530 matches
-
clești foarte vizibili, se scurgea printr-o crăpătură din scoarța lui. Să-l ocolesc mi se părea rușinos, căci ar fi trebuit să mă abat din cărarea mea. Să mă întorc nu mă îndemna inima. M-am așezat pe-o buturugă și-am început să plâng. Iar plânsul din vis este cu mult mai sfâșietor decât cel din realitate. Un miriapod hidos, lung cât palma, se strecură pe lângă tălpile mele, în timp ce eu îmi ștergeam lacrimile cu poala rochiței. M-am ridicat
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
nici un vizitator, și priveam pădurile de pin, întrebîndu-mă: poate fi altceva mai bun? Poate altceva avea mai mult sens decât această pădure, de nimeni întrebată de ce crește și pentru cine își dezvăluie neîntîlnita ei frumusețe? Aș vrea să fiu o buturugă, plutind alene, senină, beată, pe apele Gangelui. Să nu mai simt nimic, să nu-mi mai amintesc de nimic. Oare nu poate fi un sens al existenții această întoarcere la mineral, la cristal, de pildă? Să fii un cristal, să
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
consola căminului, cu fruntea înclinată, reflectată în oglinda mare, cu ramă de aur boltită, atingea cu duioșie micul alai de figurine de bronz care se găseau acolo de atâta vreme, încă de pe timpul lui Alan. Flăcările din cămin lingeau flămând buturugile, și se micșorau, ca tot atâtea imagini ale gândurilor ei. Cât de diafană și de curată era cenușa pe care Ruby o râcâia zilnic, scoțând-o pe făraș și amestecând-o cu praful; era ușoară și diafană și curată ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
și bocind în gura mare, a ieșit și Dochița. Lasă bocitul! Ia o găleată, adu apă din șanț și arunc-o peste foc! ... Când în locul căpiței a rămas doar un morman de cenușă fumegândă, Toaibă s-a așezat pe o buturugă din apropiere, ca să-și revină cât de cât. Cine ți-a pus foc la căpiță, Dochiță? De unde să știu eu dacă dormeam? Și nu bănuiești pe nimeni? Aș bănui eu... Da’ dacă fac păcat? Adică cum să faci păcat? Dacă
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
de o anumită profunzime sau un anumit timp de expunere, facilitate pe care aparatele de fotografiat mai ieftine nu o au. Un exemplu clasic în acest sens îl constituie fotografiile făcute în pădure, unde un mic trepied așezat pe o buturugă poate duce la obținerea unor fotografii bine expuse și cu mare claritate. În cazul aparatelor mai ieftine, de obicei se poate face o modificare a expunerii, în anumite trepte Țde la negativ la pozitiv), folosind opțiunea “Exposure”, atunci când expunerea automată
Primii paşi în lumea fotografiei digitale by Florin Cătălin Tofan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91495_a_107361]
-
minunea pe bucățele: Aici zdrobesc sămânța, aici o prăjesc puțin și dincoace scot untdelemnul din ea. Bătrânul își purta mâinile ca un scamator. Îl priveam cu admirație sinceră. Până la urmă, s-a așezat pe un scăunel. De fapt era o buturugă. Scărpinându-se apoi în barbă - cam încurcat - cum mi s-a părut mie - cu un zâmbet pișicher, a grăit: Îți aduci aminte de lichiorul pe care l-ai băut mai ieri? Da, părinte. Și ce bunătate! Păi de unde crezi tu
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
La un moment dat, apare în poieniță un fel de înger mai mare, îmbrăcat în lumină. Ochii Lui sunt ca de Cer. Oh! E Iisus! Andrei aleargă în întâmpinarea Lui. Iisus îl ia în brațe, apoi se așează pe o buturugă și admiră un fluturaș ce se oprește pe mâna lui. Stau așa minute în șir, privind florile, lacul, rățuștele, cerul spre care ele zboară. Andrei e așa de fericit! De atâta fericire, își lipește umărul și fața de pieptul Lui
Povestiri din Casa Nordului by Maria Doina Leonte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91564_a_93001]
-
obiectiv, cu o satisfacție masochistă, pregătindu-se să-i fotografieze: numai Susan arăta bine; Julius stătea Încremenit, nătăfleț, ținînd lumînarea, ar fi timpul să-și schimbe vocea, cum naiba l-o fi chemînd pe grădinarul ăsta, picioarele Nildei ca niște buturugi, vrăjitoarea de spălătoreasă, majordomii, nimic mai Îngrozitor decît un țărănoi țanțoș. Își Închipui că era un revolver și apăsă pe trăgaci. „Gata!“, strigă, uitîndu-se la Susan și chemînd-o, hai repede. N-a fost chip să plece, sărmanul de el, fiindcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
