să nu ne amăgești cu vechea butadă: Blanca sunt eu! Că nu te credem...! Și mai departe: vei mai scrie proză? Că noi mai poftim ...! Adrian, dacă personajul acelei proze spune că a trăit ceea ce povestește că a trăit, n-avem motive să nu-l credem. Dacă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
cap Care ar fi diferența dintre o "țară de imbecili" (conu Alecu Paleologu) și imbecilii, "bacilii" care o conduc?... Care categorie a populației o reprezintă spuma și crema, cireașa de pe tortul na(ra)țiunii? Am să-ți răspund cu o butadă, relativ știută: la noi proștii nu sunt prea mulți, ci sunt prea sus. Omul trebuie lăsat în universul lui, ca să se comporte normal. Dacă îl scoți de acolo, forțat, îl distrugi, îl caricaturizezi. Un țăran la oraș, e un subiect
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
vremea mea) își fac planuri de afirmare literară, aspiră la o carieră de scriitori, și unii chiar ajung scriitori, iar alții, de bine, de rău cri tici literari, ca subsemnatul. Nici mai puțin, dar nici mai mult, spre a răsuci butada celebră a lui E. Lovinescu. Încă student, așadar, aveam unele relații cu lumea literară a epocii, cu emisari ai acesteia, mai exact spus, cum erau foștii cursanți ai Școlii de Literatură „Mihai Eminescu“, instituția proletcultistă faimoasă. În general, acești foști
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
însă impresia că Mama încearcă să mă facă să pricep că lucrurile s-ar putea aranja totuși... Una din femeile de față îmi propuse să-mi facă o injecție. Iar eu aveam impresia că totul se pre schimbă într-o butadă. 8 noiembrie 1952 Ziua onomastică a lui Mihai și a domnului Rădulescu. Am fost invitat și eu. — Mi-a fost dor de tine... — Închipuie-ți că și mie mi-a fost dor de tine! Agonia Totul preexistase în germene chiar
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
-l bați cât încape să doarmă de-a curmezișul patului, lăsând să se înțeleagă că începând de la o anumită vârstă bătaia nu mai are putere de îndreptare, ba chiar poate avea efecte contrare. Izvorâtă din milenara experiență de viață, această butadă a cărei idee nu o împărtășesc a călăuzit pe mulți dintre înaintașii noștri în creșterea și educația copiilor dar a început să-și piardă din valoare în zilele noastre. Directivele forurilor internaționale privind drepturile copilului îl pune pe acesta la
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
intitulat Elogiu, pe care îl reproduc parțial: O carte citită / Cu răbdare și interes / Pentru ai pătrunde / înțelesurile, / a fost și este / o îndeltnicire plăcută / și folositoare / pentru cei ce doresc / săși lărgească orizontul cunoașterii / și săși înnobileze sufletul. / Inspirata butadă argheziană: / Carte frumoasă, / cinste cui tea scris / este un elogiu / adus creatorilor de cărți bine scrise și purtătoare de învățăminte. / Din îndepărtate vremi, / cărțile au însoțit / viața oamenilor, / leau fost sfetnic / și călăuză, / leau luminat mințile / și leau încălzit inimile
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
după exemplul lor? Să Întoarcem privirea spre mare și s-o vedem pe Afrodita ieșind din valuri. Întrebat odată ce este un zeu, Tales din Milet a dat un răspuns ambiguu: ceea ce nu Începe și nu sfîrșește. Era un maestru al butadelor, ca și mai tîrziu Socrate, dar pe țărmul unei mări, vara, nu s-ar găsi nici azi o definiție mai bună, căci lecția mării este foarte umană chiar atunci cînd e vorba de zei... Voi pierde Într-o zi toate
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
dimpotrivă ! Nu cred că este vorba neapărat despre o tendință polemică, aș zice că este mai degrabă o evoluție firească și necesară. Dar simt nevoia tocmai acum să apăr acest așa-zis „mizerabilismș... Am spus odată, ca un fel de butadă, că „mizerabilismul” este atunci când ceea ce vezi pe ecran este aidoma realității pe care o vezi în jur. Apoi, am observat că la noi, dar și în afară, printre românii din diaspora critica mizerabilismului este aproape un passage oblige : parcă, infierându-l
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
proverbe evreiești <endnote id="(300)"/>. Evident, târguiala În exces nu era un obicei anume al comerciantului evreu, ci al comerciantului În general și mai ales al celui oriental. Irina Nicolau a prezentat adevărate „strategii ale târguirii” la negustorii sud-est-europeni. O butadă englezească arată modul În care erau percepuți de către vest- europeni comercianții balcanici : „În Balcani, dacă cumperi un obiect la jumătate de preț, poți să fii sigur că ai plătit dublu de cât face” <endnote id="(817, p. 185)"/>. Există și
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
umeri. Insist, chiar ei îi dăduseră nota zece, dar nimeni nu-și mai amintește nimic... Strașnică și interesantă și mai ales interesată amnezie!?! Președintele comisiei nu-și cinstise părul alb al capului! Le-am amintit că nu degeaba circula o butadă pe lângă acest liceu: „Mulți boi se vând în iarmarocul de lângă școală pentru a se admite elemente slabe!” Tot cam pe atunci, la Liceul nr.3, în 1966, un candidat bine pregătit, dar excesiv de timid, vorbește pițigăiat, sacadat, încât stârnește râsul
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