cămăși si așternuturi, și fețe de masă, sigur că da, și-mi amintesc de ziua cînd... phii, mirosul ăla rînced de pene opărite, cînd mama jumulea găinile În ogradă, și mirosul de fum și de pin proaspăt de la surcelele din jurul buturugii și toate celelalte (să știi, fiule, că de-aici ai căpătat tu un miros așa fin) și vîntul care vuia și șuiera prin iarba aspră de ți se rupea inima cînd Îl auzeai (asta a fost chiar la un an
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
adoarmă la loc. În ceruri se aude muzică de sitar. Dar apoi o aude pe Sandina spunînd: — Nu fi așa Încuiată, Beth. Prin ușa dormitorului o poate vedea pe Beth stînd pe tăblia barului din bucătărie, care seamănă cu o buturugă de măcelar, ducînd către buze o Inca Cola. Nu sînt Încuiată! Credeam că stabilisem o regulă. Fără turiști și fără călugări. Dar nu e turist, Beth. Se află aici cu un scop. — Pentru tine, Sandina, toți sînt aici cu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
luat de patru ori: de două ori să duc cu cinci ani, o dată cu doi ani și-odată cu zece. M-a scăpat milițianul. Tot șeful. De post. M-a legat cu sârma de burtă și m-a pus să sparg la buturugi. Zic: „Nu mă mai lega, bre, că nu fug. Că și cu sârma pe mine, tot fug dacă oi vrea“. Cum vă lega? Mă lega cu sârmă de-aici-șa... zis cu lanț și punea lacăt. Dar făceam cu toporul. Mă scăpa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
ei de câștigat, le-a dat și lor un cal și-o căruță. Calul avea șira scoasă de-o palmă afară. Nu era bun de nimic, numărai coastili. Am mers cu el acolo, le-am pus mai mult de zece buturugi d-alea, tupane, și n-a mai putut. Îi ținea la curent cu toate: „Vezi că cutare a furat. Vezi că cutare a luat de la cutare“ - „Cine?“ - „Păi, cutare“ - „Unde șade?“ - „Păi, cutare“. Era totul, totul, totul. Până la urmă, din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
poporul s-a aruncat asupra celorlalți spre a-i jefui și a-i batjocori. Am încercat o singură dată să mă revolt, și am încă o cicatrice de la un umăr la celălalt. După măcel a urmat nelegiuirea. Au adus o buturugă și și-a făcut apariția judecătorul. Cu un cuțitoi a tăiat capul lui Taso și al lui Kakko și a aruncat cioturile de trupuri mulțimii, așa cum se aruncă resturile la câini. La un semn al lui Gregorio, servitorii i-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
lăsa să se vadă vreun semn de mirare, ca și cum ne-ar fi așteptat. Am intrat într-o odaie cu podeaua de pământ, plină de găuri. Se coborau două scărițe de piatră, luate cine știe de unde. În vatră ardea trosnind o buturugă, și în apropiere, pe o saltea de paie, zăcea prostituata acoperită cu niște zdrențe și piei tocite. Fața, luminată de la foc și de la o candelă, era vânătă și suptă, cu pomeții surpați și cu ochii adânciți în cercuri negre. Respira
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
n-am cum s-o tratez“ dacă prognoza este fatală. - Care îți este pământul natal, vraciule? l-am întrebat. S-a uitat la mine istovit, a pus jos blidul, a mângâiat duios fruntea femeii și s-a așezat pe o buturugă lângă ea. - Vin dintr-o țară care nu e departe de-a ta, Stiliano. Poți să crezi ce vrei despre mine, dar câte ceva pot să-ți mărturisesc. Vin din Alexandria Egiptului, și este adevărat că eram și medic, și încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
deprimat; În fond, la ce altceva se așteptase? Poate mai era timp s-o șteargă, cu condiția s-o facă neîntârziat. Aruncă o privire la prietenii săi: Annabelle, cu un calm surprinzător, Începea să-și Întindă cortul; așezat pe o buturugă, Michel desfăcea șnurul de la rucsac; părea total absent. Apa se scurge de-a lungul liniei de pantă. Determinat În principiul său și aproape În fiecare din actele sale, comportamentul uman admite puține bifurcări, iar acestea sunt rareori urmate. În 1950
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
am putea împrumuta câteva fotolii... Uite, chiar aici, am putea ridica un eșafod discret, simplu, grațios... Și din resturile astea... am încropi un baldachin... Și dac-am aduce un covor roșu, închipuiește-ți ce efect... Și putină mătase, pe eșafod... și buturuga tronând într-un ocean de mătase... Și chiar un mic dispozitiv de scurgere... Și trei-patru trompeți care ar da semnalul și oficialitățile ar veni și și-ar ocupa locurile... Înțelegi? Îți dai seama că toate astea sunt posibile, realizabile? Îți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
am văzut... Începusem să orbesc... Ori de câte ori auzeam hârști! ochiul meu clipea. Începuse să mi se tocească pleoapa... Erau alte vremuri, domnule, aveau altă aromă... Și nici nu ploua ca acum, în zilele de execuție... Aveam un eșafod imens și o buturugă lucioasă ca o cizmă. Și acum? Ia uitați-vă pe fereastră! Uitați-vă afară! Ce vedeți? ARTUR: Ce? GARDIANUL: Băltește. Cerul băltește. Știți de cât timp băltește? De zece ani. Și s-a umplut și de fum. Ni s-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
pasă dacă e puțin ruginită? Ce vă pasă dacă e mai mult topor decât secure? ARTUR: Îmi pasă! Mie îmi pasă! Eu sunt cu hachițe! Vreau să fie secure și nu topor! Vreau să fie covor roșu! Vreau grătar sub buturugă! CĂLĂUL (Exclamație dureroasă.): Buturuga! ARTUR: Ce-i cu buturuga? CĂLĂUL (În panică.): Am uitat-o! ARTUR (Feroce.): Ai uitat buturuga?! CĂLĂUL (Alb.): Am uitat-o... Am uitat-o... ARTUR: Unde? CĂLĂUL: În ploaie... ARTUR: În ploaie?! CĂLĂUL: E în roabă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
ruginită? Ce vă pasă dacă e mai mult topor decât secure? ARTUR: Îmi pasă! Mie îmi pasă! Eu sunt cu hachițe! Vreau să fie secure și nu topor! Vreau să fie covor roșu! Vreau grătar sub buturugă! CĂLĂUL (Exclamație dureroasă.): Buturuga! ARTUR: Ce-i cu buturuga? CĂLĂUL (În panică.): Am uitat-o! ARTUR (Feroce.): Ai uitat buturuga?! CĂLĂUL (Alb.): Am uitat-o... Am uitat-o... ARTUR: Unde? CĂLĂUL: În ploaie... ARTUR: În ploaie?! CĂLĂUL: E în roabă... afară, după ușă... Din cauza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
e mai mult topor decât secure? ARTUR: Îmi pasă! Mie îmi pasă! Eu sunt cu hachițe! Vreau să fie secure și nu topor! Vreau să fie covor roșu! Vreau grătar sub buturugă! CĂLĂUL (Exclamație dureroasă.): Buturuga! ARTUR: Ce-i cu buturuga? CĂLĂUL (În panică.): Am uitat-o! ARTUR (Feroce.): Ai uitat buturuga?! CĂLĂUL (Alb.): Am uitat-o... Am uitat-o... ARTUR: Unde? CĂLĂUL: În ploaie... ARTUR: În ploaie?! CĂLĂUL: E în roabă... afară, după ușă... Din cauza dumneavoastră... M-ați luat cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
pasă! Eu sunt cu hachițe! Vreau să fie secure și nu topor! Vreau să fie covor roșu! Vreau grătar sub buturugă! CĂLĂUL (Exclamație dureroasă.): Buturuga! ARTUR: Ce-i cu buturuga? CĂLĂUL (În panică.): Am uitat-o! ARTUR (Feroce.): Ai uitat buturuga?! CĂLĂUL (Alb.): Am uitat-o... Am uitat-o... ARTUR: Unde? CĂLĂUL: În ploaie... ARTUR: În ploaie?! CĂLĂUL: E în roabă... afară, după ușă... Din cauza dumneavoastră... M-ați luat cu vorba... M-ați lovit în inimă... ARTUR: Pezevenghi bătrân! Dai vina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
CĂLĂUL: În ploaie... ARTUR: În ploaie?! CĂLĂUL: E în roabă... afară, după ușă... Din cauza dumneavoastră... M-ați luat cu vorba... M-ați lovit în inimă... ARTUR: Pezevenghi bătrân! Dai vina pe mine? CĂLĂUL (Mic de tot.): Da... ARTUR: Ai lăsat buturuga să putrezească? CĂLĂUL: E pentru ultima dată... Mai bine m-ați ajuta s-o car înăuntru. ARTUR: Eu? (Indignat.) Eu să te ajut s-o cari? După ce că s-a îmbibat cu apă? (Oficios.) Cum îți permiți, domnule, să lași în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
putrezească? CĂLĂUL: E pentru ultima dată... Mai bine m-ați ajuta s-o car înăuntru. ARTUR: Eu? (Indignat.) Eu să te ajut s-o cari? După ce că s-a îmbibat cu apă? (Oficios.) Cum îți permiți, domnule, să lași în ploaie buturuga mea? Cum să-mi pun eu capul pe buturuga udă? Tu ți-ai pune scapul pe buturuga udă? Bestie ordinară! CĂLĂUL (Plângăreț.): Așa se vorbește... cu un om bătrân și bolnav... care vă vrea binele? Ați mai întâlnit undeva un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
ați ajuta s-o car înăuntru. ARTUR: Eu? (Indignat.) Eu să te ajut s-o cari? După ce că s-a îmbibat cu apă? (Oficios.) Cum îți permiți, domnule, să lași în ploaie buturuga mea? Cum să-mi pun eu capul pe buturuga udă? Tu ți-ai pune scapul pe buturuga udă? Bestie ordinară! CĂLĂUL (Plângăreț.): Așa se vorbește... cu un om bătrân și bolnav... care vă vrea binele? Ați mai întâlnit undeva un călău ca mine? Asta e recunoștința că vă îndulcesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]