raporturilor armonice, constitutive, la o dereglare a scalei, la o perspectivă hipertrofiată sau atrofiată. Miopia și hiper- metropia sunt vectorii unei sensibilități în lumea literaturii, privative sau augumentative, ambele sunt deformatoare, ambele sunt circumscrise unei optici particulare, aceea a autorului. Butada lui Monet, „Je ne suis qu’un œil”- „Nu sunt decât un ochi” -, devine un fapt structural al orga- nizării operei caragialiene care doar aparent înregistrează precum o placă fotografică cotidianul, în fapt deformându-l expresiv după o optică particulară
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
sări, unei aerisiri, unei relaxări pe care agitația lui Nae o contrazice deplin. Trebuie menționat faptul că acest inter- locutor care rămâne anonim își manifestă plenar „pofta” de a vorbi, poftă deloc ocazională, ci caracterială pentru personajul caragialesc. Cu o butadă, interlocutorul lui Nae deduce din dialog un principiu progresiv de expresie can- titativă al distribuirii emoțiilor, emoția negativă, durerea, scade prin împărțire la doi, adică prin dialog, pe când bucuria crește înmulțită cu doi prin același beneficiu al dialogului : „dacă o
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
care Paluel- Marmont o conferă eroismului : „l’héroïsme, c’est du lyrisme en action.”<footnote id=”1”> 1. Paluel-Marmont, Héros, Paris, Nouvelle Société d’Éditions, 1934. ,/footnote> . Același lirism îi va anima poate pe studenții lui ’68 în Franța cu butada celebră „il est interdit d’inter- dire”. Pe de altă parte, genul de discurs care-l recomandă pe acest erou al mulțimii stă sub semnul a ceea ce Michel Lacroix numește megalografie ămégalographieă. Se află aici substanța oratorică și fascinul exercitat
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
lipsit de acoperire : nu există prietenie fără plăcere și folos. Diferența dintre prietenie și formele inferioare, superficiale, de cârdășie, nu e alta decât cea dintre nivelurile de interes (fără a le exclude pe cele elementare, care sunt de la sine înțelese). Butada cinică a lui Bloy : nu e nici meschină, nici nedreaptă. Asistența bănească e, orice s-ar spune, o probă crucială a prieteniei. Tot Bloy spunea altădată că între prieteni nu se știe niciodată cine dă și cine primește. Folosul mutual
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
o ținere de minte ieșită din comun, nu însă și de un intelect deosebit. Iorga bunăoară, în ochii multora, nu era decât un zmeu al memoriei, o bibliotecă și o arhivă ambulante, dar nu și o minte prea grozavă ; o butadă ardelenească zicea despre el că „avea minte multă dară nu tătă bună”. De aici reiese pentru nu puțină lume că între ascuțimea inteligenței și întinderea ținerii de minte ar fi un raport invers proporțional. Montaigne se vaită, în mai mult
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
redutabil (l-am auzit nu o dată declarând „eu am fost șeful statului major economic al României”, ceea ce nu era o simplă bravadă, ci un mod malițios-sfidător de a-și revendica o calitate reală, chiar dacă nu oficială). Era faimos și prin butadele lui memorabile care circulaseră la vremea lor și continuau să circule. Toate aceste trăsături le-am recunoscut din primele clipe după ce l-am văzut. Decât că peste acestea se așternuseră stigmatele sărăciei și sechelele celor două detenții repetate : ruina dentiției
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
pentru această atitudine, considerând că rusofobia „Încetase a mai fi o atitudine politică, rațională, devenind una sentimentală, rigidă”. Dar Carp nu era singurul om politic român care se temea de Rusia și nu avea Încredere În ea. A rămas celebră butada lui din septembrie 1879, când, avertizând Împotriva pericolului de a cădea În brațele Rusiei, spunea „ce sunt aceste brațe noi o știm; o știm Într-atât, Încât ne Întrebăm când sunt ele mai periculoase? Atunci când ne strâng cu ură sau
ASPECTE DIN ACTIVITATEA POLITICĂ ȘI DIPLOMATICĂ by CRISTINA NICU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91556_a_92304]
-
albastru”, mi s-a răspuns că e un cerc...!” Nu era prima oară când Păstorel îi supăra pe oamenii importanți. Alt cal de bătaie a fost Nicolaie Iorga căruia îi scria Versuri cu pelin de mai Contra Iorga Neculai. O butadă a lui Păstorel despre marele istoric, care anual publica câte 30-40 de volume, suna: „Domnul Iorga scoate un volum pe zi iar duminica, două...” Cotitura din 1946 a fost sancționată de Păstorel printro epigramă care, fără a fi publicată, a
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
acestei familii 1, încît un ambasador a putut spune cu uimire cînd i s-a prezentat una dintre rudele mele: "Așa de tînăr și deja Ghica!" atît de mulți erau cei din familia mea prin legațiile din Europa...). Această cunoscută butadă urma să devină fără întîrziere actuală pentru mine cînd, proaspăt absolvent al Facultății de drept, la 18 ani, băteam zilnic drumul între locuința mea din Rue de l'Université și Școala de Științe Politice 2 din Rue St-Guillaume pentru a
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
mai des și ați fi putut constata schimbări. S-a dus timpul de a mai merge, în lesă, pe urmele Germaniei. Nu voi mai face plimbările resemnate și supuse ale Contelui Goluchovski...". Aceste cuvinte cu siguranță că nu erau o butadă fără valoare și viitor. Cercurile mondene și diplomatice puteau să constate destul de repede că la seratele oficiale, Ambasadorul Germaniei, Tschiski, nu mai reușea, ca altădată, să-l "prepare" pe cancelar într-un salon discret, pentru discuții misterioase în doi, contemplate
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]